Exclusiv
Antigrindina – mafia iodurii de argint: 21 de ani de „plouă cu bani”, Nu cu apă
Antigrindina – de la „protecție pentru agricultori” la experiment pe tăcute
De peste două decenii, România a fost transformată, cu o discreție demnă de serviciile secrete, într-un poligon de teste atmosferice cu iodură de argint. Oficial, totul se numește „Sistem Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor”. Neoficial, fermierii îi spun altfel: sistemul prin care le-a fost luată ploaia de pe câmp și înlocuită cu facturi și promisiuni.
Pe baza unui memoriu oficial al Asociației Producătorilor Agricoli de Cereale și Plante Tehnice Prahova, adresat Ministerului Mediului, Apei și Pădurilor, se ridică întrebarea pe care nimeni din „statul paralel cu mediul” nu vrea să o audă:
Cine a dat voie, pe șest, să se bage iodură de argint în cerul României timp de ~21 de ani, fără acte clare de mediu, fără limite de cantitate, fără măsurători reale la sol și fără studii independente de impact?
„Băgați iodură în atmosferă, că de hârtie ne ocupăm noi!”
Într-un stat normal, înainte să arunci substanțe chimice în atmosferă, întrebi autoritatea de mediu: e voie? cât? unde? cu ce condiții?
În România, după cum reiese din întrebările puse Ministerului Mediului în memoriu, schema pare să fi fost inversă:
- Întâi se trag rachete cu iodură de argint. Ani de zile.
- Apoi, eventual, se caută actele.
- Dacă nu există, se spune „activitatea este reglementată potrivit legii”, formula magică prin care hârtia înlocuiește ploaia.
Asociația fermierilor cere negru pe alb:
- actul prin care AASNACP (Administrația antigrindină) a fost împuternicită să autorizeze firme private să bage iodură de argint în atmosferă;
- avizul/autorizația de mediu prin care Ministerul Mediului sau autoritățile subordonate au spus, explicit: „Da, puteți introduce iodură de argint în atmosferă, în aceste condiții, în aceste cantități”;
- cantitatea maximă de iodură de argint aprobată: pe rachetă, pe lansare, pe sezon, pe județ, pe unitate de combatere și pe total național.
Altminteri, rachetele zboară, iodura se duce în nori, iar actele… în ceață.
Întrebarea-bombă: a știut Ministerul Mediului sau a fost scos din joc?
Memoriul pune o întrebare frontală, de manual:
A fost Ministerul Mediului informat, înainte să înceapă operarea sistemului, că o autoritate publică și/sau niște firme private vor introduce iodură de argint în atmosferă pentru a modifica evoluția norilor, grindinei și a precipitațiilor?
Dacă da, fermierii cer documentele de aprobare: cine a semnat, când, pe ce bază, în ce condiții, cu ce limite.
Dacă nu, atunci avem un tablou sinistru:
de peste 20 de ani, o activitate cu impact potențial asupra aerului, apei, solului, biodiversității și lanțului alimentar s-ar fi derulat în afara radarului oficial al mediului.
Adică avem „intervenții active în atmosferă”, dar „Ministerul Mediului” în rol de spectator la meciul în care altcineva umblă la nori.
OMM/WMO spune „randomizare, măsurători, știință”; la noi: „trageți, că vedem noi după”
Documentele Organizației Meteorologice Mondiale (OMM/WMO) privind modificarea vremii sunt clare:
- randomizare: să compari evenimente însămânțate cu cele neînsămânțate;
- zone martor: să ai zone de control, downwind, să vezi efectele;
- măsurători fizice la sol: nu doar radar și powerpoint;
- analiză științifică independentă: NU de la beneficiarul sistemului.
Fermierii întreabă dacă România a respectat ceva din toate astea:
- Există randomizare oficială a cazurilor?
- Există zone martor?
- Există analize statistice serioase asupra precipitațiilor, cu date brute la sol, nu doar povestiri la conferințe?
- Există rapoarte de evaluare fizică: unde ajunge materialul de însămânțare, ce se întâmplă cu norul, ce se întâmplă în afara zonei țintă?
Pentru că, dacă nu există, tot „sistemul antigrindină” riscă să fie, științific vorbind, o combinație între loterie, autosugestie și absorbție de fonduri publice.
Iodura de argint: substanță periculoasă pentru mediu, tratată la noi ca „fum de tămâie”
La nivel european, iodura de argint apare în fișe de securitate ca substanță periculoasă pentru mediul acvatic (H400/H410). Nu vorbim de apă sfințită, ci de un compus care trebuie tratat cu reguli, limite și monitorizare.
