Connect with us

Exclusiv

Penitenciarul Ploiești: APT limitat la minte, nelimitat la amantlâcuri – amantlâcuri prost regizate! Cum transformi o pușcărie în telenovelă cu accente de Delta Dunării

Publicat

pe

Penitenciarul Ploiești a atins un nou nivel de absurd: directorul Valentin Matei a transformat pușcăria într-o telenovelă penală, unde traficul de influență se întâlnește cu inimioarele de pe Instagram, iar pensia specială se obține cu un dosar medical mai fals decât zâmbetul unui politician în campanie!

Pregătiți-vă pentru un carusel amețitor de incompetență, corupție și amantlâcuri prost regizate – totul sub atenta supraveghere (sau, mai degrabă, nepăsare) a Administrației Naționale a Penitenciarelor!

Matei, maestrul combinațiilor: Pensie specială, trafic de influenta și inimioare pe instagram – Totul intr-o singură zi de „muncă”! (aici), (aici),  (aici), . (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), etc.

Valentin Matei, un nume care ar trebui să fie sinonim cu ‘dezastru managerial’, este eternul director împuternicit al Penitenciarului Ploiești. Un fel de Dracula al sistemului penitenciar, dar fără colți și cu mai mult gel în păr. În loc să se ocupe de deținuți și de siguranța unității, Matei și-a transformat biroul într-un studio de videochat, unde jonglează cu rapoartele, sancțiunile și, mai nou, cu mesajele fierbinți de pe Instagram. Un adevărat maestru al combinațiilor, Matei reușește să îmbine ‘performanța’ cu ‘șmecheria’, transformând o instituție publică într-o afacere de familie (și amoroasă).

APT limitat la Penitenciar, nelimitat la smecherii: Cum se fabrică un dosar medical de lux și se distruge o cariera

Secretele din spatele ușilor închise (și a dosarelor medicale măsluite) sunt bine păzite, dar nu și de noi! Aparent, Matei se pregătește să depună armele (și să iasă la pensie) cu un certificat de APT Limitat, obținut, bineînțeles, pe căi mai puțin ortodoxe. Sursele noastre susțin că directorul a început deja să își ‘optimizeze’ dosarul medical, adunând diagnostice mai repede decât un colecționar de timbre. Nu știm exact ce îl macină pe Matei: o criză de conștiință (puțin probabil), o alergie la munca cinstită (foarte probabil) sau pur și simplu dorința de a se retrage la pescuit cu o pensie babană. Cert este că, în sistemul penitenciar românesc, sănătatea mintală este un concept relativ – mai ales când vine vorba de directori care abuzează de putere.

De la post control la instagram direct: „Directorul-pește” abordează tinere speranțe cu promisiuni de angajare și emoji-uri lipicioase (in opinia ziarului Incisiv de Prahova – total:  LIBIDINOASE!)!

În timp ce deținuții își fac veacul în celule și angajații se plâng de condițiile de muncă, directorul Matei își petrece timpul liber pe Instagram, vânând tinere speranțe cu promisiuni de angajare și mesaje dulcege. Aparent, comisarul șef are o slăbiciune pentru domnișoarele care visează la o carieră în sistemul penitenciar – o slăbiciune pe care nu se sfiește să o exploateze cu un cinism dezarmant. După ce a zărit o tânără la poarta unității, Matei nu a stat pe gânduri: a verificat registrul de acces, i-a aflat identitatea și a abordat-o pe Instagram cu oferte ‘de nerefuzat’. Oare, o fi de PENAL?

Cine are nevoie de Tinder când ești director de penitenciar și ai acces la datele personale ale angajaților?

Și, ca o ironie a sorții (sau, mai degrabă, a Incisiv de Prahova), istoria pare să se repete. Așa cum ziarul nostru de investigații a dezvăluit amantlâcurile unui alt personaj dubios din Prahova, Cătălin Mureșan de la firma Recop din Pleașa, care au dus la divorț și la un ordin de protecție cerut de soția înșelată, ne așteptăm ca și soția eternului împuternicit de la Penitenciarul Ploiești să ia în considerare probele publicate de noi. Poate că, în curând, vom asista la un nou divorț cu scântei și la o cerere de ordin de protecție – un final ‘fericit’ pentru o telenovelă penală care a durat prea mult.

