„Ceasul Apocalipsei” (în engleză „Doomsday Clock”), creat în 1947, este setat anual de către cercetători și semnifică cât de aproape este omenirea de o catastrofă globală, cauzată de declanșarea unui război nuclear. De anul trecut, ceasul este setat la „90 de secunde până la dezastru”, cel mai redus interval de timp, de la 1947 încoace. După numărul mare de provocări pe care le observăm în arena geopolitică internațională în acest an, se poate prognoza că resetarea ceasului ar putea indica chiar „30 de secunde până la dezastru”, adică iminența unui război nuclear.

În primul război mondial, asasinarea șocantă a arhiducelui Franz Ferdinand a fost suficient pentru a duce 30 de țări la război. În al doilea război mondial s-a început prin încălcarea pactului Molotov-Ribbentrop, deci nerespectarea legii internaționale. Astăzi, ambele tipuri de scenarii de tip „casus-belli” sunt posibile, dar mult mai grav, orice război de talie mondială va presupune de data asta și arme nucleare, prin participarea sigură a cel puțin uneia dintre marile puteri nuclearo-militare de astăzi, SUA, Rusia sau China. Voi prezenta în această analiză trei conflicte, cu potențialul fiecăruia de degenerare, în ordinea pericolului: conflictul Gaza, cu dimensiunile lui complexe în Iran și SUA, conflictul proxy SUA-Rusia în Ucraina, și conflictul instalat din Taiwan.

Să analizăm pe scurt înainte pericolul imens ce îl presupune războiul nuclear, în mass-media occidentală apar deja sinteze înfricoșătoare. Annie Jacobsen, o jurnalistă americană, a intervievat mai mulți foști agenți CIA și oficiali din Departamentul de Apărare, rezultând chiar o carte în care arată concret ce s-ar întâmpla în cazul declanșării unui război nuclear. Concluzia frustă a acesteia este că în câteva zile, 5 miliarde de oameni ar muri! Sunt cifre înfiorătoare, ce indică un potențial de distrugere mai mare decât oricând, reamintindu-ne de George Orwell care, într-un eseu intitulat „Tu și bomba atomică” scris acum cca 80 de ani, la o lună după finalizarea celui de-al doilea război mondial, explica deja coerent impactul armei nucleare asupra societății contemporane:

„Este o banalitate să spunem că istoria civilizației este în mare parte istoria armelor. În special, conexiunea dintre descoperirea prafului de pușcă și răsturnarea feudalismului de către burghezie a fost subliniată în repetate rânduri. Și, deși nu am nicio îndoială că se pot invoca excepții, cred că următoarea regulă s-ar dovedi a fi în general adevărată: epocile în care arma dominantă este scumpă sau dificil de fabricat tind să fie epoci ale despotismului, în timp ce atunci când arma dominantă este ieftină și simplă, oamenii de rând au o șansă. […] Dacă bomba atomică s-ar fi dovedit a fi ceva la fel de ieftin și ușor de fabricat ca o bicicletă sau un ceas deșteptător, ar fi putut să ne arunce înapoi în barbarie, dar ar fi putut, pe de altă parte, să însemne sfârșitul suveranității naționale și al Statului polițienesc puternic centralizat. Dacă, așa cum pare să fie cazul, este un obiect rar și costisitor, la fel de dificil de produs ca un cuirasat, este mai probabil să pună capăt războaielor la scară mare cu prețul prelungirii la nesfârșit a unei ‘păci care nu este pace’.”

Problema de astăzi este mult mai mare, deoarece perioada de pseudo-pace s-a încheiat. Orice site internațional de știri parcurgi, amenințările unui război mondial sunt pe prima pagină, amenințări făcute atât de hegemonul american cât și de puterile în opoziție, Rusia și China. Această pseudo-pace a putut fi susținută doar prin frica „distrugerii reciproc asigurată” (în engleză „mutually assured destruction”), ce era dublată prin lipsa de amenințări serioase din partea liderilor importanți, dar și de respectarea legii internaționale. În prezent însă, amenințările sunt din ce în ce mai multe, iar legislația internațională nu mai este respectată chiar de statele care au contribuit la crearea ei.

