Comisia de disciplină chemată să stingă „incendiul sindical” de la Târgșor

La Penitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou, pe 18 iunie 2026, controlul de secție s-a transformat într-un control al conștiinței sindicale. Potrivit unei sesizări transmise de Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor (FSANP), inspectorul de poliție penitenciară Ștefana Olariu, șef de secție și, în aceeași zi, șef peste serviciul regim penitenciar, ar fi decis că fișa postului mai are loc de un adaos: „agent de transfer sindical”.

În timpul unui control pe Secția a V-a, în loc să verifice doar activitățile profesionale, respectarea regulilor și siguranța locului de deținere, șefa ar fi venit „echipată” și cu un formular de retragere din FSANP, completat cu tentația unei noi organizații sindicale concurente. Cererea nu a mai fost un act liber consimțit, ci un document smuls din zona libertății de alegere și împins, cu forța autorității ierarhice, direct către secretariat.

Întrebarea care arde: de când controlul de secție include și „controlul sindicatului”?

FSANP, care a sesizat Comisia de disciplină, pune pe masă întrebarea esențială:
Ce atribuție de serviciu justifică un astfel de demers?

Controlul unei secții în penitenciar înseamnă verificarea serviciului, a modului de executare a sarcinilor, a siguranței. Nu înseamnă colectarea de cereri privind apartenența sindicală a subordonaților, nu înseamnă implicarea în opțiunile personale ale unui polițist de penitenciare, nu înseamnă că șeful vine cu „formularul de ieșire din sindicat” la pachet cu pixul și cu tonul de comandă.

În clipa în care un ofițer aflat într-o poziție de autoritate ajunge să intermedieze astfel de documente, concluzia este simplă și tăioasă: funcția nu mai este folosită pentru atribuțiile postului, ci pentru o mică inginerie de influențare a opțiunilor sindicale. Pe românește, ofițerul nu mai este șef de secție, ci agent de recrutare pentru sindicatul „cel bun”.

„Semnează aici, nu te doare”: cererea zboară la secretariat, dar membra rămâne în FSANP

Conform informațiilor ajunse la FSANP, după ce documentul – cererea de retragere din FSANP și de înscriere în sindicatul concurent – a fost expediat la secretariat, polițista de penitenciare care semnase hârtiile a făcut ceea ce nu se aștepta nimeni: a gândit cu mintea ei.

Aceasta a declarat că nu are nicio nemulțumire față de organizația sindicală din care face parte, adică FSANP, și a solicitat anularea cererii. Cu alte cuvinte, „victima” operațiunii de influențare a decis să nu-și vândă libertatea sindicală pe presiunea unui control de secție.

Mai mult, polițista ar fi afirmat că nici măcar nu știa că documentul fusese deja trimis prin secretariat. Asta ridică o întrebare care lovește direct în credibilitatea întregului demers: cine avea, de fapt, interesul real ca acea hârtie să intre cât mai rapid, și posibil ilegal, în circuitul instituțional? Pentru cine se făcea atâta grabă? Pentru „binele” subalternei sau pentru cota de piață a sindicatului concurent?

Șeful, noul guru sindical: cum se transformă autoritatea în instrument de presiune

FSANP spune apăsat că niciun polițist de penitenciare nu trebuie pus în situația absurdă de a discuta despre retragerea din sindicat exact cu persoana care îl controlează, îl verifică și îl ține în lanțul de comandă. Este o linie roșie clară: șeful verifică serviciul, nu apartenența la sindicat.

Dacă faptele se confirmă, cazul Ștefana Olariu devine un manual viu despre cum nu se exercită autoritatea într-o instituție publică. Funcția de conducere nu este trambulină pentru influențarea opțiunilor sindicale ale subordonaților. Nu este un instrument de „convingere” a celor de jos să-și schimbe sindicatul după dorința celui de sus.

Astăzi vorbim de o cerere de retragere din FSANP. Miza reală este însă infinit mai gravă:
delimitarea clară dintre atribuțiile de serviciu și amestecul brutal în drepturile pe care fiecare polițist de penitenciare le are în afara lanțului de comandă.

De la „o simplă hârtie” la un caz-test pentru drepturi și abuz

Cine minimalizează situația ca fiind „doar o cerere” ignoră esența problemei: presiunea de sus în jos, transformarea controlului de secție într-un instrument de intimidare sindicală, deturnarea funcției publice spre jocuri de culise.

Astfel de practici, avertizează FSANP, trebuie oprite imediat și tăiate din rădăcină. Nu prin vorbe, ci prin anchete serioase și sancțiuni aplicate când vinovățiile se confirmă.

