Exclusiv
Gruparea de crima organizata locala acoperita de mafia din IPJ Prahova si de la varful MAI a fost devoalata pana si de avocati, in instanta
Ploiești: „Jurnalist” de șantaje, purtătorul de cuvânt pe afaceri murdare al primarului Volosevici/Inregistrari audio (IV)
Ticăloșie deghizată în bune intenții!/Masca turpitudinii: bunele intentii!
Carul Mic şi Carul Mare
Le-ai pus, Doamne, la loc sfânt,
Sus, pe cer. Dar, de ce oare,
Ai pus boii pe Pământ…
(epigramă de Efim Tarlapan din
Pledoarie pentru epigramă – aprilie 2007)
Niciodata nu am dorit sa interferam cu actul de (in)justitie si nu vom face acest lucru, acest tabiet este doar strict al „jurnalistului” de șantaje Catalin Stavri, purtătorul de cuvânt pe afaceri murdare al primarului Volosevici si exponentul a doua grupari de crima organizata care se „spala” si se apara „una pe alta”: cea locala care il include pe Volosevici si mafia desurilor, cu cea din varful MAI (Miritescu) si cativa politisti corupti din IPJ Prahova!
Cel mai puternic argument este ce s-a intamplat ieri in sedinta instantei in care asa-zisa mafie a gunoaielor a primit mandat de 30 de zile.
Exponentul mafiei gunoialor, Catalin Stavri (cel care a obtinut bani iliciti din aceste operatiuni, nu o zicem noi, ci un procuror sef din DNA), ca sa elimine o posibila concurenta si-a desfasurat „fortele” vizibile si invizibile in actiuni tipice crimei organiuzate, implicand in aceste actiuni politisti corupti, sesizam ca si posibili procurori dar si o parte din media. Asta in principal, ca obiectiv. Al doilea obiectiv a fost unul politic, pe care noi il cunosteam si l-am sesizat celor competenti la ce se va intampla cu cca 2 luni de zile inainte, ca lauda de sine nu are oprire la acest individ.
Rostogolul acestei facaturi ordinare s-a tot rostogolit datorita „relatiilor” sale precizate in inregistrarile pe care le-am publicat, cele referitoare ca el a fost in Serbia pe banii lui dar spre binele si promovarea lui Volo a dat sa apara pe media central, etc, etc.
Si cu aceasta parodoie i-a reusit, partial.
Multe enitati media, unele de buna credinta au preluat anumite comunicate ale parchetului, altele cu rea credinta au dezvoltat acest subiect incredibil din care o simpla contraventie s-a transformat in marele succes al unui parchet, cu 12 inculpati, si…mai grav cu 4 persoane propuse pentru 30 de zile la arest.
Nu comentam deocamdata aceasta decizie a judecatoarei de sedinta, fiind o tinerica si nu credem ca ar fi fost de rea credinta, ci o suspectam de o necunoastere grava a legilor si interpretarilor acestora.
Ca s-a pus presiune de aceste grupari de crima organizata pe aceasta decizie – o vor hotara alte entitati, ca vor sau nu cele doua grupari.
Ca procurorul a dispus perchezitii la propunerea polistitilor corupti este dreptul lui si al acestora, dar ar trebui sa raspunda penal pentru prejudicii si afectarea imaginilor celor implicati.
Ca fac perchezitii este apanajul acestora si ii invitam chiar si la noi, ca tot am fost amenintati si santajati public de peste doi ani de zile.
Spre nefericirea noastra nu avem „apanajul” celor din media acestei grupari, ca politia sa se „autosesizeze”…
Mai mult, la plangerile noaste, chiar publice, in care am fost amenintati, santajati, chiar atacati pe bunuri si/sau ne-au fost clonate retelele de socializare – am fost tratati cu o „tacere” suspecta de catre seful „Gigel”, pe cand era la comanda IPJ Prahova. De abia acum intelegem de ce…(Etete, „Vacs Albina“, noi am inteles de forte mult timp acest lucru, surprize…).
In concluzie, munca aceasta toxica a dat rezultate nesperate in actualul mandat stalinist din Prahova parca reinventand tandemul Stavri-„Portocala”, alias procurorul Negulescu Mircea, sub bagheta maestrului de ceremonii funebre, „Gigel” care ramasese la comanda unitatii, si a apendicului Miritescu, cu largul concurs al mamei catuselor si arestarilor televizate, parchetul, care se pare ca „renaste”.
