M.A.I. e „Planeta Maimuțelor”, cunoscută și sub numele de Ministerul Afacerilor Interne (MAI), legile par a fi simple sugestii, Constituția un text opțional, iar bunul-simț, o specie pe cale de dispariție. Într-o luptă sisifică, dar cu fiecare rundă câștigată, Sindicatul Diamantul, prin vocea incisivă a lui Emil Păscuț, ne dezvăluie o realitate ce depășește scenariile distopice: cum un sistem întreg refuză să învețe, transformând justiția internă într-o farsă perpetuă și polițistul, din garant al legii, în victimă sigură a ei. Suntem, din nou, în punctul zero, dar cu un „zero” mult mai dens, populat de „analfabeți funcționali” cocoțați în funcții cheie!

Epoca de piatră și secrete murdare: Când OMAI 400 a fost mai secret decât arma nucleară

Înainte de 2014, procedura disciplinară pentru polițiști era, conform lui Păscuț, un „barbarism pur”. Gândiți-vă la o „eră glorioasă a maimuțelor”, unde actul de sancționare era mai misterios decât Sfântul Graal, iar polițistul cercetat, judecat și, mai ales, sancționat după niște reguli pe care… nimeni nu le cunoștea! OMAI nr. 400/2004, acest papirus sacru și niciodată publicat, a fost instrumentul prin care MAI a reușit performanța de a institui un sistem de „justiție internă” bazat pe frică, abuz de putere și, mai ales, pe opacitate totală. Primeai o „adresă de o palmă” de la Resurse Umane, fără motivare, fără drept la apărare, fără… actul de sancționare! Practic, erai condamnat la ghilotina administrativă de o hârtie de informare. Genial, nu? Un sistem deliberat construit să fie arbitrar și la discreția absolută a „șefului ierarhic”. Bravo, MAI!

Revoluția constituțională… ignorată: Când CCR trage semnalul de alarmă, MAI pune căști și dă volumul mai tare!

Dar a venit 2014, și odată cu el, Decizia CCR nr. 392/2014, o adevărată furtună constituțională declanșată de Sindicatul Diamantul. Argumentul central, de o simplitate devastatoare: procedura disciplinară, care poate duce la destituire, nu poate fi reglementată printr-un ordin secret al unui ministru, ci prin lege organică! Curtea Constituțională a spus „Da!” cu un tonner ce a reverberat în toată jurisprudența. Consecința? Un „an și jumătate de anihilare totală” pentru procedura abuzivă. Mii de polițiști aflați în cercetare disciplinară au scăpat de sancțiuni, iar OMAI 400/2004, chiar dacă deja era mort, a fost anulat definitiv de o instanță de judecată la cererea sindicatului. Un „vid legislativ” care nu a fost întâmplător, ci „prețul plătit de un sistem care funcționase decenii în afara Constituției”! Un triumf al logicii, o palmă usturătoare pentru „maimuțele” din MAI. Și nu s-au oprit aici: alte decizii CCR au dinamitat „punerea la dispoziție” arbitrară, „atenționarea” ca instrument de hărțuire și blocarea promovării pe baza unor simple cercetări disciplinare. Sindicatul a câștigat toate bătăliile. Dar a învățat MAI ceva? Ha, bună glumă!

Colecția de incompetență sistemică: Trei vicii mortale pentru polițist, trei stele de „excelență” pentru MAI!

După toate aceste lecții de drept constituțional, te-ai aștepta ca MAI să fi evoluat. Dar, cum spune Păscuț, „nu a fost cazul. Nu au invatat niciodata, nimic.” De ce? Pentru că „MAI este o planetă a maimuțelor, un teritoriu capturat de analfabeții funcționali care prosperă, înfloresc, se validează unii pe alții, se trag în sus, unii pe alții.” Concluzia? MAI este „un teritoriu în afara statului de drept, în care maimuțele sunt la putere.” Iar în 2024-2025, Sindicatul Diamantul a identificat trei „vicii grave, nu punctuale, ci sistemice,” practicate cu o consecvență demnă de o cauză mai bună:

