Exclusiv
Republica permanenței pe dos: la IPJ Brașov, șefii încasează, fraierii veghează
Permanență de lux pentru șefi, „patriotism” gratis pentru subalterni
În timp ce polițiștii de execuție din IPJ Brașov sunt împinși să stea cu telefonul lângă pernă, de la domiciliu, pe gratis, șefimea instituției pare să fi descoperit El Dorado-ul bugetar: permanența la birou, cu ore suplimentare plătite și cu aer condiționat inclus.
Conform dezvăluirilor făcute de Sindicatul „Diamantul”, scenariul este simplu și grotesc:
- acolo unde OMAI S/108/2011 spune că șefii pot face permanență de la domiciliu, fără să fie plătiți,
- la Brașov, conducerea preferă să „vegheze” din unitate, pe bani, ca niște gardieni neînfricați ai pontajului.
În schimb, funcționarii cu funcții de execuție, pentru care același ordin prevede că ar trebui să fie în permanență în unitate, plătiți, sunt trimiși acasă, gratis, într-o formă de voluntariat obligatoriu: „stați liberi, dar nu prea”.
Cum zice IPJ Brașov: legea nu e obligatorie, e „interpretabilă”
Într-un răspuns oficial către Vitalie Josanu, reprezentant al Sindicatului „Diamantul”, IPJ Brașov se spală pe mâini cu apă normativă: invocă O.m.a.i. nr. S/108/2011 și O.m.a.i. nr. 173/2020, explică doct că serviciul de permanență „poate fi executat și de la domiciliu” și, din această mică portiță, trage concluzia mare: nu scrie nicăieri că șefii trebuie să stea acasă, deci… hai la serviciu, pe bani!
Și, cu o sinceritate dezarmantă, inspectoratul recunoaște negru pe alb că „continuitatea conducerii se asigură exclusiv din unitate”. Adică, dacă tot e loc de interpretare, să interpretăm în favoarea celor de sus, nu?
Subalternii, în schimb, pot interpreta doar sunetul telefonului, la orice oră: „Sunteți la dispoziție, da? Dar să știți că nu se plătește”.
România, țara unde ordinul se aplică… pe invers
Aceeași poveste, relatată de Sindicatul „Diamantul”, arată cum spiritul legii este întors cu susul în jos:
- ce e gândit ca „muncă neplătită” pentru șefi devine șansă de ore suplimentare;
- ce e gândit ca „muncă plătită” pentru oamenii de execuție se transformă în „datorie patriotică” la domiciliu.
În mod normal, un ordin ministerial stabilește reguli. În varianta IPJ Brașov, ordinul este mai degrabă un joc de puzzle: fiecare își alege piesele care îi convin și le potrivește astfel încât banii să curgă în sus, iar obligațiile să se prăbușească în jos.
E-Ponta, E-Pontaj, E-Perfect: toți au aflat, dar nimic nu se schimbă
Al doilea răspuns oficial al IPJ Brașov vine să întregească tabloul: instituția se laudă că ghidul de utilizare al aplicației „ePonta” – adică manualul digital al pontajului corect – a fost transmis tuturor, pus frumos în aplicația „PONTAJ” și postat pe platforma IntraJud Brașov, la data de 26.03.2026.
Cu alte cuvinte: „Toți știu cum se face corect. Dar noi știm cum se face profitabil.”
Cireașa de pe tort este paragraful siropos din final, semnat de responsabilul pe Legea 544/2001:
„Vă mulțumim pentru încrederea acordată și vă asigurăm de întreaga noastră disponibilitate în rezolvarea problemelor ce intră în competența informațiilor de interes public.”
Traducere liberă, în limbaj de pamflet:
„Vă mulțumim că ne-ați prins. Vă asigurăm că o să vă răspundem frumos, în timp ce continuăm să facem exact ce vrem.”
Permanență de carton: cine veghează de fapt?
