Exclusiv
Ploiești: Orașul-experiment unde banul public e un banc prost, iar competența, o legendă urbană!
Capitala absurdului: City managerul mut, poliția la shopping și primarul „festivalier” – Un tablou complet al dezastrului administrativ!
Ploieștiul, orașul celebru cândva pentru rafinării și eroi caragialeni, a atins apogeul tragicomediei administrative. Sub bagheta unei administrații locale care pare să fi declarat război bunului simț și banului public, orașul se scufundă într-un marasm de incompetență sistemică, datorii astronomice și servicii publice la limita supraviețuirii. Jurnalismul de investigație al Incisiv de Prahova a tras constant semnale de alarmă, iar acum, confirmările vin în valuri, de la rapoarte oficiale zdrobitoare până la declarații politice revoltătoare. Cetățenii plătesc, ca de obicei, nota de plată pentru un spectacol grotesc al ineficienței.
City Managerul „expert” în tăcere și salarii de noaptea minții: O odă adusă provizoratului USR-ist! (aici)
Am semnalat de multă vreme cazul city managerului Ploieștiului, o figură enigmatică ce a parcurs un traseu profesional pavat cu împuterniciri și interimate, de la Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) direct în Primărie, fără concursuri și fără vreo competență vizibilă în managementul urban. Despre el, Incisiv de Prahova (vezi articolul „Ploiești, orașul mut: City managerul „expert” în tăcere și interimate fără număr – O cronică usturătoare a incompetenței perpetuate!”, 03/29/2026) scria că e un „maestru al non-comunicării”, un „element decorativ” care nu articulează nicio opinie proprie, ci doar aprobă cu „entuziasm demn de o statuie de ceară” tot ce spune primarul.
https://vm.tiktok.com/ZNRCFcYm3/
Acum, circul ia amploare! Conform declarațiilor unui fost consilier personal, care a servit atât sub vechea, cât și sub actuala administrație, actualul administrator public al orașului ar încasa un salariu de-a dreptul „de noaptea minții”.
Într-o Românie în care premierul Ilie Bolojan (conform articolului „Ploiești — circ, shopping și tupeu în uniformă: cum s-a transformat Poliția Locală Ploiesti în spectacol”, 03/29/2026) propune tăieri drastice pentru „agenții cu burta mare și cu pliculețul la subraț”, este de o „nesimțire pură, marcă USR”, să menții în funcții astfel de „pupile și pile” plătite regește, în timp ce alți oameni sunt amenințați cu concedieri. Oare cât ne costă obediența și tăcerea? Mai mult decât orice altă „gafă” a administrației!
Poliția Locală Ploiești: De la pierdut arme, la pierdut timpul prin shopping – Tupeul în uniformă (civilă)! (aici), (aici), etc
Imaginea Poliției Locale Ploiești, deja șifonată de un „management dezastruos” și pierderea Certificatului ISO 9001 (conform Incisiv de Prahova, 29 septembrie 2022), a continuat să se degradeze cu o viteză uluitoare. După „performanța” de a pierde armele din dotare și de a face cursuri de port-armă pe bani publici pentru a deveni „persoane civile”, noua vedetă a devenit serviciul de control TESSA.
Conform dezvăluirilor ziarului nostru de iunvestigatii Incisiv de Prahova (vezi articolul „Ploiești — circ, shopping și tupeu în uniformă: cum s-a transformat Poliția Locală Ploiesti în spectacol”, 03/29/2026 și „Poliția Locala Ploiesti, parcul distracțiilor pe bani publici: Când ordinele absurde bat profesionalismul de fier!”, 03/29/2026), acești „polițiști” de la TESSA, denumiți „paraclinici” cu „mânuțe tremurânde”, aduși pe pile de fosta administrație, au transformat patrularea în sesiuni de shopping la Prahova Value Centre, folosind mașinile de serviciu și benzina contribuabililor. Cireașa de pe tort? Sfidând ordinele conducerii „profesionale” a Poliției Locale (directoare Carmen Gheorghe și adjunct Adrian Vaida) de a purta uniformă, acești „campioni” ai tupeului se îmbracă în civil pentru a-și face cumpărăturile „în misiune secretă”. Un adevărat „circ al incompetenței, al nepotismului și al tupeului de bronz”!
