De la telefoane „câștigate” la tombolă pentru viitori polițiști, până la sporuri calculate „din burtă” și contribuții reținute fără noimă, instanțele încep să facă ordine acolo unde I.G.P.R. și alte structuri preferau să dea doar un link la comunicat.

Tombolă sindicală la Școala de Poliție: „Adeziune cu premiu”, tăcere cu protocol

În România anului 2026, unde oficial totul e reglementat, controlat și aprobat „cum scrie la lege”, Sindicatul Polițiștilor Români „Diamantul” dă la iveală un tablou de colecție din școlile de poliție:
„activități de atragere de membri” cu tombolă și telefoane mobile pentru cursanți, în campusuri care, teoretic, ar trebui să fie temple de neutralitate instituțională, nu bazar cu loz în plic sindical.

În iunie 2026, „Diamantul” află că la Școala de Agenți de Poliție „Vasile Lascăr” Câmpina s-ar fi organizat o acțiune în care un alt sindicat își recruta membri cu tombolă și premii. Nu, nu era ore de „educație sindicală”, era „completează adeziunea și poate pleci acasă cu un telefon nou”.
Ca să nu existe discuții, în instanță s-au depus fotografii cu materialele S.N.P.P.C. și cu telefoanele-premiu, surprinse la Școala de Agenți de Poliție „Septimiu Mureșan” Cluj-Napoca.

Neutralitate? Egalitate de șanse între sindicate? Teoretic, da. Practic, cine are „intrare” în școală vine cu afișe și smartphone-uri, cine nu, depune cereri și așteaptă… linkuri la comunicate.

Întrebările pe care I.G.P.R. le-a îngropat sub un link

Pe 10 iunie 2026, S.P.R. „Diamantul” aplică banal ceea ce scrie în Legea nr. 544/2001: întreabă I.G.P.R., la obiect, șapte lucruri extrem de simple și extrem de incomode:

1. Dacă I.G.P.R. a aprobat, coordonat sau măcar știut de „tombolele sindicale” și acțiunile de atragere de membri în școlile de poliție.
2. Dacă există un ordin sau act intern care reglementează accesul sindicatelor și al terților în școli și activitățile cu cursanții – cu copia aferentă.
3. Dacă există vreun act prin care anumite sindicate au fost restricționate sau interzise în școli, cu temei legal și cu precizarea dacă interdicția e „pentru toți” sau doar pentru unii.
4. Dacă I.G.P.R. are protocoale sau „înțelegeri” cu vreun sindicat pentru acces și facilități în școlile de poliție – și, evident, copia lor.
5. Dacă toate sindicatele reprezentative au avut același acces și dacă altora li s-au respins ori îngropat cererile, cu motivele negru pe alb.
6. Ce măsuri a luat I.G.P.R. pentru neutralitatea instituției față de competiția dintre sindicate, mai ales față de cursanți – acei oameni care nici nu știu bine ce e un sindicat și deja li se vând iluzii la tombolă.
7. Cine, concret, cu funcție și structură, aprobă sau avizează accesul sindicatelor în școlile de poliție.

Răspunsul instituției care se laudă cu „transparență”?
Zero răspunsuri, un singur link: un comunicat de presă aruncat ca o cârpă peste niște întrebări extrem de precise.

La întrebări juridice clare, I.G.P.R. răspunde cu PR. Pentru că, de ce nu, comunicatul e noul act administrativ, iar linkul e noua semnătură cu ștampilă.

Tribunalul București: „Dați răspunsurile, nu doar linkul!”

Pe 30 octombrie 2026, în dosarul nr. 24673/3/2026, Tribunalul București face ceea ce I.G.P.R. a refuzat să facă: ia Legea 544 în serios.

Instanța admite acțiunea S.P.R. „Diamantul” și obligă I.G.P.R. să furnizeze informațiile de interes public, adică să răspundă punctual la toate cele șapte întrebări. Nu cu comunicate, nu cu „o să vedeți pe site”, ci oficial, în scris, cum îi stă bine unei instituții care invocă legea doar când îi convine.

Sentința nu e definitivă – se poate declara recurs în 15 zile de la comunicare. Dar mesajul politic și instituțional e clar:
când jonglezi cu accesul sindicatelor în școli, nu mai merge cu „vezi comunicatul”.