Când IPJ Brașov explică doct că șefii trebuie să stea în unitate „din necesitatea gestionării unor evenimente operative”, tabloul devine de-a dreptul cinematografic:
- șefii, eroii nopții, gata să dea un telefon la telefon;
- oamenii din stradă, cei care chiar se confruntă cu evenimentele, puși să vegheze gratis de acasă, cu statut de „permanență decorativă”.
De fapt, permanența adevărată e a celor de jos, doar că ea nu se regăsește nici în pontaj, nici în fluturașul de salariu, doar în cearcăne și în nervi.
„Mulțumim pentru încredere!” – sloganul nou al muncii neplătite
La finalul documentului, IPJ Brașov își ia tonul suav al instituției drăguțe și civilizate:
„Vă mulțumim pentru încrederea acordată…”
În timp ce Sindicatul „Diamantul” arată că realitatea din teren arată așa:
- permanență pe bani, sus;
- permanență „din patriotism”, jos;
- ordinul, transformat în plastilină normativă;
- aplicația „ePonta”, decorativă, dar bifată în raport.
Nou motto pentru IPJ Brașov, în variantă de pamflet:
„Îți mulțumim pentru încredere. De restul banilor ne ocupăm noi.”
Concluzie: statul stă, șeful veghează, prostul plătește
Cazul IPJ Brașov, așa cum reiese din dezvăluirile Sindicatului „Diamantul” și din propriile răspunsuri oficiale ale inspectoratului, e un manual de utilizare a sistemului pe dos:
- legea spune una, practica face alta;
- responsabilitatea se predică la bază, avantajele se încasează la vârf;
- „permanența” nu e despre siguranța cetățeanului, ci despre siguranța veniturilor unora.
În timp ce polițiștii de execuție sunt transformați în voluntari captivi, șefii rămân în permanență în aceeași poziție: confortabil instalați între fotoliu, pontaj și semnătura de final:
„Vă mulțumim pentru încredere.”
Publicul – și mai ales polițiștii amăgiți – ar avea însă un alt refren pentru această poveste:
„Cu plăcere. Dar data viitoare, să mulțumiți și cu fluturașul de salariu, nu doar cu font italic.” (Cristina T.).
La exact o săptămână după ce ziarul nostru de investigații a semnalat public faptul că IPJ Prahova circulă cu o autoutilitară având stopul ars, aceeași mașină a fost surprinsă din nou în trafic, cu aceeași defecțiune, pe străzile Ploieștiului. Nu mai vorbim doar despre o abatere tehnică, ci despre un gest de sfidare repetată la adresa legii și a cetățenilor.
De la primul semnal public, la aceeași mașină, același bec, aceeași nepăsare
La data de 11 septembrie, ziarul nostru de investigații publica un material în care evidenția faptul că o autoutilitară a IPJ Prahova defila prin centrul Ploieștiului cu stopul ars, în timp ce aceeași instituție sancționează fără ezitare orice șofer obișnuit prins cu o defecțiune similară. Fotografia devenise deja simbolică: becul stins din stop, ca oglindă a moralității stinse în instituție.
Au trecut șapte zile.
Ieri, 17.09.2026, aceeași autoutilitară, cu același stop ars, a fost surprinsă din nou, de această dată pe strada Găgeni din Municipiul Ploiești. Nimic nu s-a schimbat, în afară de locul unde mașina sfidează în continuare regulile pe care IPJ Prahova le pretinde altora.
Mesajul implicit este tulburător prin simplitatea lui: „Am văzut articolul, am auzit criticile, dar nu ne pasă.”
Când un bec de câțiva lei devine probă de dispreț instituțional
Faptul că aceeași defecțiune persistă după o săptămână ridică inevitabil întrebări legitime:
- Sunt cei de la IPJ Prahova atât de „săraci” încât nu își permit să înlocuiască un bec?
- Nu sunt polițiștii în stare – sau nu știu – să schimbe un simplu bec la o autoutilitară?