În timp ce țara întreagă vorbește de restructurări, la Ploiești, singura „reformă” este cea a bugetelor proprii ale unora, pe spatele contribuabililor. Cine mai are nevoie de infractori, când „păzitorii legii” sunt ocupați cu reducerile de la supermarket? Rusine!
TCE Ploiești: Sanatoriul falimentului și groapa fără fund a banilor publici!
Adevăratul seism se produce însă la S.C. Transport Călători Express S.A. Ploiești (TCE), un simbol al ineficienței administrative cronice. Un raport recent al Comisiei de Analiză, aprobat de însuși administratorul public (Nu acelasi cu „salariul de noaptea minții”, ci vechiul care era un profesionist), este o cronică a dezastrului financiar și managerial, o odă adusă risipei și incompetenței.
Cifrele groazei: Miliarde pierdute și datorii cât casa Poporului
Raportul arată pierderi anuale constante, atingând un vârf de -21,8 milioane de lei în 2023. Datoriile totale au explodat de la 41,9 milioane lei în 2021 la 67,54 milioane lei în 2023, majoritatea fiind obligații fiscale restante. Culmea ironiei, penalitățile și dobânzile acumulate între 2021-2025 se ridică la aproximativ 15,44 milioane lei – o sumă colosală aruncată pe fereastră! (Sursa: Raportul Comisiei de Analiză a S.C. Transport Călători Express S.A. Ploiești, Nr. 1729/05.11.2025).
Personalul „aurit” și achizițiile „fantasmagorice”
Cheltuielile cu personalul reprezintă o cotă „astronomică” din cifra de afaceri, între 78,1% și 88%, în timp ce subvențiile din bugetul local acoperă peste 70% din venituri. Administratorul public, care primește o remunerație „de noaptea minții”, pare să ignore că si TCE este un „sanatoriu al paraclinicilor”.
Achizițiile sunt un capitol de science-fiction: piese de schimb cumpărate în exces, nereceive în stoc, truse de prim ajutor și camere video inutile, toate plătite la recepție, nu la consum. Raportul menționează chiar că SEAP-ul (Sistemul Electronic de Achiziții Publice) a fost inversat, achizițiile făcându-se înainte de justificarea nevoii!
(Sursa: Raportul Comisiei de Analiză TCE, pag. 2). Se pare că la Ploiești se cumpără întâi, și apoi se inventează necesitatea.
Reparații „fără cap” și combustibil „evaporat”: Când autobuzele merg cu duhul sfânt!
Mentenanța și reparațiile sunt un coșmar: lipsa trasabilității, documente incomplete, devize lipsă sau duplicate. Raportul indică „consumuri de combustibil nereale” și discrepanțe în foile de parcurs, mai ales pentru autobuzele Diamond Eurobus unde consumul e estimat electronic, nu măsurat fizic „plin-plin”. (Sursa: Raportul Comisiei de Analiză TCE, pag. 1, 25). Pe scurt, nu știm exact cât combustibil se bagă, cât se consumă, și unde dispare diferența. Oare autobuzele ploieștene sunt alimentate cu speranță și aer?
ITP-ul fantomă și legitimațiile de acces transformate în bilete de autobuz: Invenții ploieștene!
raport_tc_modificat_final 051125 v SD (1)
Stația ITP proprie a TCE este „subutilizată”, în timp ce compania plătește servicii externe. Mai mult, raportul dezvăluie utilizarea „legitimațiilor de acces/bază sportivă” ca „legitimații de călătorie”, cauzând un prejudiciu estimat de 1,5 milioane lei anual. (Sursa: Raportul Comisiei de Analiză TCE, pag. 1). Adică, unii circulau gratuit, pe banii noștri, sub pretextul că merg la sală.