Fermierii cer:
- fișele de securitate folosite în România;
- clasificarea oficială CLP/REACH luată în calcul;
- măsuri de prevenire și monitorizare;
- cantitățile aprobate și cele efectiv utilizate.
Dacă nu există cantități maxime aprobate, întrebarea devine grotescă:
Cine a permis o activitate chimică în atmosferă fără plafon de mediu și fără control cantitativ cumulativ?
Tradus:
„Trageți cât vreți, că oricum nimeni nu numără.”
Precipitațiile: radarul zice una, pământul zice alta
Memoriul lovește în cel mai sensibil punct: nu există dovadă că această „razboială cu grindina” chiar funcționează și nu produce efecte secundare dezastruoase.
Se cer:
- măsurători la sol, nu doar imagini radar:
- suprafața exactă unde a plouat după lansări;
- lista stațiilor pluviometrice;
- coordonate, altitudine, tip instrument, cine le operează, când au fost calibrate;
- date brute orare/zilnice ale precipitațiilor, cu evenimente însămânțate vs. neînsămânțate.
Iar dacă nu există asemenea măsurători la sol, fermierii pun întrebarea care taie tot discursul triumfalist:
Cum a putut fi aprobată și validată o activitate ce pretinde „eficiență” fără să poată arăta, cu măsurători la sol, unde și cât a plouat?
Altfel spus:
se trage la nori pe banii publici, fără să știm dacă nu cumva „creșterea precipitațiilor” înseamnă, de fapt, redistribuirea lor sau chiar secetă pentru alții.
Studiul de impact: 21 de ani de trageri, 0 ani de responsabilitate?
Pentru orice proiect cu potențial impact semnificativ asupra mediului, legislația cere: evaluare de impact, analiză, monitorizare, măsuri de precauție.
Aici, întrebările sunt la cuțit:
- Există vreun studiu de impact asupra mediului pentru introducerea iodurii de argint în atmosferă?
- Dacă da, cine l-a făcut, cine l-a plătit, cât de „independent” este de sistemul finanțat tot de stat?
- Dacă nu, cine trebuia să inițieze studiul: AASNACP, Ministerul Agriculturii, Ministerul Mediului, operatorii economici?
Iar dacă, după 21 de ani de trageri, nu există niciun studiu de impact independent, fermierii cer explicit:
- control, audit, expertiză independentă;
- suspendare preventivă a activităților;
- sesizarea organelor competente.
Cu alte cuvinte:
dacă ați făcut experimente atmosferice fără să întrebați mediul, luați-vă mâna de pe butonul de lansare și predați dosarele.
Bioacumulare: iodura nu dispare ca o promisiune politică după alegeri
O altă bombă din memoriu: lanțul alimentar.
Se cere, punctual:
- monitorizarea iodurii de argint/argintului în:
- soluri agricole, ape de suprafață și subterane, sedimente, precipitații;
- culturi agricole: cereale, rapiță, floarea-soarelui, porumb, viță-de-vie, livezi, legume, fructe;
- analize în produse apicole:
- miere, polen, păstură, ceară, propolis, corpul albinelor;
- evaluarea bioacumulării în sol și ecosisteme după ani și ani de trageri sezoniere.
Se cer și:
- laboratoarele care au făcut analizele, metodele, limitele de detecție, rezultatele pe ani și județe;
- documentele prin care au fost informate ANSVSA, MADR, Ministerul Sănătății, apicultorii, producătorii de fructe și legume, consumatorii.
În lipsa acestor date, sistemul antigrindină se transformă, oficial, în:
Un joc cu polenizatorii, fructele, legumele, cerealele și mierea, cu iodura de argint pe post de ingredient „secret”.
Seceta, siguranța alimentară și agricultura reală: victime colaterale ale „rachetei de serviciu”
Fermierii pun întrebări directe legate de regimul precipitațiilor și siguranța alimentară:
- Ministerul Mediului a analizat vreodată riscul ca aceste intervenții:
- să redistribuie ploaia, nu doar să „spargă grindina”?
- să înrăutățească seceta pedologică în unele zone?
- să afecteze rezervele de apă din sol și, implicit, producțiile agricole?
Dacă sistemul care pretinde că „protejează culturile de grindină” ajunge, prin lipsă de control și de monitorizare, să contribuie la secetă și pierderi de producție, atunci nu mai vorbim de agricultură protejată, ci de agricultură sacrificată pe altarul unor experimente fără gardă de mediu.