- Se așteaptă, poate, introducerea mașinii la un anumit „service agreat”, unde un astfel de detaliu tehnic devine doar pretext pentru alte tipuri de înțelegeri? (Prietenii știu la ce ne referim.)
- Sau vorbim, mai grav, despre o lipsă totală de respect față de cetățeni și față de legea pe care aceiași polițiști ar trebui să o aplice?
Indiferent de răspuns, concluzia este aceeași: un bec de câțiva lei s-a transformat într-o probă publică de dublu standard instituțional.
Ce i se cere cetățeanului, dar nu se aplică și uniformei
Orice șofer obișnuit știe ce riscă atunci când circulă cu un stop ars:
- oprire în trafic;
- morală despre „siguranța rutieră”;
- amendă și, eventual, puncte de penalizare;
- reproșuri ferme: „Cum vă permiteți să ieșiți așa pe drumurile publice, puneți în pericol siguranța rutieră!”
În oglindă, ce pățește IPJ Prahova când aceeași defecțiune este prezentă, zile la rând, pe o autoutilitară inscripționată, vizibilă, aflată în serviciu?
- niciun proces-verbal;
- niciun semn public de remușcare;
- niciun gest de îndreptare imediată a situației;
- doar încă o zi în trafic, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, ca și cum regulile ar fi opționale pentru uniformă.
Diferența este brutală: cetățeanul plătește taxe și amenzi, instituția își permite să ignore la vedere exact regulile pe care le invocă în fața contribuabilului.
De la „incident” la sistem: când repetarea devine politică de lucru
Dacă în 11 septembrie s-ar fi putut discuta, teoretic, despre un „incident punctual”, fotografia de ieri, 17 septembrie 2026, arată altceva: persistență în nerespectarea regulilor, după ce problema a fost deja semnalată public.
Nu mai vorbim doar despre o neglijență tehnică, ci despre:
- ignorarea deliberată a unei critici publice formulate de presă;
- refuzul de a remedia imediat o problemă evidentă și ușor de rezolvat;
- transmiterea către cetățeni a ideii că IPJ Prahova nu se simte obligat să dea niciun fel de exemplu pozitiv.
Când aceeași mașină, cu aceeași defecțiune, este surprinsă în trafic la o săptămână distanță, nu mai este vorba de întâmplare. Este un mod de a lucra, un reflex instituțional: „Pentru noi merge și așa. Pe voi vă amendăm.”
Legea, decor sau obligație?
Prin comportamentul său, IPJ Prahova lasă impresia unei instituții pentru care legea nu este un cadru obligatoriu, ci un decor convenabil. Un decor folosit pentru a sancționa cetățeanul, dar ignorat atunci când ar trebui aplicat în propria ogradă.
Legea rutieră spune clar: vehiculele aflate în trafic trebuie să fie în stare tehnică bună, iar sistemul de iluminare și semnalizare să funcționeze corespunzător. Nu există excepție în textul legii care să scrie: „mai puțin pentru mașinile de poliție”.
Și totuși, în practică, exact asta se întâmplă.
Concluzie: un bec ars care luminează ipocrizia
Cazul autoutilitarei IPJ Prahova, surprinsă pe 11 septembrie și apoi din nou, în aceeași stare, la 17 septembrie 2026, pe strada Găgeni din Ploiești, spune mai mult decât o mie de comunicate sterile despre „siguranță și încredere”.
Un bec ars, neînlocuit timp de cel puțin o săptămână, după ce situația a fost expusă public de ziarul nostru de investigații, arată:
- dispreț față de cetățean;
- dispreț față de lege;
- dispreț față de ideea de exemplu public.
Legea nu este un accesoriu care se aprinde când oprești contribuabilul și se stinge când trece autoutilitara poliției. Atât timp cât IPJ Prahova își permite să circule, zile la rând, cu aceeași defecțiune evidentă, discursul lor despre „respectarea regulilor” rămâne doar o lozincă.