Ce idee genială, demnă de Caragiale!
Contracte „mascate” și Control Intern „dormant”: La Ploiești, ochiul și spiritul legii sunt în concediu!
Contractele sunt o junglă: lipsesc vize, semnături, anexe.
Există „confuzii de natură juridică” – închirieri mascate în „prestări servicii” (Sursa: Raportul Comisiei de Analiză TCE, pag. 1, 42), iar prețurile nu sunt fundamentate. Controlul intern este un „mit urban”, accesul controlorilor financiari fiind limitat, iar 19% din recomandările de audit sunt ignorate cu desăvârșire (Sursa: Raportul Comisiei de Analiză TCE, pag. 1). O adevărată sărbătoare a haosului!
Indicatori cheie (2021–2025)
| Domeniu | Constatări sintetice |
|---|---|
| Rezultat net | Pierderi anuale în toți anii analizați: –7,81 mil. lei (2021), –15,40 mil. lei (2022), -21,83 mil. lei (2023), –10,43 mil. lei (2024); cheltuieli > venituri în fiecare an. |
| Dependenţă de subvenţii | Pondere venituri din subvenții în total: 70,5% (2021) → 73,0% (2024); veniturile comerciale rămân modeste. |
| Datorii totale | 41,90 mil. lei (2021) → 67,54 mil. lei (2023) → 57,11 mil. lei (2024); ponderea obligațiilor fiscale >70% din total; penalități/dobânzi 2021–2025: ≈15,44 mil. lei. |
| Chelt. cu personalul | Pondere în cifra de afaceri: 78,1% (2021) → 88% (vârf); 2024: 88%; sporuri & suplimentare ≈ 21–23% din venitul brut salarial. |
| Stocuri & achiziţii | Supra-aprovizionare (piese de schimb, obiecte de inventar) şi înregistrări de cheltuieli la recepție, nu la consum; riscuri de perimare/depreciere. |
| Mentenanță & combustibil | Trasabilitate incompletă a lucrărilor; la Diamond Eurobus consumul se stabilește informatizat (ECU), nu „plin-plin”; neconcordanţe în foile de parcurs la autospeciale. |
| Active & venituri | Stația ITP subutilizată; utilizări improprii ale unor legitimații (estimare prejudiciu potențial ~1,5 mil. lei/an). |
| Contracte | Lipsă vize CFPP, semnături, anexe; confuzii de natură juridică (închiriere mascată ca „prestări servicii”); prețuri nefundamentate (stâlpi/circuite). |
| Control intern | Acces limitat al CFG la documente/aplicații; 19% din recomandările API neimplementate; ROF/fișe post neactualizate; evidența ştampilelor incompletă. |
Realizat în EXCLUSIVITATE de ziarul de investigații Incisiv de Prahova:
- Pierderi anuale constante: Societatea a înregistrat pierderi în fiecare an analizat (2021-2024), cu un vârf de -21,83 milioane lei în 2023, indicând că cheltuielile au depășit în mod constant veniturile.
- Dependență ridicată de subvenții: Peste 70% din venituri provin din subvenții, ajungând la 73,0% în 2024, în timp ce veniturile comerciale rămân modeste, semnalând o lipsă de autosuficiență financiară.
- Datorii totale semnificative: Datoriile au crescut de la 41,90 milioane lei în 2021 la 67,54 milioane lei în 2023, stabilizându-se la 57,11 milioane lei în 2024. Peste 70% din acestea sunt obligații fiscale, iar penalitățile/dobânzile cumulate se ridică la aproximativ 15,44 milioane lei.
- Costuri de personal excesive: Cheltuielile cu personalul reprezintă o pondere foarte mare din cifra de afaceri, variind între 78,1% și 88%, cu sporuri și suplimente salariale de 21–23% din venitul brut.
- Achiziții și stocuri ineficiente: Există o supra-aprovizionare de piese de schimb și obiecte de inventar, cu cheltuielile înregistrate la recepție și nu la consum, generând riscuri de perimare.
