Exclusiv
Polițist la ONU, destituit de pe hârtie: cum a încercat IGPR să dea afară România din legalitate
În 2015, un comisar de poliție român aflat de ani de zile în misiuni internaționale ale ONU și UE s‑a trezit că, în timp ce reprezenta țara în lume, țara – prin IGPR – îl dă afară pentru „absență nemotivată”.
Un detaliu „minor”: omul era în misiune, cu contract ONU, iar raportul de serviciu îi era suspendat de drept.
Speța, documentată și prezentată public ca „material informativ” de Sindicatul Polițiștilor Români „Diamantul” (SPR „Diamantul”), s‑a încheiat definitiv în 2018 cu o palmă juridică zdravănă pe fața Ministerului de Interne și a IGPR: destituirea anulată, articol de ordin ministerial anulat, polițistul repus în funcție.
Cum dai afară un polițist aflat în misiune ONU: „absență nemotivată” de la logică
Ofițerul – comisar – lucra de ani buni în misiuni ONU și UE, cu raportul de serviciu suspendat de drept, an de an, prin dispoziții individuale emise de IGPR. Procedura era simplă: misiune internațională, cerere, suspendare de drept constatată prin act administrativ. Totul legal, repetitiv și plictisitor de corect.
La sfârșit de 2015, ofițerul cere prelungirea suspendării raportului de serviciu de la 15.12.2015 pentru un nou contract ONU (15.12.2015 – 14.12.2016).
IGPR, brusc inspirat, decide să „inoveze”:
- respinge prelungirea printr-o simplă adresă de informare, fără motivare;
- îi cere să reia activitatea în țară, invocând art. 45 alin. 3 din OMAI nr. 298/2011 (modificat prin OMAI nr. 163/2014), articol care transforma suspendarea de drept într-o suspendare „cu aprobarea șefilor”;
- după care îl acuză de „absență nemotivată” și îl destituie disciplinar în baza art. 58 alin. 1 lit. e din Legea nr. 360/2002.
Pe scurt: statul îl trimite în lume, îl lasă acolo, apoi îl dă afară că nu mai vine înapoi la un ordin bazat pe un text ilegal.
Polițistul dă IGPR în judecată: „misiune imposibilă” devine manual de drept
În dosarul nr. 41261/3/2016 (reclamant reprezentat de SPR „Diamantul”, președinte Emil Păscuț), comisarul cere instanței un pachet complet:
- Anularea OMAI nr. 298/2011, în special art. 45 alin. 3;
- Constatarea prelungirii suspendării de drept a raportului de serviciu pentru perioada 15.12.2015 – 14.12.2016;
- Obligarea IGPR să emită actul de constatare a acestei suspendări;
- Anularea dispoziției de destituire disciplinară;
- Reintegrarea în funcție și repunerea părților în situația anterioară;
- Daune morale de 20.000 lei și publicarea hotărârii pe site‑ul IGPR.
Pe lângă acestea, în cererea introductivă sunt ridicate probleme de competență, calitate procesuală și constituționalitate, cu trimiteri punctuale la Constituție, Legea contenciosului administrativ, Legea 188/1999, Legea 360/2002, jurisprudența CCR, ÎCCJ și a curților de apel.
Tribunalul București: ordin ilegal, destituire nulă, IGPR în offside
În 2017, Tribunalul București (Secția de contencios administrativ și fiscal) admite acțiunea în parte:
- anulează OMAI nr. 298/2011;
- constată că raportul de serviciu a fost suspendat de drept pe perioada 15.12.2015 – 14.12.2016;
- obligă IGPR să emită actul administrativ individual de constatare a prelungirii suspendării;
- anulează dispoziția de destituire disciplinară;
- dispune reintegrarea comisarului pe funcția deținută anterior;
- acordă daune morale de 2.000 lei (mult sub cei 20.000 lei ceruți) și respinge cererea de publicare a hotărârii pe site‑ul IGPR.
De ce?
Instanța constată:
- Refuzul IGPR de a prelungi suspendarea a fost arbitrar și nemotivat: timp de patru ani, aceeași situație a fost soluționată prin suspendare de drept, brusc, în 2015, IGPR „descoperă” altă interpretare, fără explicații.
- OMAI nr. 298/2011 fusese emis în baza art. 78 din Legea nr. 360/2002, text între timp declarat neconstituțional de CCR prin Decizia nr. 244/2016. Rezultatul: ordinul ministerial rămâne fără temei legal.
- Se aplică, deci, dreptul comun, respectiv Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, art. 95 alin. 1 lit. c și alin. 4: suspendarea raportului de serviciu pentru cei care desfășoară activități în organisme/instituții internaționale operează de drept, la inițiativa funcționarului, nu la bunul plac al șefului.
Altfel spus: legea spune clar „de drept”, ordinul ministerial a încercat să spună „cu aprobarea noastră”. Tribunalul alege legea, nu fițele administrative.
Curtea de Apel București: decapitarea articolului otrăvit din OMAI 298/2011
În recurs, Curtea de Apel București (Secția a VIII‑a CAF) reanalizează și, în 2018, pronunță soluția definitivă:
- anulează doar art. 45 alin. 3 din OMAI nr. 298/2011 – restul cererii de anulare a ordinului este considerat lipsit de interes, deoarece problema concretă a reclamantului era legată de acest alineat;
- respinge acordarea de daune morale – instanța apreciază că recunoașterea dreptului și reintegrarea constituie o satisfacție echitabilă suficientă;
- menține:
- constatarea suspendării de drept a raportului de serviciu,
- obligarea IGPR de a emite actul de constatare,
- anularea destituirii,
- reintegrarea în funcție.
Curtea respinge și excepția de necompetență materială, reținând că:
- Tribunalul este instanța competentă în baza art. 109 din Legea nr. 188/1999, normă specială, în litigiile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici (prin analogie și pentru polițiști);
- capătul de cerere privind nulitatea ordinului este un capăt accesoriu, nu o excepție de nelegalitate care să mute competența la curtea de apel.
Anatomia juridică a unui abuz: ce a susținut reclamantul
1. Competența materială – cine judecă?
În cererea introductivă, reclamantul a invocat:
- art. 109 și art. 117 din Legea 188/1999 – competență specială a tribunalului în litigiile de serviciu ale funcționarilor publici;
- Decizia civilă nr. 4782/11.12.2014 a ÎCCJ – soluționarea unui conflict de competență privind anularea OMAI nr. 400/2004;
- precedente în care Tribunalul București a anulat OMAI nr. 400/2004 ca instanță de fond.
Mesajul: nu te poți ascunde în spatele competenței ca să scapi de controlul legalității.
2. Cine răspunde pentru ordinul ministerial?
Pentru calitatea procesuală pasivă a ministrului, reclamantul a arătat:
- art. 7 alin. 5 din OUG nr. 30/2007: ministrul, ca autoritate unipersonală, emite ordinele normative;
- ministerul, ca instituție, doar elaborează și avizează (art. 3 alin. 1 lit. c pct. 1);
- analogie cu Președintele (decrete), Prim‑ministrul (decizii), Avocatul Poporului (ordine): răspunde autoritatea care semnează actul, nu clădirea.
3. Ordin abrogat, dar încă ilegal: „mortul legal” care mai poate fi judecat
Un alt punct cheie: admisibilitatea anulării unui act normativ chiar abrogat. Reclamantul a invocat:
- art. 126 alin. 6 din Constituție și art. 11 alin. 4 din Legea nr. 554/2004: actele normative nelegale pot fi atacate oricând;
- abrogarea înseamnă doar ieșirea din vigoare, nu dispariția juridică;
- abrogarea nu poate sustrage actul de la controlul de legalitate, tocmai pentru că interesează efectele sale în trecut;
- jurisprudența: CA Cluj, Sentința civilă nr. 114/2011 (definitivă, publicată în M. Of. nr. 308/2012).