Sursă: S.P.R. „Diamantul”

Sporuri de „lucrări de excepție”, calculate la normă de uzură

În aceeași zi de 30 octombrie, la Tribunalul Dâmbovița, într-un alt dosar – nr. 2436/120/2024 – se joacă alt episod din serialul „Statul îți ia ochii cu sporuri, dar ți le plătește prost”.

Acțiunea S.P.R. „Diamantul”, formulată pentru 13 polițiști, vizează majorarea pentru lucrări de excepție și misiuni speciale, prevăzută de art. 15 din Anexa VI la Legea nr. 153/2017. Adică exact acele situații în care polițistul muncește dincolo de rutina zilnică, iar statul se angajează, solemn, să-l plătească „în plus”.

Ce constată instanța? Că pentru 12 dintre reclamanți, în anii 2021–2023, această majorare a fost calculată greșit: nu la salariul de funcție aflat în plată, ci la variante mai „economicoase”, ca într-un magazin cu promoții la drepturi salariale.

Tribunalul Dâmbovița obligă:

• I.G.P.R.,
• Direcția Generală de Poliție a Municipiului București,
• I.P.J. Dâmbovița

să recalculeze majorarea raportat la salariul de funcție aflat în plată, cu procente între 30% și 50%, pe perioadele vizate. Diferențele se plătesc:

• actualizate cu inflația;
• cu dobânda legală, din momentul nașterii dreptului până la plata efectivă.

Și, pentru ca lecția să fie completă, pârâții plătesc și 6.000 de lei (circa 1.200 de euro) din onorariul avocatului.

Normal: dacă ai „optimizat” salariile oamenilor, plătești corecțiile, plătești avocații și, eventual, te uiți în oglindă.

Sentința nu e definitivă, recursul planează ca o umbrelă de avarie la 15 zile după comunicare. Dar semnalul e același: când îți bați joc de calculul sporurilor, te costă.

Sursă: S.P.R. „Diamantul”

Săptămâna „Diamantului”: șase hotărâri, șase palme pe obrazul instituțiilor

Între 26 și 30 octombrie 2026, S.P.R. „Diamantul” nu doar comentează, ci livrează: șase hotărâri câștigate în instanță. Dacă I.G.P.R. și alte structuri ar avea obraz juridic sensibil, săptămâna asta ar ține loc de training de responsabilitate.

1. Curtea de Apel Craiova – IPJ Călărași, recurs „șters” ca temă nefăcută
   Pe 26 octombrie, în dosarul nr. 212/116/2025, recursul I.P.J. Călărași este anulat ca nemotivat (Decizia nr. 1713/2026).
   Traducere: inspectoratul a făcut recurs doar ca să „bifeze”, fără să-l și argumenteze.
   Rezultat: sentința primei instanțe, prin care IPJ e obligat să includă sporul pentru condiții grele în indemnizația de concediu de odihnă, rămâne definitivă.
   Adică: dacă omul lucrează în condiții grele, nu-ți bați joc de el tocmai când e în concediu.
2. Tribunalul Gorj – I.G.P.R. și concediile la „preț întreg”
   Pe 27 octombrie, în dosarul nr. 1123/85/2026, acțiunea împotriva I.G.P.R. este admisă (Sentința nr. 1025/2026).
   I.G.P.R. este obligat să recalculeze indemnizațiile de concediu începând cu 10 decembrie 2022 „la zi”, cu includerea sporului pentru condiții grele de muncă și să procedeze la fel și în viitor. Diferențele se plătesc cu inflație și dobândă legală.
   Pe românește: munca în condiții grele nu se evaporă când îți iei liber.
3. Tribunalul Prahova – trei polițiști, aceeași poveste, alt inspectorat
   Tot pe 27 octombrie, în dosarul nr. 572/105/2026, Tribunalul Prahova admite acțiunea pentru trei polițiști împotriva I.P.J. Prahova (Sentința nr. 2150/2026).
   Indemnizațiile de concediu din 16 februarie 2023 încoace se recalculează cu sporurile pentru condiții grele, plus inflație și dobândă legală penalizatoare.
   Adică atunci când inspectoratele persistă în greșeală, instanțele încep să penalizeze.
4. Curtea de Apel București – Regulamentul „secret” al Poliției de Frontieră Iași
   În dosarul nr. 3367/2/2026, soluționat pe 27 octombrie (Sentința nr. 1702/2026), Curtea de Apel București admite acțiunea S.P.R. „Diamantul” împotriva Inspectoratului General al Poliției de Frontieră.
   I.G.P.F. este obligat să declasifice Regulamentul de organizare și funcționare al Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Iași și să-l comunice, împreună cu actul intern care reglementează procedura de declasificare.
   Bonus: sindicatul primește 3.150 lei (aproximativ 620 de euro) cheltuieli de judecată.
   Mesajul: nu poți face din regulamente interne secrete de stat doar ca să nu știe nimeni cum ar trebui, de fapt, să funcționeze instituția.
5. Tribunalul București – I.G.P.R. obligat să răspundă la cele 7 întrebări incomode
   Dosarul nr. 24673/3/2026, deja menționat: Legea 544, accesul sindicatelor în școli, tombole, protocoale, neutralitate. Instanța obligă I.G.P.R. să răspundă clar și complet.
   E prima dată, de multă vreme, când un comunicat de presă nu mai ține loc de adevăr.
6. Tribunalul Dâmbovița – sporurile pentru lucrări de excepție, aduse la realitate
   Dosarul nr. 2436/120/2024, Sentința nr. 665/2026: recalculări masive, plata diferențelor cu inflație și dobândă, plus 6.000 lei onorariu avocat suportat de pârâți.
   O notă contabilă pe care instituțiile ar trebui s-o pună în rama cu „așa NU”.

