Exclusiv
Gruparea de criminalitate economico financiara organizata condusa de pseudo ziaristul STAVRI CATALIN , zis PESTE, un pseudo ziarist dar dovedit narcoman, santajist si spagar este protejata, inca, de procurori?
Poluarea și corupția au fost mereu în topul problemelor din Prahova; de ce ar face excepție de la regula asta oamenii de legii din județ. Beneficiind de protecție la cel mai înalt nivel, inspectorul general adjunct al Poliției Române, Eduard Mirițescu, a pus la punct in Prahova o structură de crimă organizată operând chiar în cadrul poliției. Increngătura mafiotă include polițiști de toate gradele, oameni politici, un pseudo ziarist dovedit narcoman specializat pe șantaje.
Ziaristul narcoman Cătălin Stavri este omul de teren, scos la înaintare ca interfață vizibilă a ilegalităților, ultima verigă, cea aflată la vedere, a ilegalităților grupării. Omul s-a specializat în jurnalism de șantaj, încât, după ce a dat pe față mai multe bube ale chestorului Mirițescu, au dat-o la pace devenind „partners in crime”, de fapt jurnalistul devenind unul dintre acoliții săi – să o spunem în limbaj mafiot: devenind soldatul grupării. Beneficiind de ponturile informative date de politisti corupti si de intervenția directă a chestorului Mirițescu, narcomanul Cătălin Stavri solicită și primește în mod direct avantaje financiare din partea agenților economici din Prahova, care sunt șantajati prin amenințarea cu publicarea unor materiale de presă defăimatoare sau cu anchete penale.
Abuzuri, tunuri si găinării făcute în Prahova de gruparea condusă de la București de chestorul Mirițescu
Sora chestorului, Simona Mirițescu, lucrează la Direcția de Urbanism a Ploieștiului, prin ea se obțin autorizații de construcție în zone unde reglementările și legile le interzic expres. Ultimul tun imobiliar este cel al unui bloc de pe Bulevardul București, pentru a cărui construcție s-au încălcat barbar și fără nicio jenă reglementările urbanistice de bază: a fost construit pe spațiu verde, s-a întins dincolo de suprafața prevăzută, de „amprenta” alocată, și, cum altfel?, a depășit regimul de înălțime pentru a mai mușca niște etaje. Pentru scoaterea surorii cu basma curată, se încearcă direcționarea anchetei pe sancționarea dezvoltatorului imobiliar. Cazul, care a răsuflat dincolo de limitele județului, la nivel național, s-a lăsat cu percheziții. Cu această ocazie s-a aflat că mai multe apartamente din blocul respectiv au ajuns în posesia primarului Andrei Volosevici (prieten cu Mirițescu de pe vremea când jucau fotbal la Ploiești), asigurat de către sora chestorului Mirițescu că nu va avea nicio problemă avizând ca edil construcția respectivă. Răsplătit în bunuri imobiliare în blocul cu pricina a fost si jurnalistul-soldat Cătălin Stavri. Colaborarea fructuoasă în domeniul imobiliar al fraților Mirițescu (urbanista Simona și chestorul Eduard) cu primarul Volosievici este binecunoscută în Ploiești.
La nivelul Serviciului Economic al IJP Prahova, prin intermediul comisarului-șef Ginel Preda, un alt apropiat al lui Mirițescu, s-a încercat blocarea mai multor anchete cu privire la ilegalitățile primarului Volosevici Intervențiile chestorului Eduard Mirițescu au avut deci efect, singurul dosar unde nu a mai putut interveni fiind cel cu Veolia, care a ajuns la DNA.
Cum a cumpărat Volosevici voturile romilor ploieștenii, țepuind de 210.000 lei un om de afaceri rom Inițial adversar al lui Mirițescu, cultivându-și o imagine intransigentă de David care se ia la trântă cu Goliații corupți din poliție, Cătălin Stavri a întors armele alăturându-se mafiei din poliție și primărie – si devenind omul de teren al lui Volosievici & Asociații (politici și de afaceri). La ora actuală, ca jurnalist se folosește de ponturile oferite de Alexandru Frangulea, „Căpitan la 15 ani”, pentru a șantaja oameni de afaceri, iar Volosevici îl scoate la inaintare la combinațiile dubioase, unde tratează și negociază cu personajele gri – sau negociază și ia mita în numele edilului. În rechizitoriul DNA pe care se bazează articolul de față, îl eclisează chiar și pe primarul Volosevici, prin frecvența apariției în momentele cheie: peste tot unde apare ceva cu parfum de ilegalitate, numele lui Cătălin Stavri este mai prezent decât Arafat la TV în timpul pandemiei. La alegerile locale din 2000, Stavri a fost omul de legătură dintre Volosevici, omul de afaceri rom G.V., ca sponsor, și șefii informali din zone ploieștene populate preponderent de romi săraci. Este vorba de cartierele Mimiu (1800 potențiali votanți romi), Radu de la Afumați (500 votanți) și Bariera Basarab (300 votanți). Prin intermedierea lui Stavri, părțile au agreat asupra oferirii unei mici atenții de 100 de lei pentru fiecare votant. In plus, s-a decis alocarea a 20.000 – 30.000 lei pentru organizarea pentru romi a unei petreceri în ziua votului, cu mâncare și băutură. Suna totală calculată de Stavri fost între 200.000 – 300.000 lei, care avea să fie oferită de omul de afaceri G.V. în schimbul obținerii, ulterior, al unor contracte vizând prelucrarea apelor uzate din județ, prin care să-și recupereze investiția. Singura promisiune care viza îmbunătățirea condițiilor de locuit ale romilor a fost astfaltarea cartierului Mimiu. Stavri i-a cerut 300.000 lei omului de afaceri, care a fost de acord să o plătească în mai multe tranșe, până în ziua alegerilor. Cu trei zile înainte de alegeri, G.V. i-a oferit 130.000 de lei lui Stavri, din care 80.000 de lei, via Cătălin Stavri, au ajuns la liderul rom al comunității din Mimiu. 70.000 de lei din sumă a fost împărțită votanților sub forma cadoului de 100 de lei, iar restul de 10.000 a fost reținut de lider, sub motivul că a trebuit să-și plătească verii care l-au ajutat la împărțirea pomenii electorale în comunitatea Mimiu. Ce s-a întâmplat cu restul de 50.000 de lei rămași din totalul de 130.000? Au fost reținuți de Cătălin Stavri, cu argumentul că sunt necesari pentru alte cheltuieli electorale. In zilele următoare, antreprenorul rom i-a mai oferit lui Stavri 80.000 de lei pentru mită electorală adresată romilor din cartierele Radu Afumați și Bariera Basarab. Din aceștia, 10.000 de lei au fost dați celor patru lideri informali din cele două cartiere pentru mobilizarea electorală a romilor, nefiind clar ce s-a întâmplat cu restul de 70.000. La votanți n-au ajuns, în orice caz.