Întrebările care nu mai pot fi ocolite
Memoriul obligă Ministerul Mediului să răspundă clar, fără fumigene instituționale, la câteva întrebări fundamentale:
- Există sau NU există un act de mediu pentru introducerea iodurii de argint în atmosferă?
- Există sau NU există o cantitate maximă de AgI aprobată oficial?
- Există sau NU există un studiu de impact independent pentru cei ~21 de ani de trageri?
- Există sau NU există măsurători la sol care să arate unde și cât a plouat după rachete?
- Există sau NU există randomizare și zone martor, conform recomandărilor OMM/WMO?
- Există sau NU există monitorizare a bioacumulării în sol, apă, culturi, fructe, legume, miere și polenizatori?
- Există sau NU există o asumare instituțională a răspunderii pentru eventuale efecte nefaste asupra mediului și siguranței alimentare?
Nu mai ajunge „activitatea este reglementată potrivit legii”. Fermierii cer formule concrete:
ori „documentul EXISTA, iată-l”, ori „documentul NU EXISTĂ în evidențele noastre, verificat de compartimentul X”.
Cine răspunde dacă iodura a zburat 21 de ani fără acte?
Asociația cere răspunsuri precise:
- Cine răspunde dacă se confirmă că iodura de argint a fost introdusă în atmosferă fără aviz/autorizație de mediu și fără cantități aprobate?
- Cine răspunde pentru eventualele efecte asupra precipitațiilor, solului, apelor, polenizatorilor, fructelor, legumelor, mierii, siguranței alimentare?
- Va dispune Ministerul Mediului un control tematic național privind tot acest sistem?
- Vor fi sesizate organele de cercetare penală dacă ies la iveală lipsa actelor de mediu, falsuri, date umflate privind suprafețele protejate sau utilizarea banilor publici pe baze tehnice neverificate?
- Se va cere suspendarea preventivă a activităților până la prezentarea actelor și studiilor independente?
Pe românește:
se închide robinetul cu iodură până lămurim cine, cât și cu ce drept a băgat chimicale în nori?
Nu e o banală hârtie: e vorba de securitatea alimentară a României
În concluzie, fermierii pun degetul direct pe rană:
Dacă o autoritate a statului sau operatori economici au introdus, timp de aproximativ 21 de ani, iodură de argint în atmosferă, pe suprafețe agricole și ecosisteme largi, fără:
- cantitate aprobată de Ministerul Mediului,
- studiu de impact independent,
- măsurători la sol,
- randomizare,
- zone martor,
- monitorizare a bioacumulării în sol, apă, culturi, fructe, legume, miere, polenizatori,
atunci nu mai vorbim doar de o „deficiență administrativă”, ci de o vulnerabilitate instituțională majoră, cu implicații de mediu, economice, agricole și de siguranță alimentară.
Memoriul Asociației Producătorilor Agricoli de Cereale și Plante Tehnice Prahova nu este o simplă petiție: este actul de acuzare al unei posibile „mafii antigrindină”, crescută în umbra norilor, hrănită cu bugete publice și acoperită de tăceri instituționale.
Rămâne de văzut dacă Ministerul Mediului va răspunde punctual, cu documente și asumare, sau dacă, în continuare, singurele lucruri care vor cădea sigur peste agricultori vor fi: nota de plată și tăcerea.
-
Fermierii: Eroii tragici ai gliei, finanțatori ai adevărului
Restul e doar argint în nori, plumb în minciuni și tăcere grea în instituții. Vom reveni. (Cristina T.).
Consultati arhiva: (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici),
(aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (AICI), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) e (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) , etc), sistemul antigrindină a fost o mafie transpartinică!
Serialul „IPJ Prahova – Grădinița de cadre” continuă
Dacă până acum am vorbit despre lăutarul cu epoleți, petrecerile pe bani la negru, dosare penale pe fundal de manele, CAR-ul IPJ transformat în „Academie de Cămătărie”, „doctorii-Dumnezeu” protejați de poliție, prădători sexuali mușamalizați și Resurse (In)Umane conduse de amante ajunse șefe, în Episodul 52 ridicăm cortina și mai sus:
intrăm în clasa pregătitoare de neamuri, kile și vile a imputernicitului șef IPJ Prahova, Ginel Preda.
Flagrantul DGA care s-a „uitat” la rubrica „Grad de rudenie”
„A fost surprins în flagrant un agent de poliție din cadrul Poliției Municipiului Ploiești – Biroul Rutier, în timp ce primea mită, de la o persoană cu calitatea de martor denunțător.”