Dintre toate acestea, hotărârea de la Craiova este deja definitivă. Celelalte cinci așteaptă eventuale recursuri în 15 zile de la comunicare.

Sursă: S.P.R. „Diamantul”

Contribuția fantomă (C.I.B.) și concediul fără spor: frontiera, taxată dublu

S.P.R. „Diamantul” nu se oprește la sindicate în școli și sporuri măcelărite în birouri. Pentru polițiștii de frontieră din I.T.P.F. Timișoara, sindicatul a deschis două fronturi noi, ambele cu mize serioase.

1. Contribuția individuală la bugetul de stat – 25% pentru… nimic

Prima acțiune, pentru 26 de membri, vizează o reținere lunară de 25% din „Total brut realizat” – așa-numita contribuție individuală la bugetul de stat (C.I.B.).

Exemplu concret: la un brut realizat de 9.570 lei (aproximativ 1.880 euro), reținerea este 2.393 lei (aprox. 470 euro) într-o singură lună – mai mult decât contribuția la sănătate și impozitul pe venit la un loc.

Partea cea mai tare?
Polițistul nu primește nimic în schimb:

• nu i se creează stagiu de cotizare,
• nu are drepturi suplimentare în sistemul de pensii,
• pensia militară i se plătește oricum de la același buget de stat căruia i se face „contribuția”.

E ca și cum ai plăti bilet separat ca să intri în propria casă.

Acțiunea, depusă la Tribunalul Timiș, cere:

• restituirea sumelor reținute din ianuarie 2021, actualizate cu inflația și dobânda legală;
• încetarea reținerii pe viitor.

În plus, sindicatul ridică excepția de neconstituționalitate a art. 31 și art. 108 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare. Cu alte cuvinte, nu doar aplicarea este atacată, ci și mecanismul legal care transformă 25% din venit într-o gaură neagră fiscală.

2. Sporul de condiții grele, „uitat” tocmai în concediu

A doua acțiune, pentru 25 de membri, vizează includerea sporului pentru condiții grele de muncă în indemnizația de concediu de odihnă.

Situația absurdă:

• lunar, polițistul primește sporul pentru că muncește efectiv în condiții grele;
• când intră în concediu, banii dispar din calcul, ca și cum odată cu uniforma l-ar părăsi și trecutul profesional.

Ambele acțiuni sunt formulate de S.P.R. „Diamantul” în numele membrilor, în baza Legii nr. 367/2022 a dialogului social. Pentru polițiștii de frontieră membri care vor să fie incluși în acțiunile următoare, ușa sindicatului e deschisă.

Statul, în schimb, pare să țină larg deschisă doar ușa prin care ies banii din salariile lor.