Barcelona, cursuri și tutoriale de amantlâc: Cum să combini „perfecționarea profesională” cu vânătoarea de aspirante la Penitenciar

Trimis la Barcelona pentru un curs de ‘perfecționare profesională’ (adică, probabil, cum să gestionezi mai bine o pușcărie și să nu te prindă cu mâța-n sac), Matei a transformat deplasarea într-o vacanță romantică (cel puțin, în mintea lui). În loc să asculte cu atenție prelegerile despre managementul penitenciarelor, directorul nostru își făcea temele pe video-call cu tânăra aspirantă, dându-i lecții despre cum să cucerești un director de pușcărie (și, eventual, un post călduț în sistem).

Și, ca orice telenovelă demnă de acest nume, și aici avem un fin dispus să se sacrifice pentru nașul. Aparent, Matei Florin și-a făcut un abonament fictiv la sală, doar ca nașul să aibă un alibi pentru escapadele conjugale. Nu știm exact ce fel de exerciții fizice făcea finul: poate ridica haltere cu minciuni sau alerga pe bandă ca să scape de remușcări. Cert este că, în Penitenciarul Ploiești, loialitatea se plătește cu abonamente la sală și cu complicitate la abuzuri.

Capturi de ecran halucinante: Cât de jos poate cădea un director de penitenciar inainte să intervină ANP-ul? (Spoiler alert: Foarte jos!)

Și acum, momentul pe care îl așteptați cu toții: dezvăluirea capturilor de ecran care îl incriminează pe Matei!

Pregătiți-vă să fiți șocați (sau, mă rog, amuzați) de modul în care un director de penitenciar abordează o candidată pe Instagram.

Dialogul dintre cei doi este demn de un scenariu de comedie proastă, dar, din păcate, este cât se poate de real.

 De exemplu:

  • Matei Mtw: ‘Ai incercat in trecut sa candidezi la un post in sistemul penitenciar?’ 
    • Comentariul Incisiv de Prahova: ‘Așa începe orice discuție serioasă despre carieră, nu-i așa?’
  • Matei Mtw: ‘Nu cred ca ne cunoastem. Iartă-mă, te rog dar sunt la sala și răspund mai greu.’ 
    • Comentariul Incisiv de Prahova: ‘Priorități, oameni buni! Mai întâi bicepsul, apoi deținuții!’
  • Matei Mtw: ‘Sunt in Barcelona pentru vreo 2 saptamani’
  • Comentariul Incisiv de Prahova: ‘Perfecționare profesională sau vânătoare de suveniruri?’

Acesta este doar începutul, dragi cititori! Noi, cei de la Incisiv de Prahova, păstrăm tăcerea… deocamdată. Așteptăm cu nerăbdare reacția doamnei Matei – oare va urma exemplul altor soții înșelate și va cere socoteală publică acestui Don Juan de penitenciar?

Aceste capturi de ecran sunt o dovadă clară a abuzului de putere, a traficului de influență și a lipsei de profesionalism a directorului Matei. Dar, din păcate, în România, astfel de lucruri sunt considerate ‘detalii’ și nu ‘probleme’.

Ultimul act al comediei – De la TikTok la pescuitul pensiei! Un sistem putred, un director veșnic și o Delta a Dunării plină de secrete

Pentru cei care au uitat (sau, pur și simplu, au încercat să ignore), Valentin Matei are un istoric bogat în abuzuri și ilegalități. De la evadări spectaculoase la angajări dubioase, de la relații dubioase cu interlopi la favorizarea unor candidați la președinție, directorul nostru a bifat toate casetele din manualul ‘Cum să distrugi o instituție publică’.

Incisiv de Prahova a avertizat de nenumărate ori despre aceste lucruri, dar, din păcate, vocea noastră s-a pierdut în corul asurzitor al incompetenței și al corupției. Acum, când Matei este pe cale să scape cu o pensie specială și un dosar penal clasat, ne întrebăm: cine va plăti pentru toate aceste abuzuri? Cine va face dreptate pentru victimele lui Matei?

Ploiești, un focar de infecție penitenciară – Cine va face curățenie?

Și acum, întrebarea de un milion de dolari: cum a fost posibil ca Valentin Matei să comită toate aceste abuzuri fără să fie tras la răspundere? Răspunsul este simplu: cu complicitatea (sau, cel puțin, cu pasivitatea) Administrației Naționale a Penitenciarelor și a altor autorități competente.