- Lipsa de trasabilitate la mentenanță și combustibil: Lucrările de întreținere au o trasabilitate incompletă, iar consumul de combustibil pentru autobuzele Diamond Eurobus se bazează pe sisteme informatizate (ECU), nu pe metoda „plin-plin”, cu neconcordanțe în foile de parcurs.
- Active subutilizate și venituri nerealizate: Stația ITP este subutilizată, iar legitimațiile sunt folosite impropriu, estimându-se un prejudiciu potențial de ~1,5 milioane lei anual.
- Deficiențe în contracte: Multe contracte duc lipsă de vize CFPP, semnături sau anexe, prezintă confuzii juridice (închiriere mascată ca servicii) și prețuri nefundamentate.
- Control intern slab: Accesul controlorilor financiari este limitat, 19% dintre recomandările de audit nu sunt implementate, iar fișele de post și regulamentele sunt neactualizate.
Ca tacâmul să fie complet, problema salubrității rămâne o rană deschisă. În timp ce contractul cu Bin Go Solutions (fost UWS / Rosal) expiră pe 15 aprilie 2026, iar Ploieștiul se pregătește de o nouă „apocalipsă a gunoaielor” (conform Incisiv de Prahova, „Ploiești, orașul „fără deșeuri” și „fără bunuri”: În prag de o nouă apocalipsă a gunoaielor, misterul SRI-istului și al pubelelor disparute il reduce la tăcere pe Primar!”, 03/29/2026 și „Ploiești: Cronica unei apocalipse recurente! Cum ne ingropăm în deșeuri și datorii, sub privirile politice „neutre””, 03/29/2026), bunuri de 10 milioane de euro (utilaje și pubele), plătite deja de ploieșteni, au „dispărut ca prin farmec”. Consiliul Județean Prahova acționează în instanță pentru a le recupera, dar, în mod „misterios”, primarul Mihai Polițeanu refuză să se alăture demersului, invocând pretextul politic „să nu fie catalogat drept ține cu PSD-ul”. Ce contează interesele cetățenilor când e vorba de „jocuri de glezne electorale”?
Mai mult, municipalitatea nu încasează redevența de la Bin Go, pentru că, la rândul său, nu plătește facturile către Bin Go și Blue Planet, generând datorii de 7 milioane de lei. În fișa de fundamentare a tarifelor de salubritate, valoarea alocată pentru „Redevență” este… ZERO! . Oare cine „sponsorizează” această tăcere?
Capitolul 1.12 al Fișei de Fundamentare, cu 7,57 milioane de lei alocate anual pentru „amenzi, penalități, donații și sponsorizări”, ar putea fi răspunsul cinic.
Epilogul unei „farmece” administrative: Politeanu, primarul „mofturilor” și viitorul ingropat în gunoi!
În timp ce Ploieștiul se sufocă în gunoaie și datorii, iar funcționari plătiți regește își fac cumpărăturile în timpul programului, primarul Mihai Polițeanu se preocupă de „spectacole de mărțișor, castani și Crăciun”. Incisiv de Prahova (vezi „Ploiești: Cronica unei apocalipse recurente!”, 03/29/2026) se întreabă cu amărăciune dacă nu cumva începe să regrete fosta administrație, „chiar și cu dosarele sale penale”.
Mesajul este clar:
Ploieștiul are nevoie de luciditate administrativă, nu de butoane mute, de reformă reală, nu de interimate perpetue și salarii „de noaptea minții”. Jocurile politice pe spatele cetățenilor au ajuns la un nivel de absurditate insuportabil. Cine va plăti factura finală a acestui dezastru? Răspunsul se simte deja în mirosul pestilențial al indiferenței politice. Vom reveni cu dezvaluiri senzationale! (Cristina T.).