Sursă: S.P.R. „Diamantul”

Concluzie: când taci în fața întrebărilor, îți răspunde instanța

Într-o singură săptămână, S.P.R. „Diamantul” arată, cu hotărâri judecătorești pe masă, cum arată „statul de drept” atunci când polițiștii își cer drepturile cu avocat, nu cu „rugăminți pe cale ierarhică”:

• Sindicate selectate să intre în școli cu tombolă și telefoane, în timp ce altele primesc ușa închisă;
• Sporuri de concediu tăiate sau „uitate”, de parcă odihna ar șterge condițiile grele de muncă;
• Contribuții de 25% la buget pentru zero drepturi suplimentare;
• Regulamente interne ținute la secret, ca să nu afle nimeni ce scrie în ele;
• I.G.P.R. care răspunde la șapte întrebări precise cu… un link la un comunicat.

Când instituțiile se ascund după comunicate, după tăcere sau după calcule „creativ-contabile”, singurul loc unde se mai poate vorbi serios rămâne sala de judecată.

Iar acolo, în săptămâna 26–30 octombrie 2026, „Diamantul” nu a mai intrat cu pliante și tombole, ci cu dosare și sentințe. (Cristina T.).

În penitenciare, lumea fierbe. Oamenii întreabă, civilizat, omenește:

• Unde voi lucra?
• Ce atribuții voi avea?
• Pierd drepturi?
• Cine își asumă să-mi explice, clar, ce urmează cu viața mea?

Răspuns de la ANP? Liniște. Un vid de comunicare în care cresc, la fel de natural ca mucegaiul, zvonurile, suspiciunile, panica. Când conduci o instituție unde oamenii trăiesc la limită, nu-ți mai permiți luxul să taci. Dar Bogdan Burcu și echipa lui tocmai asta fac: tac și împing hârtia înainte, pe principiul „las’ că vedeți voi după”.

Sâmbătă, reforma la cald între șefi. Joi, sindicatele trebuie deja să fi priceput totul. Dintr-o noapte.

Conducerea ANP a discutat reforma sâmbătă. Relaxat, cu timp de analiză, cu weekendul la dispoziție.
Sindicatele au primit documentele miercuri, pe la 15:30, pentru o ședință joi, la 11:00.

Adică 19 ore și 30 de minute pentru:

• 37 de pagini,
• citite, înțelese,
• discutate cu președinții sindicatelor,
• întoarse pe toate fețele cu oamenii din penitenciare.

Cu tot cu seara și noaptea.

Întrebare simplă, pentru domnul Burcu:

• Când exact ar fi trebuit să-i strângă liderii sindicatului pe colegi?
  • La ieșirea din tura de noapte, între poarta principală și stația de autobuz?
  • La miezul nopții, pe grupul de WhatsApp, între „am ajuns acasă” și „nu mai pot de oboseală”?
  • Sau, mai simplu, să vină liderii cu o părere personală și să jure, cu mâna pe organigramă, că „am consultat baza”?

Cam așa arată respectul conducerii ANP pentru dialog: voi citiți la lampă, noi bifăm „consultare”.

Pentru conducere, o săptămână de gândire. Pentru sindicate, lectură de noapte.

ANP a avut cam o săptămână să conceapă măsurile. Să le plimbe prin birouri, să le lustruiască, să le ambaleze frumos.
Sindicatele trebuie să:

• înțeleagă consecințele,
• verifice impactul,
• consulte oamenii,
• vină cu observații articulate.

Până a doua zi.

Aici începe sfidarea: timpul conducerii este sacru, timpul celorlalți e consumabil. Câteva ore, o noapte, ce mare lucru?

Iar oamenii despre al căror viitor se discută ajung să afle:

• dintr-un telefon aruncat pe fugă,
• dintr-un mesaj,
• de pe un blog sindical.

Reorganizarea instituției în care lucrează devine „știre pe surse”. Atât poate, deocamdată, transparența made in ANP.

Ministrul cere transparență. Burcu răspunde cu „trimit mailul seara, e suficient”.

Radu Marinescu, ministrul, a cerut explicit transparență în privința reformei. E scris, nu e legendă urbană.

Întrebare directă pentru Bogdan Burcu:

• Cum se traduce, în mintea lui, „transparență”, când documentele ajung la sindicate cu o seară înainte de discuție?
• Ce înțelege din „dialog real”: să dea play la videoconferință și să bifeze „au fost consultați”?