Cu alte cuvinte: faptul că ordinul nu mai e în vigoare nu șterge abuzurile pe care le‑a produs.
4. Nulitatea OMAI nr. 298/2011 – emis pe un articol căzut la CCR
Sprijinindu‑se pe Decizia CCR nr. 244/2016, reclamantul a arătat:
- OMAI nr. 298/2011 a fost emis în baza art. 78 alin. 1 din Legea nr. 360/2002, text declarat neconstituțional;
- un ordin care se sprijină pe o normă neconstituțională își pierde temeiul legal și devine nul;
- model de practică: patru hotărâri de anulare a OMAI nr. 400/2004 în baza Deciziei CCR nr. 392/2014, pronunțate de ÎCCJ – Secția de contencios administrativ și fiscal și de Curtea de Apel București – aceeași secție.
5. Art. 45 alin. 3 – alineatul care „a adăugat la lege”
Textul‑cheie, art. 45 alin. 3 din OMAI 298/2011 (modificat prin OMAI nr. 163/2014), a fost atacat punctual:
- legea generală, Legea 188/1999, art. 95 alin. 1 lit. c, prevede constatarea suspendării de drept a raportului de serviciu pentru funcționarii aflați în activități la organisme internaționale;
- ordinul ministerial a transformat această constatare într‑o suspendare condiționată de aprobarea autorității – adăugând un filtru discreționar pe care legea nu îl cerea;
- astfel, s‑a încălcat ierarhia normelor (art. 13 și 78 din Legea nr. 24/2000), un ordin neputând modifica sau restrânge drepturile conferite de lege;
- textul a creat și discriminare între polițiștii trimiși în misiune cu aprobarea șefilor și cei care îndeplineau condițiile legale, dar fără „binecuvântare ierarhică”.
Rezultatul: un alineat folosit ca barieră discreționară, ras la controlul de legalitate.
6. De ce a fost nulă destituirea
Nulitatea dispoziției de destituire disciplinară a fost fundamentată pe mai multe paliere:
- derivă din nulitatea OMAI nr. 298/2011 și, în special, a art. 45 alin. 3: dacă temeiul refuzului de suspendare e ilegal, „absența nemotivată” devine o ficțiune;
- necompetența IGPR de a destitui un ofițer (comisar): potrivit art. 58 alin. 6, art. 69 alin. 1 lit. g și art. 15 lit. b, c din Legea nr. 360/2002, ministrul este singurul competent să dispună destituirea în astfel de cazuri;
- actele pregătitoare bântuite de vicii: s‑a invocat neconstituționalitatea art. 59 alin. 2 lit. a din Legea nr. 360/2002, text apreciat ca vag și imprecis;
- încălcarea art. 95 alin. 1 lit. c și alin. 4 din Legea nr. 188/1999 – suspendarea trebuia recunoscută de drept, fără marjă de apreciere pentru IGPR;
- lipsa actului de reluare a activității: conform art. 96 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 și art. 27²⁸ din Legea nr. 360/2002, reluarea nu se produce automat („ipso iure”), ci doar prin act administrativ individual. Fără un astfel de act, polițistul nu poate fi declarat „absent”;
- tratament discriminatoriu față de alți ofițeri în situații similare, pentru care suspendarea a fost prelungită fără probleme.
7. Reintegrare și daune morale – drepturi, nu favoruri
Reclamantul și SPR „Diamantul” au fundamentat cererile de reintegrare și reparații morale pe:
- art. 21 și 52 din Constituție – accesul liber la justiție și răspunderea statului pentru prejudiciile cauzate;
- principiul restitutio in integrum;
- art. 30–35 și 253 din Codul civil – protecția drepturilor nepatrimoniale și reparația pentru prejudiciile morale;
- art. 106 din Legea 188/1999 și art. 18 din Legea 554/2004 – efectele anulării actelor administrative;
- art. 6 CEDO – dreptul la un proces echitabil;
- jurisprudență: ÎCCJ, Decizia nr. 5880/2011, privind marja de apreciere a judecătorului și criteriul echității, inclusiv prin raportare la practica CEDO privind „satisfacția echitabilă”.
A fost invocat și un precedent direct: o speță similară câștigată la Brașov, în care Curtea de Apel Brașov a constatat, în 2016, suspendarea de drept a raportului de serviciu pentru un polițist aflat într‑o misiune UE.
De ce contează speța: „abrogat” nu înseamnă „iertat”
Materialul informativ al SPR „Diamantul” extrage din această cauză câteva concluzii cu valoare de precedent:
1. Abrogarea nu spală păcatele unui act normativ
Abrogare ≠ anulare.
Chiar dacă un ordin este abrogat, acțiunea în anulare rămâne:
- admisibilă;
- utilă, pentru că produce efecte asupra actelor individuale emise în baza lui.
Temei: art. 11 alin. 4 din Legea 554/2004 și art. 126 alin. 6 din Constituție.
Retroactivitatea nulității lovește întreaga „piramidă” de acte individuale construite pe baza unei norme nelegale.
2. Efectul deciziilor CCR: când cade temelia, cade și construcția
Un ordin emis în temeiul unui articol de lege declarat neconstituțional de Curtea Constituțională rămâne fără temei:
- decizia CCR nu se limitează la viitor;
- afectează situațiile juridice pendinte, care nu au devenit „fapte trecute” (facta praeterita) prin lipsa contestării;
- astfel, un polițist aflat încă în litigiu poate folosi decizia CCR pentru a demola un ordin ministerial născut pe un articol neconstituțional.
3. Când ordinul „adaugă la lege”, instanța taie
Transformarea unui drept legal – suspendare de drept la inițiativa funcționarului – într‑o favoare acordată după bunul plac al autorității reprezintă:
- o adăugare la lege, interzisă normelor de tehnică legislativă (Legea nr. 24/2000);
- o încălcare a ierarhiei normative, în care ordinul trebuie să se conformeze legii, nu invers.
Sancțiunea: anularea dispoziției din ordin care contrazice legea.
4. Cine judecă litigiile polițiștilor
Curtea statuează clar: în litigiile privind raporturile de serviciu ale polițistului:
- se aplică art. 109 din Legea 188/1999 ca normă specială;
- faptul că, „pe lângă”, se cere și anularea unui act normativ nu mută competența la Curtea de Apel, atâta timp cât acel capăt este accesoriu.
Altfel spus: nu schimbi instanța doar pentru că, pe lângă destinul unui om, e implicat și un ordin.
5. Controlul de legalitate se oprește la ce e concret aplicat
Curtea limitează anularea la art. 45 alin. 3 din OMAI 298/2011, pentru că:
- doar acest text a fost efectiv aplicat reclamantului;
- interesul și obiectul cauzei nu justifică radierea întregului ordin.
Principiu: instanța nu face „curățenie generală” din oficiu, ci sancționează norma în măsura în care a produs efecte concrete asupra reclamantului.
Epilog: când un comisar dă lecții de drept propriului minister
Speța, așa cum este prezentată de Sindicatul Polițiștilor Români „Diamantul”, arată cum:
- un comisar trimis la ONU poate deveni, fără voia lui, cobaiul unei inginerii administrative bazate pe un ordin ilegal;
- IGPR și MAI pot ajunge să confunde suspendarea de drept cu „favorul pe pile”, sub acoperirea unui articol de ordin care „calcă” legea și Constituția;
- un singur proces, bine dus, poate:
- anula un articol de ordin ministerial (art. 45 alin. 3 din OMAI 298/2011),
- spulbera o destituire abuzivă,
- clarifica competențe,
- și fixa, în jurisprudență, ideea că abrogarea nu spală ilegalitatea.
În final, Curtea de Apel București a restabilit ceea ce ar fi trebuit să fie evident de la început:
un polițist aflat în misiune ONU, cu suspendare de drept, nu e „absent nemotivat”, ci victima unui sistem care confundă legea cu dispoziția internă și dreptul cu moftul birocratului.
