De la escortarea infractorilor la cărat frigidere: „management operativ” marca IPJ Sibiu

Ce ar trebui să facă un polițist dintr-un centru de reținere și arest preventiv?
Să păzească persoane reținute, să asigure escortă, să fie pregătit pentru situații de risc.

Ce ajunge să facă, potrivit dezvăluirilor Sindicatului Diamantul, semnate de Vitalie Josanu?
Să care frigidere, mobilier și „mărunțișuri” dintr-o magazie, pontat ca „activitate operativă cu caracter neprevăzut”.

La Inspectoratul de Poliție Județean Sibiu, „operațiunile” par să fi fost reinventate: munca de hamal a devenit, pe hârtie, misiune deosebită plătită din fonduri destinate luptei cu criminalitatea.

Chemarea la „armă”: „Aduceți haine de schimb și lăsați durerile de spate acasă”

Totul începe, arată Sindicatul Diamantul, nu printr-o alarmă oficială, ci printr-un mesaj pe un grup neoficial de WhatsApp, intitulat „Echipa CRAPsb…”.

Comisar-șef Mihașca Anca Mihaela, șefa centrului de reținere și arest preventiv, anunță „misiunea”: eliberarea de urgență a unei magazii de alimente pentru a face loc zugravilor.

Tonul este de comandă, nu de rugăminte:

• „Nu are cine să facă asta în locul nostru.”
• „Rog să vă aduceți haine de schimb, pt a nu mai exista discuții că se murdăresc uniformele.”

Traducerea este simplă: polițistul, învestit cu autoritate publică, este invitat să-și lase uniforma și demnitatea la vestiar și să se transforme, per ordin, în muncitor necalificat.

Medicina muncii, rescrisă pe WhatsApp: „Aveți probleme cu spatele? Veniți și faceți ce puteți”

La ora 11:57, conducerea lovește și în capitolul sănătate și securitate în muncă. Potrivit capturilor descrise de Sindicatul Diamantul, mesajul către oameni este limpede:

• „Cei care aveți probleme cu spatele, veți face ce puteți dar veniți.”

Cu alte cuvinte, afecțiunile lombare sunt irelevante când trebuie golită magazia. Iar însăși șefa centrului recunoaște, în discuțiile interne, că „în magazie sunt frigiderele mai mari, în rest mărunțișuri”.

Frigidere mari, coloane vertebrale sensibile, ordine ferme: o combinație explozivă, dar tolerată într-o instituție care, altfel, predică despre respectarea normelor de protecția muncii.

Dispoziția 16865/17.06.2026: mutat mobilier, decontat ca „activitate operativă”

Ceea ce pornește pe WhatsApp ca „rânduială internă” capătă rapid haină oficială. Conform dezvăluirii semnate de Vitalie Josanu pe site-ul Sindicatului Diamantul, operațiunea este acoperită de:

• Dispoziția Șefului IPJ Sibiu nr. 16865 din 17.06.2026,
• emisă sub autoritatea chestorului de poliție Ivancea Tiberiu Iulian,
• și pusă în circulație de comisar-șef Mihașca Anca Mihaela.

Documentul apare, spun sindicaliștii, postat pe grup, nesemnat la acel moment, cu mențiunea că la IPJ Sibiu ar exista practica semnării ulterioare a dispozițiilor „sensibile”, abia după ce se verifică dacă nu se iscă scandal.

Patru agenți sunt „selectați” netransparent, convocați prin mesaje private și obligați să se prezinte a doua zi pentru „activități de relocare mobilier/alte obiecte”. Unii dintre ei vin direct din escortă, după nopți nedormite.

Partea cea mai gravă, semnalată de Sindicatul Diamantul: toată această muncă de hamaliat este pontată ca:

• „activitate deosebită cu caracter operativ sau neprevăzut”
• în baza Ordinului MAI nr. 35/2019.

Altfel spus, fondurile pentru sporuri destinate polițiștilor implicați în misiuni reale – anchete, intervenții, acțiuni cu risc – sunt folosite pentru a plăti ore suplimentare ale unor agenți chemați să care frigidere.

„Activitate operativă” în varianta IPJ Sibiu: frigiderul, noul infractor

Ordinul MAI 35/2019 se referă la situații cu risc, misiuni neprevăzute, acțiuni deosebite.
La Sibiu, după cum rezultă din documentele prezentate de Sindicatul Diamantul, „operaționalul” capătă alt sens:

• frigiderul devine „obiectiv deosebit”,
• magazia – „perimetru de acțiune”,
• mutatul mobilei – „lucrări de excepție”.

Întrebarea-cheie, formulată ironic chiar de autorul dezvăluirii, Vitalie Josanu:
Cum poți numi „neprevăzută” o activitate pe care o programezi prin dispoziție scrisă, cu o zi înainte?

Răspunsul este simplu: doar dacă vrei să forțezi litera Regulamentului pentru a acoperi financiar o decizie abuzivă de management.

Lecțiile neînvățate: de la IPJ Neamț la IPJ Sibiu

Vitalie Josanu amintește, în același material, că nu este prima dată când polițiștii sunt transformați în hamali pe gratis sau pe banii altor destinații.

La IPJ Neamț, cu ani în urmă:

• polițiștii au fost puși să care mobilier, arhivă și tehnică într-un sediu temporar,
• „n-au iertat nici o colegă gravidă, căra și ea, săraca”,
• totul pentru a nu deranja șefii.

Abia după ce cazul a fost mediatizat, conducerea a angajat o firmă specializată de transport și manipulare.

„Mesajul a fost clar: nu suntem zilierii șefilor, îndeplinim exclusiv atribuțiile prevăzute în fișa postului!”, notează Josanu.

La Sibiu, însă, pare că lecția nu a fost învățată. Deși, la nivel formal, există proceduri de „lecții învățate”, în practică singura „procedură” aplicată rămâne vechiul obicei: ordinul se execută, nu se discută.

Concluzie: Polițiști în uniformă, tratați ca hamali de serviciu

Dincolo de ironie, dezvăluirea Sindicatului Diamantul ridică întrebări esențiale:

• Cât de normal este ca polițiști instruiți pentru paza persoanelor reținute și escortă să fie folosiți la cărat frigidere?
• Cât de legal este să pontăm astfel de activități ca „misiuni operative cu caracter neprevăzut”, sub umbrela Ordinului MAI 35/2019?
• Cât respect mai poate cere instituția de la cetățeni, când, în interior, propriii oameni sunt trimiși să-și nenorocească spatele, cu ordin pe WhatsApp?

„Nu suntem zilierii șefilor”, spuneau polițiștii din Neamț, într-un episod similar, relatat tot de Vitalie Josanu.
La Sibiu, aceeași frază pare mai actuală ca oricând.

Iar într-un stat de drept funcțional, asemenea „operațiuni frigorifice” ar trebui să rămână amintiri, nu practici curente acoperite cu ștampilă și fonduri operative. (Cerasela N.).

„Sună la poliție!” – dar nu deranja, că omul de la serviciu ține tot statul pe un scaun de birou

Dacă ai crezut vreodată că „ofițerul de serviciu” dintr-o secție de poliție e doar ăla care ridică plictisit receptorul și zice „alo, poliția”, dezvăluirile Sindicatului Europol îți cam dinamitează mitul.

În spatele ușii cu geam mat scrie „Camera personalului de serviciu”. Înăuntru, însă, nu e un om, e o centrală nucleară:

• primește cetățeni,
• dă indicații,
• preia sesizări,
• sună șefi,
• raportează „evenimente operative”,
• ține legătura cu comanda Poliției Sectorului 1,
• înghite telefoane, faxuri, e-mailuri și aplicații informatice,

…în timp ce, în imaginarul public, el „doar stă la birou”.

Conform materialului publicat de Sindicatul Europol, acest post nu e „omul de la intrare”, e punctul în care se sprijină jumătate de secție. Doar că nimeni nu recunoaște oficial: dacă s-ar trezi ofițerii de serviciu toți deodată, jumătate din șefime ar intra în comă procesuală.

De la ghișeu la șefii în pijama: „alo, dom’ comandant, mai aveți un scandal”

Omul din cameră e primul pe care-l vede cetățeanul când intră:

• îl ascultă,
• îl trimite la cine trebuie (dacă există „cine trebuie”),
• îi ia sesizarea,
• o notează,
• o transmite mai departe.

În paralel, același om:

• sună conducerea secției pentru orice infracțiune serioasă de pe raza de competență,
• anunță imediat dacă apare un eveniment cu cadre MAI,
• ține legătura cu „ofițerul la comandă” al Poliției Sectorului 1, inclusiv când restul lumii e liberă de sărbători.

Pe românește: toată lumea are program, sărbători, weekend. Ofițerul de serviciu are „disponibilitatea legală să vă enervați în timp real”.

Arsenalu’, body-cam-ul și brățara: „băi, da’ dacă scap ceva jos, cade tot IPJ-ul”

Sindicatul Europol descrie clar o „bomboană” de responsabilitate: gestionarea armamentului.

Persoana de serviciu:

• împarte și primește armele polițiștilor de la secție și de la Poliția Sectorului 1,
• se ocupă și de struțo-cămilele specializate,
• păzește camera unde stau armele și muniția, cu evidență, integritate, securitate.

Pe lângă pistoale și gloanțe, la pachet mai are:

• body-cam-uri,
• telefoane EDAC,
• tablete,
• imprimante,
• telefoane SIME,
• brățări electronice.

Trebuie să le:

• dea,
• primească,
• încarce,
• verifice,
• noteze.

Dacă se strică ceva, ghici cine „n-a verificat cum trebuie”? Nu firma producătoare, nu departamentul IT, nu ministerul. Cel de la cameră, că „n-a fost atent”.

CCTV, barieră, PSI și plan de apocalipsă: când ești și paznic, și centralist, și pompier de rezervă

În același cubical, „omul de la ușă”:

• verifică cine intră și iese din sediu, oameni și mașini,
• se uită la camerele de supraveghere din interior și exterior,
• se asigură că sediul nu devine autogară sau motel.

La preluarea serviciului:

• verifică panoul PSI,
• se uită la extinctoare,
• la planul de apărare împotriva incendiilor.

Dacă pică vreun necaz serios sau se face vreun exercițiu, tot el:

• declanșează planurile de alarmare,
• sună factorii de decizie.

Pe scurt: în statul român, situațiile de urgență încep la telefonul „ofițerului de serviciu” și se termină la cafeluța șefului.

Dispariții, echipaje, stație: „unde e copilul, unde e patrula, unde e creierul sistemului?”

Când se anunță o infracțiune sau un eveniment „tare”, personalul de serviciu:

• anunță grupa operativă,
• dă date prin stație,
• trimite echipaje de ordine publică,
• ține legătura cu dispeceratul Sectorului 1.

Dacă dispare un adult:

• ia sesizarea,
• dă alarma prin stație,
• dirijează oamenii din teren,
• trimite nota prin e-mail,
• bagă persoana dispărută în aplicația specială,
• o scoate din aplicație când e găsită.

Dacă dispare un minor, Sindicatul Europol arată clar: presiunea se dublează. În plus:

• trebuie sunat imediat lucrătorul de la Serviciul Investigații Criminale – Compartiment Urmăriri,
• se pun în mișcare proceduri, alerte, oameni.

Toată lumea urlă „unde e copilul?”, dar primii care trebuie să știe cine, unde, cum sunt cei din cameră. Și, desigur, dacă se greșește ceva, nu scapă nimeni: nici părinții, nici polițistul, dar în statistici e „eroare de serviciu”.

Camera personalului de serviciu – secretariat, arhivă, STS, SCI, poștă, curier și doamnă de la registratură, toate în unul

Sindicatul Europol detaliază absurdul logistic:

În afara programului, camera personalului de serviciu devine:

• centrală telefonică (telefon fix, intern MAI, intern STS),
• ghișeu de fax pentru Secția 1 și Poliția Sectorului 1,
• „centru de scanare” pentru documente de trimis prin SCI.

Dacă omul de la relații cu publicul e în concediu, ghici cine:

• citește mailul public al secției,
• răspunde,
• înregistrează?

Corect: ofițerul de serviciu.

În plus:

• completează registrele din opisul de predare-primire a serviciului,
• pune vize de intrare-ieșire pentru deținuți învoiți,
• înregistrează liberații,
• introduce date în aplicații.

Iar în afara orelor de program:

• folosește ștampila,
• dă numere la lucrări penale și diverse,
• atât pentru Secția 1, cât și pentru Poliția Sectorului 1.

Dacă mai avea cineva iluzia că „secretariatul” e un birou separat, surpriză: după ora 16, secretariatul e omul de la cameră. Gratis.

Raportări, anexe, machete, telexuri: „șefu’, mai vreți un tabel sau două?”

Una dintre cele mai toxice părți, relatată clar de Sindicatul Europol: raportările.

Zilnic, omul de serviciu:

• întocmește note telex pentru evenimente grave,
• verifică persoane în baze de date,
• decriptează documente clasificate în Outlook,
• se îneacă în anexe, machete și „situații operative”.

Printre „deliciile” zilnice:

• Anexa 4 DGPMB – date operative,
• Anexa 2 la documentul nr. 22052/14.06.2017,
• situații cu efectivele folosite la menținerea ordinii publice,
• raportări cu infracțiunile și contravențiile din Sectorul 1,
• situația operativă complexă pe ultimele 24 de ore,
• centralizări de forțe,
• rapoarte pentru sezon estival, sărbători de iarnă, fenomene meteo.

Toate astea:

• zilnic,
• inclusiv în weekend,
• inclusiv în zile libere legale,
• uneori la ore târzii din noapte.

Dacă se depășește termenul? Nu se strică internetul, nu cade serverul. „A greșit ofițerul de serviciu.”

Aplicații, baze de date, SIME, SIRENE: „ai 30 de minute să nu greșești nimic”

În timp ce ține telefonul, pixul și ștampila, același om:

• verifică persoane în baze de date,
• introduce date în aplicații operative,
• gestionează alerte.

Dacă apare alertă SIME:

• întocmește telex preliminar,
• termen: două ore.

Dacă mașinile pleacă în regim prioritar:

• introduce datele în baza „Regim prioritar”.

Dacă apare alertă urgentă:

• formularul G către Biroul SIRENE,
• termen: 30 de minute.

Astea nu sunt „birocrații”. Sunt momente în care o eroare sau o întârziere poate să coste mult. Dar în organigrama minții șefilor, postul ăsta e tot „ăla de la ușă”.

Concluzie: Polițistul multifuncțional – de toate pentru toți, respect pentru nimeni

Din lista strânsă de Sindicatul Europol rezultă un tablou penibil:

• un singur om,
• într-o cameră,
• este poartă, centrală, secretariat, operator IT, dispecer, magazioner de arme, paznic, pompier, statistician, translator de proceduri și sac de box pentru nervii șefilor.

În teorie, instituția se laudă cu:

• „eficiență operativă”,
• „siguranță publică”,
• „reacție rapidă”.

În practică, jumătate din aceste lozinci stau pe umerii unuia singur: polițistul de serviciu, sufocat de zeci de sarcini, plătit ca și cum ar răspunde la două telefoane pe tură.

Atât timp cât rolul lui nu e recunoscut clar:

• în norme,
• în salarizare,
• în structură de personal,

statul român funcționează, în bună măsură, pe principiul: „un om face tot, restul semnează”.

Iar când Sindicatul Europol vine și spune public câtă muncă reală, responsabilitate și risc se ascund în spatele plăcuței „ofițer de serviciu”, nu mai e pamflet. E radiografia unui sistem în care cel mai încărcat post e, culmea, și cel mai ignorat. (Irinel I.).