Iar ceea ce ar fi trebuit să fie un simplu bec de schimbat a devenit reflectorul care pune în lumină exact ceea ce instituția încearcă să lase în umbră: dublul standard. (Cerasela N.).
Concurs cu final anunțat: „Se caută ofițer, preferabil deja ales”
Clubul Sportiv Dinamo București a reușit, încă o dată, performanța clasică a instituțiilor din subordinea MAI: să organizeze un concurs atât de „corect”, încât a trebuit anulat de propria comisie.
Și nu, nu vorbim de un meci pierdut la masa verde, ci de un post de ofițer principal I la Serviciul Resurse Umane – adică exact acolo unde ar trebui să se păzească legea, nu combinațiile.
Conform informațiilor comunicate Sindicatului Democratic al Polițiștilor SIDEPOL, conducerea CS Dinamo a fost nevoită să bage lupa pe concurs după ce sindicatul a bătut obrazul oficial, în scris. Comisia special constituită a închis „spectacolul” pe 16.09.2026, cu verdict clar: concursul este invalidat. Cortina jos, aplauze amare.
SIDEPOL intră în scenă: „Stați așa, că nu merge chiar orice!”
Demersul aparține Sindicatului Democratic al Polițiștilor SIDEPOL, care a sesizat oficial posibile nereguli în modul de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea funcției de ofițer principal I în cadrul Serviciului Resurse Umane al Clubului Sportiv Dinamo București.
Pe românește, SIDEPOL a ridicat semne de întrebare acolo unde, brusc, totul părea prea „aranjat” ca să fie doar o simplă coincidență. Iar comisia numită de CS Dinamo, confruntată cu realitatea din documente, nu a mai putut închide ochii: concursul a fost invalidat, așa cum reiese din documentul emis și transmis către sindicat la data de 16.09.2026.
Concurs cu probleme: surpriză pentru unii, confirmare pentru alții
Pentru cei din sistem, știrea nu este șocantă, ci doar trist de previzibilă. Pentru public, însă, rezultatul vine ca o confirmare oficială a ceea ce SIDEPOL a semnalat încă de la început: modul de organizare a concursului a ridicat suspiciuni serioase.
SIDEPOL și-a exprimat convingerea că neregulile indicate în sesizare au fost identificate, rând pe rând, și de membrii comisiei de verificare. Pe scurt, ce s-a semnalat „de jos” a fost, în final, recunoscut și „de sus”. Nu dintr-un exces de conștiință morală, ci pentru că dovezile nu mai puteau fi ignorate.
„Legalitate, transparență, egalitate de șanse” – lozinca greu de pronunțat în MAI
În sesizarea sa, Sindicatul Democratic al Polițiștilor SIDEPOL a cerut ca orice suspiciune legată de modul de organizare și desfășurare a concursurilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne să fie verificată cu maximă seriozitate.
Nu cu „lasă că merge și-așa”, nu cu „știi tu pe cine trebuie să suni”.
Sindicatul a insistat ca procedurile de ocupare a funcțiilor să respecte câteva principii de bază, aparent exotice prin unele birouri:
- legalitate,
- transparență,
- egalitate de șanse.
Termeni care, prin unele structuri, încă sunt priviți ca o glumă bună, nu ca o obligație.
Verdict oficial: încălcare a modului de organizare și desfășurare
Potrivit documentului emis de CS Dinamo București și comunicat SIDEPOL, a fost constatată o încălcare a modului de organizare și desfășurare a concursului. Cu alte cuvinte, nu vorbim de „o mică scăpare”, ci de probleme suficient de grave încât întregul concurs să fie aruncat la coș.
Așadar, după ce sindicatul a tras semnalul de alarmă, iar comisia a verificat, realitatea nu a mai putut fi cosmetizată: concursul pentru funcția de ofițer principal I la Serviciul Resurse Umane al CS Dinamo este invalidat. Punct. Orice încercare de a-l prezenta drept „corect” ar fi fost pur și simplu ridicolă.
SIDEPOL, arbitru incomod: când cineva fluieră faultul în sistem
Faptul că acest concurs a fost invalidat nu este doar o victorie punctuală, ci și o demonstrație că implicarea unui sindicat activ poate face diferența.
SIDEPOL arată, încă o dată, că nu se limitează la comunicate sterile și întâlniri protocolare, ci intervine concret în apărarea drepturilor polițiștilor și a membrilor săi.
Prin acest demers, sindicatul transmite un mesaj clar: acolo unde se încearcă „ajustarea” concursurilor, cineva se uită, notează, sesizează și cere socoteală.
Concursuri corecte în MAI? Testul pe care sistemul îl tot pică
Cazul de la CS Dinamo București nu este doar o întâmplare izolată, ci o mostră dintr-o problemă mai largă, pe care SIDEPOL o tot indică: modul în care sunt organizate și derulate concursurile în MAI.
Toată lumea vorbește, oficial, despre „meritocrație” și „egalitate de șanse”. În practică, însă, prea des câștigă nu cel mai bun candidat, ci cel mai bine conectat.
Prin invalidarea acestui concurs, CS Dinamo și comisia desemnată recunosc, indirect, că regulile nu au fost respectate. Iar asta ar trebui să dea de gândit tuturor structurilor din MAI.
Final de episod: un concurs picat, dar o lecție încă neînvățată
Astăzi, putem spune clar, bazându-ne pe documentele comunicate Sindicatului Democratic al Polițiștilor SIDEPOL: concursul pentru postul de ofițer principal I la Serviciul Resurse Umane al Clubului Sportiv Dinamo București a fost invalidat din cauza încălcării regulilor de organizare și desfășurare.
Mâine, însă, întrebarea rămâne:
va fi acesta doar încă un episod bifat la capitolul „scandaluri de concursuri”, sau va deveni un semnal real că cineva, undeva, chiar începe să ia în serios cuvintele legalitate, transparență și egalitate de șanse?
Până atunci, SIDEPOL rămâne pe teren, cu fluierul pregătit. Pentru că, în MAI, se pare că fără arbitru, „meciurile” se joacă prea des după alte reguli decât cele oficiale. (Cristina T.).
Exclusiv
Sanatate, frate! Politia Română descoperă, după trei ani de basme, că sediile chiar au nevoie de autorizație sanitară
Trei ani ne-au ținut lecții cu „nu trebuie autorizație, totul e în regulă”, iar acum un răspuns oficial al Poliției Române confirmă exact contrariul. Sindicatul Diamantul scoate mizeria de sub preșul igienizat doar pe hârtie.
Când „nu trebuie” devine, brusc, „e obligatoriu”
Sindicatul Diamantul pune pe masă un document care arată cât de „sănătoase” au fost minciunile servite în ultimii trei ani polițiștilor și opiniei publice.
După ani de explicații „docte” cum că sediile de poliție n-ar avea nevoie de autorizație sanitară, vine, ca o farsă administrativă, răspunsul oficial al Inspectoratului General al Poliției Române:
- există Direcție Medicală care coordonează întreaga activitate medico-sanitară,
- există reglementări clare (OMS 1030/2009) care spun că activitățile cu risc pentru sănătatea populației trebuie autorizate,
- există compartiment specializat care gestionează aceste autorizații.
Pe scurt: exact ceea ce „nu exista” în discursul oficial până ieri.
Toate sediile trebuie autorizate. Dar stați liniștiți, „a fost doar o neînțelegere”…
Din document reiese clar:
- toate imobilele aflate în administrarea I.G.P.R. trebuie să aibă Autorizație Sanitară de Funcționare;
- toate activitățile de obținere, afișare și gestionare a autorizațiilor sanitare pentru sediile de poliție se desfășoară sub coordonare oficială, nu la mica înțelegere.
