(Preluare Inpolitics):

Judecătorul din cadrul Tribunalului Cluj,Cristi Dănileț, a fost exclus ieri de către CSM din magistratură, pentru „conduită prin care se aduce atingere imaginii justiției”, după ce a postat, pe TikTok filmulețe în care tunde plante cu drujba, face tumbe în piscină ori se sparge în figuri de karate cu nunchackul (armă albă), pe plajă. Magistratul spune că imaginile nu au legătură cu profesia și este viața lui privată. Așa o fi?

Mulți se vor fi întrebat în epoca modernă de ce judecătorii britanici poartă în instanțe acele peruci ridicole, la modă acum niște secole. Răspunsul e simplu: ele conferă solemnitate actului de justiție, chestie considerată extrem de importantă în Dreptul anglo-saxon și nu numai. Or ști ei, britanicii, ce or ști.

„Este fix viața mea privată pentru care nu înțeleg să dau socoteală nimănui”, spune Cristi Dănileț pe pagina de Facebook, după excludere.

Nu ne vom pronunța în această situație, ci vom prezenta strict prevederile Codului Deontologic al Magistraților și interpretările furnizate de Ghidul practic de etică profesională pentru judecători
şi procurori, elaborat pentru România, acum cîțiva ani, de specialiști europeni de mare calibru.

Ce spune CDM:

CAP. 6
Demnitatea şi onoarea profesiei de judecător sau procuror
ART. 17
Judecătorii şi procurorii sunt datori să se abţină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în funcţie şi în societate.

Și cum sună interpretarea din Ghid:

”Atitudinea și conduita judecătorului trebuie să întărească încrederea publicului în integritatea corpului judiciar. Nu este suficient ca justiția să fie înfăptuită, este necesar și ca justiția să fie înfăptuită în mod vizibil.
Ce înseamnă acest lucru? Conduita personală a unui judecător afectează sistemul judiciar în ansamblul său. Magistratul trebuie să fie nu doar un bun profesionist, ci și un om bun. Opiniile cu privire la ce înseamnă a fi un om bun pot varia la nivelul societății. Publicul cere adesea de la judecător o conduită care să se situeze cu mult deasupra celei pe care o așteaptă de la ceilalți cetățeni, standardele de conduită pentru judecători fiind mult mai ridicate decât cele respectate de societate în ansamblul său. Există totuși motive pentru care magistrații trebuie văzuți ca „simpli oameni”. În multe țări, încrederea în sistemul judiciar este foarte scăzută și de aceea este extrem de importantă întărirea acestei încrederi. Prin urmare, conduita judecătorului trebuie să se situeze deasupra conduitei cetățeanului obișnuit. Nu este suficient ca magistratul să fie onest, este necesar și ca magistratul să fie perceput ca fiind onest. Nu este suficient ca acesta să declare că este o persoană onestă, ci trebuie dovedească acest lucru în practică prin acțiunile sale. Atâta vreme cât magistratul nu dovedește onestitate în practică, acesta va fi considerat ipocrit.
Decența și buna-cuviință reprezintă valori / principii (internaționale) ce țin de demnitatea și onoarea profesiei de magistrat.

Magistratul trebuie să acorde atenție sporită situațiilor de tipul următor:
– magistratul este membru al unei formații de muzică / trupe de dans care susține frecvent reprezentații artistice în orașul în care acesta este judecător / procuror;
– fiul magistratului merge într-o excursie școlară care este sponsorizată de un om de afaceri binecunoscut în oraș;
– magistratul frecventează un club despre care s-a scris în mass-media că este cunoscut pentru droguri și prostituție;
– relații tensionate cu vecinii (certuri, insulte etc.);
– magistratul discută în diferite ocazii (instanță/birou/petreceri/rețele de socializare etc.) despre pregătirea slabă / prestația profesională necorespunzătoare a altor alți colegi;
– violența domestică (verbală / fizică) la care vecinii sunt martori;
– publicarea unui articol într-un jurnal de specialitate în care un magistratul critică o hotărâre judecătorească pronunțată într-un caz mediatizat pe scară largă;
– magistratul face avansuri sexuale unei femei care este funcționar al instanței (grefieră);
– participarea magistratului la diverse evenimente la care participă persoane care aparțin unor clanuri interlope;
– consumul de băuturi alcoolice în timpul orelor de serviciu;
– conflicte cu poliția atunci magistratul este oprit în trafic de agenții rutieri;
– magistratul împrumută bani de la mai multe persoane, de obicei avocați, fără să îi returneze la timp;
– magistrații dezbat între ei anumite probleme pe holul instanței/în locuri accesibile publicului;
– magistratul nu trebuie „să își etaleze” bogăția în fața celor prezenți în sala de judecată, ca, de exemplu, atunci când o judecătoare poartă bijuterii scumpe sau când un procuror poartă un ceas foarte scump.

Rețineți aici că art. 92 alin. (1) din LSJP prevede că:
„Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să aibă, în timpul şedinţelor de judecată, ţinuta vestimentară corespunzătoare instanţei la care funcţionează.”
În majoritatea țărilor, nu există în prezent nici o interdicție referitoare la frecventarea de către magistrat a barurilor sau a unor localuri similare. Cu toate că, în unele țări, frecventarea unor astfel de localuri este un lucru obișnuit, magistrații trebuie totuși să manifeste discreție.
Magistratul trebuie să se gândească cum ar percepe frecventarea acestor localuri un observator rezonabil din cadrul comunității.
Răspunsul la această întrebare este diferit dacă magistratul provine dintr-o comunitate mică sau dintr-un oraș mare”.

În lumina acestor norme de conduită, povestea cu ”viața privată” a lui Danileț devine cel puțin discutabilă, am putea spune.