Timp de șase luni, omul de afaceri a solicitat onorarea promisiunii vizând acordarea contractelor preferențiale ale Primăriei firmei sale, dar Stavri, purtătorul de cuvânt al lui Volosevici pe afaceri dubioase, l-a aburit și tot amânat, încât până la urmă planul s-a topit în ceață și nu s-a mai finalizat în niciun fel. Pe românește, omul rom de afaceri a fost aburit și țepuit de 210.000 lei de niște bărbați albi, stâlpi ai societății. Bani îngropați de Stavri în contul de la Bellu Ca să nu rămână chiar în pagubă, omul de afaceri i-a solicitat lui Stavri, printr-un apropiat, să pună o vorbă bună ca să obțină prelungirea unui contract aflat in derulare cu fabrica de sucuri Timbark vizând apele uzate, precum și o clauză de exclusivitate pe această activitate. Stavri a fost de acord să intervină, dar cu condiția ca G.V. să-i cedeze 50% din viitorul contract, pe firma unui prieten, Claudiu Bellu, proprietar al unui restaurant. Omul de afaceri a acceptat propunerea, dar și-a băgat în combinație și o rudă cu care Stavri să împartă partea de 50%. Prin urmare, profitul s-ar fi dus 50% la G.V., 25% la Stavri (și Bellu) și 25% la ruda lui G.V. Ulterior, Stavri a mai obținut de la G.V. 10.000 lei, pe care să-i dea șpagă directorului Timbark pentru a obține mult dorita exclusivitate și, ca bonus, suplimentarea activității de exploatare a apelor uzate. Stavri a pus la bătaie, ca argument, și o conștință de-a sa de la Garda de Mediu, o directoare care are in atribuții și emiterea avizelor necesare funcționării Timbark și care ar putea influența decisiv obținerea contractului în termeni cât mai profitabili. De data asta, povestea nu s-a terminat cu o țeapă, ci cu un happy end peste așteptările inițiale: nu doar că contractul a fost prelungit, dar și prețul pentru servicii a fost dublat, iar aceste servicii contractate au fost mărite numeric. Pentru ca banii să ajungă altfel decât la negru la echipa Stavri-Bellu, a fost incheiat un contract de prestare de servicii fictive de publicitate și consultanță între firma lui Bellu (Bell Studio Expresiv), și cea a lui G.V (Gentoil SRL.) Evident, n-a fost realizat niciun material publicitar, chiar dacă bani s-au tot scurs în contul firmei. Pe de altă parte, administratorul asociat al firmei lui G.V, declară că procentul din încasările Gentoil ajuns în contul firmei lui Bellu ar fi fost nu de 25%, ci de 10%. De asemenea, mai afirmă el, cei 10.000 de lei dați teamului Stavri-Bellu, pentru a fi oferiți ca mită directorului Timbark, au fost oferiți sub forma unui contract de comision. Doar că nici de data asta lucrurile n-au mers conform înțelegerii: contractul a durat doar șase luni, după care a fost reziliat, iar din cei 20.000 pe care G.V îi vira firmei lui Bellu, doar 3.000 ajungeau la ruda sa, Stavri pretinzând că o parte substanțială s-au dus sub formă de cotizație lunară, la misterioasa directoare de la Mediu. În sfârșit, ca deținător al unui restaurant, Bellu ar fi fost răsplătit și prin furnizarea unor servicii de catering pentru administrația locală, prin mijlocirea prefectului de Prahova. Acuzații nesusținute de probe sau cu probe insuficiente Omul rom de afaceri G.V. mai susține că i-ar fi împrumutat lui Stavri 12.000 de euro pentru ca acesta, în calitatea lui de „bărbat de onoare”/„uomo d’onore”, să dea înapoi niște bani primiți ca șpagă pentru o intervenție care a eșuat. Șpagă ar fi fost dată de un angajat al Poliției Locale, Iustin Panait, care vroia să ajungă director al instituției ploieștene, faultând o reglementare care cere ca un șef suprem de poliție locală să aibă o vechime de minim 7 ani pe un post necesitând studii superioare. Versiunea este confirmată și de un coleg al lui Iustin Panait, care a afirmat că Panait îl ținea la curent cu demersurile lui de shortcut în carieră. Conform colegului de breaslă, Volosevici ar fi cerut 12.000 – 15.000 de euro pentru a-l numi pe Panait șef al Poliției Locale. Banii ar fi ajuns la Volosevici, firește, prin inevitabilul Stavri. Însă în locul lui Panait a fost numit nașul lui Volosevici, Cătălin Albu, șef al Biroului de Mediu din cadrul Poliției Locale.
În plus, afirmă colegul de job, Panait n-ar mai fi văzut un ban înapoi din cei 12.000 sau 15.000 de euro. Cu toate astea, conchide rechizitoriul DNA, probele colectate (inregistrări ambientale, fotografii etc.) nu sunt suficiente pentru a susține acuzația de luare de mită. O altă acuzație prezentă în rechizitoriu, în care nu s-au putut obține probe, este că primarul Volosevici, la sugestia lui Stavri, ar fi intervenit pentru schimbarea destinației unei clădiri de birouri în bloc de locuințe, în schimbul căreia ar fi obținut 4 apartamente în clădire. Cedarea s-ar fi făcut prin interpuși, mama dezvoltatorului imobiliar, in calitate de vânzător, și mama lui Stavri. O informație de ultimă oră, apărută pe site-ul de presă Găzarul, afirmă că redacția a intrat în posesia unor dovezi despre implicarea lui Stavri în vînzarea de apartamente în blocul costruit ilegal, care a depășit atât regimul de înălțime cît și de suprafață alocată, ceea ce a permis apariția a încă 30 de apartamente. În plus, ca să poată să vândă cele 30 de apartamente edificate ilegal, dezvoltatorul imobiliar ar fi falsificat o serie de acte, potrivit anchetatorilor. Conform sursei citate, procurorii dețin informaţii că dezvoltatorii au fost ajutaţi în această inginerie urbanistică de reprezentanţii Primăriei și de mai mulţi notari publici. In sfârșit, apelând la un lider rom local, antreprenorul Petre Chiriac ar fi intervenit atât la Volosevici, cât și la Savri, pentru prelungirea autorizării de funcționare pentru mai multe tarabe pe care le deținea in Piața Centrală din Ploiești, autorizare care i-a fost suspendată. Conform opiniei liderului rom, Stavri ar fi scos – contra cost – un as din mânecă, că o să pună o vorbă bună la șefa administrației piețelor in Primărie. Costul: 1.000 de euro de tarabă. Petre Chiriac i-ar fi dat 15.000 de lei lui Savri, prin intermediul liderului rom, dar lucrurile nu s-au mișcat, motiv pentru care liderul s-ar fi dus la Volosevici, căruia i-a spus de banii dați lui Savri. Volosevici l-ar fi liniștit că problema o să se rezolve, reprosându-i însă atitudinea „recalcitrantă”. Cu toate astea, problema a rămas într-un suspans întins pe durată nedeterminată, cu toate asigurările ulterioare ale lui Savri. Situația, afirmă liderul rom, s-a rezolvat abia când Petre Chiriac și-ar fi cerut, exasperat, banii înapoi. Petre Chiriac vine însă cu o versiune diferită a poveștii: recunoaște că ar fi dat „atenția” de 15.000 de lei liderului rom, dar că problema i s-a rezolvat abia la 7-8 luni de la rezilierea contractelor, după un șir de acțiuni judecătorești în care el și societatea Hale și Piețe s-au târât reciproc. Mai exact, s-ar fi rezolvat după ce la conducerea societății care administra piețele ploieștene a fost numită o altă echipă. Și în acest caz, chiar dacă pare că a dat o razantă, dream team-ul Vososevici-Stravri a scăpat basma curată: nici bani iliciți n-au mâncat, nici gura nu le miroase. Bafta lor că banii n-au miros.
In dosarul penal nr 37/P/2023, procurorul sef de sectie din cadrul DNA ST Ploiesti, Matei Adrian George a constatat mai multe fapte penale savarsite de jurnalistul santajist si de acesta grupare de criminalitate economico – financiara organizata si a disjuns cauza catre Parchetul de pe langa Tribunalul Prahova cu toate probele si inregistrarile audio: „inregistrarile audio ambientale si cele efectuate prin intermediul aplicatiilor telefonice au fost transcrise in procese-verbale de catre lucratorii Serviciului Tehnic al DNA in baza ordonantelor de delegare in cauza”.
Probabil ca cei de la Parchetul de pe langa Tribunalul Prahova sunt tintuiti pe scaun de mafia din politie (IPJ Prahova si MAI).
In concluzie, s-au dovedit faptele de CUMPARARE DE INFLUENTA, CORUPEREA ALEGATORILOR si EVAZIUNE FISCALA dar cei de la Parchetul de pe langa Tribunalul Prahova se fac ca ploua cu toate ca dosarul este din punct de vedere juridic doar o simpla formalitate, de trimitere in judecata.