Exclusiv
Olimpia Bin Go: plătești ca la Bingo, trăiești ca la groapa de gunoi
„Olimpia gunoiului”: la Sala Sporturilor din Ploiești, campion e doar coșul care se uită neputincios la mizeria de pe lângă el
Olimpia nu mai e sală de sport, e sală de expoziție a eșecului la salubritate

Sala Sporturilor Olimpia, situată pe strada Mărășești- Ploiesti, azi, 17.05.2026, orele 16.00
Sala Sporturilor „Olimpia”, de pe strada Mărășești din Ploiești, ar trebui să fie templul mișcării, al fair-play-ului și al respectului pentru comunitate. În realitate, zona arată ca un decor de antrenament pentru echipa națională de aruncat gunoiul „pe lângă coș”.
Imaginea din jurul sălii spune tot: un coș de gunoi verde, singur, copleșit, iar pe jos – ambalaje, pahare, resturi de mâncare, șervețele îmbibate, cutii, de parcă orașul și-ar fi făcut încălzirea la capitolul nesimțire, nu la capitolul sport.
Banca din apropiere veghează scena ca un martor mut la falimentul unui oraș care plătește „ca la lux” (după cum reiese din dezvăluirile Incisiv de Prahova privind tarifele la salubritate), dar trăiește – vizual, olfactiv și moral – ca la groapa de gunoi.
De la „Olimpia” la „Coșimia”: coșul stă în picioare, dar logica administrației e la pământ
Fotografia e simplă și devastatoare:
- coșul e gol sau aproape gol;
- gunoiul e pe jos, în jur;
- iar aleea, într-un oraș care se laudă cu „strategii” și „contracte”, arată ca o intrare laterală la un tomberon, nu la o sală de sport.
Aici se vede, fără raport de audit și fără tabele stufoase, „rezultatul final” al combinației letale dintre:
- tarife la salubritate stabilite ca la cazinou, după cum a arătat Incisiv de Prahova în analiza despre Bin Go Solutions;
- administrație locală paralizată;
- cetățeni obișnuiți să arunce „un pic pe lângă”, că „nu se vede”.
Ce nu se vede în poză, dar se simte la fiecare factură: ploieșteanul plătește, oficial, pentru un serviciu de salubritate care, în teren, se traduce prin mizerie „de patrimoniu” lângă una dintre cele mai cunoscute locații sportive ale orașului.
„Ruletă Bin Go”: tarife premium, peisaj de ligă inferioară
În timp ce la facturi se joacă fin cu zecimale și diferențe de câțiva lei pe persoană între casă, bloc și chiar bloc vs. bloc, realitatea de lângă Sala Sporturilor „Olimpia” e brutal de simplă:
- gunoaiele sunt „la comun”;
- peisajul e „standard”: ambalaje aruncate pe jos, resturi împrăștiate, coș umilit de propria inutilitate;
- singurul element „personalizat” rămâne suma de plată de pe factură.
Același operator, același oraș, același tip de deșeu, dar, după cum arăta Incisiv de Prahova, tarife diferite – 23,73 lei, 24,51 lei, 25,95 lei/persoană. În schimb, la Sala „Olimpia”, tariful psihologic e unic: „bătaie de joc inclusă”.
Când pui alături:
- mormanele de gunoi dintre blocuri,
- tarifele „coafate” din listele de întreținere,
- și acum imaginea de pe strada Mărășești, lângă Sala Sporturilor,
tabolul e clar: Ploieștiul a reușit performanța de a transforma întreg orașul într-o sală uriașă de sport pentru gândaci, șobolani și bacterii.
Olimpia „disciplinei” administrative: primarul tace, coșul „vorbește” în mizerie
Primarul, altădată extrem de vocal pe tema „jafului din salubritate”, a ajuns acum să privească același film în reluare, dar cu sonorul dat la zero.
În timp ce Incisiv de Prahova documentează în rapoarte și analize modul în care s-au scurs bani pe tarife, bunuri de retur și contracte, administrația locală oferă, la Sala Sporturilor, o demonstrație practică de:
- lipsă de control;
- lipsă de întreținere a spațiilor publice;
- lipsă de rușine.