Iar speța aceasta, câștigată definitiv în 2018, rămâne – așa cum subliniază materialul informativ pregătit de SPR „Diamantul” – nu doar o reparație individuală, ci un avertisment scris cu litere groase pentru toți cei care cred că un ordin de ministru poate rescrie legea, Constituția și bunul‑simț juridic: când statul „inovează” abuziv, mai devreme sau mai târziu se întâlnește cu judecătorul. (Cerasela N.).
Exclusiv
Mafia Antigrindină, rachetele de aur și ministra U.S.R. care se ascunde după nori
Într‑un colț de Europă numit România, cineva a avut o idee genială: „Dacă tot nu putem conduce agricultura, hai măcar să conducem norii.”
MAFIA ANTIGRINDĂ SAU CUM A ÎNVĂȚAT STATUL SĂ TRAGĂ CU RACHETA ÎN NORI ȘI CU FACTURA ÎN FERMIER (DOCUMENTE)
Așa s‑a născut Sistemul Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor – SNACP.
Pe scurt: niște oameni plătiți din bani publici au decis că, între Dumnezeu și fermier, mai lipsea cineva: funcționarul cu racheta și Excelul cu hectare „protejate”.
De atunci, povestea oficială curge așa: – fără SNACP, fermierul moare;
– cu SNACP, fermierul înflorește;
– grindina tremură de frică;
– iar bugetul… se topește „natural”, ca zăpada de primăvară.
În realitate, singura grindină constantă este aia de facturi.
FERMIERUL CU SAPA, STATUL CU RACHETA, ELECTROMECANICA CU DEVIZUL
Distribuția:
– Fermierul: personajul principal pe afiș, figurant în buget.
– Statul: regizor, scenarist și încasator de bilete.
– AASNACP: Autoritatea pentru Administrarea Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor, cunoscută în popor ca:
„Cei cu racheta, gardul și betonul la 5X prețul pieței.”
– Electromecanica Ploiești: vedeta tehnică, Sfânta Treime a achizițiilor publice –
furnizor de rachete,
firmă de construcții,
firmă de garduri,
firmă de instalații electrice,
și, după cum arată cifrele, firmă de „visat prețuri”.
În timp ce fermierul numără boabele în hambar și ratele la bancă, băieții de la SNACP numără:
– puncte de lansare,
– garduri „strategice”,
– metri cubi de beton inspiraționali,
– ore de „pază și conservare” a unor rachete care nu se trag, dar se facturează impecabil.
ROMÂNIA, ÎMPĂRȚITĂ ÎN DOUĂ: CERUL LUI DUMNEZEU ȘI CERUL LUI AASNACP
Există două Românii, care nu se întâlnesc decât pe hârtie:
- România cu sapa, unde fermierul se uită la cer cu frică și la bancă cu panică.
- România cu racheta, unde funcționarul se uită la cer doar ca fundal pentru pozele de la inaugurarea punctului de lansare.
Pe hârtie, SNACP e NASA rurală:
– studii de impact,
– licențe,
– hectare „protejate”,
– procente de eficiență,
– rapoarte cu ștampilă.
În câmp, SNACP e mai aproape de Monty Python:
– ani întregi fără o singură tragere, dar cu sute de milioane de lei la „pază și conservare”;
– ani cu rachete trase haotic, grindină tot cade, dar Excelul iese impecabil: „eficiență ridicată”.
Excelul e mereu bun. Recolta… depinde de Dumnezeu, nu de SNACP.
Dar SNACP ia banii în numele lui Dumnezeu și dă vina pe natură când nu iese.
RACHETA DE AUR: ZERO LANSĂRI, FACTURĂ MAXIMĂ
Scenă de antologie din administrația românească:
– Depozit antigrindină plin cu rachete.
– Rachetele: nu se trag, se contemplă. Obiect de muzeu.
– Paznicul: plătit la zi să păzească nimicul.
– Fermierul: îngenuncheat în brazdă, uitându‑se la cer.
– Bugetul: alergând sprinten din contul statului în contul furnizorului, pentru „pază și conservare”.
În 2025, aproape 96 de milioane de lei pentru sistemul antigrindină.
Peste 82 de milioane – pentru paza și conservarea „tezaurului”: rachete netrase.
Rachetă de aur, să zicem. Aur în conturile unora, plumb în buget, argint „în nori”.
Întrebarea fermierilor: „De ce plătim pentru a nu se trage?”
Răspunsul sistemului: „Nu înțelegeți știința. Tăceți și plătiți.”
EXPERIMENTUL DIN PRAHOVA: DOI ANI FĂRĂ RACHETE, CU CER LIBER ȘI RECOLTE BUNE
În Prahova, cineva a uitat să pornească spectacolul.
Din motive de „disfuncționalități”, rachetele au stat. Cerul – liber. Fermierii – singuri.
Rezultatul: – Agricultura nu a murit.
– Satele nu au dispărut.
– Recoltele la grâu și rapiță au fost bune, foarte bune.
Fermierii întreabă calm, dar tăios: „Dacă fără rachete am avut producții record, de ce să mai plătim pentru rachete?”
Statul, prin ministrul interimar al Agriculturii: – îi face sabotorii științei,
– „dușmani ai progresului”,
– „pericol pentru agricultura națională”.
Agricultura națională, între timp, e pusă în pericol de altcineva:
nu de fermierul care pune întrebări,
ci de cei care au făcut din rachetele netrase o religie bugetară.
CATEDRALA EXCELULUI
Curtea de Conturi și Corpul de Control al prim‑ministrului descoperă:
– licențe incomplete sau întârziate,
– studii de impact vechi (Bilanț de mediu din 2007 pentru o climă din 2026),
– lipsă de monitorizare independentă a eficienței,
– proceduri alambicate, logici tehnice discutabile.
Pe scurt:
„Noi avem hârtii, ce contează că cerul nu le citește?”
PUNCTUL DE LANSARE: PUȚUL DE PETROL CU GARD ȘI BETON
Adevărata acțiune e la „punctul de lansare”.
Punctul de lansare e un puț de petrol bugetar: – când îl deschizi, curg:
– metri de gard „strategic”,
– metri cubi de beton „tehnic”,
– containere, magazii, grupuri electrogene,
– instalații electrice, iluminat, împământare,
– proiectări, consultanțe și tot ce vrei.
Întrebările fermierilor (Prahova, apoi Vrancea) sunt atât de simple că dor:
– Cât costă, pe bune, un punct de lansare, de la prima coală până la ultimul șurub?
– De ce ceea ce în piață costă X, la AASNACP costă 3X, 5X sau 10X?
– De ce gardurile, betoanele, cablurile și containerele banale sunt cumpărate prin furnizor unic, pălite cu tehnologie „secretă”?
– Câte contracte și acte adiționale s‑au pus pe același punct de lansare, ca să nu se prindă nimeni de nota finală?
Răspunsul nescris, dar mirosit: „Pentru că se poate.”
ELECTROMECANICA PLOIEȘTI: DE LA RACHETE LA GARDURI
Electromecanica Ploiești e eroul multiplu: – produce rachete,
– face garduri,
– toarnă betoane,
– montează instalații,
– încasează pachetul complet, la preț de „tehnologie de vârf”.
Fermierii nu cer secrete militare.
Cer strict partea economică: – devize,
– justificări,
– sursa prețurilor,
– comparație cu piața.
AASNACP răspunde prin tăcere: „Nu vă băgați între noi și norul nostru bugetar.”
CONTRACTE FELIATE: NU FRAGMENTĂM, DOAR TĂIEM SUBȚIRE
Același punct de lansare, împărțit în 3, 5, 7 contracte.
– Când e vorba de economie și funcționalitate, punctul e unul singur.
– Când e vorba de licitație și transparență, brusc apar „părți componente”, „loturi”, „etape”.
Fermierii întreabă: – De ce nu s‑a considerat valoarea totală când s‑a ales procedura?