Acestia ne raspund ca se fac cercetari „in rem”, in cauza nefiind audiata nicio persoana implicata, dupa atatea luni de zile.
Lungi sunt „mainile” si influentele lui Miritescu daca procurorii fac „joc de glezne” intr-un dosar trimis pe tava de catre DNA Structura Centrala, cu toate probele posibile. Interesant…
Cireașa de pe tort: șef al mafiei deseurilor, scăpat repetat cu basmaua curată ca este sub aceeasi protectia acestei grupari si care este utilizat de aceasta si de politistii corupti
Un alt ” Soldat” din aceasta grupare de criminalitate economico-financiar organizata utilizat de aceasta grupare este Muresan Catalin care coordoneaza, in fapt, firma Recop Recycling SRL, firma implicata in mafia desurilor.
Antecedentele firmei protejate
In data de 13.02.2022
La Recop Recycling SRL Pleasa sute de baterii au explodat după ce duba în care se aflau a luat foc.
Autoritatile au tacut „malc”.
https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/incendiu-de-amploare-langa-ploiesti-sute-de-baterii-au-explodat.html
In data de 17 mai 2022
La Recop Recycling SRL Pleasa izbucneste un incendiu cu degajare mare de fum. Incendiul s-a manifestat la membrana de izolație a unui rezervor de 50 de tone dezafectat.
Cu toate acestea, bomba ecologica a functionat bine mersi pe mai departe. Mai mult, chiar in timpul incidentului Muresan Catalin isi permitea sa injure si sa ameninte de fata cu organele de politie. Asa este cand te simti „bazat” pe „Nasicul de la Mascati” din IPJ Prahova si pe finii acestuia, precum si pe protectia inalta oferita de Miritescu si Ginel Preda.
„Mafia deseurilor” este noul fir roșu al Strategiei Naționale de Apărare a Țării si se incadreaza la atentat la siguranta nationala.
Recop Recycling SRL (CIF 31066129 J29/22/2013) Str. Fabricilor 9 Pleasa era o adevarata bomba ecologica care intr-un stat in care autoritatile functioneaza era de foarte mult timp inchisa. Pana la dezvaluirile investigatiilor noastre.
La solicitarea noastra IPJ Prahova, in 12.01.2024, IPJ ne confirma ca s-a constituit un dosar penal inaintat la parchet, probabil care sta si acesta ca si cel disjuns cu seful sau ziaristul narcoman, santajist si spagar -disjuns de la DNA Structura Centrala, cel de mai sus publicat.
Reamintim ca, in Prahova exista un pseudo ziarist, pe numele lui STAVRI CATALIN , zis PESTE, care la varsta de 28 de ani, care a fost implicat intr-un dosar penal, deoarece tragea pe nas. Ca si in cazul dosarul de acum cu Lupu unde au particpat doar politisti din IPJ Dambovita datorita coruptiei ce umbla pe holurile IPJ Prahova, in dosarul din 2005 cu drogurile, procurorul era de la structura din Dambovita. Atunci narcomanul se punea in geninchi in fata procurorului cerand clementa si inventand povesti pe care le inventeaza si azi. Autoritatile din Dambovita ii poarta ghinion narcomanului.
Ancheta noastra are la baza rechizitoriul din dosarul nr. 85/D/P/2005, din 08.05.2006, in care STAVRI CATALIN, zis PESTE a fost parte ca si consumator de droguri, alaturi de prietena sa de la acea vreme. In afara de numele intregral al jurnalistului vom da publicitatii doar initialele celor care au fost parte in dosar, pentru ca nu ei fac obiectul acestui material jurnalistic.
Persoanele sunt urmatoarele:
Inculpati
P.A., cercetat in stare de arest preventiv, pentru savarsirea infractiunilor prevazute si pedepsite de art. 2 alin 1 si art. 4 alin1 si art. 5 din Legea 143/2000
T.I.R., cercetat in stare de arest preventiv pentru savarsirea infractiunilor prevazute si pedepsite de art. 2 alin 1 si art 4 alin 1 din Legea 143/ 2000
Invinuiti
S.M.S.
P.V.C.- ambii cercetati pentru savarsirea infractiunii prevazute si pedepsite de art. 2 alin. 1,2 din Legea 143/ 2000
STAVRI CATALIN
S.L.E.- ambii cercetati pentru savarsirea infractiunii prevazuta si pedepsita de art 4 alin. Din Legea 143/2000
Legenda
Legea nr 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri
Art. 1
In prezenta lege termenii si expresiile de mai jos au urmatorul inteles:
- a) substante aflate sub control national – drogurile si precursorii inscrisi in tabelele-anexa nr. I-IV care fac parte integranta din prezenta lege; tabelele pot fi modificate prin ordonanta de urgenta a Guvernului, prin inscrierea unei noi plante sau substante, prin radierea unei plante sau substante ori prin transferarea acestora dintr-un tabel in altul, la propunerea ministrului sanatatii;
- b) droguri – plantele si substantele stupefiante ori psihotrope sau amestecurile care contin asemenea plante si substante, inscrise in tabelele nr. I-III;
- c) droguri de mare risc – drogurile inscrise in tabelele nr. I si II;
- d) droguri de risc – drogurile inscrise in tabelul nr. III;
- e) precursori – substantele utilizate frecvent in fabricarea drogurilor, inscrise in tabelul nr. IV;
- f) inhalanti chimici toxici – substantele stabilite ca atare prin ordin al ministrului sanatatii;
- g) consum ilicit de droguri – consumul de droguri aflate sub control national, fara prescriptie medicala;
- h) toxicoman – persoana care se afla in stare de dependenta fizica si/sau psihica cauzata de consumul de droguri, constatata de una dintre unitatile sanitare stabilite in acest sens de Ministerul Sanatatii;
- i) cura de dezintoxicare si supravegherea medicala – masurile ce pot fi luate pentru inlaturarea dependentei fizice si/sau psihice fata de droguri;
- j) livrarea supravegheata – metoda folosita de institutiile sau organele legal abilitate, cu autorizarea si sub controlul procurorului, care consta in permiterea trecerii sau circulatiei pe teritoriul tarii de droguri ori precursori, suspecti de a fi expediati ilegal, sau de substante care au inlocuit drogurile ori precursorii, in scopul descoperirii activitatilor infractionale si al identificarii persoanelor implicate in aceste activitati;
- k) investigatori acoperiti– politisti special desemnati sa efectueze, cu autorizarea procurorului, investigatii in vederea strangerii datelor privind existenta infractiunii si identificarea faptuitorilor si acte premergatoare, sub o alta identitate decat cea reala, atribuita pentru o perioada determinata.
Art. 2
(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea in vanzare, vanzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpararea, detinerea ori alte operatiuni privind circulatia drogurilor de risc, fara drept, se pedepsesc cu inchisoare de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 4
Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpararea sau detinerea de droguri pentru consum propriu, fara drept, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 5 ani.
Art. 5
Punerea la dispozitie, cu stiinta, cu orice titlu, a unui local, a unei locuinte sau a oricarui alt loc amenajat, in care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit in asemenea locuri se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 5 ani si interzicerea unor drepturi.
Firul evenimentelor
Actiunea porneste in iunie 2005, cand un individ ( O.C) arestat in alta cauza, a sesizat organele de politie cu faptul ca T.I.R. in perioada 2003- 2004, impreuna cu sora sa si I.L.D ar fi consumat si comercializat droguri de risc si mare risc( cannabis si ectasy) pe raza municipiului Campina, pe care le procura prin intermediul lui S.M.S.
In luna octombrie 2005, T.I.R. a aflat de la prietenul sau P.A, ca acesta din urma ar fi procurat cannabis, motiv pentru care, pentru a testa calitatea drogului s-a deplasat in Ploiesti, unde P.A locuia fara forme legale si au consumat impreuna cannabis folosind o pipa confectionata artizanal de P.A.( aceeasi pipa pe care si STAVRI CATALIN, zis PESTE a folosit-o pe 24.11.2005, dupa cum veti vedea).
