IPJ Prahova nu mai e demult o instituție. E un circ ambulant cu uniformă, un SRL de familie cu ștampilă de stat și un azil de „cadre” ratate, reciclate la nesfârșit. Dacă în Episodul 46 l-am avut pe manelistul Mocanu,  în episodul 47 ridicăm mocheta și mai tare: manelistul Mocanu fugind de pozele de pe Facebook, pe Iolanda filmând la șliț și pe Iacob evadând cu foliile,

Sub egida:
„Grădinița de cadre – unde turnătorii devin șefi, proștii devin ‘specialiști’, iar legea e opțională, dar taxa de liniște, nu.”

Stoican Bogdan „Pinochio” – bolnav când trebuie să răspundă, sănătos când e de combinat

Pe scena principală iese, legănându-și epoletul, Stoican Bogdan, zis „Pinochio” – nu pentru nas, ci pentru cât minte și cât se preface.

Fost șef la Poliția Băicoi, „omul sistemului”, „copilul de suflet” al combinațiilor:

• Făcut cu șpagă, împins în sus de nași, fine, cumetri și „sprijin din umbră”.
• Turnător la SIPI, informator „de casă”:
  • își toarnă colegii, își livrează „dușmanii”,
  • își negociază liniștea cu nota informativă.

„Pinochio” nu e doar șef, e și om de afaceri:

• Afaceri cu vărul condamnat penal – ca în orice familie sănătoasă din „sistem”.
• Farmacie pe numele soției – că doar nu o să lase combinațiile pe numele lui, nu?
• Cercul se închide frumos: polițist „bolnav cu girofar”, soție farmacistă, rudă pușcăriașă. Rețetă completă de „succes”.

Boala lui reală nu e pe hârtie, e în coloană vertebrală:

• Când trebuie să răspundă pentru abuzuri – brusc devine fragil, „sensibil”, „lovit de stres”.
• Când e vorba de mușamalizat, presat, combinat – e sănătos tun.

„Pinochio” e imaginea perfectă a IPJ Prahova:
un om care n-ar prinde un concurs corect în viața lui, dar conduce destinele altora.

„Sifonul” de la Vălenii de Munte – șeful care conduce cu șantaj și note informative

Dacă la Băicoi avem „Pinochio”, la Vălenii de Munte avem „Sifonul”.
Nu e poreclă, e fișa postului.

Ani de zile, „Sifonul” a fost informator:

• culegea bârfe, nota tot, turna la greu către structuri;
• își vindea colegii, își inventaria „prietenii” după ce potențial aveau să fie sacrificați, la nevoie.

Sistemul l-a răsplătit regește:

• Omul a ajuns șef.
• De sus, de la birou, nu mai e doar turnător, e și executor.

La Vălenii de Munte, aerul instituțional se măsoară în:

„Ești de-al nostru sau ești pe listă?”

Și „lista” cui e? A „Sifonului”:

• Are note despre toți:
  • cine bea,
  • cine vorbește cu presa,
  • cine se revoltă,
  • cine are un dosar mai vechi, o greșeală, ceva de agățat.
• Transformă notele în arme:
  • „Nu ești cuminte? Ți se activează trecutul.”
  • „Vrei concurs? Hai să vedem ce am despre tine.”

Management prin teroare, marca IPJ Prahova:

• nu contează că e incompetent, contează că știe multe și toarnă repede;
• nu contează că distruge destine, contează că livrează „sus” când trebuie.

Într-o lume normală, „Sifonul” ar fi mutat afară din sistem.
În Prahova, e promovat. Turnătoria e drum sigur spre șefie.

Iolanda – „femeia-bărbat” cu proxenet în CV și bodycam la șliț

Episodul 47 a atins doar vârful icebergului Iolanda. În Episodul 48, extindem tabloul.

Dumitru Iolanda, agentă de poliție, dar personaj de comedie neagră:

• București – „semafor uman” la Brigada Rutieră:
  • încurca traficul mai rău decât un accident;
  • nervii colegilor deveniseră consumabile.
• BDNE (Droguri):
  • gafe la amenzi,
  • conflicte cu șoferi care aveau perfectă dreptate,
  • cerut țigări la control,
  • desenat inimi pe lunete iarna.
    Așa arăta „relația cu cetățeanul” la BDNE: cu bricheta și markerul.
• Psiholog? Picat.
  Într-un IPJ sănătos, acolo s-ar fi terminat cariera.
  În „Grădinița de cadre”, picatul psihologic e bilet de trimitere în alt birou.
• Băicoi – Rutieră:
  • ofițerul Barbu Constantin o miroase instant: e praf;
  • dosare lăsate baltă, tamponări făcute praf, țipat la oameni nevinovați;
  • „Nu mă duce capul”, ar fi recunoscut ea.
    Într-un moment de sinceritate istorică.
• Băicoi – Ordine Publică:
  • la intervenții periculoase se blochează în mașină;
  • partenerii de patrulă o iau pe post de „bagaj emoțional”.