Sala „Olimpia” ar fi trebuit să fie un reper vizual al orașului. A devenit, prin mizeria tolerată lângă ea, un panou publicitar al eșecului comun: instituții + operator + parte dintre cetățeni.
Campioni la aruncat pe jos, codași la bun simț
Nu poți da vina doar pe Bin Go pentru farfuriile de plastic, paharele și resturile alimentare vărsate sub ochii coșului de gunoi. Acolo e și:
- nesimțirea unor ploieșteni care aruncă intenționat pe jos;
- absența patrulelor de control;
- indiferența autorităților care nu înțeleg că o sală de sport murdară la exterior trimite un mesaj clar la interior: „nu există reguli, doar improvizație”.
În loc ca „Olimpia” să fie locul în care copiii învață despre disciplină, respect și ordine, aceștia trec pe lângă munți de mizerie și învață, involuntar, lecția reală a orașului:
- gunoiul se aruncă pe jos, că „oricum nu pățești nimic”;
- tarifele cresc, dar spațiile publice decad;
- nimeni nu răspunde pentru nimic.
Ploiești – orașul în care sala de sport arată ca un vestiar după meciul cu bunul simț
Imaginea de pe strada Mărășești nu e un accident, e o concluzie.
Concluzia anilor în care:
- tarifele la gunoi au fost jonglate ca fisele pe masa de ruletă;
- bunurile de retur au dispărut „în ceață”;
- administrația a preferat comunicate în loc de controale;
- iar o parte din cetățeni au acceptat să trăiască printre gunoaie, atâta timp cât coșul „nu le vorbește”.
Sala Sporturilor „Olimpia”, simbol al mișcării, a fost transformată într-un fundal perfect pentru un oraș blocat într-o mocirlă de neglijență și aroganță administrativă.
Concluzie: la Ploiești, sportul oficial e „aruncatul la coș… pe lângă coș”
Până când Primăria Ploiești, ADI Prahova și operatorul de salubritate nu vor fi obligați să explice, la leu și la imagine, de ce:
- ploieșteanul plătește tarife „de oraș civilizat”;
- dar primește, la Sala Olimpia și nu numai, peisaje „de mahala abandonată”;
Ploieștiul va rămâne capitala unui singur tip de performanță:
- performanța de a transforma fiecare coș de gunoi într-un monument al neputinței,
- și fiecare sală de sport într-o vitrină rușinoasă a bătaiei de joc față de cetățeni.
Olimpia nu mai e doar o sală. E diagnoza unui oraș care continuă să înoate în gunoi, dar se laudă că face „înot de performanță” în acte și strategii.
Vom reveni. (Cerasela N.).
Exclusiv
SRL Dică & Asociații: La I.P.J. Constanța, legea se aplică doar cu „bon de ordine” de la jupânul serviciului
SRL IPJ Constanța: Legea se aplică doar cu „bilet de voie” de la jupânii cu epoleți
Constanța, tărâmul unde marea se întâlnește cu cerul și unde logica polițienească se îneacă oficial la mal sub greutatea unor epoleți care se cred patroni de tarabă. Într-o demonstrație de forță a absurdului, Serviciul Siguranță Transporturi din cadrul IPJ Constanța a fost transformat, prin pixul unui șefuleț, într-un fel de club privat unde legea intră doar dacă este pe lista de invitați a „conducerii”.
Comisarul Dică și „biletul de voie”: Cum să pui legea în lanțuri pentru liniștea „sistemului”
Potrivit unor dezvăluiri incendiare făcute de Sindicatul Europol, universul polițienesc de la malul mării a fost zguduit de o dispoziție care frizează patologicul administrativ. Se pare că domnul comisar șef Dică Alexandru, marele arhitect al ordinii și liniștii (mai ales a liniștii „prijtenilor”), a decis că polițiștii din subordine sunt prea harnici.
Astfel, a emis o dispoziție scrisă prin care le interzice agenților să aplice legea rutieră în afara intervalelor și locurilor stabilite de domnia sa. Practic, dacă un polițist vede un pericol public pe șosea, acesta trebuie să stea în poziție de drepți și să ceară „aprobare” pentru a-și face meseria. Oare ce urmează, domnule Dică? Cerere cu timbru fiscal pentru a sufla în etilotest?