Odata cu aceasta sesizare a lui O.C, actiunea politistilor de la Biroul de Combatere a Crimei Organizate( BCCO) s-a pus in miscare si primul pas a fost ascultarea/ inregistrarea convorbirilor telefonice, pe baza autorizatiei nr. 2(23), din 06.11.2005, eliberata de Tribunalul Prahova in dosarul 8/PI/2005, asa cum se regaseste la fila 150- 154 din dosar.
In paralel, asa cum reiese din rechizitoriu, a fost interceptat si inregistrat telefonul inculpatului P.A., in baza autorizatiei nr. 42/ 27.11.2005, eliberata de Tribunalul Prahova
In dosarul 11/PI/2005, conform filei 217-230.
Atat dosarul lui T.I.R. cat si cel al lui P.A. au fost conexate intr-unul singur, respectiv 85/D/P/2005, din care va relatam faptele. Din iunie pana in octombrie lucrurile s-au miscat cu rapiditate, iar printre inculpatii si invinuitii invocati a fost infiltrat si un investigator acoperit, caruia o sa ii citam doar initialele din dosar, adica T.M. Astfel, tot ce se intampla era sub control, in primul rand prin implementarea investigatorului acoperit in grupul infractional si in al doilea rand prin ascultarea/ inregistrarea convorbirilor telefonice.
Un grup infractional in care „nimereste” si Stavri
Pentru ca, asa cum spuneam, BCCO avea totul sub control, orice aparitie in acel grup era stiuta in timp util si real. In baza interceptarilor telefonice s-a aflat ca in data de 24.11.2005 “ la domiciliul lui P.A. ( n.r- din Ploiesti, Soseaua Vestului, nr. 11, Bl. 1, ap. 100) urmeaza a se prezenta doua persoane identificate ca fiind STAVRI CATALIN, zis PESTE si S.L.E. care au solicitat inculpatului sa le ofere spre consum droguri. In seara aceleasi zile, cei doi au patruns in domiciliul inculpatului unde au consumat cannabis, impreuna cu acesta, folosind pipa confectionata artizanal”.
Interceptarea convorbirilor a scos la iveala faptul ca a doua zi, dupa chermeza la care a participat si jurnalistul STAVRI CATALIN, zis PESTE, P.A. urma sa se deplaseze la locuinta parintilor din Campina ca sa distribuie inculpatului T.I.R. o cantitate de droguri. Potrivit planului stabilit in seara de 24 octombrie, a doua zi P.A. s-a deplasat la Campina, doar ca pe drum a fost oprit de o echipa operativa formata din politisti ai BCCO si coordonata de un procuror care, dupa ce s-a legitimat a efectuat o sumara perchezitie corporala si a bagajelor, identificandu-se in geanta sa de umar pipa folosita in noaptea precedenta, la care a participat si STAVRI CATALIN, zis PESTE.
Chiar in aceeasi zi, in baza autorizatiei de perchezitie nr. 27 s-a patruns in imobilul din Soseaua Vestului, unde s-a efectuat o perchezitie ridicandu-se cantitatea de 38 de grame de materie vegetala cu ambalaj, ce se afla pe sifonierul din sufragerie dar si doua felii de paine pe care se afla materie vegetala arsa( fila 238- 254).
Sa vina comanda…Cannabis pe paine pentru jurnalist
Chermeza la care a participat STAVRI CATALIN, zis PESTE si unde s-a consumat cannabis pe paine i-a atras acestuia implicarea activa in dosarul 85/D/P/2005, ca si consumator, asa cum recunoaste in declaratia sa, care se regaseste la fila 83-85. Materia vegetala arsa, de pe cele doua felii de paine a fost supusa unei constatari tehnico- stiintifice la Laboratorul de Analize Fizico- Chimice- Droguri, din cadrul Directiei de Combatere a Criminalitatii Organizate Bucuresti, concluzionandu-se ca materia vegetala arsa cantareste, in sine, 15 grame si contine tetrahidrocannabinol(THC), substanta psihotropa biosintetizata de planta cannabis( fila 268- 271).
Pentru cei care nu stiu, Cannabis sativa contine peste 400 de compusi pe langa substanta psihoactiva, delta-9-tetrahidrocannabinol (THC), o moleculă psihoactivă ce produce senzațiile asociate cu consumul de marijuana si are ca efect principal, tulburarea de memorie. Poate aceasta e cauza care sta la baza povestii induiosatoare pe care STAVRI CATALIN zis PESTE a prezentat-o intr-o conferinta de presa din acea vreme.
Consecintele
Inainte de a va prezenta povestea credem ca este bine sa stiti ce consecinte a avut noaptea de pomina a jurnalistului de investigatii STAVRI CATALIN zis PESTE, atat pentru el cat si pentru ceilalti invinuiti sau inculpati, conform hotararii instantei. Dar nu inainte de a mai cita un pasaj important din rechizitoriu: “ Instanta de judecata urmeaza a se pronunta asupra aplicarii art. 33 lit. a din Codul Penal, privind concursul real de infractiuni, in cazul celor trei acte materiale prin care P.A. a oferit droguri in vederea comercializarii si respectiv consumului propriu inculpatului T.I.R. si invinuitilor Stavri Catalin si S.L.E, precum si in cazul consumului de droguri practicat impreuna cu acestia”. De asemenea, mai este de remarcat ca “ Fapta invinuitilor Stavri Catalin si S.L.E intrunesc elementele constitutive ale infractiunii prevazute si pedepsite de art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000. Datorita faptului ca acestia au participat o singura data la consumul de droguri cu inculpatul P.A., neexistand elemente care sa conduca la concluzia ca acestia sunt implicati in traficul de droguri sau ca au si alte acte materiale specifice consumului de droguri, se apreciaza ca fapta lor nu prezinta pericolul social al unei infractiuni, urmand a se dispune fata de acestia scoaterea de sub urmarire penala si aplicarea unei masuri cu caracter administrativ- amenda, in cuantum de 10.000.000 lei pentru fiecare”. In final, asa cum reiese din documentele pe care le am in fata, toti au fost scosi de sub urmarire penala, numai STAVRI CATALIN zis PESTE si prietena sa de la cea vreme au fost doar amendati, fiind scapati de Miritescu si Ginel Preda!.
In concluzie, Stavri a consumat cannabis pe paine, potrivit rechizitoriului si propriei sale declaratii. Desi faptele erau evidente, omu’ a incercat sa arunce pe politistii de la BCCO ca ar avea ceva cu el si ca va declansa un razboi personal cu acestia. Il vom cita mai jos cu franturi rupte dintr-un articol “bomba” scris de mana lui.
Falsa poveste din jurul consumului de droguri
Povestea tesuta de Stavri Catalin a avut un singur cuvant de ordine: DOCUMENTARE. In conferinta de presa, pe care tinut-o dupa ce a achitat amenda administrativa si tot procesul a fost incheiat, a incercat sa ne induioseze pe toti cei prezenti, ca a fost la fata locului in noaptea consumului de droguri, pentru o documentare care avea sa rupa gura targului printr-un articol ulterior. Daca documentare inseamna sa consumi cannabis pe paine, atunci documentare sa fie. Iata scuzele pe care le scrie jurnalistul, in 18.10.2007, in favoarea nevinovatiei lui:
“Acum, vreau sa povestesc pe scurt un fragment din VIATA mea, nu de cand m-am nascut ci de cand am intrat in presa. Bun. Vreau sa mentionez ca asta nu e vaicareala, pur si simplu vreau sa povestesc, hai sa zicem ca simt nevoia. Am crescut fara parinti( asta se leaga oarecum cu legaturile mele cu lumea interlopa) si acum 3 ani, Marin Marian( d’ale lui Mitica) de la TVR 2 a stat la o bere cu mine si cica “m-a citit” si mi-a propus sa lucrez in presa, la un prieten de-al lui, Mihai Nicolae( Misu) de la Viata Prahovei( VP). Victor Preda era redactor sef atunci la VP. Si aici incepe povestea mea ca ziarist…
Eu, care faceam tot felul de combinatii si castigam cam de 6-7 ori salariul de la VP, am acceptat pur si simplu sa muncesc…Ma bucuram ca renuntasem la viata de Golan si castigam multi bani muncind”. De aici incolo vine povestea <<documentarii>>.