– De ce se repetă contractele pe termen scurt cu aceiași furnizori, pentru același punct?
Răspunsul: „Conform prevederilor legale.”
Traducere: „Am tăiat cât trebuia, unde trebuia, ca să nu ne deranjeze concurența.”
CINE NUMĂRĂ GARDURILE ȘI BETOANELE?
Alt punct sensibil: recepția.
Fermierii vor să știe: – Cine numără efectiv metrul de gard și metrul cub de beton?
– Cum se verifică, pe teren, că ce s‑a facturat chiar există?
– Cine face parte din comisiile de recepție și cum se evită conflictul de interese?
Acolo se întâmplă miracolul: – ce era scump pe hârtie devine „realizat conform proiectului”,
– ce nu există în câmp există perfect în documente,
– iar dacă apare Curtea de Conturi, toți ridică din umeri:
„Noi doar am semnat, că așa scria.”
CÂND VINE CURTEA DE CONTURI
Fermierii din Prahova au fost primii declarați nebuni. Au întrebat de studii, licențe, eficiență, bani. Li s‑a spus: „Nu înțelegeți știința, sunteți manipulați.”
Apoi apare Vrancea. Sesizarea lor ajunge la Curtea de Conturi.
Curtea răspunde: – confirmă auditul de conformitate la AASNACP;
– emite un Plan de măsuri pentru remedierea neregulilor;
– constată nevoia de reorganizare și redefinire a activității AASNACP;
– cere respectarea reală a Legii 173/2008;
– trimite speța la Direcția de Control și Antifraudă a MADR.
Traducere oficială: „Nu fermierii sunt nebuni. Sistemul are probleme serioase.”
MINISTRA CARE SE ASCUNDE DUPĂ NORI
Fermierii prahoveni nu s‑au lăsat.
Nu s‑au oprit la AASNACP, la MADR sau la Curtea de Conturi. Au bătut acum la ușa ministerului care, în teorie, păzește ceva mai mare decât un depozit de rachete: mediul.
Pe 6 august 2026, Asociația Producătorilor Agricoli de Cereale și Plante Tehnice Prahova îi scrie oficial ministrei Mediului, Apelor și Pădurilor, doamna Diana‑Anda Buzoianu.
Nu o întreabă de preferințe politice, nici de agenda de partid. O întreabă ceva banal, dar letal:
„Doamnă ministru,
care este poziția instituțională a ministerului dumneavoastră față de intervențiile active în atmosferă, inclusiv SNACP, din perspectiva:
– dreptului constituțional la un mediu sănătos (art. 35 din Constituție);
– obligațiilor statului privind exploatarea resurselor naturale și echilibrul ecologic (art. 135);
– principiului precauției din art. 191 TFUE;
– jurisprudenței CEDO în cauza Tătar vs România (când România a mai fost prinsă cu „tehnologie” riscantă, pe bază de cianuri)?”
Adică exact întrebarea pe care orice ministru de mediu responsabil ar trebui să o pună singur, înainte să o primească de la fermieri.
Scrisoarea lor nu e pamflet.
E o lucrare de seminar de drept constituțional și european:
– enumeră toate demersurile făcute din 2024 încoace la MMAP, Garda de Mediu, ANM, ANMAP;
– arată cum autoritățile de mediu au răspuns vag, evaziv, cu pasări de responsabilitate;
– arată cum nimeni nu a vrut să spună clar:
– există sau nu evaluare de impact de mediu pentru SNACP, conform legii?
– se aplică sau nu principiul precauției?
– cine răspunde pentru iodura de argint și alte substanțe aruncate deliberat și repetat în atmosferă?
Fermierii cer explicit ministrei:
– să clarifice dacă lipsa evaluării impactului asupra mediului și lipsa monitorizării independente a SNACP sunt compatibile cu obligația statului de a asigura „mediu sănătos și echilibrat ecologic”;
– să spună dacă intervențiile active în atmosferă intră în categoria activităților care cer analiză de risc extinsă și consultarea publicului;
– să explice cum înțelege MMAP să își exercite rolul de supraveghere și control, nu de spectator tăcut;
– să spună ce solicitări de cooperare a primit de la MADR/AASNACP și ce a făcut cu ele.
În plus, fermierii lipesc de scrisoare: – răspunsul CSAT către Forumul APPR (da, a ajuns subiect de securitate națională);
– toate petițiile și non‑răspunsurile din anii anteriori.
Cer un singur lucru:
„Vă rugăm să ne comunicați răspunsul în termenul legal.”
Și aici intră în scenă noua vedetă:
Ministra USR a Mediului, doamna Buzoianu.
Rolul ei, în filmul „Mafia Antigrindină”: – instituția pe care o conduce e gardianul constituțional al mediului,
– dar în practică joacă rolul de gardian al tăcerii.
Pentru că, în loc de un răspuns legal, fermierii primesc ceea ce cunosc deja foarte bine de la alte instituții:
tăcere administrativă.
Legea spune: ministrul trebuie să răspundă.
Realitatea spune: ministra se ascunde.
Întrebarea lor devine și întrebarea pamfletului:
Ce are de ascuns ministra USR a Mediului, dacă refuză să spună clar, în scris, ce poziție are ministerul față de rachetele antigrindină și chimia din nori?
– E teamă de cifrele reale ale impactului asupra mediului?
– E teamă să spună că SNACP funcționează fără evaluare de mediu și fără monitorizare independentă, deși se aruncă ioduri și alte substanțe în atmosferă?
– E teamă să aplice principiul precauției și să atingă un „jucăuș” bugetar de sute de milioane de lei?
Sau, mai simplu: – e mai comod să protejezi liniștea unor contracte decât dreptul constituțional al comunităților rurale la un mediu sănătos?
În cauza Tătar vs România, CEDO a spus clar:
statul român a încălcat drepturile oamenilor pentru că nu aplicat principiul precauției la o tehnologie cu risc.
Acolo era vorba de cianuri.
Aici e vorba de ioduri și „creșterea precipitațiilor”.
Întrebarea fermierilor, în 2026, e aceeași în esență cu cea de la CEDO:
„Pe cine protejează, în realitate, statul român?
Pe cetățeni și mediul lor, sau pe cei care fac profit din tehnologii cu impact necunoscut și neverificat asupra mediului?”
MINISTERE CARE TAC, NORI CARE VOR VORBI
Fermierii și‑au pus numele și CUI‑ul sub întrebare.
Au citat Constituție, tratate europene, jurisprudență CEDO, rapoarte ale Curții de Conturi, documente ale Corpului de Control al prim‑ministrului.
Ministra nu și‑a pus încă semnătura sub un răspuns.
Dacă nici măcar atunci când ți se pun în față: – articole constituționale,
– tratate UE,
– hotărâri CEDO,
– sesizări de la Curtea de Conturi,
– experimente reale din Prahova („fără rachete, cu recolte record”),
nu găsești curajul să îți asumi instituțional o poziție, atunci nu mai e vorba de politică.
E vorba de complicitate prin tăcere.
Epilog provizoriu
Dacă, după: – rapoarte de la Curtea de Conturi,
– constatări ale Corpului de Control,
– sesizări oficiale ale fermierilor din două județe,
– intervenții la CSAT,
– și acum, o adresă detaliată către ministra Mediului din 06.08.2026,
Mafia Antigrindină merge mai departe ca și cum nimic nu s‑ar fi întâmplat, iar ministresa Mediului își permite să ignore termenul legal de răspuns, atunci nu mai vorbim doar despre un „sistem scump și ineficient”.
Vorbim despre un regim de impunitate:
– Cerul: al naturii.
– Bugetul: al băieților deștepți.
– Tăcerea: a politicienilor, indiferent de culoarea de pe afiș.
– Nota de plată: a fermierilor.
Fermierii – Eroii tragici ai gliei și singurii care mai citesc Constituția la lampă în grajd.
Mafia Antigrindină – băieții deștepți cu rachete de jucărie și facturi de lux.
Ministra Mediului – gardianul unui drept constituțional care, la nevoie, poate fi pus „pe silențios”.
Restul?
Restul e fum de rachetă, iodură în nori și o tăcere vinovată, imposibil de apărat cu orice „brand de partid”.
Până la proba contrarie, rămâne valabilă singura concluzie cinstită: Fermierii – Eroii tragici ai gliei, finanțatori ai adevărului
Restul e doar argint în nori, plumb în minciuni și tăcere grea în instituții.
Până atunci, fermierii rămân în același rol grotesc în care i‑a pus statul:
plătesc impozite, sunt declarați „beneficiari” pe hârtie, dar în realitate sunt doar decor în marele experiment de îmbogățire cu garduri, betoane și rachete păzite cu 82 de milioane pe an.
Consultati arhiva: (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (AICI), (aic), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici),
(aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (AICI), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) e (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) , etc), sistemul antigrindină a fost o mafie transpartinică! Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
Republica T.C.E. PLOIEȘTI: CV-ul cu 16 vieți, fina tuturor banilor și Raportul care nu există
Dl. Taboi, omul-orchestră care cântă doar la… raport
În imperiul lui Nae Comisionaru’, unde clanul conduce iar autobuzele crapă din toate șuruburile, apare un personaj nou:
Taboi Florin Mădălin, administrator – membru în Consiliul de Administrație al TCE Ploiești.
Conform CV-ului publicat pe site-ul TCE, dl. Taboi are 16 locuri de muncă bifate. Șaisprezece. Ca și cum ar fi trăit vreo trei vieți în paralel sau ar fi făcut naveta între firme mai repede decât schimbă șoferii treptele la un autobuz din ’86.
Lista e așa, ca la loto:
- PETROUTILAJ 3DRD SRL
- RAIL CONTAINER SRL PLOIEȘTI
- UNICOM TRANZIT SA BUCUREȘTI
- MECANOVAGON LOGISTIC SRL PLOIEȘTI
- VTG RAIL EUROPE GMBH
- MECANO VAGON LOGISTIC SRL PLOIEȘTI
- REPARAȚII FEROVIARE DARC SA
- CONPET SA PLOIEȘTI
- REPARAȚII FEROVIARE DARC SA (din nou, că de ce nu?)
- CONPET SA PLOIEȘTI (iar)
- GAVAL CONSULTING EXPERT SRL PLOIEȘTI
- REIL CONTAINER PLOIEȘTI (cu o literă în plus sau în minus, banii tot la fel miros)
- GRUP FEROVIAR ROMÂN SA BUCUREȘTI
- CONPET SA PLOIEȘTI (a treia oară, deja devine hobby)
- UMERVA SA PLOIEȘTI
- CEFIN ROMÂNIA SRL BUCUREȘTI
Un CV ca un tren de marfă: multe vagoane, puțini pasageri, dar ceva clar se cară pe-acolo.
Și cu această „experiență vastă”, dl. Taboi face ce știe mai bine:
cere, cere, cere.
– Rapoarte!
– Analize!
– Situații!
– Detaliere pe puncte!
– Și iar rapoarte!
TESA lucrează nonstop: se scot printuri, se fac excel-uri, se pun ștampile, se retrimit, se adnotează. O fabrică de hârtie plătită din bani publici.
Iar la final?
Nicio decizie. Niciun punct de vedere. Nimic.
Dl. Taboi cere, oamenii muncesc, timpul trece, banii curg. Singurul lucru care lipsește e actul de administrare reală.
Raportul 1729 – hârtia care nu există pentru dl. Taboi
Și acum, cireșul de pe tort:
despre Raportul 1729/05.11.2025, acest document-blestem care arată gaură de 21,8 milioane lei pe an și 1,5 milioane lei îngropate în „baza sportivă a nimănui”…
Pentru dl. Taboi, raportul nici măcar nu există.
Omul cu 16 locuri de muncă, specialist în rapoarte, analize și situații, trăiește într-un univers paralel în care:
- Raportul 1729 nu e citit.
- Nu e întrebat.
- Nu e dezbătut.
- Nu e asumat.
Există doar în realitatea fraierilor care plătesc bilet, abonament și taxe la bugetul local.
Eficiență administrativă marca „Republica TCE”:
se scriu munți de hârtii inutile, dar singurul document care contează este băgat la sertar și tratat ca o legendă urbană.
Și Consiliul de Administrație – cu Taboi inclus – stă pe el de parcă ar fi un dosar de securitate nucleară, nu o radiografie a jafului din bani publici.
„Organigrama cu chiloți” – ediția „Fina tuturor banilor”
Dacă prima serie de articole a Incisiv de Prahova a arătat că „organigrama cu chiloți” este un instrument de epurare, acum vedem și miza reală:
concentrarea tuturor banilor TCE în mâinile unei singure persoane – fina lui Nae.
Serviciul Tarife Vânzări Subvenții (TVS) are deja în frunte pe:
Șef Serviciu: Cătălina Ciofu Stoica – fina lui Nae Comisionaru’, cu studii politice, nu economice.
În varianta de organigramă care se pregătește să fie băgată sub nas Consiliului Local pentru aprobare, această fină:
- preia de la Serviciul Juridic Compartimentul Contracte, adică:
- toate contractele de închiriere spații,
- contractele pentru stâlpi,
- utilizare terminal,
- publicitate pe mijloacele de transport în comun.
Pe românește: tot ce înseamnă venit pentru societate – fiecare leu care intră în TCE – ar trece prin mâna Finei TVS.
Recapitulare a Puterii Supreme a Finei:
- calculează tarifele;
- stabilește subvențiile;
- emite facturile către Primărie;
- controlează vânzarea de bilete și abonamente;
- dacă organigrama trece, controlează și toate contractele de închiriere și publicitate.
Practic, TCE devine un bancomat unde:
- șoferii și mecanicii sunt sclavi pe plantație,
- orașul pompează subvenții,
- iar „fina cu studii politice” devine stăpâna fluxurilor de bani.
Legalitate? Control? Separarea atribuțiilor?
Serviciul Juridic este scos din joc, emasculat, redus la tăcere.
Exact cum au anticipat materialele anterioare ale Incisiv de Prahova.
Circuitul subvențiilor – de la Fina 1 la Fina 2
Foarte important: cum circulă, de fapt, banii de subvenții?
La sfârșitul fiecărui an, circuitul clasic era:
- La TCE:
- Serviciul TVS (condus de fina lui Nae, Stoica Ciofu Cătălina)
- calculează subvențiile, diferențele de tarif și compensațiile,
- emite facturile către Primărie.
- La Primărie:
- Serviciul Mobilitate și Trafic Urban,
- Șef Serviciu: Ivan Andreea – altă fină a lui Nae Comisionaru’ (șefă până la 1 iulie 2026),
- verifică documentele, le avizează și acordă „bun de plată”.
Deci, banii publici circulă astfel:
Fina 1 (TCE) → emite facturile → Fina 2 (Primărie) → pune ștampila „bun de plată”.
Clanul nu e metaforă, e structură de funcții publice.
Două fine, două instituții, un singur control asupra banilor:
- la TCE, fina calculează și facturează;
- la Primărie, fina verifică și aprobă plata.
Iar între ele?
Consiliul de Administrație mimează controlul.
Consiliul Local doarme cu organigrama pe masă.
Raportul 1729 e la secret.
CV-ul Pantazi – 11 pagini de „semnez orice”

În acest tablou nu putea lipsi și administratorul-auditor, Pantazi Florentina.
CV-ul ei are 11 pagini, este postat pe site-ul TCE și arată un fel de omniprezență profesională. Multe funcții, multă „expertiză”, multe semnături.
Problema nu este câte pagini are CV-ul.
Problema este ce a girat acest CV de 11 pagini:
- Raportul 1729, ținut la sertar aproape un an.
- Audit extern de 300.000 lei care nu s-a mai făcut, dar banii au plecat.
- Organigrama cu chiloți, croită să elimine juriștii incomozi și să protejeze rude, fine și afini.
- Structuri parazitare menținute.
- Epurarea profesioniștilor cu 40 de ani vechime, la 2-3 ani de pensie.
Un CV stufos nu garantează integritate.
La TCE, un CV de 11 pagini pare să garanteze doar o capacitate fantastică de a semna fără să vezi.
Republica TCE – unde frica e obligatorie, iar răspunderea opțională
În hale, oamenii sunt cronometrați la toaletă.
Accidente de muncă sunt „cosmetizate” în documente, dacă implică protejații clanului.
Sindicatele tac, că altfel pierd mărunțișul de „beneficii”.
În birouri, TESA aleargă zi și noapte după rapoartele lui Taboi:
– Mai vreau o analiză.
– Mai vreau o situație.
– Mai vreau o centralizare.
– Mai vreau un grafic.
Decizii? Nimic.
Despre Raportul 1729? Nimic.
Despre gaura bugetară și baza sportivă-fantomă? Liniște totală.
În schimb, se împinge înainte „organigrama cu chiloți”, cu următoarele efecte:
- Serviciul Juridic – decapitat.
- Contractele – mutate la Fina lui Nae.
- Banii – trec prin mâna unui grup restrâns, fidel.
- Orice control real – eliminat.
Toată povestea aceasta, demascată pas cu pas de Incisiv de Prahova, nu e un „scandal punctual”, este o schemă de capturare a unei societăți publice.
Consiliul Local – ultimul zid sau ultimul semnatar?
În acest punct, situația e clară:
- AGA a girat deja tăvălugul.
- Consiliul de Administrație, cu Taboi, Pantazi și restul garniturii, se preface că administrează, în timp ce ignoră Raportul 1729 și semnează pe bandă rulantă ce convine clanului.
- Nae Comisionaru’ și finele lui au pus mâna pe:
- tarife,
- subvenții,
- bilete și abonamente,
- facturi către Primărie,
- verificarea și aprobarea plăților,
- viitoarele contracte de închiriere și publicitate.
A rămas un singur filtru între „organigrama rușinii” și capturarea totală a TCE: Consiliul Local Ploiești.
Consilierilor locali nu li se cere un miracol.
Li se cere ceva mult mai simplu și mai rar:
- să citească integral Raportul 1729,
- să compare cu ce a dezvăluit Incisiv de Prahova,
- să vadă cui dau pe mână fiecare leu de venit al TCE prin aprobarea organigramei.
Dacă votează organigrama cu chiloți în forma aceasta:
- consilierii nu mai pot spune „n-am știut”;
- nu mai pot da vina doar pe CA, pe Nae, pe Taboi, pe Pantazi, pe fine;
- devin coautori plini la prăduirea TCE și la compromiterea unui serviciu public esențial pentru oraș.
Epilog: între pamflet și denunț public
Ceea ce pare pamflet – „Nae Comisionaru’”, „organigrama cu chiloți”, „fina tuturor banilor”, „CV-ul cu 16 locuri de muncă” –
este, de fapt, cronica exactă a unei capturări instituționale.
- Un raport financiar devastator (1729) ignorat.
- Un CA care cere hârtii, dar fuge de adevăr.
- Un auditor cu CV de 11 pagini, dar cu simț critic zero.
- Două fine care controlează fluxurile de bani între TCE și Primărie.
- O organigramă desenată nu pentru eficiență, ci pentru putere și bani.
Restul e decor: autobuze vechi, salariați speriați, hale reci, toalete cronometate.
Dacă acest text vi se pare dur, reamintim: realitatea de la TCE Ploiești este mai dură decât orice pamflet.
Pamfletul doar pune oglinda, cu nume, funcții și fapte.
Semnat, cu datele pe masă, pe baza documentelor, organigramelor și dezvăluirilor publicate in ziarul nostru de investigatii Incisiv de Prahova. Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
Ploiești, orașul „regenerat” pe hârtie: Imperiul neregulilor sub Polițeanu, disecat de Curtea de Conturi
Raportul Curții de Conturi a României – Camera de Conturi Prahova privind situațiile financiare consolidate ale U.A.T.M. Ploiești la 31.12.2025.
Primarul care „salvează” orașul, dar pierde sute de milioane pe drum
Curtea de Conturi a României a intrat cu lupa în Primăria Ploiești, condusă de Mihai-Laurențiu Polițeanu, și a găsit un tablou financiar care arată mai degrabă a parodie decât a administrație responsabilă.
Conform raportului oficial, la finalul anului 2025, municipiul deținea terenuri și spații publice de peste 8,24 milioane mp care:
- nu sunt evaluate;
- nu sunt înregistrate în contabilitate;
- nu apar nici în patrimoniul public, nici în cel privat al orașului.
Valoare subevaluată în bilanț, potrivit Curții de Conturi: aproximativ 782.940.717,78 lei.
Adică Ploieștiul are sute de hectare de teren „fantomă”, iar în acte pare aproape mai sărac decât este în realitate.
Terenuri precum Hipodromul Ploiești, Sala Sporturilor „Olimpia”, incinta 1 din Parcul „Constantin Stere”, parcări și parcuri – toate sunt tratate contabil ca și cum ar fi o glumă proastă, nu bunuri publice.
Investiții „eterne”: banii se cheltuie, lucrările rămân în aer
Curtea de Conturi constată că în contul „Active fixe corporale în curs de execuție” stau blocate 45,37 milioane lei, bani care:
- fie reprezintă investiții deja finalizate și predate spitalelor și operatorului de transport (29,33 milioane lei);
- fie reprezintă lucrări recepționate, dar neînregistrate (1,64 milioane lei);
- fie reprezintă investiții „terminate”, dar fără recepție, amânate sau respinse, pe care nu le mai clarifică nimeni (14,4 milioane lei).
Pe scurt: investițiile fie există, fie nu, fie poate… se mai vede la următorul audit. În bilanț tot „lucrări în curs” rămân, ca să nu deranjăm realitatea cu prea multe fapte.
Regenerare urbană marca Polițeanu: lucrări neexecutate, facturi plătite
La proiectul „Regenerare urbană în zona marginalizată – Cartier Pictor Rosenthal”, finanțat din fonduri externe și împrumut de la Ministerul Finanțelor, Curtea de Conturi găsește:
- 243.508,76 lei reprezentând cantități de lucrări neexecutate, dar facturate și acceptate;
- din care 34.219,17 lei au fost deja plăți nedatorate;
- iar garanția de bună execuție de 123.590,32 lei nu a mai fost reținută, factura fiind plătită integral.
În plus, o factură de aproape 1,84 milioane lei emisă în decembrie 2024 este înregistrată în contabilitatea anului 2025, denaturând situațiile financiare.
Curtea de Conturi vorbește despre prejudicii, plăți nedatorate și recomandă recuperarea banilor și aplicarea garanțiilor – adică exact ce nu a făcut administrația până să vină controlul.
Străpungerea străzii Laboratorului: insolvență, lucrări neexecutate și bani decontați
Alt „capodoperă” administrativă: proiectul „Străpungere strada Laboratorului în prelungirea străzii Ghe. Gr. Cantacuzino, inclusiv deviere rețele tehnico-edilitare”.
Curtea de Conturi constată:
- lucrări neexecutate și materiale nepuse în operă de 182.863,19 lei, înscrise în situațiile de plată;
- factură de 1.616.438,26 lei emisă în 2025, înregistrată și plătită în 2026;
- executantul lucrării este în insolvență (conform unei hotărâri de instanță).
Rezultatul:
- active și datorii raportate eronat cu 1.433.573,07 lei;
- lucrări nefinalizate la data expirării contractului, fără documente clare de finalizare sau penalități.
Curtea recomandă stabilirea prejudiciilor, recuperarea banilor și aplicarea penalităților. Până atunci, străpungerea rămâne mai mult o gaură în buget decât o legătură rutieră între cartiere.
„Grup sanitar în parc” – WC de lux cu lucrări fictive
Administrația Parcului Memorial „Constantin Stere”, subordonată Primăriei Ploiești, descoperă o nouă specie de investiție:
- 36.333,89 lei plăți nejustificate către un prestator, pentru lucrări neexecutate la obiectivul „Grup sanitar în parc”.
Prestatorul ajunge să emită factură rectificativă, iar entitatea cere penalități de 4.360 lei. Curtea de Conturi vorbește explicit de plăți nejustificate și prejudiciu, recomandând extinderea verificărilor și recuperarea sumelor.
Adică până nu vine Curtea de Conturi, nimeni nu pare să observe că s-au plătit lucrări care nu există.
Școli „renovate” pe hârtie: plăți nedatorate la George Coșbuc și Spiru Haret
Două proiecte finanțate inclusiv prin PNRR:
- „Renovare clădire – Școala Gimnazială George Coșbuc, corp C2”
- 12.030,64 lei plăți nedatorate către constructor, pentru lucrări neexecutate;
- penalități calculate: 1.963,39 lei (doar după ce Curtea de Conturi a intrat în scenă).
- „Modernizare punct termic – Colegiul Spiru Haret (proiectare și execuție)”
- 4.276,04 lei plăți nedatorate pentru lucrări neexecutate și materiale nepuse în operă;
- penalități calculate: 959,59 lei.
În ambele cazuri, Curtea de Conturi vorbește de prejudicierea bugetului local și de plăți nedatorate, cerând recuperarea sumelor și corectarea raportărilor către bugetul de stat, acolo unde e vorba de finanțare PNRR.
Autobuze electrice și stații de încărcare: penalități neîncasate, timp pierdut
La contractul de furnizare pentru:
- 6 autobuze electrice;
- 20 de stații de încărcare lentă;
- valoare totală: 61.979.367,38 lei,
Curtea constată că Primăria nu a urmărit corespunzător graficul de livrare, generând, conform contractului:
- penalități estimate de 118.531,94 lei, care nu au fost aplicate și încasate.
Deci când e vorba să apere bugetul Ploieștiului, administrația doarme, iar când vine vorba să plătească dobânzi sau amenzi, se trezește prompt.
Fonduri europene ratate: milioane de lei care se întorc la finanțatori
Curtea de Conturi identifică o bombă cu ceas:
- 3.465.075 lei – sume ce trebuie restituite Autorităților de Management și Agențiilor de Plăți,
pentru 11 contracte de finanțare nerambursabilă la care Ploieștiul a renunțat în 2023–2024.
Obiective abandonate sau blocate:
- reabilitări și dotări în unități de învățământ;
- eficientizarea energetică a blocurilor;
- reabilitarea locuințelor sociale;
- creșterea mobilității traficului și modernizarea arterelor;
- centru comunitar integrat etc.
Cheltuieli efectuate la aceste investiții în curs, în sold la începutul și sfârșitul anului 2025: 9.309.266 lei (finanțare nerambursabilă), fără clarificarea situației acestora.
Curtea consemnează:
- rezultat patrimonial supraevaluat;
- datorii neraportate;
- risc de pierdere patrimonială și de abandon al investițiilor.
Prefinanțări și avansuri din fonduri UE și PNRR: contabilitate făcută „după ureche”
Curtea de Conturi detaliază o serie de abateri grave la capitolul fonduri externe:
- 293.475 lei prefinanțare nejustificat menținută ca datorie, deși proiectul e finalizat și declarația de justificare a fost aprobată – datoriile curente sunt astfel supraevaluate, iar rezultatul patrimonial denaturat.
- 5.307.901,46 lei prefinanțări încasate în două contracte de finanțare, peste sumele recunoscute la rambursare, care nu au fost restituite finanțatorului și nici nu au fost înregistrate corect ca „sume de restituit”.
- 4.716.187,37 lei prefinanțări considerate neeligibile într-un proiect cu autobuze electrice (contract de finanțare 4825/2019), sumă în litigiu la Tribunalul București – în contabilitate apare ca „avansuri primite”, fără clarificări.
- alte prefinanțări încasate și apoi restituite au fost înregistrate greșit, „umflând” veniturile anilor trecuți și denaturând rezultatul patrimonial pe 2025, prin corecții trecute direct în rezultatul reportat.
Pe scurt: milioane de lei în fonduri europene sunt plimbate prin conturi fără o logică contabilă conformă, iar Curtea de Conturi obligă Primăria să refacă procedurile și să își pună ordine în evidențe.
Gunoaiele Ploieștiului: taxe de mediu plătite, penalități neaplicate operatorului
La capitolul salubritate și deșeuri, raportul Curții de Conturi transformă Primăria într-un contribuabil docil al Fondului pentru Mediu și un paznic absent al intereselor ploieștenilor:
- 1.298.082 lei plătiți către Administrația Fondului pentru Mediu, pentru nerespectarea obligațiilor de reducere a deșeurilor depozitate;
- contractul cu operatorul de salubritate (delegare prin A.D.I. „Parteneriatul pentru Managementul Deșeurilor Prahova”) prevede penalități în cazul nerealizării indicatorilor de performanță;
- niciun demers serios din partea Primăriei pentru stabilirea și recuperarea penalităților de la operator.
Mai mult:
- taxa de mediu de 1.349.810 lei datorată pentru anul 2024 a fost înregistrată greșit:
- doar 1.298.082 lei (sumă executată silit) apar în 2025;
- diferența de 51.728 lei se plimbă până în 2026;
- datoriile la 31.12.2025 sunt astfel subevaluate.
În paralel, documentația contractului de delegare a gestiunii din 2016 nu e arhivată complet: lipsesc anexe și acte adiționale în format oficial, semnate.
Haos juridic la gunoi: Ploieștiul, membru A.D.I. „după cum iese la instanță”
Curtea de Conturi atrage atenția că:
- HCL 624/12.12.2024: Consiliul Local aprobă retragerea Ploieștiului din A.D.I.;
- HCL 51/25.02.2025: aceeași retragere este „revocată”, dar hotărârea nu este semnată de secretarul general și este atacată în instanță.
Între timp:
- serviciul de salubritate se derulează în baza unui contract de delegare încheiat la nivelul A.D.I. pentru zonele Boldești-Scăeni și Valea Doftanei, în care Ploieștiul e trecut ca parte, dar fără hotărâre validă de Consiliu Local și fără ca primăria să semneze contractul;
- Primăria încearcă și o procedură separată de concesionare prin negociere fără publicare prealabilă de anunț – contractul rezultat „nu a produs efecte”.
Concluzia Curții: apartenența la A.D.I. și modul de delegare a serviciului de salubritate sunt neclarificate, iar litigiile curg pe rolul instanțelor.
Dobânzi plătite pe împrumuturi neutilizate: Ploieștiul ia credit ca să îl țină de decor
Curtea de Conturi notează:
- 605.865,88 lei dobânzi plătite pentru împrumuturi neutilizate, contractate în 2025 prin OUG 25/2025, pentru cofinanțarea unor proiecte cu fonduri externe și PNRR.
Două cazuri elocvente:
- Împrumut 654059/04.08.2025 – 22.419.035 lei
- destinat proiectului de mobilitate urbană Gara de Sud – Gara de Vest;
- contractul de finanțare POR este reziliat la 08.12.2025;
- din credit se folosesc doar 252.489,77 lei (1,12%);
- restul de 22.166.545,23 lei rămân neutilizați;
- dobânzi totale în 2025: 751.064,10 lei, din care 486.604,94 lei plătite efectiv.