Sa recapitulam pentru opinia publica, cu promisiunea ca de luni vom efectua ample „conexiuni” in dezvaluirile noastre, fara a interfera in actul de justitie:
- Cu o zi inainte de perchezitii, marele deontolog al acestor doua grupari de crima organizata a publicat, din nou, „globul”, pe care il publica cand era in tandem cu „Portocala” si „preciza” la comanda, ori pentru santaje, ori pentru promovarea unor dosare „fabricate” cine si ce urmeaza a/ar fi victima/victime. Cu un tupeu nemarginit pentru aceasta grupare de criminalitate economico-financiar organizata, a postat si mesajul sugestiv: „Deranj Mare”…”Daca va era dor” (ultima expresie este daca va era dor de globul prin care preciza/”previziona” ce va urma, da, ce sa zicem, mare prezicator este acest baietas fara liceu macar);
- A doua zi, surpriza, au fost perchezitii la asa zisa mare grupare a „mafiei” gunoaielor, cum a vazut maria sa in „GLOB”, grupare a gunoaielor, caci asa o numeste cel care a primit el si familia sa bani de la firmele pe care acum le ataca, precum si de la firmele de salubrizare (vom publica „fluturasii”/tabelele cu salariile, etc).
- Tot a doua zi, a facut o gafa de proportii/monumentala, probabil imbatat de succes, a dat pe „goarna” aceasta facatura si a publicat un „articol” prin care specifica ca la orele 08.20 cei din asa zisa mafie a gunoaielor au primit ordonanta de retinere, in contextul in care ei au fost pusi sub invinuire la orele 10.00. HILAR si distractiv cum se dau de gol cei din aceasta mafie, daca nu au nici macar 12 clase cu diploma NU AU, dar se mai cred si viitori primari, ce sa le ceri (cititi arhiva altor ziare cu inregistrarile audio, pe aceasta tema).
- Sau, toate sunt doar simple „coincidente”(ne pufneste rasul, sac!), absolut toate, care confirma inregistrarea ambientala cand jurnalistul santajist se lauda ca a fost avertizat printre altele de perchezitiile ce vor avea loc a doua zi…Curat, murdar, coane’ „Gigel”
Ieri, cand Onor’ parchet a propus masura de retinere/arestare pentru 30 de zile a 4 posibili inculpati, in sala de judecata a fost un ras genaral, chiar daca situatia era neagra si se observa din avion „facatura” acestor grupari de crima organizata, caci sunt doua, una spala si se apara pe alta, impreuna compun noua CARACATITA de Prahova punand in umbra vechea Mafie de la Gruparea „Bravo”.
Un avocat al apararii a solicitat Onoratei Instante si procurorului de sedinta sa explice cum este un proces echitabil si corect daca pe un site obscur (cu referire si cu nominalizare numelui jurralistului santajist Catalin Stavri, PRECIZAT in clar), a fost publicat un articol (pe care l-a aratat) prin care minciuna a fost preluată, gonflată și rostogolită, precum celor in cauza le-au fost emise ordonate de retinere pentru 24 de ore, articol publicat pe „surse”, conform carora aceste aordonante s-au emis la orele 08.20, cand cei in cauza de abia la orele 10.00 au fost pusi sub invinuire. Probabil si sursele respective ale spagarului/santajist au fost tot din „GLOBUL pantentat de Stavri-Portocala”, acum a evoluat la Stavri – „Gigel” si „Portocala”. Unde sunt trei, puterea creste, nu?
Un alt avocat a ridicat stacheta si a precizat ca nu ar fi de mirare ca in timpul sedintei sa apara pe acest site obscur deja mandatele de arestare. Cel din urma, facem precizarea ca este un avocat pe care Incisiv de Prahova l-a atact dur in investigatiile sale, dar pentru cele semnalate, ii cam stergem din greseli. Chiar il iertam!
Cu capul plecat si rosu de rusine, procurorul de sedinta a tacut „malc” (o fi inghitit ceva rece?) si a lasat capul jos. Judecatoarea tinerica si-a plecat si dansa capul, dar impasibila a dat aceasta solutie…
In timpul acestor interventii in care gruparea de crima organizata a FOST data de gol/ devoalata pana si de avocati, a fost observat un politist care „butona” la un telefon, probabil transmitea mesaje catre „seful” acestui site obscur si la orele 19.00 s-a produs „minunea”: stirea a fost modificata, cei drept, tardiv, foarte tardiv, caci avocatii, si nu numai, aveau deja print screen-urile dupa articolul initial.