“…Ei bine, dupa un articol intitulat ( parca, nu-mi amintesc preabine) <<Canabis pe toate strazile>>, Crima Organizata a trecut la cosit si s-a gandit cum sa ma lege la gura. Sansa lor a venit imediat, dupa ce un fost prieten de-al meu mi-a spus ca-mi da pe tava o retea de traficanti, cu conditia sa ii spun unde gaseste canepa( canabisul). Am acceptat si am demarat o ancheta, martori imi sunt doi politisti ( surse de-ale mele). Problema a intevenit cand seful de la Crima Organizata, comisarul sef Eugen Serghie m-a contactat sa-mi spuna ca nu trebuia sa scriu ce am scris si ca nu exista canepa pe strada. Atunci am comis-o rau de tot, asta pentru ca m-am dus la Podul de Lemn de langa caminul Rafinorilor si am rupt o craca dintr-o planta de canepa si i-am trantit-o pe birou lui Serghie. A luat foc. A mentionat ca poate sa ma aresteze pentru simplul fapt c-am pus mana pe rahatul ala de iarba. Cica asa era legea. Imediat, am fost filat. Mi s-au ascultat telefoanele si asa am ajuns la cel care-mi promisese ca-mi da pe tava reteaua de traficanti”.
Vom reveni cu dezvaluri incendiare din aceasta poveste de SF pentru noi si cetatenii ploiesteni, un adevarat cosmar pentru gruparea de criminalitate economico-financiar organizata coordonata de santajist si de edil. (Cristina T.).
Exclusiv
O nouă resuscitare a statului de drept: cum a ajuns Raed Arafat să facă justiție la televizor
De la cod roșu la cod penal
În România, a devenit un ritual aproape liturgic: când un demnitar intră în vizorul justiției, nu-și caută avocat, ci regizor. Nu își pregătește apărarea în fața judecătorului, ci scenariul pentru talk-show. Nu intră în sala de judecată, ci în direct pe Facebook.
Ultimul mare „martir mediatic” intrat pe scenă este Raed Arafat, șeful Departamentului pentru Situații de Urgență (DSU). Din postura de simbol național al salvării de vieți, Arafat s-a transformat, peste noapte, în acuzatorul-șef al procurorului militar care îl investighează. Într-o ofensivă fără precedent, acesta aruncă acuzații de „plăsmuire” a competențelor, abuzuri și filaje halucinante, într-un spectacol de auto-victimizare în care justiția e împinsă pe targă direct în sala de reanimare mediatică.
Conform relatărilor HotNews și G4Media (sursa: hotnews.ro, g4media.ro), ceea ce vedem nu mai este doar un conflict procedural, ci o încercare metodică de intimidare a justiției, în văzul tuturor, cu audiență, reclame și like-uri.
Justiția live, cu rating: când Codul de procedură penală devine opțional
Codul de procedură penală are o pretenție absurdă într-o țară îndrăgostită de talk-show-uri: spune clar că urmărirea penală este nepublică (Art. 285 CPP). Adică, mai pe românește, ancheta nu se face la televizor, nici pe Facebook, nici prin comunicate lacrimogene.
Această regulă n-a fost inventată ca să protejeze orgoliul procurorilor, ci pentru a garanta aflarea adevărului, neutralitatea anchetei și șansa ca judecătorul să afle ce s-a întâmplat înainte să afle publicul ce „se simte”.
Raed Arafat a ales însă să opereze după alt protocol: „TV înainte de tribunal”. În loc să-și argumenteze apărarea în fața instanței, a decis să scoată la lumină, selectiv și teatral, detalii tactice din dosar:
- decizii ale judecătorilor,
- măsuri de supraveghere tehnică,
- ridicări de telefoane și echipamente,
- detalii despre filaj, GPS, înregistrări.
Mesajul implicit: „Eu vă spun adevărul înaintea procurorilor și a judecătorilor. Eu sunt transparența, ei sunt întunericul.”
Dilema este simplă și sinistră:
- ori Arafat deține informații obținute la limita legii, pe care le aruncă public pentru a pune presiune pe anchetatori;
- ori folosește arma comunicării publice pentru a decredibiliza ancheta înainte ca aceasta să ajungă în fața unui judecător.
În ambele scenarii, nu avem un demnitar care se apără, ci un demnitar care își judecă singur magistratul, în direct. E mai puțin drept la apărare și mai mult linșaj preventiv. Subtextul este devastator pentru orice procuror care îndrăznește să-și facă treaba:
„Dacă pui mâna pe mine, te pun eu pe ecran.”
Filaje, GPS și „contrabandă altruistă”: thrillerul în care inculpatul e și scenarist
Confruntarea dintre șeful DSU și Parchetul Militar a escaladat dincolo de dialogul instituțional. Ne aflăm într-un război total de imagine, în care fiecare postare, fiecare declarație și fiecare leak calculat devin grenade de PR.
Conform informațiilor prezentate de Arafat și reflectate de presa centrală (HotNews, G4Media), tabloul este de film polițist cu tentă de telenovelă:
- Filaj „de o gravitate excepțională” – Arafat afirmă că, timp de cinci luni, ar fi fost urmărit ca un personaj de crimă organizată: monitorizare prin GPS, înregistrări audio-video, fotografii operative, tot arsenalul tehnic al supravegherii. Iar toate acestea, spune el, ar fi fost bazate pe „supoziții plăsmuite”.
- Sechestru pe conturi și bunuri – Procurorii ar fi pus sechestru nu doar pe conturile și bunurile sale, ci și pe cele ale altor persoane și mari companii. Arafat mută bătălia din dosar în talk-show: cere judecătorilor, prin presă, să oblige parchetul să-i restituie echipamentele ridicate. Tribunalul moral se ține pe internet.
- „Contrabandă cu un elicopter militar” – varianta altruistă – Culmea ironiei: șeful DSU ridiculizează acuzațiile, prezentându-le ca pe o absurditate istorică – „contrabandă cu un elicopter militar” destinat salvării de vieți, adică o „contrabandă în favoarea statului”. Contrabandă altruistă, noul concept de apărare made in România: săvârșești, dar pentru binele comun.
În acest scenariu cu pretenții de epopee, un detaliu-cheie este împins discret sub preș: mandatele de supraveghere tehnică – GPS, interceptări, înregistrări – nu le inventează procurorul seara, la cafea. Ele sunt autorizate de un judecător.
Atunci când Arafat vorbește despre „abuzuri” și „plăsmuiri” fără a aștepta hotărârea instanței, mesajul real nu mai este doar despre un procuror „rău”, ci despre un sistem judiciar transformat, în narațiunea lui, într-o conspirație personală.
Tradus în limbajul simplu al pamfletului:
„Nu doar procurorul e problema, tot sistemul mă vânează. Eu, salvatorul, sunt victima statului de drept.”
Guvernul în moarte clinică: toată lumea tace, să nu supărăm SMURD-ul
În orice democrație care nu se tratează cu glucoză electorală, un secretar de stat care iese zilnic și atacă frontal organele de urmărire penală ar fi, cel puțin, suspendat până la clarificarea situației.
În România, însă, Prim-Ministrul și Ministrul de Interne par să fie internați la secția de tăcere intensivă. Din partea Executivului, niciun gest, nicio măsură, niciun semn că cineva înțelege pericolul precedentului.
De ce?