Scena antologică de la barul din Băicoi:

• Interlopul Roșu sparge aparate, face ravagii.
• Vin în intervenție Stroe Iulian și „femeia-bărbat”.
• Iolanda? Se blochează în autospecială, „moare” de frică, nu iese.
• Stroe rămâne singur, de decor.
  Patronul barului ia contact cu realitatea:

„Eu sun la Poliție și vine una care se ascunde în mașină și altul care se uită? Asta e intervenție?”

Bonusuri de „profesionalism”:

• A avut dosar pentru divulgare de informații confidențiale:
  • anunța cine e în radar, cine e în acțiune, pe cine trebuie să se ferească „băieții”.
• Se iubea cu un proxenet francez, reclamă și filmări de la fosta soție.
  Exact ce lipsea IPJ-ului: legătura directă polițist – proxenet cu poze la pachet.
• Bodycam:
  • nu-l poartă la piept, unde trebuie să filmeze intervenția;
  • îl pune la centură, în zona șlițului – rezultatul:
    filmări cu zone genitale, nu cu intervenții.
  • Când l-a pornit din greșeală la toaletă, tot IPJ-ul s-a prăpădit de râs la vizionare.

Iolanda e definiția pură a „grădiniței”:
zero competență, zero rușine, zero sancțiuni. Mutată din loc în loc, problemă transformată în fenomen.

Mocanu Horia „Horia de Aur” – manelistul cu epoleți, fugar de pe Facebook (aici)

„Artistul” casei, Horia Mocanu, a fost deja prezentat: polițist la program, lăutar la seral, bătăuș în timpul liber.

După aparițiile publice:

• în costume populare la nunți,
• cu ochelari de soare la masa combinațiilor,
• în poze de munte, „tarzan cu pistolul la brâu”,

a descoperit brusc că Facebook e spațiu public.

Reacția „omului curat”:
– șterge poze, restricționează profilul, face curățenie ca un infractor speriat înainte de percheziție.

Dacă nu ai nimic de ascuns, Horia, de ce ștergi?
De ce fugi de propriile poze, dacă ele sunt doar „amintiri cu prieteni”?

„Dușmanii îmi poartă pică, că n-au valoarea mea…” – cântai odată.
Adevărul e altul:
nu-ți poartă pică, îți poartă scârbă. Pentru că porți epoleți pe care nu-i meriți.

Iacob Adrian – comisarul-șef care muncește 2 ore și se pontează 8

Comisarul-șef Iacob Adrian de la Rutieră a dus arta combinatului la alt nivel:

Metoda de weekend:

1. Vine la muncă vreo două ore.
2. Își cheamă subalternul preferat.
3. Se urcă într-o mașină neinscripționată, cu folii pe geamuri, să nu fie recunoscut nici de propriii oameni.
4. „Evadează” din curtea IPJ-ului ca un imigrant clandestin.
5. În acte, e pontat la 8 ore cu spor de weekend, ca orice om serios.

Rezultat:

• salariu gras,
• timp liber,
• niciun control real.

Și totul sub privirea „detașată” a inspectorului-șef, care vede tot… dar nu vrea să vadă nimic.

Aici nu mai vorbim despre „abateri minore”.
Vorbim despre furt din bani publici, cu metodă și obicei.

Licitația de funcții – catedra de șpagă aplicată

În „Grădinița de cadre”, dacă vrei să fii șef, nu înveți legea.
Îți pregătești plicul.

Funcțiile nu se ocupă prin concurs.
Se ocupă prin:

• „sponsorizări” pentru evenimentele instituției,
• „atenții” pentru soții, amante, fini, rubedenii,
• plicuri, vacanțe „de protocol”, contracte mascate.

Cât costă un epolet de șef în Prahova?

• Destul cât să nu mai fii niciodată liber.
• Odată cumpărată funcția, trebuie să:
  • scoți „investiția” din protecții,
  • mușamalizezi pentru cine trebuie,
  • lovesti la comandă când primești „semnalul”.

Șefii nu sunt șefi, sunt debitori.
Răspund nu în fața legii, ci în fața celor care i-au „pus”.

Fabrica de dosare: sertar, ștergere, comandă

Cum se face justiție în IPJ Prahova?