Noi revenim cu o precizare si nu interferam ca altii, pe actul de justitie:
Asa cum am precizat si in alte cazuri celebre (fiind singurii care au avut curaj sa isi expuna punctul de vedere juridic si profesional), precum dosarul Revolutiei, Mineriadei – dosare foarte grele, dosarul Generalului Oprea Gabriel, dosarul Lukoil, iar unele apartinand apanajului celor de la CCR, etc) in care instantele si deciziile finale ne-au confirmat opinia si expertiza, asa va dezvaluim si acum ca acest dosar, chiar daca este facut si la comanda politica, fiind urmarite si alte aspecte obscure, la fel ca si cele de mai sus nominalizate, vor „pica”, deoarece este o facatura ordinara pentru un linsaj media bine conceput al unei grupari de crima organizata.
Ca ne-am expus parerea si expertiza juridica nu inseamna ca atacam actul de justitie si/sau o hotarare, in fapt este doar o simpla decizie intr-un proces.
Din toata aceasta „parodie” facuta de niste politisti inconstienti si corupti, mie, ca persoana de sex feminin, personal, ma doare si imi pare rau doar de o simpla femeie, mama bolnava (grave probleme de sanatate), cu un tata foarte bolnav pe care de abia l-a scos din spital, tot in stare foarte grava. Dar, ce sa ii faci, interesele si mafia nu au mama si/sau tata in atingerea scopurilor, la care a achiesat, din nefericire, parchetul si instanta.
Restul, sunt destul de barbati si isi poata dovedi nevinovatia si in astfel de conditii ostile.
Promitem, oficial, ca nu vom mai publica nici un articol pe aceasta tema/subiect (cel in cauza), pana la finalizarea dosarului „fabricat”, adica pana la o prima sentinta dar, prea au fost fabuloase interventiile celor doi avocati si nu ne-am putut abtine: demonstreaza ca nu numai noi vedem albul ca fiind alb, adica mafia in toata splendoarea ei si … prostia crasa! Exista un proverb pe care acesti „baietasi de cartier”, probabil ca, nu il cunosc: „cine râde la urmă, râde mai bine”.
Exista cai de atac, cei 4 „nominalizati” la OSCAR de gruparile de crima organizata au facut apel si avem incredere ca, la Curtea de Apel, sunt judecatori tineri, cu experienta, care pot vedea bobul de neghină, adica facatura de la o contraventie la penal, atat putem sa mai dezvaluim, in acest articol, nu vrem sa dam idei fabricantilor de dosare. Prost pregatit/pregatiti coane’ „Gigele”, atat maria ta, cat si cei din gasca, sincer, cu toata dragostea si respectul nostru pe care il „meritati”.
(Cerasela N.).
Exclusiv
Organigrama cu chiloți de la TCE Ploiesti, varianta „Salam la păcănele” – cum se salvează protejații lui Nae și se execută fraierii care muncesc
La TCE Ploiești, sindicatul lui Suditu semnează „de acord” cu Organigrama lui Nae, coordonatorii sunt scoși la liman, iar Dinu Răzvan zis „Salam” sare din fața aparatelor de păcănele direct în funcția de adjunct la Siguranța Circulației. Ore suplimentare cu sutele, neverificate, dar bine plătite. Restul? Afară, că „așa zice organigrama”.
Sindicatul lui Suditu: „Noi cu cine votăm?” – Cu Nae!
În timp ce angajații simpli se întreabă dacă mai au loc de muncă mâine, sindicatul lui Suditu își face treaba… dar nu pentru ei, ci pentru „șefii cu pedigree”.
Există un document trimis către Consiliul de Administrație, semnat fix de sindicatul lui Suditu, prin care acesta:
- este de acord cu Organigrama lui Nae (așa-numita „Organigrama cu chiloți”),
- se luptă și obține salvarea coordonatorilor, în special a lui Dinu Răzvan zis „Salam”.
Adică, în traducere liberă:
„Jos cu prostimea, sus coordonatorii! Trăiască organigrama, trăiască Nae, trăiască sinecurile!”
Sindicatul care, teoretic, trebuia să fie ultimul bastion de apărare al oamenilor simpli, se transformă în anexă la pixul lui Nae Comisionaru’ și al găștii de la vârf, aceeași care a orchestrat și restul „capodoperelor administrative” de la TCE Ploiești.
Dinu Răzvan „Salam” – de la păcănele la „Siguranța Circulației”
Piesa de rezistență în documentul lui Suditu: salvarea lui Dinu Răzvan, cunoscut în curte drept „Salam”.
Acest Salam nu e de la mezelărie, e de la „păcănele”:
- promovat de Nae până în funcția de adjunct Serviciu Siguranța Circulației – Control Legitimații de Călătorie,
- cu reputație „strălucitoare”: toată lumea știa că își face programul nu în teren, nu în birou, ci la aparatele de jocuri de noroc.