În loc să îl demită pe Matei și să îl trimită în fața justiției, ANP-ul a preferat să îl protejeze, să îl promoveze și să îi ofere noi oportunități de a abuza de putere. De ce? Pentru că, în sistemul penitenciar românesc, competența și integritatea sunt considerate ‘defecte’, iar obediența și corupția sunt considerate ‘calități’.

Este timpul ca cineva să răspundă pentru această complicitate. Este timpul ca cineva să facă curățenie în cloaca de la Penitenciarul Ploiești. Este timpul ca cineva să pună capăt impunității lui Valentin Matei.

Penitenciarul Ploiești: Ultimul act al comediei – De la TikTok la pescuitul pensiei! Un sistem putred, un director veșnic și o Delta a Dunării plină de secrete?

Valentin Matei este doar un simptom al unei boli mult mai grave: putreziciunea din sistemul penitenciar românesc. Un sistem condus de incompetență, corupție și abuz de putere, unde legea este doar o formalitate, iar viitorul sună a execuție.

Ne întrebăm: cât timp vom mai tolera astfel de abuzuri? Cât timp vom mai permite ca astfel de indivizi să ne conducă instituțiile publice? Cât timp vom mai sta cu brațele încrucișate în timp ce sistemul penitenciar se prăbușește sub greutatea corupției?

Răspunsul este simplu: nu mai mult! Este timpul să ne ridicăm și să cerem dreptate. Este timpul să facem curățenie în sistemul penitenciar. Este timpul să punem capăt domniei lui Valentin Matei și a tuturor celor ca el.

Altfel, vom ajunge să ne întrebăm: cine va păzi paznicii? Și, mai important, cine ne va păzi de paznicii corupți? Vom reveni cu dovezi „savuroase”! (Cerasela N.).

Exclusiv

Operațiunea „mânjeala”: Cum se spală MAI de rușinea juridică prin flegme mediatice orchestrate

Publicat

pe

De

Epoleți cu „viroze” mediatice: Cum se transformă MAI în Ministerul Intoxicării Publice

Când instituția care ar trebui să aplice legea se trezește că este bătută măr chiar cu codul de procedură în mână, intervine instinctul de supraviețuire al „sistemului”. Sindicatul Diamantul (SPRD) a scos la iveală un adevăr crud: când Ministerul Afacerilor Interne (MAI) pierde pe frontul juridic, unde dovezile sunt clare, deschide imediat frontul „bălăcărelii” publice. Nu e prostie, e „intoxicare” – un termen franțuzit, folosit de serviciile secrete pentru a descrie procesul prin care publicului i se injectează venin informațional direct în venă, doar pentru a salva niște funduri de birouri din Calea Victoriei.

Manualul Securistului Modern: Cum să minți prin omisiune și să pari credibil

„Intoxicarea” nu e pentru amatori. Conform analizei prezentate de Sindicatul Diamantul, acest procedeu implică livrarea controlată de mizerii către spațiul public. Rețeta e de o ticăloșie academică: se folosesc surse anonime sau „colaboratori” utili, se apelează la canale media cu pretenții de credibilitate și se păstrează mereu un sâmbure de adevăr pentru a avea o ieșire de siguranță. Ai un dosar penal? Îl arunci pe piață fără context, fără număr, fără stadiu procesual, doar ca să-l „mânjești” pe cel care te-a deranjat. Totul este sincronizat cu precizia unui ceas elvețian, fix când ținta obține o victorie sau e mai vulnerabilă. Este, practic, sportul național al epoleților care nu știu să piardă bărbătește în instanță.

Recrutare, cumpărare sau distrugere: Treptele Iadului în versiune „Interne”

Dacă nu te pot controla, te distrug. Aceasta pare să fie doctrina de aur a structurilor care ghidează brațul înarmat al comunicării strategice. Sindicatul Diamantul explică mecanismul sinistru: dacă o țintă nu poate fi recrutată ideologic, se încearcă cumpărarea ei. Dacă nici banii nu „ung” rotițele, se trece la compromiterea cu materiale existente. Iar dacă nici așa nu cedezi, se dă ordinul de execuție reputațională. Faptul că s-a ajuns la această ultimă metodă de pe „caietul de sarcini” este, paradoxal, un compliment pentru cei vizați: înseamnă că liderii respectivi sunt incoruptibili, deci s-a trecut la artileria grea a noroiului.