1. Dreptul la apărare? Un moft pentru ‘analfabeții funcționali’ ai MAI! Audierile polițiștilor cercetați disciplinar? O formalitate „derizorie, facultativă, lipsită de semnificație,” care poate fi ignorată fără probleme! Constituție, Cod Administrativ, Legea 145/2019 – toate prevăd nulitatea actului fără audiere prealabilă. Dar pentru „analfabeții funcționali care au ajuns să ocupe funcții importante în MAI și IGPR,” aceste legi sunt doar niște maculatură. Păscuț pune punctul pe I: „Nu se poate ca un astfel de idiot să fi obținut pe bune, o diplomă universitară în drept, când el nu a înțeles în anii de facultate că doar „persoanele” fizice și juridice pot avea drepturi și obligații.” Acești „idioți,” produs glorios al „fabricilor de diplome” și a 30 de ani de corupție universitară, „și-au găsit recunoașterea „valorii” profesionale doar la stat și în particular, în MAI. Îi găsiți ofițeri, în funcții importante de conducere.” O descriere ce ar face orice șef de promoție să-și rupă diploma în bucăți!
2. Pregătirea Consiliilor Disciplinare: Paradoxul temporal al cretinismului administrativ! Legea 360/2002 (Art. 62³ alin. 3) cere ca membrii consiliilor de disciplină să fie pregătiți înainte de desemnare. Dar în MAI, „generații de incompetenți cu funcții și grade mari” (cu „tatăl” Minoiu și „mama” Dorobanțu în frunte) au interpretat „prin grija structurilor de resurse umane” ca o scurtătură spre „competența instantanee.” Rezultatul? IPJ Galați, Botoșani, DGPMB, Neamț – toate au „instruit” membrii după ce aceștia fuseseră deja desemnați. Cazul lui Marius Bărbușanu de la IPJ Neamț, numit președinte de consiliu de disciplină înainte de a începe pregătirea, este „un paradox temporal care dovedește că pregătirea a fost o formalitate retroactivă.” Adică, o bătaie de joc unde „viteza execuției era esențială, nu legalitatea.” Un circ administrativ, unde maimuțele își dau ordine unele altora să „se antreneze” după ce au fost deja trimise în luptă!
3. Concediul medical: Pauza ideală pentru destituirea ‘legală’ (și retrogadă)! Păscuț demonstrează că MAI nu se sfiește să emită acte de destituire, soluții de respingere a contestațiilor și acte de încetare a raportului de serviciu… toate astea în timp ce polițistul vizat este în concediu! Cazul lui Ioan Cănărău și al agentului Alexandru Nastasel (DGPMB) sunt exemple flagrante. „Deci nici măcar un singur act nu au fost în stare să îl emită acești incapabili, când Nastasel se afla la muncă.” Este o dovadă clară că MAI operează nu doar cu incompetență, ci și cu o rea-credință siderală, transformând chiar și concediul într-o capcană administrativă.

Cazul Valter Kovacs: Un abuzator „salvator”? Când incompetența acuzatorului il face pe acuzat să pară un geniu!

Când justiția internă e o caricatură, până și cei cu scheleți în dulap pot scăpa! Cazul Valter Kovacs, ajuns la Curtea de Apel Timișoara, este apogeul imbecilității. Instanța a cerut IGPR-ului dovada pregătirii membrilor consiliilor de disciplină, iar răspunsul a fost o odă adusă absurdului: pregătirea are loc după desemnare, nu există o formă specifică de pregătire, nu există certificate! Procesul-verbal atașat arată o „mare expertă” de la resurse umane, comisar Militaru Anda, „pregătind” trei ofițeri după numirea lor! Păscuț izbucnește: „Observați imbecilitatea mare și adâncă cât Marea Neagră în care plutesc valorile cu care ne-a procopsit Dumnezeu în funcții importante din Aparatul central și IGPR?” Până și Valter Kovacs, un „vinovat” (fără a judeca fapta în sine), pare să aibă șanse de salvare, nu pentru că e nevinovat, ci pentru că „nimic din ce a făcut el nu se compară cu această ignoranță distructivă, cu această incompetență generalizată care caracterizează personalul cu rol de păstrare a disciplinei din Aparatul Central și IGPR.”

Bucla infinită a absurdității: De la OMAI secret la HG neconstituțional – O saga fără sfârșit!

Cicatricele legislative lăsate de Sindicatul Diamantul în 2014 au fost din nou confirmate de CCR în 2025 (Decizia 206/2025), de data aceasta pentru funcționarii publici „de drept comun”. Curtea a reafirmat că reglementarea procedurii disciplinare nu poate fi făcută prin Hotărâre de Guvern, ci doar prin lege organică! Așadar, „remedierea” din 2015 a MAI, mutând delegarea de la ordin de ministru la HG, a fost doar o spoială jenantă, la fel de neconstituțională! Cercul se închide, „argumentele formulate de mine într-o excepție de neconstituționalitate în 2014 au fost validate din nou, într-o formă amplificată, în 2025.” Cine va ridica prima excepție de neconstituționalitate pentru articolul care deleagă această competență la HG și pentru polițiști? Sindicatul Diamantul, probabil!

„Planeta Maimuțelor”: Unde justiția luptă pe cont propriu, iar sistemul râde în haine de gală!

De ce „Planeta Maimuțelor”? Pentru că, aidoma filmului clasic, ne trezim mereu în același punct de plecare. Demolăm o procedură ilegală, iar MAI, cu o inventivitate demnă de o cauză pierdută, o reconstruiește sub altă formă, cu aceleași vicii fundamentale. „Problema nu este una de legislație,” subliniază Emil Păscuț, „este una de cultură instituțională.” MAI tratează legea ca pe un obstacol, nu ca pe o garanție. Regulile sunt făcute să fie eludate, nu respectate. Iar când cineva le arată că au încălcat legea, răspunsul nu e remedierea, ci „ascunderea erorilor sub preș și răzbunarea.”

Lupta Sindicatului Diamantul este o odă adusă perseverenței, inteligenței și sacrificiului personal, într-un război fără sfârșit împotriva opacității și controlului abuziv. Câștigă bătălie după bătălie, decizie după decizie, caz după caz, dar „maimuțele, de fiecare dată, se adaptează. Dar nu învață.” Și asta, dragi cititori, este cea mai amară, dar și cea mai usturătoare concluzie a acestui pamflet: pe Planeta Maimuțelor, absurdul este lege, iar incompetența, o marcă a succesului. (Cristina T.).