Comisia de disciplină: nu finalul, ci începutul filmului

Depunerea sesizării la Comisia de disciplină nu închide subiectul, ci abia îl deschide. Este doar prima scenă dintr-un film instituțional în care, de data aceasta, nu subalternele trebuie să dea explicații pentru opțiunile lor sindicale, ci cei care au crezut că pot folosi lanțul de comandă pentru a muta oameni dintr-o organizație în alta, ca pe niște dosare dintr-un raft în altul.

FSANP anunță că va continua demersurile instituționale și juridice până la stabilirea tuturor responsabilităților și aplicarea măsurilor prevăzute de lege împotriva celor care au încălcat drepturile polițiștilor de penitenciare. Cu alte cuvinte, cazul Ștefana Olariu riscă să devină exemplul „așa nu” predat la orice curs despre cum arată abuzul de autoritate în uniformă.

Până atunci, rămâne întrebarea care atârnă greu peste Penitenciarul Târgșor:
cine păzește, de fapt, gardienii când gardienii devin comis-voiajori sindicali? (Cristina T.).

La sediul Direcției de Poliție Transporturi din cadrul IGPR s-a bifat, recent, o nouă ședință de „dialog social”. De o parte, conducerea direcției. De cealaltă, o delegație a Sindicatului Polițiștilor Europeni „Europol”.

Subiectul oficial: „modificările ce urmează a fi efectuate la nivelul structurilor de poliție transporturi, în vederea eficientizării activității acestora”. Tradus: se discută din nou cum să facem mai mult cu mai puțin, dar să pară reformă.

Mesajul-vedetă, transmis „clar”: Direcția de Poliție Transporturi și Secțiile Regionale de Poliție Transporturi nu se desființează.
Doar se reorganizează „anume structuri”, pentru „îmbunătățirea serviciului polițienesc acordat cetățenilor”. Formula clasică: nu vă speriați, nu se taie capete, doar se mută scaunele.

Sedii „salvate” prin soluție legislativă… aflată în circuit

Una dintre marile neliniști ale polițiștilor de la transporturi: spațiile în care își desfășoară activitatea. Multe sedii sunt în clădiri aflate în proprietatea Ministerului Transporturilor, iar discuțiile despre chirii au aprins beculețe roșii.

Răspunsul oficial:
– „A fost identificată o soluție legislativă pentru menținerea actualelor sedii”;
– implementarea ei „se află în circuit procedural”.

Cu alte cuvinte:
– stați liniștiți,
– nu știm când,
– nu știm cum,
– dar „am identificat o soluție”.

Soluția vizează menținerea în folosință a spațiilor utilizate în prezent, deși acestea nu aparțin M.A.I. Între timp, polițiștii continuă să lucreze în spații a căror siguranță juridică stă agățată de un „circuit procedural”.

Funcțiile de conducere vacante: calendarul promisiunilor

Un alt punct: funcțiile de conducere vacante la nivelul structurilor subordonate nemijlocit.

Domnul director:
– „avem în atenție situația acestora”;
– „vor fi demarate procedurile pentru organizarea concursurilor”.

Negru pe alb, la nivelul DPT:
– au fost inventariate funcțiile de conducere vacante de mai mult de 12 luni;
– „este avută în vedere” întocmirea unui calendar pentru organizarea concursurilor,
– astfel încât polițiștii interesați „să aibă un orizont de timp clar” și să se poată pregăti.

Practic:
– funcțiile sunt vacante de peste un an,
– s-a făcut inventarul golului,
– acum se ia în calcul un calendar pentru a umple golul.

Polițiștii așteaptă conducere stabilă, primesc… inventariere și promisiunea unui eventual calendar.

Funcții neatractive, coeficienți mici, oameni greu de găsit

S-a discutat și despre clasicul „schema avem, oameni nu”.

Există funcții de agent/ofițer cu coeficienți de ierarhizare reduși, adică prost plătite, neatractive și dificil de ocupat. Fix acolo unde volumul de muncă este, adesea, mai mare.

Conducerea DPT spune:
– problema este „în atenție”;
– vor fi făcute demersuri pentru creșterea nivelului acestor funcții.

Sindicatul Europol vine cu o propunere concretă:
– transformarea funcțiilor neatractive în funcții cu coeficient de ierarhizare superior;
– inclusiv prin reorganizarea unor funcții inferioare în posturi mai atractive profesional și salarial.

În teren, polițiștii știu deja realitatea: dacă vrei oameni buni pe poziții grele, nu o faci cu coeficienți de ierarhizare de muzeu.

„Dialog social” pe hârtie vs. dialog real în teritoriu

Un alt subiect: lipsa dialogului social la nivelul structurilor teritoriale.

Domnul director se declară mare susținător al transparenței și dialogului social. Spune că transmite constant acest mesaj și șefilor Secțiilor Regionale de Poliție Transporturi.