Adică exact invers față de poveștile frumos ambalate servite ani la rând, în care polițiștii erau convinși că totul e doar o invenție a „cârcotașilor”.
Trei ani de „nu trebuie, dom’le, astea sunt interpretări”, spulberați de un singur răspuns scris, cu antet, ștampilă și tot decorul birocratic.
Birocrația știe că trebuie. Minciuna știa că nu.
Cinic, dar simplu:
- pe de o parte, aparatul birocratic al MAI funcționa cu norme, proceduri, „compartimente de specialitate” și autorizații;
- pe de altă parte, polițistul de rând era ținut în ceață, cu mesaje liniștitoare: că nu e nevoie de nimic, că totul e „în regulă”.
Sindicatul Diamantul vine acum și arată că nu doar că e nevoie de autorizații, dar există și o întreagă mașinărie care se ocupă exact de asta. Numai că adevărul sanitar era, până mai ieri, la „secret” pentru cei care chiar lucrează în sediile respective.
Concluzie: „Igiena” de la vârf – un fel de apă sfințită administrativă
Pamfletul zilei:
- Sediile trebuie să fie curate, dar adevărul poate sta liniștit în praf, prin sertare.
- Sănătatea polițiștilor contează, dar numai când se scriu hârtii, nu și când se comunică public.
- Trei ani de intoxicare cu minciuni, rezolvați cu o singură frază birocratică: „toate imobilele dețin Autorizație Sanitară de Funcționare valabilă”.
Sindicatul Diamantul nu doar că pune reflectorul pe hârtia oficială, ci și pe ipocrizia instituțională: când vine vorba de imagine, se jură că e totul perfect; când vine vorba de realitate, îți trebuie lupă și cerere pe Legea 544 ca să afli că, de fapt, trebuia autorizație sanitară de la început.
„Ofițerul care n-are nevoie de igienă, doar de armă”
În fișa postului scrie: poartă armă, uniformă și răspundere.
Nu scrie nicăieri: are dreptul la aer respirabil, apă potabilă și toaletă funcțională.
De ani de zile, ofițerul stă în sedii cu igrasie, pereți cojiți, geamuri care nu se închid și toalete de Ev Mediu, dar i se repetă mantra:
„Nu e nevoie de autorizație sanitară, stați liniștiți, astea sunt invenții sindicale.”
Acum află, negru pe alb, că trebuiau autorizații peste tot. Că se știa. Că exista compartiment, direcție medicală și procedură.
Singurul lucru care lipsea era… adevărul spus oamenilor din teren.
Ofițerul realizează că, în logica instituției, e mai simplu să ții pistolul curat și omul în mizerie, decât să recunoști că sediul în care lucrează nu ar primi aviz nici ca magazie de cartofi.
„Șeful care a descoperit săpunul birocratic numit Autorizație Sanitară”
Șeful de structură e personajul clasic:
- știe lege, îți recită ordine și proceduri din memorie când e vorba de raportări,
- brusc, devine amnezic când vine vorba de condițiile reale de muncă.
Ani la rând, a repetat cu un aer superior:
„Nu trebuie, dom’le, e totul conform legii, nu vă mai luați după Facebook și sindicate.”
Când iese însă la iveală răspunsul oficial că TOATE imobilele trebuie autorizate sanitar, șeful schimbă placa:
- „Nu știam…”
- „Nu era de competența noastră…”
- „Asta ține de alt compartiment…”
Traducere: autoritatea lui e infinită când trebuie să te tragă la răspundere, dar dispare financiar și juridic când trebuie să-ți ofere condiții decente de lucru.
Pentru astfel de șefi, Autorizația Sanitară nu e despre sănătatea oamenilor, ci despre a avea încă o hârtie de fluturat când vine controlul. Un fel de săpun birocratic: nu curăță nimic, doar miroase frumos pe foaie.
„Specialistul în aer condiționat pe hârtie”
În fundal, există mereu un „specialist”:
- inginer, ofițer logistic, medic de serviciu,
- omul care semnează că „sunt asigurate condiții optime de muncă”.