Și, ca în orice telenovelă administrativă de provincie:
- același Dinu Răzvan apare și în raportul CFG cu sute de ore suplimentare,
- ore neverificate și nejustificate, dar probabil foarte bine decontate.
Omu’ avea timp de toate:
- și la păcănele,
- și adjunct la Siguranța Circulației,
- și erou al orelor suplimentare fantomă.
Ce să mai, un „multitasking” de manual, model TCE Ploiești.
Raportul CFG și „sfinții” orelor suplimentare
Raportul CFG (același care deranjează pe toată lumea din „castă”) nu prezintă doar cifre, ci radiografia unui sistem bolnav:
- sute de ore suplimentare trecute pe numele lui Salam,
- lipsă totală de verificări reale,
- justificări de fațadă, exact cât să încapă în pixul cuiva.
Când vine vorba de oameni care chiar își fac treaba, TCE descoperă brusc litera legii, organigrame, „necesitate de reducere”, disciplină, tot tacâmul.
Când vine vorba de băieții „de casă” cu păcănele, se descoperă mereu înțelegere, portițe, suplimentare, promovări.
Unde e documentul?
Pentru cei interesați de dovezi, nu doar de povești:
- adresa respectivă, prin care sindicatul lui Suditu e de acord cu organigrama lui Nae și se bate pentru salvarea coordonatorilor (în special Salam),
poate fi găsită in institutie; - exact de acolo a fost „pescuită” și de ziarul de investigații Incisiv de Prahova.
Nu vorbim de bârfe de autobază. Vorbim de hârtii oficiale, parafate, trimise la CA, asumate de un sindicat care își vinde steagul exact celor împotriva cărora ar trebui să lupte.
Modelul TCE: protejații se salvează, muncitorii plătesc
Pe scurt, rețeta deja clasică la TCE Ploiești:
- Personaje ridicate în funcții de Nae – protejate cu sfințenie, salvate prin documente manevrate de sindicatul lui Suditu;
- Cei care și-au îndeplinit sarcinile de serviciu – lăsați fără loc de muncă, vânați prin organigrame „optimizate”, făcuți „excedentari” peste noapte.
Pe de o parte:
- Nae Comisionaru’ – artizanul „Organigramei cu chiloți”,
- protejații săi – Salam și ceilalți coordonatori salvați prin documente sindicale,
- conducerea (Dobrescu, Slăniceanu) și sindicatul – într-un dans comun, perfect sincronizat: „un pas înainte pentru șefi, doi pași înapoi pentru muncitori”.
Pe de altă parte:
- cei care au îndrăznit să-și facă datoria,
- cei care au deranjat cu întrebări,
- cei care nu au stat la „combinatii” cu ore suplimentare fictive și rapoarte cosmetizate – toți sunt buni de sacrificat.
De la accidentul falsificat la „feuda” Hipodrom și până la Salam
Totul se leagă într-un tablou grotesc:
- Raportul nr. 1729/05.11.2025 și accidentul falsificat al lui Popescu Narcis, cu implicarea lui Oancea;
- rolul dubios al conducerii (Dobrescu, Slăniceanu), care nu vede, nu aude, dar semnează;
- „feuda” de la Hipodrom, unde interesele personale cântă mai tare decât interesul public;
- sindicate transformate în anexe ale directorilor;
- Nae Comisionaru’, care își propulsează oamenii-cheie și-i salvează prin tot felul de combinații la nivel de CA;
- iar acum, documentul semnat de Suditu, prin care se consfințește oficial salvarea lui Salam și a coordonatorilor, în timp ce alții își pierd pâinea.
Nu mai vorbim de derapaje izolate, ci de un sistem în care:
- accidentul falsificat,
- organigrama croită pe blat,
- orele suplimentare fantomă,
- feudă, protejați, sindicatul „de acord cu șefu’”
sunt părți ale aceleiași povești.
Concluzie: Organigrama cu chiloți, dar fără rușine
Când tragi linie:
- „Organigrama cu chiloți” nu mai e o simplă glumă internă, este harta rușinoasă a clientelei și pilelor din TCE Ploiești;
- sindicatul lui Suditu nu doar că nu apără salariații, ci devine avocatul protejaților lui Nae;
- Dinu Răzvan „Salam” devine simbolul sistemului:
- promovat la Siguranța Circulației deși era cunoscut mai bine la păcănele decât în teren,
- umflat cu sute de ore suplimentare neverificate,
- salvat prin documente trimise la CA, în timp ce alții sunt trimiși la plimbare.
