Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate ridicate de băncile străine în privința Legii privind darea în plată. Avocații băncilor au considerat că returnarea imobilelor luate prin credit ipotecar și stingerea datoriilor afectează interesele financiare ale instituțiilor, invocând faptul că debitorii și-au asumat riscurile la semnarea contractelor. 

Curtea Constituțională a pus capăt, definitiv, încercărilor repetate ale băncilor de a anula efectele Legii privind darea în plată, care permitea debitorilor să returneze casele cumpărate prin credite instituțiilor financiare, în condițiile în care fluctuația cursului valutar creștea cu peste 52,6% față de cursul de la data încheierii contractului sau obligația de plată lunară a creditului creștea cu peste 50%.

Legea a fost una salvatoare pentru zecile de mii de contracte de credite ipotecare, afectate de o creștere enormă a ratei lunare, din cauza majorării dobânzilor. Consecința gravă era că, pe lângă faptul că cedau băncilor imobilele cumpărate, debitorii erau obligați să achite în continuare rate, din cauza scăderii prețurilor pe piața imobiliară. Instituțiile financiare care au ridicat excepții de neconstituționalitate au fost Societatea Credit Europe Bank România, Societatea First Bank, Societatea Credit Europe Bank România, Societatea Raiffeisen Bank, Societatea Banca Românească, Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam, Societatea Credit Europe Bank NV din Amsterdam și Societatea Credit Europe Ipotecar IFN.

Reprezentanții legali ai acestora au invocat faptul că Legea nr. 52/2020 aduce o gravă atingere dreptului la libertate economică și libertății comerțului, întrucât intervine în raporturile juridice încheiate între profesionist și consumator, afectând în mod direct contraprestația la care creditorul este îndreptățit prin încheierea contractelor de credit. Modificarea condițiilor economice pe parcursul executării unui contract de credit, condiții care nu sunt sub influența creditorului, nu justifică modificarea obligației esențiale a debitorului, prin lipsirea creditorului de posibilitatea recuperării creanței în integralitatea sa, au arătat aceștia.

Atacuri furibunde

Băncile au susținut că Legea nr. 52/2020 modifică raporturi juridice contractuale, intervenind exclusiv în favoarea uneia dintre părțile contractului, prin prejudicierea patrimoniului celeilalte părți contractante, instituind o discriminare inacceptabilă între subiecții de drept privat. Totodată, legea ar încălca libertatea economică și dreptul de proprietate, prin instituirea unei obligații în sarcina creditorilor de a se conforma dreptului debitorilor exercitat în baza legii în mod unilateral și neîngrădit de a schimba prețul unui contract deja executat sau în curs de  executare.

”Libertatea contractuală a părților nu presupune doar libertatea părților de a-și asuma obligații și de a dobândi drepturi într-un mecanism contractual agreat de acestea, ci și libertatea de a-și asuma riscuri ale contractului care pot fi deopotrivă juridice și economice. Odată cu asumarea riscului prin contracte cu putere de lege se naște și obligația părților contractante de a respecta riscurile asumate, iar modificarea/reașezarea riscurilor asumate prin contract sau chiar modificarea prețului agreat de părți nu poate avea loc printr-o ingerință a legiuitorului în economia contractului”, se precizează în critica de neconstituționalitate.

Și-au asumat riscurile

Legea criticată prevede că fluctuația cursului valutar cu peste 52,6% față de cursul de la data încheierii contractului sau creșterea cu peste 50% a obligației de plată lunară a creditului, urmare a majorării ratei de dobândă variabilă, menținute pe o durată de cel puțin 6 luni, pot constitui motive pentru darea în plată a bunului achiziționat. Reprezentanți băncilor susțin însă că, atunci când a constituit garanția asupra imobilului, creditorul și-a asumat riscul executării silite în caz de neplată, iar atunci când debitorul și-a asumat riscul evenimentului așa-zis imprevizibil, impreviziunea nu își mai găsește aplicare.

Mai ales că că debitorii au contractat credite pentru o perioadă îndelungată, respectiv 20-30 de ani, iar analiza impreviziunii nu se poate raporta doar la ultimele 6 luni anterioare transmiterii notificării de dare în plată. Fiind o perioadă foarte scurtă, nu se poate concluziona că această creștere a ratelor raportat la dobânda variabilă este una ireversibilă.

Scop legitim

Curtea Constituțională a apreciat că atât timp cât la evaluarea gradului de îndatorare a persoanei trebuia să se țină seama de această fluctuație a cursului valutar, însemna că, în sine, ea era de natură să perturbe relația dintre consumator și profesionist, pentru că plasa o sarcină excesivă în privința celui dintâi, iar capacitatea sa de rambursare a creditului era afectată. Cu alte cuvinte, se trece în registrul riscului supraadăugat.

”Scopul legitim urmărit se circumscrie conceptului de protecție a consumatorului prin înlăturarea pericolului ruinei sale contractuale iminente. În continuare, Curtea a reținut că măsura criticată configurează un just raport de proporționalitate între interesele generale și cele particulare, în sensul că pune în balanță, pe de o parte, protecția imediată și nemijlocită a consumatorilor, așadar a unei largi sfere de persoane care, deși situate într-un raport de egalitate juridică, formală cu profesioniștii, totuși, sub aspectul puterii lor economice, apreciate în mod individual, se află într-o evidentă relație de inferioritate, și, pe de altă parte, interesul profesioniștilor de a-și vedea executate sumele de bani rezultate din contractele de credit”, se arată în Decizia Curții Constituționale.