- Frica de „sfântul capital de imagine SMURD”
Raed Arafat nu este doar un demnitar. Este un brand. Numele lui este lipit de SMURD, de intervenții spectaculoase, de tragedii naționale gestionate în direct. Pentru politicieni, a-l atinge pe Arafat înseamnă a risca o criză de PR națională.
O suspendare ar fi imediat transformată, chiar de protagonist, în „tentativa cinică a politicienilor de a distruge sistemul de urgență”. Iar în logica electorală de carton, niciun guvern nu vrea să fie acuzat că a „omorât SMURD-ul”. - Confuzia perfect calculată: omul e instituția, instituția e omul
Arafat joacă magistral cartea contopirii cu DSU: el nu este doar șeful instituției, el „este” instituția. Orice anchetă la adresa lui devine, în subtext, un atentat la capacitatea de intervenție a statului.
Nimeni nu contestă meritele SMURD. Dar când o instituție este folosită ca scut anti-justiție, nu mai vorbim de respect, ci de șantaj emoțional. Statul de drept ajunge astfel în situația grotescă în care nu poate atinge un demnitar pentru că „îl iubesc oamenii”.
Între timp, rămânând nestingherit în funcție, Arafat păstrează o pârghie uriașă de putere:
- are subordonate persoane care pot fi martori în dosar,
- controlează documente și fluxuri de informații ale DSU,
- folosește autoritatea funcției pentru a-și face propria apărare instituțională.
Cu alte cuvinte, omul cercetat penal stă la biroul din care poate influența mediul probei. Și guvernul îl privește, își ia pulsul electoral, și apoi își declară tăcere stabilă.
„Luați-mi procurorul, că nu-mi place”: manual pentru demolarea statului de drept în prime-time
O altă piesă centrală în scenariul lui Raed Arafat este atacul direct asupra procurorului de caz. Mesajul: procurorul ar fi „părtinitor”, „abuziv”, deci trebuie schimbat.
Problema nu este că un inculpat contestă un procuror – există căi legale pentru asta. Problema este că se încearcă transformarea acestui demers într-o presiune publică, ca și cum statul de drept ar funcționa pe principiul „dați alt procuror, că ăsta nu corespunde la sondaje”.
În realitate, schimbarea procurorului nu se face nici cu like-uri, nici cu share-uri, nici prin declarații belicoase în presă:
- există proceduri judiciare clare – recuzare la procurorul ierarhic superior,
- sau, în cazuri justificate, preluarea dosarului de către Parchetul General,
- totul pe motive temeinice, argumentate, nu pe scandal mediatic orchestrat.
Dacă fiecare demnitar anchetat ar putea să-și schimbe procurorul doar acuzându-l la televizor, justiția în România ar deveni o glumă sinistră: „sistemul în care inculpatul își angajează anchetatorul preferat, la pachet cu pachetul de imagine”.
Ce testează, în fapt, acest caz? Capacitatea statului de drept de a rezista unui personaj cu capital de imagine, funcție cheie și reflex de a transforma orice întrebare juridică într-o dramă națională în care el joacă rolul de victimă eroică.
Concluzie: Statul de drept nu se tratează la SMURD
Atacul lui Raed Arafat la adresa procurorului militar nu mai este doar o reacție nervoasă a unui demnitar pus sub lupă. Este un manual de distrugere a încrederii în justiție, livrat în doze zilnice, cu sursă verificabilă în relatările HotNews și G4Media.
Când permiți ca demnitari în funcție:
- să scoată la tarabă detalii din dosare nepublice,
- să acuze abuzuri înainte să vorbească instanța,
- să folosească instituțiile ca scut personal,
- să preseze pentru schimbarea procurorului prin scandal mediatic,
transformi actul de justiție într-un show de wrestling televizat, cu robe în loc de costume lycra și cu rechizitorii în loc de microfoane.
Ieșirea din acest delir nu se face pe Facebook, nici în studiourile de televiziune. Dacă există abuzuri ale procurorilor, ele trebuie sancționate drastic – de judecători, de Inspecția Judiciară, prin mijloacele legii.
Până atunci, însă, există o obligație minimă: ca Raed Arafat să se supună acelorași legi pe care pretinde că le apără, fără să transforme justiția în țintă de tir mediatic și fără să creadă că orice dosar penal poate fi resuscitat la SMURD și declarat „stabil, dar critic, pentru imaginea inculpatului” (Cristina T.).
„Dezvăluie Sindicatul Diamantul”: când totul e public, doar tupeul e clasificat
Dezvăluie Sindicatul Diamantul: în Ministerul Afacerilor Interne s-a inventat o nouă specie de document – „secretul public”. Adică exact situația în care Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, împreună cu anexele ei, este publică, tipărită frumos în Monitorul Oficial, accesibilă oricui are ochi și minimă răbdare… dar Metodologia de aplicare a aceleiași legi, prin Ordinul MAI S/7/2018, devine, brusc, „SECRET”.
Pe coperta spectacolului stă scris mare:
„IRONIA SECRETIZĂRII ABUZIVE: CÂND TOTUL ESTE PUBLIC!”
Iar dedesubt, instituția își dă singură în petec.
Legea e publică, sporurile sunt publice, anexele sunt publice. Ghici ce nu e public? Ordinul…
În Monitorul Oficial, Legea 153/2017 strălucește oficial: act public, accesibil tuturor, cu anexe, tabele, familii ocupaționale, inclusiv celebra Anexă nr. II, cap. I, lit. a), care vizează familia ocupațională de funcții bugetare „Apărare, ordine publică și securitate națională”. Totul la vedere, în clar, cu sporuri, procente, condiții, fără niciun „clasificat” lipit pe colțul paginii.
Adică statul român recunoaște, în plină lumină a legii, că pentru polițiști, jandarmi & co. există:
- spor de confidențialitate,
- spor de vechime,
- spor pentru condiții deosebite,
- sporuri specifice funcției,
- majorări pentru munca în ture,
- spor pentru munca suplimentară,
- spor de noapte și alte minunății procentuale, toate enumerate generos în anexele publice.
Pe scurt: drepturile sunt desenate frumos în lege, cu pixul gros, ca să nu spună nimeni că „nu știa”.
Ordinul S/7/2018: când metodologia nu luminează, se bagă la întuneric
Și acum, piesa de rezistență: Ordinul MAI S/7/2018 – „Metodologia de aplicare a Legii nr. 153/2017”. Exact documentul care ar trebui să explice cum se aplică, concret, publicul din Monitorul Oficial. Ei bine, acest act este pus sub ștampilă „SECRET”.
Conform informațiilor scoase la lumină de Sindicatul Diamantul, secretizarea:
- nu protejează niciun interes real de securitate națională;
- produce un prejudiciu clar pentru angajați, care nu pot verifica transparent cum le sunt calculate salariile;
- este abuzivă, în condițiile în care baza (legea + anexele) este deja publică;
- devine, practic, o barieră opacă între polițist și propriul lui fluturaș de salariu.
Pe românește, metodologia nu e secretă ca să apere țara, e secretă ca să nu poți pune prea multe întrebări.
„Nu este SECRET!”… dar totuși se ascunde cum se calculează
Ironia maximă: actele individuale de numire în funcție și salarizare se comunică fiecărui angajat. Adică nu sunt secrete. Fiecare dintre cei circa 120.000 de salariați ai MAI primește, negru pe alb, informații despre salariu, sporuri, încadrare.
Mesajul Sindicatului Diamantul este limpede:
- nu este secret faptul că ai un anumit salariu;
- nu este secret că primești spor de vechime, de confidențialitate, de condiții deosebite, de noapte, de muncă suplimentară ș.a.m.d.;
- nu este secret că toate acestea au temei legal în Legea 153/2017 și anexele sale publice.
Atunci, ce se ascunde? Mecanismul aplicării. Adică tocmai modul în care se combină, se interpretează și se aplică aceste prevederi pentru fiecare om în parte. Cu alte cuvinte, rezultatul îl vezi, dar logica din spate e „clasificată”.