Iar dacă cineva mai are dubii, să caute adresa, exact cum a făcut și presa de investigație.
Hârtiile vorbesc mai tare decât discursurile lacrimogene de sindicat și comunicatele parfumate de conducere.
Până atunci, la TCE Ploiești se aplică o singură regulă:
Cine e cu Nae, trăiește. Cine e cu munca, pleacă. (Cerasela N.).
Exclusiv
„Grădinița de Cadre” de la IPJ Prahova: defilează cu stopul ars, dar dau lecții de lege la fraieri
Când poliția circulă cu mașina-n pioneze prin centru, dar te amendează pe tine pentru un bec ars, nu mai vorbim de ordine publică, vorbim de stand-up comedy instituțional.
La IPJ Prahova nu mai vorbim demult despre „instituție a statului”, ci despre o adevărată Grădiniță de Cadre: multă uniformă, puțină responsabilitate, și o debandadă totală ridicată la rang de stil de lucru. Legea e bună doar ca să fie fluturată în fața cetățeanului, nu și respectată în ograda proprie.
Ieri, în jurul orei 09.00, prin centrul Municipiului Ploiești, se derula o scenă de antologie:
o autoutilitară a IPJ Prahova „dansând” pe șosea cu stopul dreapta spate ars, exact ca și conduita celor care o manevrau. O imagine perfectă: becul mort din stop ca simbol al moralității stinse din instituție.
Când poliția face „paradă” cu mașina în ilegalitate
Să ne imaginăm un pic scenariul:
- Un simplu cetățean este oprit în trafic cu un bec ars la stop.
Rezultatul? Morală, amendă, puncte, „regulile sunt reguli, dom’le, siguranța rutieră nu e joacă!”. - Autoutilitara IPJ Prahova merge liniștită, prin centru, cu defecțiuni vizibile.
Rezultatul? Nici proces-verbal, nici rușine, nici măcar o urmă de jenă.
Ba mai și defilează, ca și cum ar fi la paradă: „Uitați-vă la noi, legea suntem noi, becul ars e doar un detaliu artistic”.
Asta nu mai e dublu standard, e regulament de circulație paralel, valabil doar pentru uniformă. Când cetățeanul greșește, legea e sabie. Când greșește IPJ Prahova, legea devine ventilator de birou: face zgomot, dar nu taie pe nimeni.
Grădinița de Cadre: unde legea e opțională
La IPJ Prahova pare că avem o școală specială, un fel de „Grădiniță de Cadre” unde se predă:
- „Cum să invoci legea doar când îți convine”
- „Cum să faci pe șeful în trafic cu cetățeanul, dar să circuli cu mașina-n pioneze”
- „Cum să transformi orice abuz într-un simplu «incident fără consecințe»”
Respectul față de lege? Ars, ca becul din stop.
Respectul față de cetățean? Dispărut, ca semnalul de avarie de pe autoutilitară.
În loc să fie primii care dau exemplu de conduită, sunt primii care demonstrează că la IPJ Prahova legea e decor, nu obligație. Când îți permiți să te plimbi prin centru cu mașina poliției cu defecțiuni vizibile, mesajul pentru oameni e simplu:
„Noi putem. Tu nu.”
Ce pățeai tu, ce nu pățesc ei
Întrebarea-cheie, pe care o înțelege orice român care a trecut măcar o dată prin filtrul poliției rutiere:
Ce pățea un simplu cetățean prins cu astfel de defect la mașină?
- Amendă.
- Morală.
- „Cum vă permiteți să ieșiți așa pe drumurile publice, puneți în pericol siguranța rutieră!”
Ce pățește IPJ Prahova când defilează cu autoutilitara în aceeași stare?
- Nimic.
- Tăcere.
- Eventual o glumă internă: „Lasă, bă, că merge și așa, nu ne oprește nimeni pe noi”.
Diferența e simplă:
Tu ești doar contribuabilul care plătește taxe, ei sunt cei care îți dau amenda cu legea în mână și stopul propriu ars.
Concluzie: legea nu e bec opțional
Când instituția care ar trebui să fie model de respectare a legii se plimbă senină cu autoutilitara defectă prin centrul orașului, nu vorbim doar de nepăsare, ci de sfidare directă a cetățeanului.
Legea nu e un bec pe care îl aprindem la control și îl stingem când e vorba de noi.
Atâta timp cât IPJ Prahova își permite să joace acest dublu rol – profesor sever pentru cetățeni, dar clovn auto pentru propriii agenți – orice discurs despre „siguranță” și „respectarea legii” devine doar un pamflet prost scris.
Noi doar îl rescriem mai bine. (Sava N.).