Acțiune realizată de DGA Prahova. Punct.
Ce nu v-a spus comunicatul „sterilizat” este „detaliul” care explică perfect de ce IPJ Prahova arată ca un cămin studențesc fără supraveghetor:
polițistul prins în flagrant este Petre Răzvan, rudă de sânge cu ditamai împuternicitul la șefia IPJ Prahova – Ginel Preda.
Schema de familie, pe scurt:
- Petre Răzvan – agent la Rutieră, prins cu șpaga în mână;
- Ginel Preda – șeful IPJ Prahova, „tătucul” Grădiniței de cadre;
- Ginel Preda și tatăl lui Petre Răzvan sunt veri.
Cu alte cuvinte, DGA a prins în flagrant nu doar un polițist, ci și o piesă din arborele genealogic al IPJ Prahova.
Unul ia șpagă, altul ia salariu de șef. Restul… iau notițe cum se face „carieră”.
„Dacă ei își angajează amantele, eu de ce să nu-mi angajez neamurile?”
Logica lui Ginel Preda e simplă, demnă de manualul de „Management la IPJ Prahova”:
- șefii mai mari își angajează amantele,
- își plasează pupilele pe funcții,
- își pun „locotenenții” la butoane.
Așa că și-a zis:
„Dacă ei au harem, eu de ce să nu am Grădiniță de Cadre cu neamuri?”
Și s-a apucat temeinic de populat IPJ Prahova cu rubedenii.
Nepoata „sportivă”: 100 de kg la probă, „excepțional” la avansare
Primul „cadru didactic” din Grădiniță:
o nepoată a lui Ginel Preda, angajată la Serviciul Comunicații și Tehnologia Informației.
Detaliul savuros, comentat prin birouri și pe holuri:
- nepoata are în jur de 100 de kg
- și totuși… a trecut proba sportivă eliminatorie
- și, bonus, a fost avansată la excepțional.
Într-un sistem în care candidați sănătoși, tineri, picați la 100 de metri ca la olimpiadă de carton, la IPJ Prahova se pare că s-a descoperit o nouă ramură:
proba sportivă de „rudenie aplicată” – dacă ești de neam cu șeful, nu contează pulsul, ci arborele genealogic.
Nedumerirea prin sistem:
- Cum a luat proba sportivă?
- A măsurat cineva condiția fizică sau doar gradul de rudenie?
Răspunsul e simplu:
La IPJ Prahova, nu te întreabă nimeni câte flotări poți face, ci câți metri de sânge te leagă de șef.
Fiul surorii la SICE – „păunul” cu limba lungă
Cum o Grădiniță de cadre nu poate funcționa cu o singură nepoată, Ginel Preda și-a mai adus un „cadru”:
- fiul surorii sale, angajat la SICE (Serviciul de Investigare a Criminalității Economice).
Nu întâmplător, în ultimul timp, toți au prins brusc drag de SICE – locul unde îți poți ține aproape dosarele și departe problemele.
Numai că băiatului surorii, după cum se vorbește, îi cam place:
- băutura
- și mai ales laudoroșenia la băutură.
Și când se combină alcoolul cu neamurile bine plasate, ies la iveală detalii de patrimoniu:
- vila lui Ginel Preda din Italia, trecută, evident, pe numele altcuiva;
- o altă vilă „pe undeva pe la Apostolache”.
Problema nu e că șeful IPJ Prahova are vile.
Problema este că:
- nu apar în declarațiile de avere,
- și „laudoroșenia” nepoțelului a ajuns la urechile unor instituții specializate, care de ceva timp lucrează în liniște, fără zurgălăi.
Adică:
- nu mai cântă lăutarul cu epoleți,
- cântă hârtiile, interceptările și verificările.
Când nepoții beau și vorbesc, lucrează „alții în liniște”
Din „pălăvrăgeala” de pahar nu ies doar povești de familie, ci și complicații penale:
- se vorbește de cine a trimis firma de construcții la Apostolache,
- cum s-au făcut lucrările,
- cum se plimbă banii și proprietățile.
Și aici se aprinde becul roșu:
Din cauza acestor laudoroșenii riscă să pice și persoane nevinovate, gen:
- firma adusă „doar ca să muncească”,
- oameni care nici nu știu în ce jocuri au fost băgați de „gura spartă” a băiatului de la SICE și de gustul lui Ginel pentru vile discrete.