Războiul din Gaza

Războiul din Gaza a început să se extindă, fiind acum purtat pe trei fronturi: în fâșia Gaza, contra Hamas, în nord cu Hezbollah, respectiv maritim cu rebelii houthi. Toate cele 3 porturi importante ale Israelului pot fi blocate în orice moment – Haifa, de Hezbollah, Ashdod, de Hamas și Eilat, de rebelii houthi – deci Israelul este încercuit de forțe militare dușmănoase ce îl pot izola rapid de restul lumii, având în vedere faptul că 98% din exporturile și importurile țării sunt efectuate pe cale maritimă. Chiar alaltăieri li s-a alăturat acestor 3 organizații și Rezistența Islamică din Irak, ce a atacat alături de rebelii houthi orașele-port Ashdod și Haifa. Evident că toate aceste facțiuni rebele sunt finanțate și coordonate de cel mai mare inamic al israelienilor, Iranul, în oglindă cu faptul că Israelul primește susținere militară de la SUA, iar Agenția Internațională de Energie Atomică a anunțat recent că Iranul continuă să își extindă programul nuclear, un clar semnal de animozitate. Astfel, războiul din Gaza apare tot ca un război proxy între SUA&Company și axa Iran-Rusia-China, cea din urmă fiind susținută ideologic de majoritatea lumii, datorită atacurilor brutale asupra civililor efectuate de către armata israeliană.

Problema principală a războiului din Gaza este că nu există un plan coerent de luptă sau de soluționare a războiului. Acest fapt este confirmat și de demisia ministrul Benny Gantz din guvernul israelian, care a declarat ca motiv al demisiei exact această lipsă de strategie. Israelul nu dorește să ajungă la o soluționare a conflictului, fapt demonstrat de refuzurile repetate ale planurilor aprobate de Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite. Singurul scop al guvernului israelian pare să fie extinderea războiului și atragerea SUA ca participant direct, fapt evidențiat atât prin atacul asupra ambasadei iraniene din Siria, dar și prin amenințările miniștrilor israelieni că vor invada Libanul în urma acțiunilor Hezbollah ce au afectat sistemul de apărare Iron Dome. Deja au atacat Libanul la scară mică de mai multe ori, rămâne de văzut dacă aceste atacuri se vor înmulți. Orice escaladare ce va implica SUA în mod direct, va atrage după ea și implicarea aprofundată a Iranului, ce va fi susținut din punct de vedere economic de Rusia și China, rezultă deci o prelungire serioasă a conflictului. Implicarea directă a SUA ar fi catastrofală și pentru toate celelalte fronturi ale americanilor: ca „polițiști ai lumii”, aceștia au peste 750 de baze militare la nivel mondial (UK, Franța și Rusia au 30 în total). Cu ajutorul pe care trebuie să îl ofere atât în Ucraina cât și în Gaza, resursele americane sunt uzitate deja aproape de capacitate maximă, iar orice altă redirecționare a resurselor ar presupune potențiala iscare a zeci de conflicte în restul lumii. Deci, dacă americanii nu pot controla acțiunile de escaladare ale israelienilor, fapt care din păcate s-a demonstrat odată cu atacul asupra ambasadei iraniene, un război cu adevărat mondial s-ar putea dezlănțui.

În plus, războiul din Gaza a demonstrat că ordinea internațională bazată pe reguli (în engleză, „rules-based international order”)a devenit o iluzie, ordinea nu mai este respectată nici măcar de cel mai mare promotor al ei, SUA, care a permis Israelului să încalce legea internațională de nenumărate ori. Ba mai mult, SUA își încalcă și propriile legi interne, trimițând și mai mult armament armatei israeliene deși aceasta a fost declarată atât de ONU cât și de Departamentul de Stat american drept o organizație care încalcă drepturile omului (Legea Leahy interzice acordarea de asistență militară organizațiilor ce încalcă drepturile omului). Aceste încălcări evidente și repetate ale legii demonstrează că și tratatele de nefolosire a armei nucleare ar putea fi ușor încălcate, dar le și oferă țărilor BRICS+, susținătorii multipolarității și a unui nou sistem internațional, un avantaj în lupta pentru putere, fapt evidențiat și de un titlu recent din revista mainstream americană Foreign Affairs: „America pierde lumea arabă și China culege beneficiile”.

