Pe 15 aprilie 2026, contractul cu Bin Go Solutions (fost UWS / Rosal) expiră!

bingo contract

O criză fără sfârșit, un munte de promisiuni și un primar (ne)vehement: Ploieștiul înoată în dejecții, în timp ce miliarde de lei și bunuri publice dispar ca prin farmec.

„Incisiv de Prahova” deconspiră rețeta eșecului: un cocktail toxic de incompetență, complicitate și ignoranță legislativă, cu un gust amar de… tarif plătit de ploieșteni.

Cronicile putreziciunii: De la urgență sanitară la pată permanentă pe harta urbană

Ploiești, orașul martir al gunoiului, bifează un an de la criza sanitară majoră din februarie 2025, când mormane de deșeuri au transformat orașul într-un focar. Blocajul instituțional, conflictul contractual, respingerea solicitării Primăriei de instituire a stării de alertă de către Prefectură – toate au contribuit la scenariul apocaliptic. Amenzile de peste 100.000 de lei aplicate autorităților locale de către DSP și Garda de Mediu sunt doar o picătură în oceanul incompetenței. Și, culmea ironiei, în martie 2026, deși criza „majoră” s-a „atenuat”, gunoaiele reapar cu sârg, mai ales în Cartierul Florilor. Digitalizarea a 72 de insule ecologice? Pare o glumă macabră când orașul se sufocă în propriile deșeuri.

Marea păcăleală a „bunurilor de retur”: Cum s-au evaporat 10 milioane de euro din buzunarul cetățeanului

Primarul Mihai Polițeanu, autodeclarat independent (dar cu sânge de USR-ist), arunca în trecut acuzații incendiare: municipalitatea ar fi fost victima „unui dintre cele mai mari jafuri din istoria orașului”, cu utilaje și pubele de 10 milioane de euro „dispărute sau însușite ilegal”. Ei bine, „Incisiv de Prahova” a pus lupa pe documentele oficiale, iar realitatea este mult mai jenantă pentru administrație.

Conform Raportului privind Constatările Factuale al LEXEXPERT AUDIT S.R.L. GALATI (23.11.2024), dar și Strategiei de Contractare a ADI Prahova (01.10.2024), toate acele bunuri (utilaje, pubele, containere) ar fi trebuit să revină, gratuit și libere de orice sarcini, în proprietatea publică a delegatarului (Primăriei/ADI) la încetarea contractului! Și mai mult: aceste investiții erau incluse în tarifele plătite de populație! Adică, dumneavoastră ați plătit deja pentru ele!

Contractul pentru zonele 2 și 6 (unde activa și fostul Rosal, devenit Bin Go Solutions) a expirat pe 30 decembrie 2024. Conform acestor documente, toate bunurile cumpărate de operator (mașini de colectare, pubele, containere) – cu banii noștri, ai cetățenilor – ar fi trebuit să ajungă în proprietatea Primăriei/ADI, fără niciun cost suplimentar. Unde sunt ele, domnule Primar? În ce buzunare s-au „evaporat” cele 10 milioane de euro?

Strategie Bingo Tarife Bingo

Iată, în premieră națională, ce ar fi trebuit să fie deja al dumneavoastră, stimați contribuabili ploieșteni, la expirarea contractului pentru Zonele 2 și 6:

raport audit Bingo

Echipamentele și vehiculele „dispărute”: Plătite de ploieșteni, insă nevăzute de Primărie

Realizat în Exclusivitate de ziarul de investigații Incisiv de Prahova.

Așadar, nu e vorba de o gaură de 10 milioane de euro, ci de zeci de mii de bunuri plătite deja de ploieșteni, care trebuiau să intre, gratuit, în patrimoniul public. Unde sunt ele acum?

Penalități de 10.000 de lei pe hârtie, gunoi de metru pe stradă: Farsa contra-criză!

Deși Strategia de Contractare din 2024 prevedea amenzi de 10.000 de lei pentru fiecare abatere (nerespectarea graficelor, neamplasarea coșurilor, mașini neconforme, lipsa sacilor pentru colectare separată, eșecul de a atinge ținta de 70% colectare separată etc.), Ploieștiul a continuat să arate ca un tomberon supraaglomerat. Ce s-a întâmplat cu aceste sancțiuni? Au fost ele doar un exercițiu de imaginație birocratică, în timp ce operatorii își vedeau nestingheriți de treabă, ignorând „foile scrise” de la ADI?

Situația devine și mai ridicolă când strategia detaliază penalități progresive pentru pubelele nereparate sau neînlocuite, ajungând la rezilierea contractului după 30 de zile. În februarie 2025, Ploieștiul era deja un depozit de gunoi de două săptămâni. Unde erau executorii acestor amenzi? Sau, mai grav, de ce nu au fost aplicate?

SRI la butoane, Primarul la rebuturi: Misterul amneziei politice

Iată și punctul culminant al acestei tragicomedii: Primarul Mihai Polițeanu, cel care acuza public „jaful”, și-a pierdut „vehemența” în privința operatorului de salubritate Bin Go Solutions (fost UWS / Rosal) de când la conducerea acestuia a venit… un fost ofițer SRI. Coincidență? Sau „echilibristica” lui Polițeanu, care deja dăunează bugetului local prin neplata facturilor (știind că oricum se vor recupera în instanță, cu dobânzi pe măsură! – prejudicind si mai mult bugetul local), a căpătat o nouă dimensiune, „protejată” de influențe subterane?

Pe 15 aprilie 2026, contractul cu Bin Go Solutions expiră. Întrebările „Incisiv de Prahova” către Primărie (Adresa nr. 92/26.03.2026) devin, astfel, esențiale:

• Pe ce bază va fi prelungit contractul? Fără act adițional, așa cum indică raportul de audit pentru contractele similare!
• De ce nu se recuperează bunurile de retur, conform anexei 7 a contractului inițial, bunuri pe care ploieștenii le-au plătit deja?
• De ce acceptă Polițeanu ca Ploieștiul să fie păgubit?
• Ce demersuri a întreprins de fapt pentru a recupera bunurile de drept ale orașului?

Concluzia unei dezolări: Ploieștiul, ostatec intr-un joc mizerabil?

Criza gunoaielor din Ploiești nu este doar o problemă de salubritate, ci un simptom al unei boli mai profunde: lipsa responsabilității, incompetența administrativă și, posibil, complicitatea la nivel înalt. În timp ce orașul se pregătește pentru o nouă criză a gunoiului, întrebările „Incisiv de Prahova” rămân în aer, la fel ca mirosul insuportabil al indiferenței. Cât va mai dura până când cetățenii Ploieștiului vor înțelege că sunt primii păgubiți într-un joc în care politicienii și „oamenii din umbră” jonglează cu banii și sănătatea lor? Răspunsul, probabil, zace îngropat adânc sub mormanele de deșeuri.

Vom reveni cu dezvăluiri care vor cutremura administrația locală, mai ales că am monitorizat de circa 15 luni de zile îndeplinirea obligațiilor conform graficelor de către cele două societăți (Bin Go Solutions – Prahova și Blue Planet Services)! (Cristina T.).

România anului 2026. Clădirile ministeriale gem sub greutatea promisiunilor de integritate, transparență și, desigur, „fără penali în funcții”. Pe acest fundal idilic, își face apariția un nou capitol din saga „cum să dărâmi statul de drept cu zâmbetul pe buze”, având-o în prim-plan pe eroina noastră eco-friendly, Diana Buzoianu (USR), Ministra Mediului, Apelor și Pădurilor. Dacă până acum a fost ținta unor simple „atacuri coordonate” sau „fake news-uri” (după cum ne asigura dânsa), astăzi asistăm la o capodoperă a ingeniozității administrative: cum să lupți cu tăierile ilegale… ilegal!

 „Palmaresul” glorios: De la crize la „atacuri coordonate”

Doamna Ministră Buzoianu nu este la prima tangență cu „valurile” publice, sau mai bine zis, cu tsunami-urile politice. În perioada 2025-2026, agenda dânsai a fost condimentată din plin cu reproșuri demne de o telenovelă politică:

• Incompetență la buget: Parlamentari ai opoziției (AUR și PSD), aceiași „șușotitori” de serviciu, au acuzat-o de incompetență crasă în timpul comisiilor de buget. Oare cum gestionezi un buget când tu, ca ministru, ești considerat un element perturbator al cifrelor?
• Criza apei de la Paltinu: Aici, doamna Ministră a adoptat clasica strategie „pasăm pisica”. Deși acuzată de lipsă de reacție în fața avertismentelor, a preferat să arate cu degetul spre „autoritățile locale” care „știau de pericol, dar nu au comunicat”. Căci, nu-i așa, un ministru are timp de comunicare doar când taie panglici, nu când se îneacă populația-n propria sete!
• Securitatea energetică, la pământ? O moțiune simplă, inițiată de vizionarii de la AUR, a adus-o în scenă ca principal artizan al slăbirii securității energetice a țării.
• Scandalul barajelor: Fake News și teoria conspirației: Când vine vorba de securitate națională și baraje, doamna Ministră a fost victima unui „atac coordonat” și a unor „fake news-uri”, așa cum ne asigura chiar dânsa. E drept, în România, e mai ușor să acuzi conspirații decât să oferi explicații coerente.

Până aici, nimic nou sub soare. Un ministru atacat, care se apără. Dar povestea devine savuroasă abia acum…

Digitalizare „ilegală”: PNRR-ul, găselnița pentru a încălca legea 50!

– Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor;
– Decizia nr. 52/2012 privind prelucrarea datelor cu caracter personal prin utilizarea mijloacelor de supraveghere video, care reglementează instalarea camerelor de supraveghere în spațiile publice sau private. •Regulamentul European nr. 679/2016 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date. Pe langa • •Legea nr. 190/2018 privind măsurile de punere în aplicare a Regulamentului UE nr. 679/2016, în care se face referire, în special, la situatia înregistrarilor realizate de către angajatori în spatiile de munca.

Adevărata perla a coroanei, însă, abia acum răsare din apele tulburi ale legalității. Ministra USR Diana Buzoianu, campioana transparenței și a digitalizării, are un proiect măreț, finanțat (cu generozitate!) prin PNRR: montarea de camere de supraveghere pe drumurile forestiere, „vezi doamne, pentru a preveni tăierile ilegale de lemn”. Un obiectiv nobil, am spune, dacă nu ar exista un mic, un minuscul, un neglijabil detaliu… au uitat un lucru esențial: autorizațiile!

Căci, unde montezi camere, fie ele și „inteligente” și „eco-friendly”, ai nevoie de autorizații sau acordul UAT-urilor (primăriilor locale). Dar, se pare că pentru ministrul Buzoianu și suita dânsei, acest pas este… opțional. Mentalitatea pare să fie una simplă, dar de-a dreptul siderantă: „Noi suntem useriști și nu ne trebuie nimic… autorizațiile sunt pentru proști!” Sursa acestei perle de înțelepciune?

Chiar coridoarele ministeriale, unde aroganța pare să fie politica oficială de comunicare internă.

Această abordare „revoluționară” încalcă flagrant Legea 50 a Construcțiilor, lege care, în ignoranța ei desuetă, prevede amenzi de la 1.000 la 100.000 de lei pentru astfel de „omisiuni”. Dar cui să-i pese de o lege veche, când tu ai un proiect pe PNRR de peste 50 de milioane de lei (și o investiție totală de 144 de milioane de lei în digitalizarea mediului) și, în plus, ești parte a „rezistenței”?

Garda comunală contra Gărzii de Mediu: Războiul primarilor cu Ministra-Buldozer

Și aici vine partea cu adevărat savuroasă și comică a poveștii. În timp ce Ministerul Mediului semnează, în iunie 2024, contracte babane pentru sistemul național de monitorizare video și chiar un altul de 37 de milioane de lei pentru monitorizarea pădurilor prin satelit – pentru că hoții de lemne, e bine știut, respectă legile gravitației și nu sar peste munți – autorizațiile de bun-simț lipsesc cu desăvârșire.

Dar „userismul” fără limite a dat peste un obstacol neașteptat: primarii din țară! Acești „barbari” locali, încă legați de conceptul arhaic de „lege”, au început să scrie amenzi Ministerului Mediului. Da, ați citit bine! O armată de funcționari locali, probabil sub amenințarea propriei desființări, dar încă îndrăznind să respecte Legea 50, îi trag la răspundere pe „ilustrii” noștri miniștri. Culmea, unii primari au făcut asta chiar și „sub amenințări”! Probabil că li s-a spus că nu vor mai fi „digitalizați” sau că le vor fi anulate postările pe Facebook.

Așadar, avem o ministră care luptă cu tăierile ilegale prin instalări ilegale. Avem milioane de euro din PNRR aruncate pe o „digitalizare” care începe cu o ilegalitate flagrantă. Și avem niște primari, din fundul României, care demonstrează mai mult respect pentru lege decât un întreg minister.

În concluzie, campania „fără penali în funcții publice” pare să se fi metamorfozat în „fără permise în funcții publice (că doar suntem noi!)”. Ministra Diana Buzoianu, departe de a fi „eco-legală”, pare mai degrabă o ministră „eco-ilegală”, dispusă să calce în picioare legile pentru a-și atinge scopurile. Cine va plăti amenzile? Probabil tot contribuabilul, căci la final, „rezistența” e scumpă, iar ipocrizia nu are preț. Așteptăm cu interes următoarea „inovație” a Ministerului Mediului: poate o lege care să declare autorizațiile de construcție… „fake news”! Vom reveni. (Cristina T.).