Exclusiv
Ministerul „Reglementărilor Fantomă”: cum decide o structură fără chip cât merită oamenii la leafă
Diamantul lovește: de la Tribunalul București, direct la Curtea Constituțională
O nouă excepție de neconstituționalitate pleacă din sala Tribunalului București spre Curtea Constituțională, cu destinația: „Ministerul care reglementează prin hârtii fantomă”. Potrivit Sindicatului Diamantul, miza este explozivă: cine are, de fapt, voie să taie și să spânzure drepturi salariale – ministrul, Parlamentul sau o structură anonimă, botezată „financiară centrală”, care dă ordine prin „puncte de vedere” pe care nu le-a votat nimeni și nu le-a văzut aproape nimeni?
În centrul scandalului se află art. 86 alin. (7) din Anexa VI la Legea-cadru 153/2017, acolo unde o singură sintagmă, „reglementării”, a fost transformată, cu multă imaginație birocratică, în armă de restrâns drepturi salariale de către Direcția Generală Financiară (DGF) a ministerului.
„Reglementare” pe sub masă: când Direcția Financiară se crede Parlament și Guvern la pachet
Excepția ridicată la Tribunalul București vizează exact această „magie semantică”: art. 86 alin. (7) este atacat în măsura în care permite interpretarea că structura financiară centrală a ministerului – DGF – poate „reglementa” drepturi salariale prin:
- puncte de vedere,
- interpretări „obligatorii”,
- hârtii interne care nu văd niciodată lumina Monitorului Oficial.
Adică, în loc ca drepturile salariale să fie stabilite prin legi, ordonanțe, ordine de ministru publicate și asumate, ele sunt, de fapt, redesenate în birouri de finanțiști cu pixul în mână și parafa pe colțul paginii. Să legiferezi prin „punct de vedere” e noul sport național: zero transparență, zero dezbatere, impact maxim.
Sindicatul Diamantul arată că o asemenea practică lovește direct în:
- art. 1 alin. (4) din Constituție – separația puterilor în stat,
- art. 1 alin. (5) – legalitate și securitatea raporturilor juridice,
la pachet cu o colecție de drepturi călcate în picioare: - art. 16 (egalitate în drepturi),
- art. 21 (acces la justiție),
- art. 24 (dreptul la apărare),
- art. 31 (dreptul la informație),
- art. 41 (dreptul la muncă și protecție socială),
- art. 78 (intrarea în vigoare a actelor normative, adică nu prin „adresa nr. X depusă la registratură”).
Viciul 1: Ministrul există doar pe hârtie, „structura” taie și spânzură
Primul viciu invocat: o competență personală a ministrului este pasată, ca o minge fierbinte, către o „structură” care nici măcar nu e subiect de drept.
Conform art. 20 din Legea 500/2002, ordonatorul principal de credite este ministrul, în persoană, cu nume, prenume, semnătură și răspundere. El trebuie să-și asume deciziile, să emită ordine, să semneze.
În practică, însă, arată Sindicatul Diamantul, scenariul arată așa:
- ministrul stă în vitrină,
- Direcția Generală Financiară decide prin „puncte de vedere”,
- iar angajații află că drepturile lor salariale sunt „reglementate” nu prin lege, ci prin interpretări interne, niciodată publicate oficial.
Cu alte cuvinte, responsabilitatea e a ministrului, dar pixul de execuție și de tăiere a drepturilor e la o structură anonimă. Ministrul e doar decorul, „structura” e regizorul din umbră.
Viciul 2: Preluarea puterii de regulă de către contabili-juriști de ocazie
Al doilea viciu: atribuții de reglementare juridică sunt date unei structuri populate cu personal economic, în timp ce ministerul are, culmea ironiei, o direcție juridică plină de consilieri specializați, autorizați chiar prin Legea 514/2003.
Pe românește:
- juriștii există, sunt plătiți, au statut și atribuții,
- dar finanțiștii sunt cei care „reglementează” prin adrese, interpretând legea după cum dă bine la buget.
E ca și cum, într-un spital, protocolul medical ar fi stabilit nu de medici, ci de contabila șefă, prin „notă internă obligatorie”. Îți taie tratamentul din pix și îți explică apoi, cu aer grav, că „așa a reieșit din analiză”.
Viciul 3: Drept românesc cu fantome – „gestiune” fără gestionar, „reglementare” fără persoană
Al treilea viciu atinge direct arhitectura dreptului românesc: în România, reglementarea aparține întotdeauna unei persoane concrete, nu unei „structuri” fluide.