De la CAR-IPJ și „doctorii-Dumnezeu” la „IPJ Family & Friends SRL”
Dacă punem cap la cap toate episoadele:
- CAR-ul IPJ, rebotezat „Academie de Cămătărie”, cu împrumuturi pentru „ai noștri” și executări pentru „fraieri”;
- „doctorii-Dumnezeu” de la UPU, protejați de polițiști când omoară oameni cu indiferența lor;
- prădători sexuali în uniformă, mușamalizați pe linie ierarhică;
- Resurse Umane conduse de amante ajunse șefe, care calcă în picioare polițiști cu cariere oneste;
- polițiști beți, violenți, scandalagii – apărați de „sistem”;
și adăugăm acum:
- nepotul prins în flagrant de DGA cu șpaga în mână;
- nepoata „sportivă” de 100 kg, miraculos trecută de probe și avansată „excepțional”;
- fiul surorii de la SICE, care se laudă la băutură cu vile în Italia și la Apostolache ale lui Ginel Preda, trecute pe alte nume;
avem tabloul complet al „IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”:
Nu mai este inspectorat de poliție, este o combinație de:
- firmă de familie,
- grădiniță de neamuri,
- sală de nuntă pentru amante,
- și casă de vacanță pentru averi neasumate.
Concluzie: când pui copiii, neamurile și amantele la butoane, cine mai păzește hoții?
Episodul 52 nu aduce doar „elemente de culoare”, ci confirmarea finală că IPJ Prahova nu este o instituție de aplicare a legii, ci:
- o structură de protecție pentru un cerc restrâns de familii și interese,
- o fabrică de sinecuri pentru rubedenii,
- și un scut pentru averi ascunse prin Italia și comune liniștite precum Apostolache.
În timp ce:
- polițiști corecți sunt umiliți, izolați sau împinși spre ieșirea la pensie,
- victimele prădătorilor în uniformă sunt reduse la tăcere,
- șpaga la Rutieră se ia în familie,
- iar vilele se construiesc pe numele „prietenilor de încredere”,
IPJ Prahova își merită pe deplin noul branding:
„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre:
aici se cresc neamuri, nu caractere; vile, nu dosare penale; excepționali la rudenii, repetenți la integritate.”
DGA a prins deja un nepot în flagrant.
Rămâne de văzut câte episoade vor mai fi până când cineva va ridica cortina complet, nu doar pentru agenții de jos, ci și pentru șefii cu vile, neamuri și „excepționale”.
În episoadele viitoare – nu știm dacă chiar în episodul 53 – vă vom devoala ceva de thriller, că de comedie nici măcar macabră nu mai poate fi vorba: cum un fost miner, pardon, magazioner de mină, care vindea la negru tot ce avea în gestiune, inclusiv explozibil, și care avea două fete la produs pe la Călinești, în Prahova, a ajuns să ocupe o funcție de conducere într-o unitate de poliție din cadrul IPJ Prahova.
Exclusiv
Autospeciala de hârtie: la IPJ Constanța, siguranța rutieră se face cu ITP și RCA, nu cu caroserie și frâne
Autospeciala-minune: dacă are ITP și RCA, e tank de intervenție
IPJ Constanța a descoperit, cu ajutorul birocrației iluminate, secretul absolut al siguranței rutiere, dezvăluie Sindicatul Europol. Nu e vorba de airbag-uri, sisteme de protecție sau structură de rezistență. Nu.
E vorba de două foi A4: ITP valabil și poliță RCA.
În „PRECIZAREA” emisă după accidentul grav de la Pecineaga – unde o mașină de poliție s-a răsturnat și a luat foc – conducerea IPJ se grăbește să ne liniștească: totul a fost în regulă, mașina avea actele la zi.
Cu alte cuvinte, dacă Loganul ars avea ITP și RCA, atunci, din punct de vedere IPJ Constanța, era practic un vehicul blindat de ultimă generație. Ce dacă a luat foc? Important e că era în regulă pe hârtie.
„Mijloacele din dotare”: de la tonfă la Logan cu girofar, tot una
În încercarea de a-și demonstra grija față de polițiști, conducerea IPJ reușește o performanță conceptuală: bagă mașina de poliție în aceeași oală cu „mijloacele din dotare”.
Tonfa, pistolul, vesta, cătușele, Loganul. Toate „mijloace din dotare”.
Probabil, în logica asta, mașina e doar o bastonă ceva mai mare, cu patru roți și un motor.
Nici urmă de discuție despre:
- dacă vehiculul este cu adevărat proiectat pentru misiuni de intervenție;
- dacă oferă protecție reală în caz de impact;
- dacă rezistă la răsturnare fără să se transforme instant în torță.