Cazul Șercan: Manualul de „Kompromat” dâmbovițean cu miros de epoleți

Pentru cine crede că astea sunt doar scenarii de filme cu spioni de mâna a doua, exemplul jurnalistei Emilia Șercan stă ca mărturie a mizeriei de sub preșul MAI. În 2022, după ce a.îndrăznit să se atingă de „doctoratul” de carton al premierului Ciucă, a fost victima unei operațiuni de manual. Probe dintr-un

dosar penal de la poliție s-au scurs pe site-uri pentru adulți în câteva ore. Ministrul de Interne a promis anchetă? S-a ales praful. Șeful Poliției a oferit o „sursă zero”? S-a dovedit a fi un fals tehnic grosolan. Până și justiția a stabilit că rectorii de la Academia de Poliție erau, de fapt, niște orchestratori de denigrare, nu de educație.

Concluzia de sub epoleți: Dacă deranjezi, te „rezolvă” băieții

Cazul Șercan, readus în atenție acum, demonstrează că în „țărișoara” noastră, compromiterea celor care „nu stau cuminți” nu este vreo teorie a conspirației, ci o politică de stat documentată și atestată internațional. Dacă Sindicatul Diamantul a devenit ținta acestui „flanc mediatic”, este clar că cineva de sus a intrat în panică. Când adevărul te doare, nu te apperi cu argumente – scoți „kompromatul” și speri ca noroiul să fie suficient de gros încât să nu se mai vadă propria incompetență. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Castelul boierilor cu epoleți și mizeria de la talpa cizmei: Noua Lege a Salarizării, un scuipat pe obrazul polițistului din stradă

Publicat

pe

De

Nababi” cu acte în regulă: Șefimea își securizează viitorul, talpa rămâne cu praful

În această nouă arhitectură a lăcomiei mascate, „greii” din birouri, de la șefi de birou până la inspectori generali, și-au desenat coeficienți care ar face orice muritor de rând să se simtă un paria al economiei. Cu praguri ce se apropie de 4,66, șefimea și-a asigurat o bază salarială de beton, pe care nu o mai pot clătina nici vânturile austerității, nici tăierile de sporuri. Conform analizei Sindicatului Europol, în timp ce conducerea este „protejată” direct prin lege, agentul din stradă este lăsat să navigheze într-o mare de incertitudini, cu un coeficient de mizerie de 1,4. Practic, responsabilitatea managerială a fost tradusă prin „noi luăm grosul, voi luați restul”.

Capcana VRS-ului fix: Cum a fost ucisă predictibilitatea la altarul bugetar

Cea mai mare „găselniță” a acestui proiect este decuplarea salariului polițistului de salariul minim pe economie. Valoarea de Referință Sectorială (VRS) a fost bătută în cuie la 4.325 de lei, devenind o cifră moartă care nu se va mișca nici măcar cu un milimetru dacă economia duduie sau dacă prețurile explodează. De acum înainte, orice leu în plus pentru polițist va depinde de „mila” Guvernului și de pixul politic din legea bugetului anual. Este, în esență, un mecanism perfid de înghețare salarială ambalat într-o prezentare tehnică modernă: polițistul rămâne la mâna politicianului, rugându-se ca la fiecare sfârșit de an să mai primească o firimitură de la masa bogaților.

Sporuri sub lacăt: 20% pentru toți, adică nimic pentru cei din prima linie

Cireașa de pe tortul inechității este plafonarea sporurilor la un prag general de 20%. Într-un sistem unde munca de noapte, riscul și suprasolicitarea neuropsihică ar trebui să fie regula, nu excepția, acest plafon transformă drepturile variabile într-o loterie instituțională. Dacă banii se consumă pe „administrativ” sau pe alte găuri negre bugetare, agentul operativ va constata că sporul său judiciar sau de noapte există doar pe hârtie. Un agent debutant s-ar putea trezi cu un net de aproximativ 5.000 de lei – o sumă care, în contextul inflației actuale, transformă meseria de polițist într-o formă de voluntariat periculos.

