Justiția română, sufocată de… o plângere „de complexitate medie”
În România, nu marile rețele de crimă organizată pun justiția în genunchi, ci o plângere penală de „complexitate medie”. Sindicatul „Diamantul” dezvăluie cazul halucinant al plângerii formulate de Vitalie Josanu împotriva unor funcționari din DGPI, plângere care a reușit performanța să zacă un an prin sertare, să fie plimbată ritualic între parchete și, în final, să intre la „terapie intensivă” procedurală.
Judecătorul, analizând cererea contestatorului, constată, doct, că nu poate fi primită. Motivul? Nu pentru că n-ar exista plângere, nu pentru că n-ar exista fapte, ci pentru că, între timp, dosarul a intrat în aparate: sistemul, brusc, a început să dea semne de viață. Dar abia după ce s-a formulat o nouă plângere, specială, pentru tergiversarea cauzei.
10.02.2025: Ziua în care plângerea lui Josanu a obosit Ministerul Public
La data de 10.02.2025, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se înregistrează, sub nr. 1898/VIII/1/2025, plângerea penală a lui Vitalie Josanu împotriva funcționarilor DGPI. Omul reclamă fapte grele:
- abuz în serviciu – art. 297 alin. 1 Cod penal,
- fals intelectual – art. 321 alin. 1 Cod penal,
- art. 13² din Legea nr. 78/2000 – clasicul accesoriu pentru fapte cu parfum de corupție.
Te-ai aștepta ca, la un asemenea meniu, procurorii să sară din scaun. În realitate, doar „privitul dosarului” le-a consumat, cum remarcă mușcător Sindicatul „Diamantul”, o cantitate suspect de mare de energie. Cazul e etichetat cu delicatețe birocratică drept având „complexitate medie”. Adică nici banal, nici complicat – exact nivelul la care începe lenea cronică.
Plimbare cu escortă: de la Sectorul 6 la DIICOT – și invers, dacă se poate
După un somn sănătos, urmează momentul marilor mișcări… de hârtii.
La data de 28.04.2025, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 6 București emite o ordonanță prin care declină cauza către DIICOT – Structura Centrală. Dosarul pleacă la drum, înregistrat acolo la data de 09.05.2025. Nimic spectaculos: încă o mapă schimbă biroul, încă un grefier se ridică de pe scaun.
Apoi, pe 15.05.2025, Parchetul de pe lângă ÎCCJ – DIICOT Structura Centrală emite ordonanța nr. 2275/165/P/2025, prin care dispune începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârșirii infracțiunilor indicate de Josanu: art. 297 alin. 1 C. pen., art. 321 C. pen. și art. 13² din Legea 78/2000.
După un an de zăcut și plimbat, dosarul face primul pas: nu anchetăm încă pe cineva anume, ci, în stilul clasic, „în rem”. Adică „anchetăm fapta”, nu oamenii. Funcționarii DGPI pot răsufla ușurați: încă nu le strică nimeni ziua cu calitatea de suspect.
20.05.2025: Josanu, audiat. Sistemul face febră musculară de la atâta activitate
La data de 20.05.2025, autorul plângerii, Vitalie Josanu, este audiat. Un eveniment istoric: cineva chiar vorbește într-un dosar care aproape intrase în moarte clinică.
A doua zi, pe 21.05.2025, un organ de cercetare penală este împuternicit să efectueze acte de urmărire penală. Se semnează, se deleagă, se parafează. Nimeni nu sare garduri după infractori, dar se sare din nou peste un prag psihologic: s-a mai pus o semnătură în dosar.
Pe 25.05.2025, se emite o ordonanță de delegare. Ancheta, simbolic, prinde carne pe oase: cineva, undeva, e însărcinat să facă ceva. Ce anume? În principal, să scrie adrese.
27.05.2025 – 29.05.2025: „Cine sunt funcționarii?” – întrebare grea, demnă de un roman polițist
La data de 27.05.2025, este emisă o adresă către DGPI, pentru identificarea funcționarilor vizați de plângere. După un an de dosar mort, sistemul descoperă întrebarea fundamentală: „pe cine anchetăm, concret?”.
DGPI răspunde la data de 29.05.2025. Se confirmă ceea ce știa toată lumea de la început: există funcționari, au nume, au funcții, au dosare de personal. Dar până să ajungă aceste evidențe banale în mapa dosarului, a fost nevoie de timp, hârtie, ștampile și, evident, tone de energie intelectuală consumată doar din „privitul dosarului”.
Iunie 2025: Ridicarea copiilor de înscrisuri – marele efort logistic
Intrăm în luna iunie, luna în care, pentru prima oară, justiția se ridică din pat.