Important e altceva: există documente.
Autospecială by colant: pui girofar, lipești stickere, ai făcut vehicul de intervenție
Partea cu adevărat spectaculoasă vine când aflăm de ce se numește „autospecială”:
Loganul este „denumit autospecială doar pentru că e colantat și are girofar”.
- Nu pentru că are structură ranforsată.
- Nu pentru că are sisteme suplimentare de siguranță.
- Nu pentru că e gândit pentru urmăriri, intervenții, risc crescut.
Nu. E „autospecială” pentru că are abțibilduri și lumină albastră pe capotă.
După logica asta:
- dacă îți lipești o cruce pe Dacie, devine ambulanță;
- dacă pui o sirenă pe Logan, ai făcut mașină de pompieri;
- dacă lipești „NASA” pe portieră, poți anunța primul zbor Constanța – Marte.
Milionul de „autospeciale civile”: fiecare român cu ITP și RCA e forță de intervenție
Conform marii revelații birocratice de la IPJ Constanța, dacă o mașină are ITP și RCA valabile, atunci îndeplinește „condițiile de siguranță”.
Prin urmare:
- milioane de români care circulă pe drumurile publice sunt, de fapt, proprietarii unor autospeciale de elită;
- România e plină de potențiale mașini de intervenție, blindate spiritual cu ștampila de la ITP.
De ce să mai discutăm despre:
- teste Euro NCAP;
- airbag-uri, ABS, ESP, sisteme de frânare de urgență;
- protecția ocupanților la impact frontal/lateral;
- standarde speciale pentru vehicule de intervenție, unde riscul e mult mai mare?
Când ai ITP și RCA, ești, practic, Formula 1 în viziunea IPJ Constanța.
ITP și RCA – hârtia care nu te salvează din foc
Realitatea enervant de simplă, pe care o știe orice șofer serios și orice inginer auto, este că:
- ITP-ul atestă că, la momentul verificării, mașina corespunde unor minime standarde tehnice;
- RCA-ul este doar o asigurare de răspundere civilă – adică plătește daunele provocate altora.
Nici ITP-ul, nici RCA-ul nu îți țin caroseria întreagă la răsturnare.
Nu îți sting flăcările.
Nu îți protejează coloana, capul, viața.
Ele îți protejează… hârtia. Și, eventual, imaginea șefilor, când trebuie bifat că „totul era în regulă din punct de vedere legal”.
Întrebare pentru IPJ Constanța: e autospecială sau sicriu cu girofar?
În loc să se ascundă după formule seci și acuzații mascate în „precizări”, conducerea IPJ Constanța ar trebui să răspundă la o întrebare simplă:
Mașinile în care își trimit polițiștii la intervenții sunt cu adevărat vehicule de siguranță sau doar Dacii vopsite și colantate, bune de poză pe Facebook?
Pentru că:
- dacă o mașină de poliție se răstoarnă și ia foc, problema nu se rezolvă cu „avea ITP și RCA”;
- polițiștii nu au nevoie de autospeciale de hârtie, ci de mașini care să îi aducă înapoi acasă, vii;
- misiunile de noapte, de urmărire, de intervenție la evenimente grave nu se fac cu minimum legal + colant + girofar.
Atâta timp cât răspunsul instituției se rezumă la „actele erau în regulă”, mesajul pentru propriii oameni este crud de clar:
viața ta valorează exact cât două hârtii ștampilate. Restul e imagine și colant. (Cristina T.).
„Iexperții” juridici ai IGPR: 15 ani fără audiere, dar știau tot „de la grădiniță”
Iexperții lui pește prăjit: „știau” de la grădiniță, au uitat la serviciu
Aceștia sunt „iexperții” juridici ai IGPR: Iaru, șeful Arestului, și ortacii lui. Oameni care, dacă îi asculți, îți spun cu un aer de superioritate că ei știau încă de la grădiniță că Statutul polițistului prevede, limpede ca lumina zilei, audierea polițistului cercetat disciplinar.
Dacă toată lumea știe, întreabă Sindicatul Diamantul, de ce nu s-a făcut asta timp de 15 ani?
Cum se explică acest „mister juridic”? Cunoștințele de la grădiniță s-au pierdut la intrarea în IPJ? Sau, pur și simplu, legea e bună doar la citat, nu și la aplicat?
15 ani de „știm, dar nu facem”: manual de impunitate administrativă
Conform dezvăluirilor făcute de Sindicatul Diamantul, povestea cu „știm de la grădiniță” nu e doar penibilă, e și periculoasă. Pentru că în spatele ei stă un adevăr incomod: timp de 15 ani, audierea polițistului cercetat disciplinar a fost tratată ca un moft, nu ca o obligație legală.