Pe planșele tehnice și în referate, sediul arată impecabil:
- ventilație corespunzătoare,
- iluminat natural și artificial de calitate,
- grupuri sanitare igienizate,
- mobilier ergonomic.
În realitate, polițistul își bea cafeaua într-un birou cu mucegai la colț, WC-ul are ușa care nu se închide, iar „ventilația” e geamul deschis cu speranță.
Specialistul îți explică grav că „s-a ținut cont de toate normele sanitar-igienice”, dar dacă îl întrebi când a fost ultima dată în sediul X, îți răspunde: „Aaa, păi lucrăm cu documente, nu cu deplasări.”
„Polițistul vinovat că vrea apă potabilă”
În varianta oficială, polițistul care îndrăznește să întrebe de autorizație sanitară devine imediat:
- „Gică contra”,
- „sindicalist scandalagiu”,
- „element destabilizator”.
Când Sindicatul Diamantul arată, cu dovezi, că sediile chiar trebuie autorizate, exact cei care au spus „nu trebuie” ani de zile se transformă în moraliști:
- „Nu ați depus raport pe linie ierarhică?”
- „De ce nu ați sesizat în scris deficiențele?”
- „De ce nu ați urmat canalele instituționale?”
După ce ai fost mințit trei ani că nu e nevoie de autorizație, ești tras la răspundere că… nu ai cerut-o suficient de frumos.
Final de pamflet: Igiena nu se face cu comunicate, ci cu recunoașterea minciunii
Din toată povestea asta, rămâne o concluzie usturătoare:
- instituția știa de ani de zile că sediile trebuie autorizate,
- sindicatele care au pus problema au fost făcute nebune,
- polițiștii au fost lăsați să lucreze în mizerie, în timp ce pe hârtie totul era „conform normelor”.
Sindicatul Diamantul nu dezvăluie doar un document, ci o mentalitate:
dacă se poate minți frumos, de ce să se spună adevărul urât? (Cristina T.).
Republica permanenței pe dos: la IPJ Brașov, șefii încasează, fraierii veghează
Permanență de lux pentru șefi, „patriotism” gratis pentru subalterni În timp ce polițiștii de execuție din IPJ Brașov sunt împinși...
IPJ Prahova, șapte zile cu același bec ars: sfidare, nepăsare sau interes „de serviciu”?
La exact o săptămână după ce ziarul nostru de investigații a semnalat public faptul că IPJ Prahova circulă cu o...
M.A.I. – „Concursul-fantomă” de la Dinamo: când posturile se dau, dar nu se prea iau
Concurs cu final anunțat: „Se caută ofițer, preferabil deja ales” Clubul Sportiv Dinamo București a reușit, încă o dată, performanța...
Sanatate, frate! Politia Română descoperă, după trei ani de basme, că sediile chiar au nevoie de autorizație sanitară
Trei ani ne-au ținut lecții cu „nu trebuie autorizație, totul e în regulă”, iar acum un răspuns oficial al Poliției...
113 polițiști, salvați în ultimele 14 zile de la „destituire cu acte în regulă”. Statul român, specialist în oameni cu termen de expirare
Când nu mai ai bani, tai de la investiții. Când nu mai ai idei, tai de la dreptate. Când nu...
„Polițiști de penitenciare cu apucături de infractori” – sau cum a ajuns Facebook noul gard al pușcăriei
Libertatea de exprimare cu cagula pe față Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor (FSANP) lovește cu o întrebare care...
Marele frate digital și mica ușă din spate: Legea 123/2026 și aventura românească a supravegherii „cu bună-credință”
Despre imunități cibernetice, mandate devenite decor legislativ și breșe care par să aibă mai mulți spectatori decât proprietarul sistemului atacat...