La 04.06.2025, se emite o ordonanță de ridicare de copii de pe înscrisuri. Nu vorbim despre percheziții spectaculoase, nu apar mascați, nu sar televiziunile la ușă. Se cer, modest, niște copii de documente.
La 10.06.2025, se întocmește procesul-verbal de ridicare a înscrisurilor. Hârtiile ajung, în sfârșit, la dosar. După atâtea luni de vegetație, dosarul începe să prindă greutate fizică, dacă tot nu excelează la conținut procedural.
Urmează alte adrese, relații solicitate, eventual instituții gen CNSAS, MApN, sau alte structuri – tot lanțul birocratic clasic activat pentru a confirma, cu sute de hârtii, ceea ce se știa din prima zi: că în DGPI există funcționari care, potrivit plângerii lui Josanu, ar fi comis fapte prevăzute de Codul penal și Legea 78/2000.
Judecătorul constată: cererea nu poate fi primită. Justiția, în schimb, poate fi scuipată în față
În final, în hotărârea de cameră preliminară, judecătorul reține, cu aer tehnic, că:
- plângerea penală a lui Vitalie Josanu a fost înregistrată la 10.02.2025;
- cauza a fost declinată la 28.04.2025 către DIICOT – Structura Centrală, înregistrată la 09.05.2025;
- la 15.05.2025 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem;
- au fost efectuate acte: audierea lui Josanu (20.05.2025), împuternicirea organului de cercetare penală (21.05.2025), ordonanța de delegare (25.05.2025), adresa la DGPI (27.05.2025), răspunsul DGPI (29.05.2025), ordonanța de ridicare de copii de înscrisuri (04.06.2025), procesul-verbal de ridicare (10.06.2025) ș.a.m.d.
Pe scurt: sistemul a mișcat. Cu viteza unui melc în comă, dar a mișcat. Și, pentru că s-au făcut „demersuri”, cererea de sancționare pentru tergiversare devine, brusc, inadmisibilă. Că doar nu poți acuza tergiversare într-un dosar în care, după ce ai țipat că stă degeaba, apar în grabă câteva foi la dosar.
Plângere la ATI: pacientul trăiește, dar e ținut în viață de hârtie
Cazul relatat de Sindicatul „Diamantul” arată o realitate cinică:
- un an de zăcut al plângerii penale,
- plimbarea între parchete ca unic sport național al dosarelor,
- activare bruscă abia după plângerea pentru tergiversare,
- o succesiune de acte procedurale minimalist-igienice, făcute strict cât să se poată spune „se lucrează”.
Nu avem o anchetă reală, ci o resuscitare de fațadă. Un cordon de perfuzii birocratice ține în viață dosarul, în timp ce funcționarii DGPI, semnalați expres de Josanu, rămân bine-mersi, protejați sub cupola „în rem-ului” etern.
Concluzie: procurori epuizați de privit dosare, nu de făcut justiție
În loc să fie un instrument ferm împotriva abuzului în serviciu și falsului intelectual, justiția română se prezintă, în acest caz, ca un fel de salon de convalescență pentru dosare sensibile:
- dosarul lui Vitalie Josanu împotriva funcționarilor DGPI a fost lăsat să putrezească până când s-a reclamat oficial tergiversarea;
- imediat, sistemul a simulat activitatea printr-o serie de acte tardive, dar suficiente ca să dea bine pe hârtie;
- iar judecătorul, cu calm tehnic, constată că „nu se poate primi” cererea, pentru că – ce surpriză – se fac totuși acte în cauză.
Pamfletul amar al acestui caz, relatat pe baza documentelor oficiale și a dezvăluirilor Sindicatului „Diamantul”, e simplu: în România, justiția nu e neapărat oarbă. E doar foarte, foarte obosită. Mai ales când trebuie să atingă, fie și cu vârful pixului, un dosar în care apar, neplăcut, trei cuvinte: DGPI, abuz, fals. (Cristina T.).
Iar în lipsa unor contra-argumente juridice, neo-marxiștii Justiției au trebuit să bată în retragere, lingându-și rănile în așteptarea unui ”moment operativ” prielnic. În tot acest timp ”răgușind” cu cererile lor deșănțate de demitere a procurorului general. Un procuror general sub al cărui mandat perchezițiile nu se mai fac doar pe criterii de ”presiune psihică”, la șase dimineața. Ci, în cazul sediilor de firme suspecte mai ales, după ora 9.00! Atunci când barem este cineva la lucru. Și în mod civilizat, fără ca mascații să mai spargă ușile pentru a ”captura în flagrant” contabilitatea de acum un deceniu! Numai că tocmai această normalitate pare să-i fi scos din minți pe useriști, cei care odată cu ”plantarea” fostului avocat al lui Radu Mazăre în fruntea Ministerului Justiției au reluat atacurile subterane la adresa Gabrielei Scutea!