Concluzie: Reforma care pregătește exodul

Noua lege nu este altceva decât o invitație oficială la demisie pentru cei care încă mai credeau în echitate. În timp ce ofițerii superiori se uită la fluturașii de salariu cu satisfacția celui care a fentat sistemul, „talpa” sistemului – agenții și subinspectorii – sunt condamnați la o pierdere constantă a puterii de cumpărare. Fără o formulă obligatorie de actualizare anuală, această lege va deveni sicriul în care va fi îngropată definitiv atractivitatea carierei de polițist. În final, vom rămâne cu o armată de șefi bine plătiți care vor conduce, probabil, secții de poliție goale. (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Marea bubuitură a incompetenței: Cum a dinamitat Statul Român investițiile americane pentru o Fabrică de Pulberi care există doar pe hârtie

Publicat

pe

De

În orașul Victoria, județul Brașov, unde istoria industrială ar trebui să miroasă a progres, astăzi pute a eșec birocratic și a „cârpeală” administrativă. Ceea ce trebuia să fie mândria industriei de apărare românești – celebra Fabrică de Pulberi – s-a transformat într-un poligon de încercare pentru incompetența guvernamentală, unde victimele colaterale sunt investițiile americane de milioane de euro și logica elementară a statului de drept.

„Barda” exproprierii: 370 de hectare luate la grămadă, din „eroare strategică”

Totul a început sub auspiciile „geniului” administrativ materializat în HG nr. 1570/2024, actul normativ prin care statul român a decis să se joace de-a proprietarul pe 370 de hectare din platforma industrială Victoria. Conform unei notificări oficiale transmise Guvernului la 4 iulie 2025 de către administratorul special al Viromet S.A., statul a acționat ca un elefant într-un magazin de porțelanuri. În loc să exproprieze cele 270 de hectare de teren liber, „strategii” de la București au pus mâna pe toată platforma operațională, sufocând activitatea economică existentă sub pretextul unui proiect de apărare care, nici la jumătatea anului 2026, nu a văzut primul hârleț.

Rezultatul? Un blocaj total. Statul a luat terenul „la burtă”, fără un plan de construcție gata, demonstrând că în România ordinea firească este: întâi dărâmăm ce merge, apoi vedem dacă știm să construim altceva în loc.

Investitorul american, ostatic în stația de epurare a statului

În acest peisaj de ruină și improvizație, gigantul american Purolite SRL (parte a grupului Ecolab) a învățat pe pielea sa ce înseamnă „predictibilitatea” românească. Deși este un investitor de calibru, Purolite a rămas captiv într-o dependență absurdă de stația de epurare a fostului combinat. După ce statul a expropriat tot, inclusiv conductele și stațiile de tratare, americanii s-au trezit la mâna unor decizii guvernamentale luate între două cafele.

Notificarea oficială din iulie 2025 către Prim-Ministrul Ilie Bolojan confirmă dezastrul: activitatea Purolite a fost paralizată temporar, generând pierderi de „milioane de euro”. De ce? Pentru că operatorul local nu mai putea gestiona stația de epurare în vidul juridic creat de expropriere. Practic, statul român a reușit performanța de a pune în genunchi un angajator major pentru că nu a fost capabil să separe utilitățile de interes strategic de cele necesare producției private.

HG 366/2025: Arta de a nu-ți păsa, documentată oficial sub semnătura Ministrului Darău

Dacă cineva mai spera la un dram de responsabilitate, Nota de Fundamentare a HG nr. 366/2025, promovată recent de ministrul Darău, este monumentul suprem al nepăsării. La secțiunea „Impact socio-economic”, unde orice stat normal ar analiza cum afectează deciziile sale locurile de muncă și mediul de afaceri, funcționarii români au scris sec: „Hotărârea Guvernului nu se referă la acest domeniu”.

Este o recunoaștere oficială a autismului administrativ. În timp ce Purolite și Viromet se zbat într-o incertitudine juridică prelungită acum „prin chirie” până la finalul anului 2026, Guvernul pretinde că amputarea unui ecosistem industrial nu are impact economic. Este ca și cum ai tăia piciorul unui pacient și ai susține în fișa medicală că intervenția nu se referă la mobilitatea acestuia.

Război rece la Victoria: Washington-ul și Berlin-ul, arbitrați de „improvizația de la București”

Conflictul de la Victoria a încetat de mult să fie o simplă dispută pe o stație de epurare; este un test de diplomație economică pe care România îl pică cu brio. Pe de o parte, SUA își protejează capitalul prin Purolite, cerând respectarea regulilor jocului. Pe de altă parte, Germania, prin Rheinmetall, așteaptă terenul liber pentru a construi un pilon NATO.