Un angajat care întreabă ce se întâmplă cu postul lui nu cere un favor. Cere un drept.
Un lider sindical care pune întrebarea în numele său are nevoie de:

• timp să citească,
• timp să verifice,
• timp să formuleze observații.

Dacă nu le dai timp, dar le ceri „punct de vedere asumat”, nu vrei dialog. Vrei decor.

Reforma poate aștepta câteva zile. Neseriozitatea conducerii, din păcate, se vede imediat.

PUBLISIND/SNPP, FSSP și FSANP – prin Ștefan Teoroc, Florin Șchiopu și Cosmin Dorobanțu – au cerut ceva elementar:

• o ședință dedicată reformei,
• săptămâna viitoare,
• câteva zile în plus pentru a discuta cu oamenii și a veni cu propuneri reale, nu improvizate.

Nu au cerut vacanță, nu au cerut măriri, nu au cerut privilegii:

• au cerut timp pentru a nu-și bate joc de oamenii pe care îi reprezintă.

Dacă nici măcar această solicitare decentă nu încape în calendarul conducerii, atunci ce se mai poate salva din cuvântul „încredere”?
Cum să mai vină sindicatele la masă, când masa e pusă în grabă, la ceas de seară, și li se spune: „mâncați repede, la 11 avem concluziile”?

Burcu reformează posturi pe hârtie, dar se face că nu vede omul obosit care iese pe poartă.

Bogdan Burcu ar trebui să coboare, măcar în minte, din birou, în fața unui penitenciar, la schimbul de tură:

• Un coleg iese după 12 ore de stres, uzură și risc.
• Află, printre altele, că instituția în care lucrează „se reorganizează”.
• Întreabă ce urmează pentru el.
• Primește ridicări din umeri: „nu știm exact, nu ni s-a explicat”.

De aici ar trebui începută reforma:

• cu omul concret, cu familia lui, cu ratele lui, cu nervii lui, cu sănătatea lui.

Înainte să muți posturi pe hârtie, ai obligația să vorbești cu oamenii care le ocupă.
Dacă „reforma” începe prin a-i ține în întuneric, nu e reformă. E o execuție administrativă discretă.

PUBLISIND/SNPP, FSSP și FSANP au tăiat masca de pe fața reformei de carton. Burcu are de ales.

Mesajul federațiilor este limpede:

• nu mai participăm la teatrul „consultării de ultim moment”,
• nu mai venim la „dialog” în care scenariul este gata scris,
• nu mai semnăm prezența doar ca să bifați „am întrebat și sindicatele”.

Refuzul de dialog, în aceste condiții, nu este blocaj.
Este singura formă de respect față de oameni:

• mai bine spui „NU particip la mascaradă”,
• decât să îți trădezi colegii pozând în partener „consultat” la miezul nopții.

Acum mingea este în terenul lui Bogdan Burcu:

• ori ia în serios timpul, drepturile și demnitatea oamenilor din ANP,
• ori continuă să trimită pdf-uri la apus și să le numească „transparență”.

Reforma adevărată începe cu un lucru simplu:
îi respecți pe cei pe care îi conduci.
Deocamdată, ANP le-a dat o noapte. Sindicatele tocmai au anunțat că nu mai joacă în piesa asta. (Cerasela N.).

Uniunea Europeană s-a trezit, din nou, cu o idee strălucită: de la 1 noiembrie 2026, fiecare articol comandat online din afara spațiului comunitar va purta, ca pe un stigmat, o „taxă de procesare vamală” de 2 euro. Da, nu coletul, nu comanda, nu „totul la grămadă”: fiecare articol. Bucățică cu bucățică, euro cu euro.

Informația a fost scoasă la lumină de Sindicatul Europol, care atrage atenția asupra noilor prevederi din Regulamentul delegat (UE) 2026/2152, publicat la 22 octombrie 2026 în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Pe românește: nu mai vine pachetul din China doar cu întârziere, vine și cu „suprapreț regulamentar”.

Nu plătești coletul, plătești cu bucata

Cireașa de pe tort este modul de calcul: taxa nu se aplică pe colet, ci pe articol „distinct din punct de vedere vamal”.

Ai comandat de pe o platformă chineză o husă de telefon, un cablu, o pereche de șosete și o lanternă? Felicitări, pentru Uniune tocmai ai devenit sponsor oficial: 4 articole, deci 4×2 euro.