Dacă șefii Arestului și oamenii lor cunosc Statutul, dar nu îl aplică, avem două variante:
- fie au transformat legea în decor de birou;
- fie au adoptat, de facto, un statut paralel, valabil doar între „ai noștri”.
În oricare dintre cazuri, vorbim despre o impunitate administrativă mascată sub aerul doct al „iexperților juridici” care recită legea, dar nu o folosesc decât atunci când le convine.
„P” Ionică și raportul pierdut: când ți se stinge lumina în fața legii
Și acum vine momentul „P” Ionică. Omul care, în loc să înțeleagă că audierea polițistului cercetat disciplinar este un drept și o garanție prevăzută de lege, funcționează după altă „scriptură”:
„P” Ionică știe că ascultarea se face „pe baza de raport”. Atât. Ca și cum Statutul ar fi un soi de caiet de condică, nu o lege în toată regula.
Sindicatul Diamantul întreabă, pe bună dreptate:
Nu i-a deschis nimeni cartea? L-ați lăsat pe întuneric?
Întrebarea e usturătoare: e vorba de neștiință crasă sau de o neștiință convenabilă, tolerată de un sistem care preferă polițiști disciplinar „executați din pix”, fără audiere, fără apărare, fără drepturi reale?
Statutul polițistului – Constituție de decor pentru „iexperți”
Statutul polițistului, așa cum este el, dispune fără echivoc: polițistul cercetat disciplinar trebuie audiat. Nu „dacă vrea șeful”, nu „dacă dă bine”, nu „dacă a citit cineva cartea”.
Și totuși, timp de 15 ani, această prevedere a fost tratată ca un simplu paragraf de umplutură. Iar astăzi, când Sindicatul Diamantul pune lupa pe abuzuri, brusc apar „iexperții” care susțin că știau asta din fragedă pruncie.
Dacă știau, atunci de ce nu au aplicat?
Dacă nu au aplicat, de ce mai pozează în cunoscători ai legii?
Epilog: experți cu norma la „șmecherie”, nu la dreptate
Cazul Iaru – șeful Arestului – și al ortacilor lui, plus episodul „P” Ionică, arată un lucru clar: în IGPR, expertiza juridică e folosită selectiv, când pentru justificarea abuzurilor, când pentru mimarea legalității.
Sindicatul Diamantul nu întreabă de dragul spectacolului, ci pune problema de fond:
- Câți polițiști au fost cercetați disciplinar fără să fie audiați, deși legea o cere?
- Câte cariere au fost distruse „pe bază de raport”, fără carte, fără lumină, fără drept la apărare real?
- Și câți „iexperți” mai stau liniștiți în birouri, știind că, deși „știau de la grădiniță”, au preferat să uite timp de 15 ani?
Răspunsurile nu mai pot fi ascunse în spatele unui „n-am știut”.
Când chiar ei se laudă că știau de la grădiniță, singurul lucru care rămâne de explicat este: de ce nu au făcut nimic? (Cerasela N.).
EPISODUL 52 – „IPJ Prahova – Grădinița de Cadre: Nepoți, kile și vile”
Serialul „IPJ Prahova – Grădinița de cadre” continuă Dacă până acum am vorbit despre lăutarul cu epoleți, petrecerile pe bani...
Autospeciala de hârtie: la IPJ Constanța, siguranța rutieră se face cu ITP și RCA, nu cu caroserie și frâne
Autospeciala-minune: dacă are ITP și RCA, e tank de intervenție IPJ Constanța a descoperit, cu ajutorul birocrației iluminate, secretul absolut...
Grădinița juridică IGPR: toți știu Statutul, nimeni nu-l respectă
„Iexperții” juridici ai IGPR: 15 ani fără audiere, dar știau tot „de la grădiniță” Iexperții lui pește prăjit: „știau” de...
ORGANIGRAMA CU CHILOȚI” DE LA TCE, RUȘINEA PLOIEȘTIULUI: CUM ÎȘI DĂ NAE COMISIONARU’ SINGUR CONTROL, JUSTIȚIE ȘI AUDIT, CU NEAMURILE LA BUTOANE
Incisiv de Prahova a pus mâna pe o „bombă”: Decizia nr. 12/20.08.2026 a C.A. TCE Ziarul nostru de investigații Incisiv...