Statul român, în loc să fie un arbitru inteligent care să investească în separarea utilităților pentru a permite ambelor entități să funcționeze, preferă să „cârpească” situația din două în două luni. Mesajul transmis investitorilor străini este devastator: „Veniți în România, unde contractele de concesiune sunt doar sugestii, iar proprietatea poate fi călcată în picioare oricând apare o nouă prioritate politică neterminată!”

Concluzie: Un hub de pulbere… în ochi

Până la plata despăgubirilor de 71 de milioane RON – sumă considerată de administratorii Viromet a fi „net inferioară” prejudiciului real – și până la clarificarea statutului platformei, „Fabrica de Pulberi Victoria” rămâne doar un hub al incompetenței.

Statul român a reușit imposibilul: să blocheze un investitor strategic american, să saboteze propriul proiect vital pentru NATO și să transforme un oraș întreg într-un teatru al absurdului birocratic, totul dintr-o singură lovitură de semnătură „nefundamentată”.

Utilitățile, „gâtul de sticlă” unde se strangulează dezvoltarea

În timp ce oficialii de la București visează la producția de muniție, realitatea de pe teren este de o simplitate dureroasă: cine controlează apa și canalizarea, controlează platforma. Viromet a devenit o „carcasă” industrială pe care toată lumea se bate, iar statul, în loc să investească masiv în separarea rețelelor pentru ca Purolite să poată respira independent de proiectul militar, preferă să mențină o stare de asediu juridic.

Fără o separare clară a utilităților, acest conflict va continua să mocnească sub preșul Ministerului Economiei, punând în pericol nu doar producția de rășini a americanilor, ci însăși credibilitatea României în fața aliaților. Cum să convingi partenerii de la Rheinmetall că ești capabil să gestionezi un hub de securitate, când tu nu ești în stare să administrezi o stație de epurare fără să provoci un scandal diplomatic?

Victoria – orașul unde prioritățile se bat cap în cap pe stomacul gol

Orașul Victoria nu mai este astăzi doar un punct pe harta județului Brașov; este locul unde ambițiile Washingtonului și necesitățile militare ale Europei se ciocnesc frontal de „Dorel-ismul” guvernamental. Guvernul Bolojan, aflat sub presiunea moțiunilor și a contextului geopolitic, pare să fi uitat că un hub militar nu poate fi construit pe ruinele unei investiții străine de succes.

Este de o ironie cruntă faptul că „Fabrica de Pulberi”, prezentată ca un obiectiv de siguranță națională, generează în acest moment cea mai mare stare de insecuritate economică din regiune. Până când responsabilii din Guvern nu vor lăsa deoparte notele de fundamentare „seci” pentru a privi realitatea dură, acest proiect strategic va rămâne exact ceea ce este astăzi: o bombă cu ceas a incompetenței, gata să explodeze în fața propriilor investitori.

Dacă acesta este modul în care România înțelege să-și „revitalizeze” industria de apărare, atunci singurul lucru pe care îl vom produce cu siguranță la Victoria va fi, din păcate, doar multă, multă pulbere în ochii partenerilor noștri externi. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusivo zi ago

Operațiunea „mânjeala”: Cum se spală MAI de rușinea juridică prin flegme mediatice orchestrate

Epoleți cu „viroze” mediatice: Cum se transformă MAI în Ministerul Intoxicării Publice Când instituția care ar trebui să aplice legea...

Exclusivo zi ago

Castelul boierilor cu epoleți și mizeria de la talpa cizmei: Noua Lege a Salarizării, un scuipat pe obrazul polițistului din stradă

Nababi” cu acte în regulă: Șefimea își securizează viitorul, talpa rămâne cu praful În această nouă arhitectură a lăcomiei mascate,...

Exclusiv2 zile ago

Marea bubuitură a incompetenței: Cum a dinamitat Statul Român investițiile americane pentru o Fabrică de Pulberi care există doar pe hârtie

În orașul Victoria, județul Brașov, unde istoria industrială ar trebui să miroasă a progres, astăzi pute a eșec birocratic și...