„Secret de stat”: cât ia omul în mână nu e rușinos, cum ajunge să ia atât devine rușine de minister
În afișul prezentat de Sindicatul Diamantul, polițiștii sunt caricaturizați cu procente atârnând de ei:
-
- spor de vechime,
-
- spor de confidențialitate,
-
- spor pentru condiții deosebite,
-
- spor specific funcției,
-
- majorare pentru munca în ture,
-
- spor pentru munca de noapte,
-
- spor pentru munca suplimentară.
Un coleg poate ajunge să aibă o salată întreagă de procente, dar când întreabă „Cum ați calculat exact?”, răspunsul instituției este, practic:
„Este secret, tovarășe. Ai încredere.”
Nu e secret cât scrie pe fluturaș. E secret doar algoritmul de laborator prin care ministerul combină ce scrie public în lege cu propria lui metodologie opacă.
Secretizarea ca armă administrativă: nu întreba, nu contesta, nu înțelege
Sindicatul Diamantul pune degetul pe rană: acest tip de secretizare nu apără România, ci apără Ministerul de întrebările propriilor angajați.
Rețeta:
- Legea și anexele: publice, să dea bine la transparență.
- Metodologia de aplicare: secretă, ca să nu poți demonstra cu act în mână unde e încălcarea sau interpretarea „creativă”.
- Salariatul: bombardat cu procente, sporuri și termeni, dar fără acces la modul real în care au fost aplicate.
Astfel, orice discuție despre:
- dacă sporurile sunt calculate corect,
- dacă anumite componente au fost tăiate „din pix”,
- dacă există diferențe nejustificate între oameni aflați în situații similare,
se lovește de zidul clasic: „Ne pare rău, actul este clasificat”.
Când Ministerul își secretizează propriile greșeli
Imaginea centrală, a unui voluminos dosar „SECRET” pus peste lege și peste Monitorul Oficial, este mai mult decât simbolică. Transmite exact esența problemei:
- în loc să fie un instrument de claritate, metodologia devine un paravan;
- în loc să ușureze înțelegerea și aplicarea legii, o transformă într-un labirint accesibil doar „inițiaților”;
- în loc să ofere predictibilitate salarială, adâncește confuzia și suspiciunea.
Iar când o instituție ajunge să își ascundă chiar modul în care își plătește propriii oameni, nu mai vorbim de securitate națională. Vorbim de o securizare a propriilor derapaje.
Concluzie: în MAI, adevărata „informație clasificată” este respectul față de angajați
Ce reiese, din materialul și mesajul public al Sindicatului Diamantul, este simplu:
- Legea e publică.
- Anexele sunt publice.
- Lista de sporuri și tipuri de drepturi e publică.
- Actele individuale de salarizare sunt comunicate angajaților.
- Singurul lucru ascuns este tocmai cheia de interpretare: Ordinul MAI S/7/2018, secretizat abuziv.
Adevăratul „secret de stat” nu sunt salariile polițiștilor. Adevăratul secret pare să fie cât de departe este ministerul dispus să meargă ca să își țină angajații în ceață.
Iar dacă ar fi să rescriem afișul într-o singură frază, ar suna așa:
„IRONIA SECRETIZĂRII ABUZIVE: CÂND TOTUL ESTE PUBLIC, DOAR ABUZUL ESTE CLASIFICAT.” (Cristina T.).
Ceremonia absurdului: jurământ cu bilețelul alb în mână
Debutul în carieră al promoției iulie 2026 de la Academia de Poliție arată mai puțin a moment solemn și mai mult a sketch prost de televiziune. Potrivit dezvăluirilor făcute de Sindicatul Europol, Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR) și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră (IGPF) au decis, cu o nonșalanță demnă de manualul de „Așa nu”, să pună la încercare nervii și viața personală a noilor absolvenți.
Aproximativ 130 de absolvenți ai Facultății de Drept și ai Facultății de Poliție stau, cu doar ore înainte de repartizare și de depunerea jurământului, într-o incertitudine totală: nu au primit nici până acum lista cu posturile disponibile. Marți ar trebui să fie repartizați, miercuri să jure credință statului, dar statul, prin minunata sa conducere polițienească, încă se gândește dacă să le spună sau nu unde vor munci.
Pe românește, tinerii ofițeri se pregătesc să jure credință unei instituții care nu e în stare să le spună nici măcar „unde” și „pe ce post” vor jura.
Ruleta rusească a carierei: „Intri în sală, tragi la sorți și pleci la 500 km de casă”
În loc ca alegerea primului loc de muncă să fie o decizie matură, gândită împreună cu familia, cu analize de costuri, de relocare, de viață personală, IGPR oferă varianta românească: „vedem la fața locului”. Există, potrivit informațiilor prezentate de Sindicatul Europol, scenariul grotesc în care absolvenții vor afla ce posturi sunt disponibile chiar în sala de repartizare.
Adică: intri în sală, te uiți pe o listă pe care o vezi în premieră, și în câteva minute trebuie să decizi unde îți muți viața. Zero timp pentru analiză, zero timp pentru familie, dar suficient dispreț ca să înțelegi cât de „importantă” ești ca resursă umană în ochii sistemului.
Și, ca ironia să fie completă, promoția din acest an este mai mică decât în anii trecuți. În loc să fie mai ușor de gestionat, să existe liste clare, comunicate din timp, IGPR confirmă că poate face haos și cu puțini oameni. Când e vorba de resursa umană, lipsa de interes nu mai e excepție – e procedură standard.
IGPR – maestru de ceremonii la „Festivalul Nepăsării”
În mod normal, o promoție mai puțin numeroasă ar fi un avantaj administrativ: mai puține fișe, mai puține posturi de distribuit, mai simplă toată logistica. În stilul deja clasic al IGPR, însă, acest avantaj e transformat în praf. Nicio listă clară, nicio comunicare din timp, nimic. Doar un vid organizațional ridicat la rang de politică de resurse umane.
În loc să arate respect față de începutul de carieră al viitorilor polițiști, IGPR pare să transmită un singur mesaj: „Nu contați. Sunteți numeri de matricolă, nu oameni cu vieți, familii și chirii de plătit.”
Și după aceea, tot instituția se miră, cu aer de mirare virgină, de ce demisionează pe capete polițiștii tineri.
Poliția de Frontieră: promisiuni cu ture, realitate cu opt ore la capătul țării
Dacă la IGPR haosul e sport olimpic, la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră (IGPF) lucrurile sunt la fel de „bine” puse la punct. Conform informațiilor relatate de Europol, chestorul Stoica le-a transmis viitorilor ofițeri că vor fi scoase posturi în sistem de ture, ceea ce le-a dat oamenilor speranța unui minim echilibru: poate un loc mai aproape de casă, poate un program cât de cât compatibil cu viața de familie.
Surpriză: când au apărut listele săptămâna trecută, toate aceste promisiuni s-au evaporat. Realitatea: doar posturi cu program de opt ore, multe la sute de kilometri de domiciliu.
Pe scurt, li s-a vândut o poveste frumoasă, iar la final li s-a livrat varianta „hard”: program fix, departe de casă, zero empatie față de faptul că vorbim de oameni, nu pioni fără adresă.
Planificarea „made in sistem”: absolvi marți, miercuri ești deja la post, joi încerci să-ți găsești viața
Calendarul de încadrare al noilor ofițeri frizează absurdul. Promoția absolvă pe 29 iulie, iar a doua zi trebuie să fie deja prezentă în noile unități.
Într-o singură zi, conform logicii seci a biroului:
- pleci din București;
- ajungi acasă, iei lucrurile;
- te deplasezi în localitatea unde ai fost repartizat;
- îți cauți și găsești, miraculos, o locuință de închiriat;
- și, eventual, mai și fii apt de muncă, odihnit, gata să-ți începi „cu demnitate” cariera.
Acest termen „de respect” este, în realitate, imposibil de respectat. E demonstrația perfectă a lipsei de respect față de oamenii pe care statul pretinde că îi formează pentru a-i pune în slujba sa.