ROF-uri fantomă la DGMRU: când regulile devin mai secrete decât CIA black ops
DGMRU și DGF – „zei” ai secretului, la 5 metri deasupra CIA Știați că și DGMRU are Regulamentul de Organizare...
La TCE Ploiești, organigrama cu iz de „chiloteală” a rămas fără aplauze: AGA a tras frâna de mână
Într-o administrație în care normalitatea a devenit motiv de sărbătoare, orice gest de responsabilitate merită remarcat. Iar de această dată,...
Operațiunea „Glock-ul de Hârtie”: cum a ajuns un ordin de salarizare să fie tratat ca dosar CIA cu spioni și droguri
Contabilul-șef al secretelor naționale, chestorul Grecu din MAI, își apără cu disperare „arma letală” OMAI S7/2018, un simplu ordin de...
Vesta antiînjunghiere și creierul anti-logică: cum arată „uniforma modernă” văzută din birou
Uniformă de catalog, piele de cobai Acestea sunt reacțiile pielii unui polițist din cadrul Poliției Capitalei după 8 ore de...
TCE Ploiești, cetatea lui Nae: organigrama croită pentru rude, fini și oameni de încredere
La TCE Ploiești, reorganizarea nu mai pare să aibă ca obiectiv principal eficiența unei societăți de transport public, ci consolidarea...
Coca‑Cola HBC România – fabrica din Ploiești: „Coca‑Rola la cap – cum se spală imaginea cu verde 100%, iar gunoiul, oamenii și banii se duc pe câmp”
„Green” în prezentări, maro în realitate În broșurile lucioase și campaniile de PR, Coca‑Cola HBC România pozează în campion al...
IPJ Prahova – „Grădinița de cadre” – Episodul 51: MOCANU, „CAVALERU’ P..II”, LAUTARUL CU EPOLEȚI
Într-o țară normală, cu poliție normală, cuvintele „onoare”, „uniformă” și „ofițer” ar încăpea în aceeași frază fără să roșească nici...
IPJ Prahova – „Grădinița de cadre”, Episodul 50. Mocanu Horia – manelistul cu epoleți, drogatul cu grade și șantajistul cu interpuși
Serialul „IPJ Prahova – Grădinița de cadre” continuă. Dacă până acum am vorbit despre lăutarul cu epoleți, despre petrecerile lui...
Digitalizare cu pixul și hârtia. Cronica unei „revoluții digitale” blocate la Direcția Rutieră
Tabletă la poză, pix la treabă De peste doi ani, polițiștii rutieri se chinuie cu aceeași problemă pe care Sindicatul...
IPJ-ul cu papadia-n dotare: lecția de management „doi proști bat un deștept”
Papadia – noul instrument de lucru în Poliția Română Într-o scenă demnă de un sketch de comedie, relatată de Sindicatul...
Adjunctul inspectoratului a uitat de polițiștii ultragiați?
Întrebări privind reacția conducerii IPJ Bacău după incidentul de la Buhuși Polițiștii agresați și amenințați în timpul unei intervenții la...
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova – „Grădinița de cadre” – Episodul 49: Manelistul cu epoleți s-a ofilit, proxeneta cu insignă se ascunde, iar ofițerul făcut cu șpagă își ia examenele la plic
-
Exclusivacum 4 zileEpisodul 48 – IPJ Prahova – „Grădinița de cadre”. „Troaca de aur” – TCE Ploiești: „Nae Comisionaru”, boxeri pe bani publici, mecanici beți și polițiști cu fini la butoane
-
Exclusivacum 3 zileOrganigrama cu chiloți de la TCE: Nae Comisionaru’ își mută imperiul pe banii fraierilor de la capăt de linie
-
Exclusivacum 2 zile
IPJ Prahova – „Grădinița de cadre”, Episodul 50. Mocanu Horia – manelistul cu epoleți, drogatul cu grade și șantajistul cu interpuși
-
Exclusivacum o zi
IPJ Prahova – „Grădinița de cadre” – Episodul 51: MOCANU, „CAVALERU’ P..II”, LAUTARUL CU EPOLEȚI
-
Exclusivacum o zi
La TCE Ploiești, organigrama cu iz de „chiloteală” a rămas fără aplauze: AGA a tras frâna de mână
-
Exclusivacum o zi
TCE Ploiești, cetatea lui Nae: organigrama croită pentru rude, fini și oameni de încredere
-
Exclusivacum o zi
Operațiunea „Glock-ul de Hârtie”: cum a ajuns un ordin de salarizare să fie tratat ca dosar CIA cu spioni și droguri