Filtre birocratice pentru „pile”: Sindicatul Sidepol confirmă dictatura „camarilei”
În timp ce drumurile sunt pline de vitezomani, „geniile” de la SST Constanța par mai preocupate să ridice scuturi de protecție deasupra cui trebuie. Sursa citată, Sindicatul Sidepol, dar și colegii de la Europol, ridică o întrebare legitimă: nu cumva aceste „aprobări” sunt, de fapt, filtre de sortare a victimelor?
Republica autonomă a sefuleților: La IPJ Constanța, legea se aplică doar cu „bilet de voie” de la stăpânire
Dacă agentul constată o contravenție și trebuie să sune după permisiune, nu cumva la celălalt capăt al firului se verifică dacă „contravenientul” este vreo pilă a sistemului, vreun apropiat al șefului sau vreun membru al „camarilei” de partid și de stat? Este pentru prima dată când vedem o tentativă atât de grosolană de control subiectiv, o condiționare a legii care transformă uniforma de polițist într-un costum de lacheu la curtea „Jupânului” Dică.
Interese de grup și „stenogramele” rușinii: Când poliția devine scut pentru traficul de influență
Această limitare absurdă a atribuțiilor nu este doar o eroare managerială, ci pare să facă parte dintr-un tablou mult mai sinistru. În contextul actual, unde stenogramele scot la iveală cum procurori, oameni de afaceri și polițiști își dau mâna în „frății” obscure, dispoziția de la Constanța miroase a interes de grup.
Sindicatul Europol subliniază gravitatea situației: polițistul este vulnerabilizat și forțat să intre într-un joc periculos de „sunat șeful”. Este o tentativă clară de a anula autonomia agentului, pentru a se asigura că nicio „persoană importantă” nu este deranjată de rigorile Codului Rutier în timp ce se deplasează spre port sau spre vreo vilă de protocol.
Chestorul Mototolea, somnul rațiunii naște monștri cu epolet!
Întrebarea care rămâne este: unde este șeful IPJ Constanța în tot acest circ? Chestorul Mototolea privește cum subordonații săi reinventează statul de drept după bunul plac? Dacă intervenția polițienească se face cu „viza de la Dică”, înseamnă că siguranța cetățeanului a fost scoasă la mezat pentru liniștea „băieților deștepți”.
Domnilor șefuleți, legea (OUG 195/2002 și Legea 218/2002) nu se suspendă prin dispoziții interne de consum propriu. Polițistul nu trebuie să ceară voie să fie polițist. Așteptăm cu interes să vedem dacă mai există vreo urmă de onoare sau dacă IPJ Constanța va rămâne oficial un SRL unde dreptatea se dă pe sub mână, cu aprobarea prealabilă a patronatului. Până atunci, dragi constănțeni, dacă vă oprește poliția, întrebați agentul dacă are „bilet de voie” de la domnul Dică sau dacă a visat și el azi-noapte că are voie să aplice legea! (Cerasela N.).
Exclusiv
Palatul secretelor la M.A.I. și Bayraktarul pe hârtie: când statul pune lacăt pe lumină
Transparență cu parafa „Clasificat”
Secretariatul General al Guvernului a scos la transparență un proiect de hotărâre care ar obliga RA-APPS să publice periodic lista completă a imobilelor din administrare și cine le folosește, cu tot cu prețuri și chirii. Sună a revoluție cu fișă tehnică. Dezvăluirea vine de la Sindicatul Diamantul, care întreabă, pe bună dreptate, de ce a trebuit atâta beznă ca să aflăm câți metri pătrați se plimbă pe sub masă.