Chestorul Stoica și legea: „Mutări la cerere”, dar doar după ureche
Ca să fie tabloul complet, același chestor Stoica le-a transmis absolvenților că mutările ulterioare se vor putea face doar la cererea lor. Formularea, raportată la prevederile Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, ridică semne serioase de întrebare.
Într-un sistem cu un deficit de personal de peste 20%, unde aproape fiecare unitate se plânge că nu are oameni, interesul instituțional ar trebui să fie să plaseze polițiștii acolo unde e nevoie, într-o logică eficientă și predictibilă.
În schimb, se practică interpretări restrictive, comunicate ca niște axiome de birou, care amplifică incertitudinea tinerilor ofițeri. Omul devine, din nou, un detaliu neglijabil în ecuația unei instituții care nu pare să își înțeleagă nici nevoile, nici oamenii.
„Bine ați venit în sistem”: ghidul perfect pentru demisii rapide
Toate aceste situații – haosul de la IGPR, promisiunile schimbate la IGPF, calendarul imposibil, interpretările discutabile ale legii – compun același tablou: un sistem care tratează cu superficialitate crasă nevoile viitorilor polițiști.
Sindicatul Europol expune exact ceea ce trăiesc de fapt promoțiile noi, fie că vorbim de absolvenții Academiei de Poliție, fie de cei ai școlilor de agenți:
- lipsă de responsabilitate;
- comunicare deficitară;
- neasumarea deciziilor la nivel de conducere IGPR și IGPF;
- ignorarea efectivă a impactului asupra vieții oamenilor.
Iar după ce sistemul își bate joc de începutul de drum al acestor tineri, tot el se declară „șocat” când mulți dintre cei proaspăt încadrați aleg să demisioneze după o perioadă foarte scurtă de activitate.
Concluzie: Respectul – „post vacant” la IGPR și IGPF
Respectul pentru oameni și pentru debutul carierei lor ar trebui să fie fundamentul oricărei instituții care pretinde că apără legea și ordinea. În realitate, în cazul IGPR și IGPF, respectul pare să fie doar un post vacant, pe care nu se obosește nimeni să-l ocupe.
În loc de bun venit în sistem, noilor ofițeri li se servește un mesaj rece și clar:
„Nu sunteți prioritari, sunteți consumabili. Îmbrăcați uniforma, jurați credință și descurcați-vă cum puteți.”
Iar apoi, când pleacă, tot sistemul se miră. (Cerasela N.).
O nouă resuscitare a statului de drept: cum a ajuns Raed Arafat să facă justiție la televizor
De la cod roșu la cod penal În România, a devenit un ritual aproape liturgic: când un demnitar intră în...
Republica „SECRET”: cum a secretizat MAI ceea ce scrie negru pe alb în Monitorul Oficial
„Dezvăluie Sindicatul Diamantul”: când totul e public, doar tupeul e clasificat Dezvăluie Sindicatul Diamantul: în Ministerul Afacerilor Interne s-a inventat...
Academia de Haos a Poliției Române: „Jurați credință confuziei!”
Ceremonia absurdului: jurământ cu bilețelul alb în mână Debutul în carieră al promoției iulie 2026 de la Academia de Poliție...
ANP, în căutare de buton „RESET”: de la Autoritate la Folderul JUNK al statului român
„Dezvăluie Federația”: când generalul bâlbâie ordine, barca penitenciarelor ia apă Dezvăluie Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor că ANP...
Curtea de Conturi bate cu ciocănelul în nor: „Mafia antigrindină” a tras pe lângă lege, dar la țintă în buget/Documente
Sub cerul României, legea e „sub limita de cuantificare” În timp ce fermierii stau cu ochii în nori și cu...
O nouă „grădiniță de cadre” în Academia de Cămătărie: cum plânge „tăticul” Năsulea la secție pentru custodie, după ce a terorizat IPJ Prahova -„Grădinița de cadre a IPJ Prahova” – sezonul XXX
„Siguranță și încredere” – slogan pentru fraieri, academie pentru cămătari În timp ce cetățeanul de rând tremură la vederea girofarului...
„Unitate pe fluturașul de salariu”: Polițiștii de penitenciare ies în stradă cu halatul alb de braț
Sindicate încolțite: când doctorul și gardianul ajung la aceeași „secție” – protestul Cosmin Dorobanțu, președintele FSANP, a anunțat cu solemnitatea...
Rulotă fantomă de 70.000 € plimbată prin Europa și parcată în Reșița. Poliția descoperă, hoțul “uită” să o mai ducă înapoi
Autorulotă de lux “evadată” din Spania, găsită la plimbare în Caraș-Severin În România lui 2026, nimic nu mai miră pe...
ANP, mare maestru al selfie-ului penitenciar: când „Poliția bate interlopi, noi pozăm garduri”
MAI dă cu interlopul de pereți, ANP dă cu filtrul pe Instagram În timp ce Ministerul Afacerilor Interne (MAI) își...
Caracatița cu carnet de partid: MEDAT, ministerul în care reforma e doar o glumă proastă
„Prezentul fără perdea”, dar cu draperii groase la MEDAT Istoricul și jurnalistul Marius Oprea avertiza, în rubrica sa „Prezentul fără...
„Transfer în interesul… pilelor” – Cum se teleportează incompetența pe funcții strategice în fix șapte zile lucrătoare
Ingineria transferului: din „fără penali” în „fără concurs” În România anului 2026, „transferul în interesul serviciului” a devenit noua teleportare...
Guvernul „Nu stie, Nu poate, Nu răspunde”. MAI: Bani au fost, voință zero. Restul e fum juridic și contabili de carton
Tăcerea instituțională: 20 de luni pentru două „da” și un „nu” După o sentință a Tribunalului București, un recurs respins...
De la „butelia de fericire” la galeata de ploaie: cum se îneacă Coca-Cola Ploiești în apă, fantome și 50 de bani taxați la fraieri
Fabrica de ploaie îmbuteliată După două zile de ploi serioase, fabrica Coca-Cola HBC România de la Ploiești nu mai arăta...
Garda de Mediu Prahova, prinsă în… „pielea goală”. Interimatul de avarie cu eterna Dana Tudorache
S-a schimbat șefa! De la „achiziții” la… „dezafectare” Garda de Mediu Prahova dă iar senzația că este condusă din mers,...
GDPR la mișto: cum se ascund „salariile de excelență” în timp ce se afișează avansările cu nume și prenume
Chestorul cu două măsuri: secretomanie la bani, publicitate la grade De când a aterizat în fotoliul de inspector general, chestorul...
-
Exclusivacum 3 zile
„Transfer în interesul… pilelor” – Cum se teleportează incompetența pe funcții strategice în fix șapte zile lucrătoare
-
Exclusivacum o zi
O nouă „grădiniță de cadre” în Academia de Cămătărie: cum plânge „tăticul” Năsulea la secție pentru custodie, după ce a terorizat IPJ Prahova -„Grădinița de cadre a IPJ Prahova” – sezonul XXX
-
Exclusivacum 12 ore
O nouă resuscitare a statului de drept: cum a ajuns Raed Arafat să facă justiție la televizor
-
Exclusivacum 3 zile
Guvernul „Nu stie, Nu poate, Nu răspunde”. MAI: Bani au fost, voință zero. Restul e fum juridic și contabili de carton
-
Exclusivacum 4 zile
De la „butelia de fericire” la galeata de ploaie: cum se îneacă Coca-Cola Ploiești în apă, fantome și 50 de bani taxați la fraieri
-
Exclusivacum 4 zile
GDPR la mișto: cum se ascund „salariile de excelență” în timp ce se afișează avansările cu nume și prenume
-
Exclusivacum 3 zile
Caracatița cu carnet de partid: MEDAT, ministerul în care reforma e doar o glumă proastă
-
Exclusivacum 2 zile
ANP, mare maestru al selfie-ului penitenciar: când „Poliția bate interlopi, noi pozăm garduri”