E‑pontajul, sfântul graal al MAI: îți numără fiecare minut, dar ghidul e secret de stat… cu drepturi de autor
Ministerul Afacerilor Interne a inventat aplicația perfectă: îți calculează munca, concediul și orele suplimentare, dar refuză să‑ți spună cum. Ghidul...
Imperiul cu bule stinse: „familia” Coca‑Cola Ploiești, între cumetrii, mașini de firmă și sclavie la normă
Toamna la Coca‑Cola: frunzele cad, oamenii pică din picioare A venit toamna și la Coca‑Cola Ploiești. Doar că, în loc...
GNM Prahova dă cu „sancțiunea”, APM Prahova spală păcatele: stația de epurare de la Corlătești, cloaca „autorizată” a Prahovei (I)
Stația fantomă care „curăță” banii, nu apele: corupție la chiuvetă în Prahova Stația care trebuia să spele apele, nu conștiințele...
Ajutoarele de deces înghețate la 2017. Cum își ascunde Poliția Română formulele de calcul după ștampila „secret de serviciu”
Familiile polițiștilor morți în activitate sau în timpul serviciului descoperă abia la final, în fața ghișeului, că „sprijinul statului” e...
Permanența fantomă. Când munca polițiștilor dispare din hârtie ca dosarele incomode din sertar
Rubrica goală care golește drepturi În fiecare zi, la fiecare unitate de poliție, se emite „dispoziția de zi pe unitate”....
Premier căutat pentru reglaj de „culoare”. Brigada Rutieră, blocată la semafor politic
Pamflet despre concursurile amânate la șefia Poliției și „coloanele neoficiale” pentru politicieni grăbiți România fără premier, Poliția fără coloană vertebrală...
Mafia de Prahova: polițiști, procurori și alte lemne strâmbe. „Manea, Portocală, 21 de metri cubi de dreptate și o bătaie ca la birtul comunal”
Republica Prahova: „Manea, Portocală, 21 de metri cubi de dreptate și o bătaie ca la birtul comunal” Într-o țară imaginară...
„GRĂDINIȚA DE CADRE” DIN IPJ PRAHOVA, EPISODUL 61: ZEII FĂRĂ RCA, ȘEFII CU 2,66 ȘI PROSTIMEA CARE SUNĂ LA 112
Incisiv de Prahova continuă serialul „Grădinița de cadre din IPJ Prahova”. Dacă până acum părea doar o comedie neagră cu...
-
Exclusivacum 4 zile
Mafia de Prahova: polițiști, procurori și alte lemne strâmbe. „Manea, Portocală, 21 de metri cubi de dreptate și o bătaie ca la birtul comunal”
-
Exclusivacum 5 zile
„GRĂDINIȚA DE CADRE” DIN IPJ PRAHOVA, EPISODUL 61: ZEII FĂRĂ RCA, ȘEFII CU 2,66 ȘI PROSTIMEA CARE SUNĂ LA 112
-
Featuredacum 3 zileȘeful care confundă polițiștii cu sticlele din ladă
-
Exclusivacum 2 zile
Imperiul cu bule stinse: „familia” Coca‑Cola Ploiești, între cumetrii, mașini de firmă și sclavie la normă
-
Exclusivacum 3 zile
GNM Prahova dă cu „sancțiunea”, APM Prahova spală păcatele: stația de epurare de la Corlătești, cloaca „autorizată” a Prahovei (I)
-
Exclusivacum 2 zile
Marele frate digital și mica ușă din spate: Legea 123/2026 și aventura românească a supravegherii „cu bună-credință”
-
Ancheteacum 3 zileMircea Negulescu mai încearcă o dată ușa Justiției – și o încasează în față
-
Exclusivacum 2 zile
E‑pontajul, sfântul graal al MAI: îți numără fiecare minut, dar ghidul e secret de stat… cu drepturi de autor
Notice: Undefined variable: user_ID in /home/incisivdeprahova/public_html/wp-content/themes/zox-news/comments.php on line 48
You must be logged in to post a comment Login