În realitate, din teritoriu vin sesizări că dialogul:
– lipsește,
– e formal,
– sau e folosit doar pentru a anunța decizii deja luate.

Sindicatul subliniază clar: dialogul social trebuie să fie real, obiectiv și efectiv, mai ales în privința:
– recompenselor,
– avansărilor înainte de termen,
– majorărilor pentru lucrări de excepție și misiuni speciale,
– și a oricărei măsuri care afectează interesele economice, sociale și profesionale ale polițiștilor.

Altfel, nu vorbim de dialog social, ci de monolog instituțional cu stenogramă.

Transporturile aeriene: mai puține funcții, de trei ori mai mulți pasageri

Pe linia transporturilor aeriene, s-a ridicat un dezechilibru strigător la cer: între numărul de funcții alocate și volumul real de activitate, raportat la traficul de pasageri.

Cms. șef Surduleac Valentin, șeful Serviciului Transporturi Aeriene, explică:
– au fost trimise mai multe solicitări, inclusiv în anul 2025, către DGMO din cadrul M.A.I.;
– s-a cerut suplimentarea numărului de funcții;
– toate au fost respinse sau ignorate.

Exemplu concret:
– Biroul de Poliție Transporturi Aeriene Timișoara are mai puține funcții decât Biroul de Poliție Transporturi Aeriene Craiova;
– traficul de pasageri la Timișoara este aproape de trei ori mai mare.

La nivelul DPT se trimit, anual, rapoarte motivate către IGPR pentru suplimentarea numărului de funcții.
Rezultat până acum: zero soluții, dar multe hârtii.

Subdimensionare cronică și o „nouă concepție” promisă

Tot în cadrul întâlnirii s-a discutat și despre subdimensionarea unor structuri din DPT, mai ales acolo unde volumul de muncă este ridicat.

Conducerea direcției promite:
– o nouă concepție de organizare și dimensionare,
– care să o înlocuiască pe cea precedentă, datând din 2005.

Noua concepție ar trebui să stabilească un algoritm ce va ține cont de:
– volumul de muncă,
– situația operativă,
– dinamica activității,
– alte elemente obiective,

pe baza cărora structurile de poliție transporturi să fie dimensionate corect.

Polițiștii aud de ani de zile de „noi concepții” și „noi algoritmi”. Între timp, realitatea rămâne aceeași: prea puțini oameni, prea multă treabă.

Fișe de post și indicatori din alt secol

Reprezentanții Sindicatului Europol au ridicat și problema fișelor de post și a indicatorilor de performanță.

Mesajul lor:
– documentele actuale nu mai corespund realității;
– nu reflectă obiectivele reale și nici volumul efectiv de muncă din teren.

Conducerea promite din nou:
– fișele de post și indicatorii vor fi reevaluate;
– vor fi adaptați la realitatea actuală, în raport cu obiectivele instituționale și rezultatele așteptate.

Rămâne de văzut când și cum. De prea multe ori, „actualizarea” rămâne la nivel de intenție, iar polițistului i se cere performanță pe indicatori concepuți pentru altă epocă.

Stabilitate, predictibilitate și sfârșitul incertitudinii… cândva

În finalul întâlnirii, s-a vorbit mult despre nevoia de stabilitate pentru Direcția de Poliție Transporturi și structurile subordonate.

Ideea de bază:
– polițiștii din transporturi au fost ținuți, ani la rând, într-o incertitudine permanentă;
– nu știau dacă direcția se desființează, se comasează, se fărâmițează;
– nu știau dacă își pierd sediile, funcțiile, atribuțiile.

Polițiștii din transporturi au nevoie de:
– predictibilitate,
– structuri funcționale,
– scheme de personal dimensionate corect,
– garanția că reorganizările nu le vor afecta negativ drepturile, statutul și activitatea profesională.

Sindicatul și conducerea direcției și-au luat, reciproc, angajamentul:
– să susțină și să documenteze disfuncționalitățile;
– să vină cu soluții și propuneri reale, pentru ca polițiștii să își poată face treaba în condiții decente.

Ce urmează și unde pot vorbi polițiștii din teren

După ce propunerile de „eficientizare” a activității structurilor de poliție transporturi vor fi aprobate, acestea vor trebui discutate și la firul ierbii:
– cum se aplică,
– cine pierde,
– cine câștigă,
– și, mai ales, dacă polițistul din teren chiar simte vreo îmbunătățire.

Sindicatul Europol îndeamnă polițiștii din transporturi să nu rămână spectatori și să transmită:
– propuneri,
– observații,
– probleme concrete,

la adresa: politiatransporturi@sindicateuropol.ro

Până atunci, un lucru e sigur:
Direcția de Poliție Transporturi „nu se desființează” — dar realitatea polițiștilor de acolo rămâne deocamdată la fel de tensionată ca înainte. (Cerasela N.).