Chiar aceeași Anexă VI, la art. 90, cere ordin al ordonatorului de credite. Adică un act semnat de cineva asumat, nu un document rătăcit printr-un sertar al DGF.
În plus, Legea 22/1969, privind gestiunea bunurilor materiale, spune clar: nu există „gestiune” fără gestionar-persoană. Analog, nu ar trebui să existe „gestiune” de drepturi salariale fără o persoană care își asumă semnătura, nu o „structură” abstractă care se evaporă când apar problemele.
Dar în realitate, reiese din motivare, avem:
- „gestiune” a drepturilor salariale fără gestionar asumat,
- „reglementare” fără act normativ,
- puncte de vedere care se comportă ca niște ordine de ministru, dar nu poartă nicio răspundere de ministru.
„Punctul de vedere” care decide salarii: DGF face jocurile, instanța trebuie să taie nodul
Legătura cu dosarul concret este dureros de clară. În cauză, pârâții își justifică refuzul tocmai printr-un asemenea document: punctul de vedere DGF nr. 462624/2026.
Acest „punct de vedere” nu e doar o opinie inocentă; el este tratat ca lege internă:
- pe baza lui se resping drepturi,
- pe baza lui se refuză aplicarea unor majorări,
- pe baza lui se ciuntește ceea ce Legea 153/2017 părea să promită.
Instanța, în baza art. 18 alin. (2) din Legea 554/2004, trebuie să verifice legalitatea acestui punct de vedere. Iar aici intervine excepția: dacă textul de lege care permite DGF să „reglementeze” cade ca neconstituțional, tot ce decurge din el – inclusiv punctul de vedere 462624/2026 – devine emis fără competență. Adică simplă hârtie administrativă, fără putere de a tăia drepturi.
Pe scurt: dacă se rupe piciorul legal al DGF, se prăbușește tot scaunul de „interpretări obligatorii”.
Curtea Constituțională, invitată să stingă „incendiul” făcut cu pixul
Prin excepția trimisă de la Tribunalul București, Curtea Constituțională este pusă în fața unei întrebări esențiale pentru toată administrația publică:
Poate o structură tehnică, internă, cu personal economic, să condiționeze, să restrângă sau să rescrie drepturi salariale prin „puncte de vedere” nepublicate în Monitorul Oficial?
Dacă răspunsul este „da”, atunci:
- Constituția devine opțională,
- separația puterilor e decorativă,
- drepturile salariale ale angajaților depind de interpretările contabile ale unei direcții financiare.
Dacă răspunsul este „nu”, atunci ministerele vor trebui să facă ceea ce ar fi trebuit oricum să facă de la început:
- să reglementeze prin acte normative asumate,
- semnate de persoane competente,
- publicate transparent, nu ascunse în sertarele unei direcții.
Salariații între lege și „adrese”: statul cu două fețe
Potrivit Sindicatului Diamantul, această excepție nu e doar o „chichiță procedurală”, ci un test:
- dacă statul își respectă propriile reguli,
- sau dacă, în continuare, lasă „structurile” să decidă din umbră cât face munca oamenilor.
Pe un palier, legea promite, Constituția garantează, principiile sună impecabil.
Pe alt palier, totul e filtrat și amputat prin „adrese”, „interpretări” și „puncte de vedere” care nu apar în nicio colecție oficială de acte normative.
Curtea Constituțională va trebui să decidă dacă România e condusă prin legi sau prin Excel-uri bugetare cu antet de direcție financiară.
Până atunci, salariații rămân prinși între două lumi:
- lumea Curții Constituționale, plină de principii, articole și alineate,
- și lumea Ministerului, unde un „punct de vedere” anonim poate cântări, la leafă, mai mult decât toată Constituția pusă la un loc. (Cristina T.).
Organigrama cu chiloți de la TCE Ploiesti, varianta „Salam la păcănele” – cum se salvează protejații lui Nae și se execută fraierii care muncesc
La TCE Ploiești, sindicatul lui Suditu semnează „de acord” cu Organigrama lui Nae, coordonatorii sunt scoși la liman, iar Dinu...
„Grădinița de Cadre” de la IPJ Prahova: defilează cu stopul ars, dar dau lecții de lege la fraieri
Când poliția circulă cu mașina-n pioneze prin centru, dar te amendează pe tine pentru un bec ars, nu mai vorbim...
Ministerul „Reglementărilor Fantomă”: cum decide o structură fără chip cât merită oamenii la leafă
Diamantul lovește: de la Tribunalul București, direct la Curtea Constituțională O nouă excepție de neconstituționalitate pleacă din sala Tribunalului București...