Războiul din Ucraina

La fel ca Israelul în Gaza, SUA nu pare să mai aibă un plan referitor la războiul din Ucraina, iar în aceste condiții crește riscul de extindere a acestui conflict. SUA, Franța, Germania și Polonia, au permis Ucrainei să folosească armele trimise pentru a lovi ținte în interiorul teritoriului Rusiei, fapt pe care Putin l-a echivalat cu un atac direct al NATO împotriva țării sale, din moment ce rachetele cu rază lungă de acțiune sunt fabricate de NATO, furnizate de NATO, operate și lansate de contractorii NATO, ale căror ținte sunt selectate de către experți NATO, folosind date de recunoaștere spațială furnizate de NATO. Acest fapt a dus la amenințarea lugubră a lui Putin că, în acest caz, va putea ataca și el direct țările NATO, chiar de pe teritoriul aliaților organizației. Deși a fost luată în derâdere de un articol din CNN, intitulat în mod cinic „E timpul să demonstrăm că Putin joacă la cacealma”, această amenințare trebuie luată în serios de oficialii NATO, în special cei din țările europene mici și dens populate, care sunt ținte facile pentru arsenalul avansat al Rusiei.

În plus, SUA înarmează pentru prima oară și brigada Azov, una dintre cele mai notorii unități militare ale armatei ucrainene, indicată de mass-media occidentală ca fiind implicată în tortură, abuzuri asupra civililor, neo-nazism și brutalitate excesivă, încă de la înființare. Deci, exact tipul de brigadă pe care Putin vrea să o elimine și pe care SUA nu are dreptul să o înarmeze din cauza legii Leahy! De asemenea, negocierile de aderare la UE ale Ucrainei au fost precipitate, iar prim-ministrul maghiar Viktor Orban a avertizat că „Europa se pregătește să înceapă un război cu Rusia”. Sergey Lavrov, ministrul rus de externe, a declarat că SUA se retrag din Ucraina, dar nu sunt împotriva unui „mic război nuclear în Europa”, și că SUA este încrezătoare că dacă provoacă un al treilea război mondial, doar Europa va suferi, iar ele vor beneficia. Aleksandar Vučić, președintele Serbiei, de asemenea a afirmat că „Nimeni în Occident nu mai vorbește despre pace – doar despre mai mult război. Occidentul crede că poate câștiga și elimina Rusia. Cred că Occidentul greșește. Ambele părți cred acum că este existențial pentru ele, așa că nu cred că vor găsi o soluție în afară de război și totul… totul este în joc. În Europa, liderii acționează ca mari eroi, dar nu sunt sinceri și nu le spun cetățenilor lor că toți vor plăti un preț mare dacă vine războiul”. Este destul de clar că SUA vrea să amenințe Rusia cu extinderea războiului și eventual să obțină o retragere din partea Rusiei, dar această consecință este foarte puțin probabilă. Dar indiferent dacă extinderea războiului chiar este dorită sau nu, aceste amenințări au adus în urma lor și alte consecințe.

Spre exemplu, Putin a început al doilea stagiu de exerciții militare nucleare și a trimis nave și submarine nucleare în Cuba, într-un „remake” ce ne reamintește de războiul rece și de criza rachetelor cubaneze, un alt moment din istoria recentă ce ne-a adus foarte aproape de război nuclear („Ceasul Apocalipsei” era setat la 7 minute în timpul crizei rachetelor cubaneze, deci oricât de periculos a fost acel moment, acum este de cel puțin 5 ori mai periculos!). În momentul de față, condițiile care specifică posibilitatea utilizării armelor nucleare de către Federația Rusă includ orice „atac al unui adversar împotriva site-urilor guvernamentale sau militare critice ale Federației Ruse, a căror întrerupere ar submina acțiunile de răspuns ale forțelor nucleare”, iar Ucraina a declarat că deja a desfășurat un astfel de atac, deși acest fapt nu a fost confirmat de Kremlin. Senatorul rus Dmitry Rogozin a spus că Rusia va considera SUA direct responsabilă pentru un atac ucrainean asupra unui element cheie al umbrelei nucleare a Rusiei. Mai mult decât atât, diplomatul rus de rang înalt Sergey Ryabkov a declarat recent că Rusia este în procesul de a discuta modificări la doctrina nucleară pentru a include și acțiuni militare mai puțin severe ale inamicilor pe teritoriul Rusiei, fapt extrem de grav având în vedere că Rusia are cele mai multe arme nucleare din lume.