Vila imperială și poporul curios
Recorder a scos la iveală, în februarie 2024, investigația „Palatul Împăratului” (sursa: Recorder), despre o vilă de 1.200 mp, cu sume vehiculate de 7–9 milioane de euro, pregătită discret pentru o singură familie. Contractul? Ascuns în detaliu prin HG 999/2022, semnată de premierul Nicolae Ciucă — eroul administrativ care pare să fi câștigat mai multe bătălii decât Ștefan cel Mare și Vlad Țepeș la un loc, cel puțin pe frontul ștampilei „Secret”.
Ministerul Adevărului Incomod — intrare interzisă
Când dai cu lanterna prin instituții unde nu are ce căuta întunericul, găsești, surpriză, avantaje cu circuit închis. MAI nu face excepție. Potrivit Sindicatului Diamantul, refuzurile de a comunica informații publice și de a declasifica acte au acoperit, de prea multe ori, incompetență, abuzuri și privilegii cu nume mic și cheltuieli mari.
Sindicate de decor vs. sindicatul care deranjează
Și mai ustură altceva: „sindicatele reprezentative” care ar fi fost consultate și chipurile de acord cu secretizarea unor ordine ce privesc drepturile și obligațiile polițiștilor. Întrebare simplă, cu ecou mare: de ce te duci la masă ca „reprezentant” ca să pui semnătura pe tăcerea celor pe care îi reprezinți?
Bayraktarul bugetar — zboară doar din fluturaș
Diamantul spune că trage singur să desecretizeze OMAI S7/2018 și contestă criteriile de reducere/sistare a majorării „Bayraktar”, fixate ilegal, zic ei, prin ordin de ministru secret, sub lege și peste bun-simț. Câți pierd bani lunar din cauza acestor criterii făcute la adăpostul clasificat? Probabil mii. Cine se ocupă concret? Întreabă Emil Păscuț de la Sindicatul Diamantul. Răspunsul din sală: ecou.
Intertitlu: Lecție de igienă publică — aerisiți dulapurile! Concluzia e scurtă și taie: acolo unde secretul nu are ce căuta, lumina nu e opțională, e datorie. Iar când HG-urile devin cortine, publicul are dreptul să tragă de sfoară. Sursa investigației privind vila: Recorder. Sursa acuzațiilor privind MAI și ordinele secrete: Sindicatul Diamantul. Restul e liniștea din spatele ușilor închise. Deocamdată. (Cerasela N.).
-
Exclusivacum 5 zileREPUBLICA „LENTILEI UNSE” : Cum s-a transformat MEDAT în bancomat de familie, iar IOR în „El Dorado” de 51.850 lei
-
Exclusivacum 2 zileȘAH MAT LA CARACATIȚA DIN PENITENCIARE: CUM S-A ÎNECAT „FAMIGLIA” TEOROC LA MALUL ADMINISTRAȚIEI NAȚIONALE A PENITENCIARELOR
-
Exclusivacum 5 zileEpoleți cu miros de clor: La IPJ Prahova, „Siguranța și Încrederea” se livrează la pachet cu mopul și găleata
-
Exclusivacum 5 zilePLOIEȘTI, CAPITALA GUNOIULUI PE DATORIE – Ruleta Bin Go lovește din nou: Incisiv de Prahova a avut dreptate, primarul ține în brațe un operator îngropat în datorii
-
Exclusivacum 4 zileJustiția dă verdictul în cazul „Luptătorul vs. Sistemul”: Internarea forțată la psihiatrie, folosită ca armă de represiune în Poliția Română
-
Exclusivacum 4 zileRăzboi total în Ministerul de Interne: Sindicatul „Diamantul” dă șah-mat sistemului prin „avalanșa” de procese câștigate
-
Exclusivacum 3 zileMAFIA CAZANELOR ȘI REȚETA SUCCESULUI „DUPĂ GRATII”: CUM A DEVENIT ISCIR PLOIEȘTI FEUDA UNUI PUȘCĂRIAȘ ȘI A PROTECTORILOR SĂI DIN MINISTER
-
Exclusivacum 3 zileMASACRUL INTEGRITĂȚII LA FRONTIERĂ: Cum să execuți un polițist incomod prin „metoda asfixierii” financiare