Exclusiv2 zile ago

Adio, „Secret de Stat” la budă! Sindicatul Diamantul dă stingerea paranoiei din Ministerul Afacerilor Interne

Mult a fost, puțin a mai rămas până când zidurile groase ale penibilului, ridicate de Ministerul Afacerilor Interne sub pretextul...

Exclusiv3 zile ago

Orizonturi încețoșate la IOR: Cum se lichidează industria de apărare sub „privirea oarbă” a turistului ministerial Ambrozie Darău

În timp ce industria de apărare a României își dă ultima suflare, ministrul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și – mai ales...

Exclusiv3 zile ago

Operațiunea „Cățeluș cu păru’ creț”: Festivalul „ghiocelul de la Interne (M.A.I.).”

Într-un Minister de Interne unde profesionalismul a fost pensionat forțat și înlocuit cu arta de a sta în genunchi, spectacolul...

Exclusiv3 zile ago

APOCALIPSA INTEGRITĂȚII LA ARAD: AGENTUL CARE A REFUZAT SĂ FIE „BĂIAT DEȘTEPT” ȘI A LĂSAT UN ȘOFER CU BANII ÎN AER

Într-o societate obișnuită ca „mica înțelegere” să fie unsul care degripează rotițele legii, un agent de poliție din Arad a...

Exclusiv4 zile ago

EVANGHELIA DUPĂ BARBU: RACHETELE AU TĂCUT, GRÂUL A CRESCUT ȘI STATUL „POLIȚIST” A RĂMAS CU BUZA UMFLATĂ!

Într-o Românie în care miniștrii Agriculturii trec prin funcții ca gâsca prin apă, lăsând în urmă doar praf și strategii...

Exclusiv4 zile ago

OPERAȚIUNEA „CUIBUL DE VIESPI”: Cum a fost amanetat Ministerul Economiei în timp ce ministrul Darău „elibera” Ucraina pe banii altora

În timp ce ministrul Ambrozie-Irineu Darău exersa privirea de diplomat prin tranșeele de la Kiev, acasă, la București, „marea curățenie”...

Exclusiv4 zile ago

Marea „Spartaniadă” de la TCE Ploiești: Cum să păzești praful de pe tobă cu agenți „invizibili” și binecuvântarea binomului Nae-Zaharia

De opt ani, liniștea și patrimoniul Transport Călători Express (TCE) SA Ploiești sunt „garante” de o firmă care pare specializată...

Exclusiv4 zile ago

VÂNĂTOAREA DE „IVANI” ÎN CURTEA MAI: Cum să fabrici un spion dintr-un polițist care știe să citească și nu are stăpân

În laboratoarele prăfuite ale Ministerului de Interne, unde gândirea critică este considerată „abatere disciplinară”, s-a inventat un nou sport național:...

Exclusiv5 zile ago

MIORIȚA DUPĂ GRATII ȘI DRAMA „OII HĂRȚUITE”: CUM SE JOACĂ DE-A VICTIMA O „VEDETĂ” DIN CURTEA PENITENCIARULUI PLOIEȘTI

Alchimia puterii în varianta ovină: De la brațul ocrotitor al ciobanului, la isteria halucinațiilor cu „lupi” În peisajul mioriticei instituții...

Exclusiv5 zile ago

SLATINA, ORAȘUL UNDE POLIȚIA SE JOACĂ DE-A PUZLE-UL: CUM SĂ FACI VARZĂ SIGURANȚA CETĂȚEANULUI SUB COMANDA LUI „SHERIFF” DE MEZZO

Alchimia incompetenței: Când șeful Murguleț amestecă patrulele ca pe cărțile de joc La Slatina, siguranța publică a devenit un fel...

Exclusiv5 zile ago

CIRCUL „DOCTORILOR” ÎN DEZINFORMARE: Cum au vânat „vitele incălțate” un spion rus și au nimerit un oficial moldovean

Într-o țară unde Ministerul Afacerilor Interne (MAI) pare să funcționeze pe bază de curent de la Moscova atunci când vine...

Exclusiv6 zile ago

Marele „Kompromat” s-a fâsâit: Cum a reușit tripleta Dabija-Despescu-Dorobanțu să facă reclamă gratuită Sindicatului Diamantul

Există o artă fină în a orchestra o campanie de denigrare, dar ce s-a întâmplat recent în laboratoarele prăfuite ale...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Criptomonede Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv