Featured
Lockheed Martin şi CoAspire au dezvăluit noua rachetă hipersonică multi-misiune Mako
„Pentru Marina SUA, acesta este un sistem multi-misiune, foarte capabil, accesibil, aşa că veţi ţine multe ţinte în pericol cu un singur sistem de arme care este gata acum”, a declarat Rick Loy, manager senior de program la divizia de control al rachetelor şi focului companiei, pentru Naval News.
Mako, numele derivat de la cel mai rapid rechin din mare, este prezentat Marinei SUA de către Lockheed Martin pentru viteză, accesibilitate şi versatilitate.
Potrivit oficialilor Lockheed Martin, este pentru prima dată când rachete hipersonice au fost afişate public de la începutul dezvoltării lor, în urmă cu peste şapte ani.
Un grafic redat de companie la standul CoAspire arată un F-35A al Forţelor Aeriene ale SUA care lansează şase rachete hipersonice în succesiune rapidă, atât din suporturi externe, cât şi interne.
În ciuda designului lui Mako, Loy a declarat că acest sistem nu a fost destinat programului anti-suprafaţă Hypersonic Air Launched Offensive (HALO) al Marinei SUA, care îşi propune să aducă o capacitate anti-navă de ultimă generaţie la aeronavele Super Hornets.
În schimb, Mako a fost oferta iniţială a companiei Lockheed Martin pentru programul Stand In Attack Weapon (SiAW) al Forţelor Aeriene ale SUA, care urmărea să ofere aeronavelor capacitatea de a lovi sistemele adversarului care alcătuiesc o zonă restricţionată A2/AD (Anti-Acess/Area Denial).
Ţintele enumerate în documentele bugetare includ sisteme de rachete şi de apărare aeriană, pe care Loy le-a specificat în explicaţia sa privind ţintirea multi-misiune a lui Mako.
Cel mai probabil, rachetele Mako vor fi pentru export, deoarece contractul de peste 700 milioane dolari pentru Forţele Aeriene ale SUA a fost câştigat de compania Northrop Grumman, cu un sistem care se bazează pe programul Advanced Anti-Radiation Guided Missile – Extended Range (AARGM-ER) al Marinei. Având în vedere această valoare de referinţă, se aşteaptă ca SiAW să ajungă la cel puţin 300-350 de kilometri, arată Naval News.
Potrivit lui Loy, Mako este compatibil cu orice aeronavă care are sistemul de prindere BRU-32, adic poate fi folosit de aeronave F-35, F-22, F-16, F-15 şi F-18. Compania nu a dezvăluit informaţii importante despre specificaţiile rachetei, cum ar fi raza de acţiune, modul de ghidare, sistemele de protecţie la bruiaj etc. (F. Jipa).
Sursă foto: Naval News
Exclusiv
87 de milioane pe an ca să nu plouă: anti-grindină în Vest interzis, la noi prelungit
Rachete pe bani grei, ploi pe gratis: cum a ajuns „sistemul anti-grindină” să fie acuzat că e, de fapt, anti-fermieri
Sistemul „anti-grindină” care nu există, dar se prelungește
În timp ce România e făcută terci de fenomene meteo extreme, țara nu are, în mod oficial, un sistem anti-grindină funcțional. Cadrul legal care permitea funcționarea lui a expirat în decembrie 2024, după 15 ani de viață administrativă comodă, așa că sistemul a fost suspendat… de la sine. Nu prin curaj politic, nu prin analiză științifică. Pur și simplu a expirat termenul de valabilitate, ca o conservă uitată în cămară.
Ani la rând, sistemul a funcționat în baza unei Hotărâri de Guvern valabile 15 ani – atât legislația, cât și instalațiile erau, practic, fosile tehnologice. În plus, sistemul nu are în spate un studiu tehnic serios, omologat, care să demonstreze clar ce face, cât face și, mai ales, dacă nu strică mai mult decât repară.
În timp ce marii fermieri asigurați au cerut Ministerului Agriculturii (MADR) să oprească intervențiile în atmosferă, susținând că rachetele antigrindină ar provoca secetă, micii producători cu livezi și vii ciuruite de gheață au cerut, la rândul lor, repornirea sistemului. Un război absurd într-o singură direcție: împotriva fermierilor, indiferent de tabără.
Administrația Prezidențială: „Sistem strategic”, dar scos din priză
Forumul APPR a depus o petiție la Administrația Prezidențială, cerând ca problema sistemului antigrindină să ajungă în CSAT. Răspunsul, transmis de consilierul de stat Gabriel-Cristian Piscociu (sursă: document comun APPR – Administrația Prezidențială, citat de G4Food – publicat in Exclusivitate de ziarul nostru de investigatii Incisiv de Prahova), sună frumos pe hârtie: Sistemul Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor ar fi fost conceput ca „instrument strategic” pentru protejarea economiei, mai ales a agriculturii, de fenomene meteo extreme.
În realitate, același răspuns recunoaște sec că:
- funcționarea sistemului a fost reglementată printr-o Hotărâre de Guvern valabilă 15 ani;
- cadrul normativ a expirat în decembrie 2024;
- prin urmare, sistemul este „suspendat de drept”.
Și, ca să fie limpede cine pasează cui cartoful fierbinte, Administrația Prezidențială precizează că orice decizie privind viitorul sistemului trebuie luată de Guvern și MADR, în funcție de constrângeri bugetare și de „măsuri cu eficiență demonstrată”.
Traducere: Președinția îl declară „strategic”, dar mingea e la Guvern. Iar fermierii stau cu ochii pe cer și pe facturi, nu pe comunicate.
Lecția din Vest: Europa a renunțat, România insistă
În răspunsul către Forumul APPR (sursă: Administrația Prezidențială, via G4Food –document publicat in EXCLUSIVITATE de ziarul nostru de investigatii Incisiv de Prahova), se mai menționează un „detaliu” pe care la noi pare că îl ignoră doar cei care semnează prelungiri:
majoritatea țărilor din Europa Centrală și de Vest NU mai folosesc sisteme pe bază de rachete antigrindină.
Pe lista țărilor care au renunțat la aceste sisteme, invocând eficiența redusă, riscurile de mediu sau alternative mai bune, apar:
- Germania
- Franța
- Austria
- Elveția
- Italia
- Belgia
- Olanda
- Luxemburg
În timp ce Vestul a tras concluziile, România se pregătește, politic, să tragă în continuare rachete în nori, dar pe bani publici.
În paralel, Administrația Prezidențială amintește politicos că fermierii se pot asigura împotriva grindinei și altor riscuri climatice, cu sprijin public la plata primelor de asigurare. Cu alte cuvinte: de grindină vă apără polița, de secetă… descurcați-vă!
Tanczos Barna: „Sistemul e contestat, deci îl prelungim încă 2 ani”
În mod spectaculos, în plin scandal și în plină lipsă de cadru legal valabil, ministrul interimar al Agriculturii, Tanczos Barna, anunță – prin declarații citate de G4Food, dar si din dezvaluirile in EXCLUSIVITATE ale ziarului nostru de investigatii Incisiv de Prahova – că va propune prelungirea cu 2 ani a actualului sistem, deși:
- este contestat de fermieri,
- este reclamat în justiție,
- este considerat depășit,
- nu are în spate un studiu tehnic clar și modern.
Declarația lui Tanczos Barna (sursă: G4Food) este memorabilă:
„Din punctul meu de vedere, un singur județ nu poate decide asupra întregii țări. Eu pot să înțeleg sensibilitățile, interesele, problemele locale, dar un sistem național nu poate fi oprit doar pentru că un județ dorește ca acest lucru să se întâmple”.
Pe scurt: dacă un județ îndrăznește să spună că sistemul îi usucă pământul, soluția nu e să verificăm serios problema, ci să îl prelungim pentru toată țara. Centralism atmosferic.
În același timp, același ministru admite, potrivit G4Food, că sistemul costă 87 de milioane de lei pe an, inclusiv atunci când este oprit. „Și inacțiunea costă foarte mult, exagerat de mult”, argumentează Tanczos Barna. Așadar, plătim când tragem rachete, plătim și când nu tragem. Singurul lucru constant: nota de plată.
DAJ Prahova: 91,6% dintre fermieri spun „Stop rachetelor!”
Sub presiunea scandalului din Prahova, MADR a cerut Direcției Agricole Județene (DAJ) o consultare a fermierilor (sursă: date oficiale DAJ Prahova, citate de G4Food). Rezultatul este devastator pentru sistemul antigrindină:
- 481 de fermieri, adică 91,6% dintre cei consultați, au cerut oprirea lansării rachetelor antigrindină;
- aceștia lucrează 102.905,62 ha – adică 72,09% din suprafața arabilă a județului;
- doar 44 de fermieri au susținut continuarea sistemului, cu doar 3.649,11 ha – 2,56% din suprafața arabilă.
Direcția pentru Agricultură Județeană Prahova confirmă, în datele centralizate, că peste 9 din 10 fermieri consultați sunt împotriva rachetelor. Cu toate acestea, de la București se vorbește senin de „prelungire”.
Marius Gheorghe: „De când s-a oprit sistemul, plouă normal și avem producții record”
Fermierul Marius Gheorghe, din Măgurele, Prahova, devine vocea răsunătoare a celor de jos, a celor care privesc norii nu din birou, ci din câmp. Declarațiile sale, date în exclusivitate pentru G4Food, demolează, prin simplă experiență, mitul sistemului providențial.
El lucrează într-o zonă deluroasă, cu un punct al sistemului antigrindină la maximum 5 km de exploatație. Și spune clar:
„Din momentul în care s-a oprit sistemul, plouă cum ploua înainte. Plouă normal. Suntem extrem de mulțumiți”.
Mai mult, nici atunci când funcționa sistemul, acesta nu l-a protejat:
„Pe mine m-a bătut grindina atunci când sistemul era funcțional. Mi se spunea că sunt prea aproape de sistem. În ultimii doi ani n-am avut o zi în care să fie grindină. Am revenit la o normalitate”.
Adică, pe scurt:
– cu sistem: grindină, secetă, explicații;
– fără sistem: ploi normale, fără grindină, producții record.
„De grindină ne putem asigura, de secetă nu”
Logica fermierului este simplă și, culmea, mai rațională decât a decidenților:
„De grindină ne putem feri, dar de secetă nu. Avem la dispoziție sistemul de asigurări și ni se decontează aproape jumătate din sumă. Problema noastră este lipsa apei”.
În timp ce statul pompează bani într-un sistem contestat, neomologat, care ar afecta regimul precipitațiilor, fermierii folosesc asigurări pentru grindină, dar nu au nicio plasă de siguranță contra secetei. Ceea ce acuză Marius Gheorghe este și mai grav:
„În ultimii ani, când funcționa sistemul, vedeam pe camere cum un singur nor se descărca într-o singură zonă, unde producea inundații, iar în rest nu ploua”.
Nu doar secetă, ci și fenomene meteo ciudate, localizate, într-o țară în care nu există transparență nici la bugete, nici la nori.
92% dintre fermierii din Prahova au zis „STOP” – dar Bucureștiul n-are timp de ei
Fermierii prahoveni n-au așteptat să fie întrebați. Au strâns singuri semnături:
„În Prahova sunt aproximativ 130.000-140.000 de hectare agricole. Am strâns semnături de la 92% dintre fermieri, pe vremea ministrului Florin Barbu. Prima oară sistemul s-a oprit în baza semnăturilor noastre”, spune Marius Gheorghe, citat de G4Food.
Și adaugă o acuzație directă:
„Beneficiarii finali, care suntem noi fermierii, n-am fost niciodată întrebați până când n-am strâns semnături”.
Adică sistem național „pentru agricultură”, dar implementat fără să întrebi agricultura.
„Sistemul a funcționat nelegal, fără avize. Au tras 20 de ani, fără omologare”
Acuzația cea mai grea vine tot de la Marius Gheorghe:
„Sistemul a funcționat nelegal, fără avize, fără absolut nimic. Au cheltuit sute de milioane de euro și sistemul nu este omologat. Practic, a funcționat ilegal, pentru că nu a avut avize de niciun fel. Dacă era totul în regulă, nu putea fi oprit în Prahova”.
Potrivit acestuia, nemulțumiri similare există și în Iași, Vaslui și Vrancea.
Dacă acuzațiile se confirmă, atunci nu vorbim doar de incompetență, ci de un experiment atmosferic pe bani publici, derulat „fără avize”, pe spinarea fermierilor. Dar în loc de anchete, avem propuneri de… prelungire cu doi ani.