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre” – Episodul 59 – Flagrant de carton, anticorupție de mucava și lăutari cu epoleți la comanda Sistemului
Când ți se cântă prea mult la ureche, la un moment dat nu mai poți sta în banca ta. Când...
MAREA TĂCERE DE LA TCE PLOIEȘTI. „Organigrama cu chiloți”, sindicatele de buzunar și frica la normă
Remember: cum s-au distrus Neoplan-urile și s-au umflat kilometrii Înainte să ajungem la „organigrama cu chiloți”, merită un mic remember:...
MAI adună date sensibile, ANSPDCP ridică din umeri: cazul procedurii PS-MAI-DGMRU-125
ANSPDCP și marele miracol administrativ: când dosarul cu date personale se lovește de ușa competenței Procedura MAI care a pus...
La Arad, programul de 8 ore bate infractorul la scor: 1–0 pentru hoți
Dacă te-ai întrebat vreodată cum poți crește infracționalitatea fără să dai o singură palmă legii, răspunsul vine de la Arad:...
STATUL PE PERSOANĂ FIZICĂ – Sufrageria de Securitate Națională S.A.
Cum și-au tras Bolojan și Abrudean Zonă de Securitate Clasa I „la cheie”, pe încredere și fără acte Când credeai...
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre care-și mănâncă propriile grade” – Episodul 58: Cum a dispărut, peste noapte, „subcomisarul-șef” din Băicoi
„Grădinița de Cadre din IPJ Prahova” nu mai e doar o metaforă. Este un manual de proastă guvernare, ediție ilustrată,...
Bâlbâiala de stat cu ștampilă «Strict Secret». Cum a jucat România telefonul fără fir pe securitatea națională
Există popoare care construiesc rachete. Altele, care ridică zgârie-nori. România a reușit performanța unică de a bloca securitatea națională într-un...
Argint în nori, aur la Electromecanica, plumb în buget. Fermierii întreabă, Mafia Antigrindină se ascunde după gardul de beton
Asociația fermierilor din Prahova trimite o adresă‑dosar către AASNACP și lovește direct în inima combinațiilor cu puncte de lansare, contracte...
Veteranii de dinainte de 2017 – sponsorii oficiali ai bugetului prin CASS
Cum să-i prostești pe rezerviști în trei pași simpli: tai, declari neconstituțional, apoi tai din altă parte – Când ‘plafonarea’...
„Poliția Rutieră 4.0” – tableta la șosea, pixul în epoca de piatră
Dacă te uiți la conferințele de presă ale MAI, ai zice că Poliția Rutieră trăiește deja în viitor: „digitalizare”, „aplicații...
Cum se prăjește dreptatea între DNA Ploiești, executorii „de casă” și culoarele serviciilor – De la microferma procurorului Lefter la justiția cu epoleți în dosarul Ivanof
Există cazuri în care abuzul este atât de grosolan încât nu mai poate fi mascat nici cu munți de hârtii...
„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 57: „Subcomisar-șef” de analfabetism funcțional la comanda IPJ Prahova
Incisiv de Prahova continuă serialul „Grădinița de Cadre din IPJ Prahova”. După episoadele în care am arătat cum „Inspectoratul de...
-
Exclusivacum 2 zile
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre” – Episodul 59 – Flagrant de carton, anticorupție de mucava și lăutari cu epoleți la comanda Sistemului
-
Exclusivacum 4 zile
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre care-și mănâncă propriile grade” – Episodul 58: Cum a dispărut, peste noapte, „subcomisarul-șef” din Băicoi
-
Exclusivacum 14 ore
Organigrama cu chiloți de la TCE Ploiesti, varianta „Salam la păcănele” – cum se salvează protejații lui Nae și se execută fraierii care muncesc
-
Exclusivacum 2 zile
MAREA TĂCERE DE LA TCE PLOIEȘTI. „Organigrama cu chiloți”, sindicatele de buzunar și frica la normă
-
Exclusivacum 5 zile
Cum se prăjește dreptatea între DNA Ploiești, executorii „de casă” și culoarele serviciilor – De la microferma procurorului Lefter la justiția cu epoleți în dosarul Ivanof
-
Exclusivacum 4 zile
Bâlbâiala de stat cu ștampilă «Strict Secret». Cum a jucat România telefonul fără fir pe securitatea națională
-
Exclusivacum 14 ore
„Grădinița de Cadre” de la IPJ Prahova: defilează cu stopul ars, dar dau lecții de lege la fraieri
-
Featuredacum 4 zileCând sindicatul tace și muncește: de ce au apărut ‘misterios’ cursurile de cercetare disciplinară în MAI