Posibilul război din Taiwan

De departe cel mai periculos context actual ce ar putea stârni un război mondial este situația din Taiwan unde, deși SUA a declarat că nu susține independența insulei în timpul vizitei lui Xi Jinping de anul trecut, americanii continuă să susțină militar armata taiwaneză. Deși nu pare o situație la fel de periculoasă ca celelalte două din moment ce nu mai este vreun conflict activ acolo, orice escaladare ar implica direct SUA și China, dar și pe aliații lor, într-un război devastator. De asemenea, ar presupune reconcentrarea majorității resurselor americane în Marea Chinei de Sud, ce ar duce la potențiale înfrângeri spectaculoase, pentru SUA în Ucraina, dar și pentru Israel în Gaza.

După ce China și-a sporit numărul de raiduri în spațiul aeriano-maritim taiwanez, iar președintele Xi Jinping a declarat că armata chineză trebuie să fie pregătită să recucerească militar Taiwan-ul până în 2027, SUA a aprobat vânzarea de piese F-16 în valoare de 300 de milioane de dolari către Taiwan, decizie căreia Beijing-ul i s-a opus vehement, spunând că subminează suveranitatea Chinei, dar în zadar. Drept consecință, avioanele militare chinezești intră din ce în ce mai des în spațiul aerian taiwanez, iar amiralul american Samuel Caparo a început să prezinte public strategia de luptă a armatei americane în cazul unui atac chinez, plan numit „peisajul iadului”. Acest plan include desfășurarea a mii de nave fără pilot în Strâmtoarea Taiwan, pentru a opri astfel o posibilă invazie chineză, și a primit deja un miliard de dolari finanțare de la Departamentul de Apărare al SUA. Deși acest plan are ca scop oficial descurajarea unui posibil atac chinez, în realitate acesta poate realiza exact opusul, provocând un atac precipitat din partea Chinei. Să notăm și că numărul de arme nucleare chineze a crescut cel mai tare în ultimii ani, așa cum se vede în următorul studiu comparativ.

Conflictul dintre SUA și China este descris bine prin sintagma „capcana lui Tucidide”, ce se referă la tulburarea naturală și inevitabilă care apare atunci când o putere în ascensiune amenință să înlocuiască o putere dominantă, lucru ce face ca un conflict violent să fie regula, nu excepția. SUA și China, Atena și Sparta a zilelor noastre, se află într-un război rece de mai mult de un deceniu, război declarat de către SUA, ce provoacă China în mod constant, în loc să liniștească apele. Din punct de vedere teoretic, problema acestui război ce pare inevitabil este că SUA trebuie să îl provoace cât mai repede, cât încă mai are o șansă să îl câștige. Avantajele de viitor ale Chinei rezidă nu doar din faptul că populația ei este mult mai mare, dar China este țara ce face descoperiri tehnologice în cel mai mare ritm, fapt ce nu este de mirare având în vedere că 1,2 milioane de ingineri chinezi absolvă facultatea în fiecare an, mai mult decât tot restul lumii la un loc. Deci, calitatea tehnologiei chinezești va deveni doar mai bună relativ la cea americană, și dacă SUA dorește să își păstreze poziția hegemonică, un conflict este inevitabil și preferabil (pentru americani) de a va avea loc cât mai repede. Totuși, dintr-un punct de vedere realist, SUA nu ar putea câștiga acest război nici acum, având în vedere nu doar celelalte două fronturi pe care trebuie să le susțină, dar și sistemul de alianțe strategice reușit de China în ultimii ani, cu Rusia în prim plan.

Concluzie

Reputatul economist american Jeffrey Sachs a scris recent despre faptul că „Washington pare să aibă un singur scop astăzi: mai multe fonduri pentru războaiele din Ucraina și Gaza, mai multe armamente pentru Taiwan. Ne apropiem tot mai mult de Armageddon”. Răspunsurile militare disproporționate, încălcarea legislației internaționale, dar mai ales lipsa unei strategii clare de soluționare a conflictelor, amplifică mult posibilitatea unei catastrofe, sper c-am reușit aici o sinteză elocventă despre situația globală actuală, care implică în mod iminent riscul declanșării unui război nuclear. Pacea și stabilitatea mondiale au devenit priorități secundare pentru un Washington care nu acceptă faptul că hegemonia americană este deja de domeniul trecutului, axa Iran-Rusia-China îi ține pe americani într-un șah cu iminență de mat, apărând astăzi ca fiind câștigătorii evidenți ai războaielor încurajate de SUA & Co, deci „Ceasul Apocalipsei” ne va anunța în curând că trebuie să ne pregătim de un dezastru.

Daria Gușă