Ion Cristoiu a avut o idee bună  și a postat pe blogul său, retransmis  pe Gold FM, de la 7 dimineața, o dezbatere de acum 27 de ani, moderată de către Vartan Arachelian la TVR 2, unde au mai participat Octavian Paler, marele scriitor, Dumitru Tinu, directorul de la Adevărul, respectiv Ion Cristoiu, care atunci era directorul EVZ.

Erau, deci, trei analiști, cu Arachelian patru, cei mai buni ai momentului în orice caz, ce sprijiniseră în 1996, pentru că despre acest an este vorba, ajungerea la putere a lui Emil Constantinescu în detrimentul lui Ion Iliescu, dar care analiști publici, la doar cinci săptămâni de la schimbare, apăreau public să își critice alesul, adică pe Emil Constantinescu. De ce? Pentru că nu-și respecta în mod evident agenda promisă odată cu venirea la putere.

Am urmărit cu plăcere acest fragment de talk show, înțelegând și eu, și alții, faptul că nu au sărit în barca puterii acești analiști, nu au cerut nimic pentru sprijinul adus lui Constantinescu; în schimb au preferat să-și facă datoria față de publicul lor și să reclame urgent derapajele care erau deja evidente în regimul Constantinescu. Mai adaug în acest moment doar calitatea ideilor exprimate de către cei patru în dezbatere, idei bazate pe experiență și cultură, inclusiv politică. Pe scurt, existau toate ingredientele pentru a oferi audienței argumente și criterii de judecată a acțiunilor guvernamentale.

Tot timpul am susținut că mass-media, televiziunea, radiourile ar fi chiar Ministerul Învățământului pentru adulți, vrând să subliniez că în funcție de corecta informare publică depinde trecerea examenelor electorale de către cetățeni într-un mod cât mai mulțumitor pentru țară. Desigur că nimic nu este ideal, cu atât mai puțin mass-media, manipulările sau greșelile își fac locul mereu, dar, în condițiile libertății de exprimare ale vectorilor mediatici, cetățenii pot decide greșit sau nu, dar în cunoștință de cauză.

Uitându-mă și la acest fragment de talk show de acum 27 de ani, mi-am amintit încă o dată, și de aia vorbesc astăzi, că noi am pierdut această posibilitate de a avea dezbateri libere, deoarece dezbaterea publică a fost blocată de facto. Nu s-a petrecut acest lucru dintr-odată, dar rezultatul îl puteți vedea în fiecare zi, sesizând involuția oamenilor politici și a acțiunilor lor de-a lungul ultimelor decenii, puteți face comparații imediate. Acțiunea de blocare a dezbaterii publice libere este obsesia politicienilor de când lumea, dar tocmai păstrarea libertății de expresie asigură democrația, iar la noi acest lucru a fost posibil până la regimul Băsescu-Soros, adică până în 2005, moment în care s-a declanșat ceva. Și până atunci toți liderii au luptat contra presei, de la Iliescu în jos, însă nu au învins-o.

Cum s-a reușit, însă, să fie pusă la pământ presa și blocată dezbaterea publică? Păi din exteriorul breslei și din interiorul acesteia. Din exterior, CSAT-ul lui Băsescu-Soros a definit presa ca vulnerabilitate pentru securitatea națională, iar imediat după asta, SRI-ul și-a orientat antenele către scotocirea vieților private ale jurnaliștilor ca să capete argumente de șantaj ulterior, respectiv binomul SRI-DNA i-a luat la țintă pe patronii români de presă și i-a încarcerat pe rând, asta după ce se antrenaseră, cei din binom, pe patronii din fotbal, distrugând în mod iremediabil și sportul rege.

Cum a fost distrusă presa din interior? În primul rând cu sprijinul lui Adrian Sârbu, care atunci era atotputernicul președinte co-patron al Pro TV (Adrian Sârbu este cel ce s-a făcut de râs recent, falimentând o televiziune tot pe spatele datoriilor la stat, cu sume ce nu justifică cei, atenție, 700 de telespectatori pe minut pe care Aleph News îi are). Ce-a făcut Sârbu? Acesta organizat îngroparea Clubului Român de Presă pentru ca să nu mai existe entitate reprezentativă care se luptă pentru drepturile la exprimarea liberă, sistemul l-a folosit pe Sârbu și apoi l-a băgat și pe el în arest, iar de atunci acesta bâjbâie și prin viață, și prin presă cu rezultatele pe care le-am consemnat adineauri.

Românii n-ar vrea să se lase manipulați. Cine ar vrea? Dar mai există doar puține insule de emisie jurnalistică corectă; peste 90% din presă e pe butoane, adică scriu și emit doar la comandă. Unii sunt constrânși financiar, alții prin dosare de șantaj. Din acest motiv nu mai există masă critică pentru proteste de stradă, de aia nu mai au curaj nici sindicaliștii să-și reprezinte salariații în mod real (aici procedura a fost similară cu cea din presă), n-are cine să-i mai apere nici pe sindicaliști, așa au defilat OMV-ul și alte corporații prin România, subordonând deciziile oricărei guvernări din România din ultimele două decenii, așa se distruge Delta Dunării și șoselele pentru cerealele ucrainene, ce sunt de fapt americane. De asemenea, tot din motivul ăsta ne batjocoresc ambasadorii SUA și tot din acest deces al dezbaterii publice și al libertății de expresie nu se cercetează sau anchetează cu adevărat dosarele de corupție. Lista este lungă.

Asta este o dezbatere ce se va intensifica. În curând vine campania electorală și nu poate să fie oprită, dar ca să vă amintiți cât de bine era când în presă se discuta deschis, vă îndemn să vă reamintiți cât de folositoare pentru viața voastră au fost momentele în care ați putut afla adevărul sau lucruri utile din dezbaterile televizate sau radio, și puteți începe chiar prin vizionarea dialogului postat de către Ion Cristoiu pe blogul său.

Cozmin Gușă