Este rezultatul unui sondaj al Institutului CSA pentru CNEWS, Europe 1 și Journal de Dimanche.

Pentru tranșa de vârstă de 18-24 de ani, cei care așteaptă demisia după legislativele anticipate pierdute crește la 76 %. Întrebarea a fost lansată voluntar vagă, astfel că înfrângerea lui Macron poate merge de la o majoritate absolută a opoziției reprezentată de dreapta populistă RN (Ressemblement Național) până la haos sau eșecul președintelui de a obține o majoritate cu care să poată guverna. Doar cei de peste 65 de ani nu vor demisia în caz de eșec a lui Emmanuel Macron. Doar 47 % dintre cei peste 65 de ani sunt pentru o demisie în caz de eșec.

Alegerile legislative anticipate din Franța sunt cea mai importantă consecință directă a rezultatelor de la alegerile europarlamentare. Pe lângă minikrachul Bursei din Paris care a pierdut peste 6 % într-o săptămână. Aceste alegeri din Franța sunt importante și pentru restul UE și deci și pentru România: continuarea războiului din Ucraina și federalizarea Europei care ar trebui să înceapă de la 1 ianuarie 2025. Rezultatele foarte bune ale dreptei naționale populiste (așa-zisa extremă dreaptă) reprezentată de RN au fost pe larg anticipate de toate institutele de sondare. Emmanuel Macron și echipa lui știau la ce să se aștepte. Macron a recunoscut că se aștepta la o moțiune de cenzură în toamnă ce ar fi avut toate șansele să fie votată.

Într-o conferință de presă de pe 12 iunie 2024, cu 18 zile înainte de primul tur, Macron s-a explicat pe larg și le-a răspuns întrebărilor, unele foarte agresive, ale ziariștilor. Strategia sa e destul de simplă. Vrea să-și extindă majoritatea atât la dreapta, în dauna partidului LR (Les Republicaines) conservator, cât și la stânga în dauna Partidului Socialist, partid social-democrat. De altfel, când a venit la putere în 2017, Macron printr-un fals centru (smuls de la stânga) a reușit să-i prădeze atât pe conservatori cât și pe socialiști, creând o majoritate fără caracter, susținut de miliardari, de oligarhi cum sunt Bernard Arnault, Xavier Niel etc. Alegerile anticipate declanșate de președintele francez sunt o lovitură de poker comparată de mulți analiști cu o lovitură de stat.

Franța se găsește într-o foarte complicată situație economică, cu o datorie de peste 3 000 de miliarde de euro, 120 % din PIB. Macron, partidul său și miliardarii care-i susțin au fost incapabili să restabilească o creștere economică sănătoasă. Franța e pe buza recesiunii. Emmanuel Macron și partidul său prezidențial, Renaissance, au de partea lor pensionarii, locuitorii cartierelor bogate din marile orașe și sunt finanțați și susținuți prin presa pe care o dețin vreo 7-8 miliardari. Stânga și dreapta populară națională, celelalte două blocuri aproape egale cu „centrul” lui Macron, sunt votate și susținute de micile orașe, de locuitorii periferiilor și de lumea rurală. Ruptura dintre cele două lumi, dintre bogați și săraci, s-a adâncit până la explozie, cum s-a văzut cu mișcarea „vestelor galbene”, îngenunchiată de Macron și de lumea înstărită.

Pentru prima dată după 70 de ani lumea populară, dreapta populară sau stânga, care altădată îl vota pe Georges Marchais și Partidul Comunist Francez, prietenii lui Nicolae Ceaușescu, are șansa de a prelua puterea în Franța, în dauna burgheziei. Schimbarea ar fi una de mare impact european și internațional. Franța e specialistă în a provoca revoluții și pentru alții. Războiul din Ucraina, federalizarea programată a Europei și bursele vor trebui să țină cont.

În alocuțiunea și conferința sa de presă, Emmanuel Macron și-a speriat cât a putut electoratul fidel. A vorbit de mai multe ori despre pensii (mari!) și eventuala lor neplată, de exemplu. Despre pierderea avantajelor pe care cei avuți o riscă dacă vine la putere Marine Le Pen și lumea săracă pe care aceasta o reprezintă. A trecut foarte rapid peste conflictul din Ucraina. Știe că francezii nu-l urmează în delirurile lui războinice de copil îngâmfat și iresponsabil, la dispoziția marelui capital internațional. Programul său politic e unul compact burghez, europeist și ultraliberal. „Macron nu e reprezentantul celor bogați ci a celor foarte bogați” – François Hollande, fostul președinte și șef al lui Macron. În alocuțiunea sa, Macron nu a scos nici un cuvânt despre totala sa aliniere la Washington și la marea finanță globală. Printre „marile” și „revoluționarele” măsuri anunțate în conferința sa de presă e și cea privind interzicerea telefonului mobil pentru cei mai mici de 11 ani.

Mai mulți specialiști în drept constituțional au depus la Consiliul Constituțional (Curtea Constituțională) o contestație asupra legalității decretului care încadrează organizarea alegerilor anticipate prin care cer anularea decretului prezidențial. Timpul prea scurt face imposibil de aplicat recomandările constituționale pentru niște alegeri de o asemenea importanță.

Petru Romoșan