- Împrumut 654060/04.08.2025 – 7.580.964 lei
- 5.432.750 lei pentru proiectul „Renovare clădire – Colegiul Național Mihai Viteazul – Aripa Nord”;
- după intrarea în vigoare a OUG 41/2025, contractul de execuție a lucrărilor nu mai poate fi încheiat;
- creditul, deși inutilizabil, este menținut;
- dobânzi totale în 2025: 184.076,94 lei, din care 119.260,94 lei plătite.
Curtea vorbește explicit de afectarea fondurilor prin plata de dobânzi pentru credite rămase fără obiect și de lipsa unei analize minime asupra stadiului proiectelor înainte de a te împrumuta.
Amenzi contravenționale plătite din bani publici, fără ca cineva să răspundă
La Primăria Ploiești și la două spitale subordonate, Curtea găsește:
- 50.646 lei amenzi pentru:
- întreținerea necorespunzătoare a drumurilor pe timp de iarnă;
- degradarea carosabilului și a marcajelor;
- starea de salubritate;
- 130.685 lei amendă aplicată de Garda de Mediu pentru evenimentul „Republica de sub castani” – plătită și înregistrată pe cheltuieli, deși există plângere pe rol;
- 9.500 lei amenzi la Spitalul Municipal Ploiești;
- 13.700 lei amenzi la Spitalul de Pediatrie.
Nicăieri nu există:
- analize ale cauzelor;
- identificarea responsabililor;
- măsuri pentru recuperarea sumelor de la cei vinovați.
Curtea semnalează clar: bugetul public plătește, nimeni nu răspunde.
„Republica lui Moș Crăciun”: târg pe domeniul public, contract „de poveste”
Un caz-școală de cum se poate folosi domeniul public „la mica înțelegere”:
- teren de 492 mp din domeniul public, folosit de un operator privat pentru evenimentul „Republica lui Moș Crăciun”;
- convenția care ar trebui să reglementeze utilizarea:
- nu este înregistrată la registratura părților;
- nu este semnată de utilizator cel puțin până la 18.12.2025, deși evenimentul începe la 28.11.2025;
- folosește formulări confuze privind data intrării în vigoare („eliberare” interpretată după bunul plac).
Taxa de 69.332,64 lei pentru folosirea temporară a terenului:
- trebuia plătită anticipat, ca condiție de valabilitate a convenției;
- este plătită abia la o lună după închiderea evenimentului, după mai multe somații ale Primăriei.
În plus:
- există debite neîncasate pentru lipsa de folosință a terenului de 83.680,11 lei, din care 24.736,07 lei nici măcar nu au fost înregistrate în contabilitatea anului 2025;
- teren ocupat „fără formă legală” pe o suprafață de 533,68 mp, mai mare decât cea avizată.
Abia în timpul auditului se trimite cerere de chemare în judecată (dosar 7977/281/2026), iar Curtea notează și faptul că:
- nu s-a transmis Serviciului Public Finanțe Locale documentația de constatare pentru calculul taxei pe teren și a accesoriilor (126 lei).
Dobânzi neînregistrate, rate restante și penalități suplimentare
Curtea de Conturi mai descoperă:
- 997.502,76 lei dobânzi aferente creditelor bancare și împrumuturilor de la Ministerul Finanțelor neînregistrate în contabilitatea anului 2025;
- 980.030,19 lei rate și dobânzi restante la 31.12.2025;
- 11.558,95 lei dobânzi penalizatoare plătite pentru întârzieri.
Principiul contabilității de angajamente este astfel încălcat, iar situațiile financiare nu reflectă fidel datoria publică și costul real al acesteia.
Școli, colegii, teatre – investiții „în curs” de peste un deceniu
În unitățile subordonate (Teatrul „Toma Caragiu”, Școala „Nicolae Titulescu”, Colegiul de Artă „Carmen Sylva”), Curtea găsește:
- documentații tehnice de sute de mii de lei înregistrate ca „active în curs de execuție”, deși:
- fie au fost predate ordonatorului principal;
- fie unitățile de învățământ absorbite nu mai există;
- fie obiectivul (sală de concerte) este abandonat de ani buni.
Sume precum:
- 286.087,56 lei (Teatrul „Toma Caragiu”);
- 48.938,89 lei (Școala „Nicolae Titulescu”);
- 275.189,13 lei (Colegiul de Artă „Carmen Sylva”)
sunt ținute în contul 231 fără documente justificative sau fără să mai aibă vreo perspectivă reală de finalizare.
Sistem de control intern managerial – mai mult decor decât mecanism de protecție
Curtea de Conturi constată:
- sistemul de control intern managerial al U.A.T.M. Ploiești nu este adaptat dimensiunii și complexității entității;
- nu previne, nu detectează și nu corectează erorile semnificative;
- riscurile privind:
- gestionarea patrimoniului;
- întocmirea situațiilor financiare;
- utilizarea fondurilor;
- contractarea creditelor
sunt tratate superficial.
În plus, măsurile dispuse în anii anteriori (decizii din 2012, 2014, 2015, 2016, 2019, 2020, 2021, 2022) au fost implementate doar parțial, astfel că erorile vechi au fost pur și simplu transferate în bilanțul pe 2025.
Concluzie: Ploieștiul, între „salvare” și auto-sabotaj
Bilanțul Curții de Conturi despre administrația Ploieștiului sub Polițeanu arată așa:
- sute de milioane de lei – bunuri neevaluate și neînregistrate;
- milioane de lei – prefinanțări, credite și dobânzi gestionate haotic;
- sute de mii de lei – plăți nedatorate, lucrări neexecutate, amenzi și penalități suportate din bani publici;
- contracte de salubritate și investiții în infrastructură înfășurate în incertitudine juridică;
- recomandări repetate de ani de zile, ignorate sau aplicate pe jumătate.
Toate aceste constatări nu vin dintr-un discurs politic sau dintr-un pamflet de campanie, ci dintr-un Raport oficial al Curții de Conturi a României – Camera de Conturi Prahova, asupra situațiilor financiare consolidate ale U.A.T.M. Ploiești la 31.12.2025 și din Scrisoarea către conducerea U.A.T.M. Ploiești din 28.08.2026.
Articolul de față nu face decât să traducă, în limbaj jurnalistic și satiric, un adevăr rece din documentele Curții:
Ploieștiul nu duce lipsă de bani sau proiecte pe hârtie, ci de o administrație care să nu transforme orașul într-un muzeu al neregulilor contabile și al investițiilor ratate. (Cerasela N.).
-
Exclusivacum 4 zile„Polițiști de penitenciare cu apucături de infractori” – sau cum a ajuns Facebook noul gard al pușcăriei
-
Exclusivacum 5 zileImperiul cu bule stinse: „familia” Coca‑Cola Ploiești, între cumetrii, mașini de firmă și sclavie la normă
-
Exclusivacum 2 zileREPUBLICA T.C.E. PLOIESTI – FEUDA LUI NAE COMISIONARU’, FEMEIA-ORCHESTRĂ ȘI ORGANIGRAMA CU CHILOȚI
-
Featuredacum 3 zileM.A.I. – Stăpânul de pe „WhatsApp”: epopeea lui Giugariu, adjunctul cu permis suspendat și nervi pe apa plată
-
Exclusivacum 5 zileMarele frate digital și mica ușă din spate: Legea 123/2026 și aventura românească a supravegherii „cu bună-credință”
-
Exclusivacum 2 zileLovitura Curții de Conturi în „Mafia Antigrindină” – Fermierii din Prahova și Vrancea nu mai sunt „nebunii” din câmp, ci martorii-cheie (DOCUMENTE)
-
Exclusivacum 5 zileE‑pontajul, sfântul graal al MAI: îți numără fiecare minut, dar ghidul e secret de stat… cu drepturi de autor
-
Exclusivacum 4 zile113 polițiști, salvați în ultimele 14 zile de la „destituire cu acte în regulă”. Statul român, specialist în oameni cu termen de expirare