Nu mai vorbim de „shipping inclus”, vorbim de „taxă la bucată”, ca la piață, dar cu ștampilă europeană. Regulamentul este gândit astfel încât coletele cu mărunțișuri – exact acele comenzi mici care făceau internetul atractiv pentru oameni cu salarii reale, nu din broșuri – să devină brusc mult mai puțin „bargain” și mult mai mult „lux fiscal”.

Micile bucurii online, marele supliciu la vamă

Noua taxă lovește direct în cumpărăturile online de valoare redusă.
Dacă până acum puteai să iei ceva ieftin de pe o platformă din China și să simți că „ai prins o ofertă”, de acum vei descoperi că oferta se rupe la ghișeul vamal.

Produs de 3 euro, taxă de 2 euro pentru procesare. Adică aproape jumătate din preț doar ca să se uite cineva urât la coletul tău printr-un scanner și să bifeze o rubrică în sistem. Oficial, scopul este „acoperirea cheltuielilor administrative asociate verificării și controlului vamal al mărfurilor”. Neoficial, sună a „ne-am umplut singuri de hârtii și acum vă taxăm că le plimbăm”.

Importatorul plătește. Tu doar scoți banii.

Ca de obicei, magia birocratică funcționează așa: „obligația de achitare revine importatorului”, dar nota de plată ajunge în buzunarul consumatorului.

Importatorii, comercianții, platformele – toți acești îngeri ai pieței libere – nu vor absorbi costurile din dragoste pentru cetățeanul european. Le vor turna frumos peste prețul final, peste costul de livrare, peste „taxa de procesare”, până când comanda ta de 10 euro ajunge să coste de parcă ai importat un frigider, nu un încărcător.

În termeni tehnici: costurile se vor regăsi în „tarifele percepute pentru livrare și procesare”. În termeni reali: „plătește, contribuabilule, că Uniunea are de acoperit cheltuielile administrative”.

„Taxă de procesare”: e scumpă birocrația când se verifică singură

Oficial, noua taxă este menită să acopere costurile generate de volumul tot mai mare al comenzilor internaționale. Cu alte cuvinte, pentru că oamenii cumpără mult online (mai ales din afara UE, de unde prețurile sunt suportabile), Uniunea s-a gândit că e momentul potrivit să regleze situația: dacă nu putem scumpi viața prin inflație, mai punem o taxă. Dar una frumos cosmetizată: „de procesare vamală”.

Regulamentul delegat (UE) 2026/2152 e genul de document în care, tradus în limbaj uman, scrie așa:
„Crește volumul comenzilor internaționale, noi avem cheltuieli administrative, nu ne place să fim săraci, așa că vom găsi o modalitate ca cetățeanul să plătească pentru faptul că își cumpără chinezării.”

Europa protejează consumatorul: de portofelul lui

Sindicatul Europol a dezvăluit situația, dar regulamentul vine ambalat în același limbaj de lemn rafinat: taxă mică, doar 2 euro, „doar pentru procesare”. Sună inocent, ca o monedă aruncată într-o fântână. Diferența este că fântâna nu e cu dorințe, ci cu ghișee.

De fapt, măsura „protejează” consumatorul european de exact lucrul care-l mai făcea să respire: posibilitatea de a-și lua ceva ieftin, fără să fie jupuit. Dacă nu îți permiți prețurile din marile lanțuri europene, nu-i nimic, îți explică UE la factură că nu e vina ta: e vina ta că ai comandat din afara Uniunii.

Concluzie: doi euro azi, doi mâine, portofelul tău mulțumește frumos

Noua taxă de 2 euro pe articol importat din afara UE e prezentată ca un detaliu tehnic, o ajustare fină, ceva „normal” într-o economie complexă. În realitate, este încă o piatră legată de gâtul consumatorului, care află, prin Sindicatul Europol și prin Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, că nu doar prețurile cresc, ci și factura pentru birocrație.

Morala? Data viitoare când vezi o ofertă de 1,99 euro din China, să știi că Uniunea Europeană vine la pachet cu o ofertă proprie: „procesăm, deci taxăm”. Iar tu, ca european fericit, vei plăti nu doar produsul, ci și privilegiul de a exista în statisticile vamale. (Cerasela N.).