Există trei secțiuni:

1. „Tehnica sertarului”
   • Dosarele grele, cu oameni puternici, intră frumos într-un sertar.
   • Acolo stau la „odihnă” până când trece termenul de prescripție.
   • Când întrebă cineva: „De ce nu s-a rezolvat?”
     – răspunsul e clasic: „Prea multe dosare, prea puțini oameni.”
2. „Metoda ștergerii”
   • Se caută cu lupa un „viciu de procedură”:
     • o semnătură lipsă,
     • un formular greșit,
     • o citație neconformă.
   • Dosarul se prăbușește ca „nul”.
   • Șefii ridică din umeri: „Ne-a învins procedura.”
3. „Dosarul la comandă”
   • Când trebuie eliminat un concurent economic sau un polițist incomod:
     • se fabrică plângeri,
     • se gonflează „probe”,
     • se fac audieri de formă.
   • Nu pentru adevăr, ci pentru execuție.

Asta nu mai e justiție.
E serviciu la cheie pentru cine are bani și influență.

DGIPI, DGA, SIPI – parașuta de siguranță a mizeriei

În teorie, DGIPI, DGA, SIPI sunt câinii de pază ai sistemului.
În practică, sunt bodyguarzii mafiei instituționale.

Cum funcționează:

• Oamenii compromiși (Stoican, „Sifonul”, alți „băieți speciali”) devin surse, informatori:
  • livrează liste, nume, discuții, bârfe;
  • pun la dispoziție tot ce se poate întoarce cândva împotriva cuiva.
• Structurile de control aleg:
  • pe cine să sacrifice pentru imagine,
  • pe cine să protejeze pentru utilitate,
  • pe cine să țină la „dosar” pentru șantaj viitor.

Nu ai de-a face cu un sistem care își curăță răul.
Ai de-a face cu un sistem care îl dozează, după interes.

Atmosferă internă: frică, clanuri, liste negre

De la Băicoi la Vălenii de Munte, la sediul IPJ:

„Dacă nu ești de-al nostru, ești terminat.”

„De-al nostru” înseamnă:

• taci când vezi mizerii,
• râzi la glumele șefilor,
• nu vorbești cu presa,
• nu pui întrebări de ce unul ca Iolanda e încă în sistem,
• nu întrebi de ce „Pinochio” și „Sifonul” sunt promovați, nu dați afară.

Cine nu se aliniază:

• e mutat disciplinar,
• e blocat la promovare,
• e lovit cu rapoarte, plângeri, dosărele,
• e băgat în gura „aparatului”.

„Grădinița de cadre” nu e doar un titlu de pamflet.
E realitatea unui sistem în care prostul, turnătorul și interlopul au viitor, iar omul corect are doar probleme.

Presa, singurul „control intern” rămas

În tot acest balamuc, singurii care mai pun întrebări sunt jurnaliștii.

„Incisiv de Prahova”:

• primește telefoane de amenințare,
• e „avertizat părintește” că „se joacă cu focul”,
• i se caută sursele, nu adevărul.

În logica IPJ Prahova:

• PROBLEMA nu e că avem:
  • proxeneți în preajma polițiștilor,
  • maneliști cu epoleți,
  • informatori-șefi,
  • funcții cumpărate,
  • pontaje fictive.
• PROBLEMA e că toate astea au ajuns publice.

Nu au nicio rușine pentru ce fac.
Au rușine doar să nu fie prinși.

Concluzie: IPJ Prahova – instituție în faliment moral total

Lista este lungă:

• Mocanu – manelist cu pistol, fugar de pe Facebook.
• Iolanda – agentă cu proxenet în CV, panicată în mașină la intervenții, cu bodycam la șliț.
• Iacob – șef care lucrează 2 ore, se pontează 8 și evadează cu mașina cu folii.
• Stoican „Pinochio” – bolnav cu girofar, sănătos la combinații, partener cu condamnați și farmaciști de familie.
• „Sifonul” – informator transformat în șef terorist.
• Șefi cumpărați pe bani, funcții la licitație, dosare la sertar, DGIPI/DGA/SIPI folosite ca scut, nu ca bisturiu.

Acesta este „corp de elită” al Poliției Române în Prahova.

Noi, la Incisiv de Prahova, nu avem uniformă, dar avem memorie.
Ei au epoleți, dar n-au rușine.

Episodul 47 nu închide seria. O deschide. Urmeaza, cel putin, pana la 200!

Va urma.
Și, pentru „băieții deștepți” cu gâtul gros: dacă tot vă apucați să amenințați și să șantajați, puneți mâna și citiți legea.
Că de cântat, de pozat și de fugit cu foliile v-ați ocupat destul. Vom reveni. (Cristina T.).