Nu e război între fermieri. E război între fermieri și sistem
Ministrul încearcă să prezinte scandalul ca pe o bătălie între culturile mari și viticultori. Marius Gheorghe respinge categoric această mască de PR:
„Ministrul încearcă să ne pună în două tabere diferite. Suntem fermieri și noi, și ei. Ei reprezintă aproximativ 7.000 de hectare de viță-de-vie și livezi, iar noi lucrăm restul suprafețelor agricole”.
El însuși are 40 de hectare de viță-de-vie:
„Nu este un război între fermierii de cultură mare și cei din viticultură. Și eu am 40 de hectare de viță-de-vie. Ei au încercat să ne pună în antiteză”.
Nu e un conflict între fermieri, e o revoltă a fermierilor împotriva unui sistem pe care îl consideră dăunător și impus de sus.
De la 1.000 kg la 10 tone: recoltele după oprirea rachetelor
Cifrele lui Marius Gheorghe sunt tăioase ca o sentință:
„Din 25 iulie 2024, când s-a oprit sistemul, am avut precipitații. Am avut sute de litri de apă. Din acel moment suntem niște fermieri fericiți: avem ploi, avem recolte și avem ce pune pe masa unei țări întregi”.
Comparativ:
- când sistemul funcționa: 800 – 1.500 kg/ha la grâu și rapiță;
- după oprire: 8 – 10 tone/ha la grâu și 4,5 – 5 tone/ha la rapiță.
Zece ori mai mult la grâu. În același județ, cu același pământ, dar fără rachete pe cer.
Concluzia fermierului:
„Acesta este un sistem anti-fermieri, nu antigrindină”.
Sistem anti-fermieri, nu anti-grindină
Marius Gheorghe subliniază că sistemul de rachete este, oricum, depășit:
„Acest sistem nu mai funcționează decât în unele țări din estul Europei. În majoritatea statelor din vest este interzis. Este un sistem anti-fermieri, nu antigrindină”.
Fermierii din Prahova nu mai sunt dispuși să accepte experimente:
„Ei vor să pornească din nou sistemul, ca să-l omologheze. Păi au tras asupra noastră (n.red.: cu rachetele) 20 de ani și nu au avut niciun rezultat. Noi ieșim toți în stradă, dacă ei pornesc sistemul”.
„S-au jucat cu natura, iar natura le-a dat palme”
În final, fermierul pune punct, sec, unei dezbateri pe care politicienii se fac că nu o aud:
„Grindina va cădea oricum, în anumite zone. În ultimii doi ani n-am avut niciun episod de grindină în județul Prahova. Ei s-au jucat cu natura, iar natura le-a dat niște palme. În zona de tragere a sistemului se creează seceta”.
În timp ce țările din Vest au renunțat la rachetele antigrindină, România le prelungește „provizoriu”, pe bani mulți, într-un sistem contestat de peste 90% dintre fermierii consultați în Prahova, acuzat că a funcționat fără avize, neomologat, cu rezultate cel puțin discutabile.
Iar când fermierii cer CSAT, analiza științifică și oprirea definitivă a rachetelor, răspunsul de la centru e simplu:
mai tragem încă doi ani, să fim siguri că n-am înțeles nimic.
Sursa principală a datelor și declarațiilor: G4Food și G4Media, documente și răspunsuri ale Administrației Prezidențiale și ale MADR (pe care ziarul nostru de investigatii Incisiv de Prahova le-a publicat in EXCLUSIVITATE, precum și declarațiile fermierului Marius Gheorghe, citate în exclusivitate de G4Food.
Fermierii: Eroii tragici ai gliei, finanțatori ai adevărului
Restul e doar argint în nori, plumb în minciuni și tăcere grea în instituții.
Consultati arhiva: (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (AICI), (aic), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici),
(aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (AICI), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) e (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) , etc), sistemul antigrindină a fost o mafie transpartinică! Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
Inspectoratul de Protecție al Jmecherului, sezonul XIX: bețivi la volan, fini de „nași”, pozari cu vile și gândacul‑șef care încasează „merit” la A3 – Grădinița de cadre – IPJ Prahova (XIX)
Grădinița de cadre – IPJ Prahova (XIX): cum se țin bețivii la volan „activi” până la pensie
La IPJ Prahova, Codul Rutier e opțional, dar Codul Jmecherului e obligatoriu. În timp ce șoferii de rând sunt vânați la alcoolemie, în curtea poliției se cresc, la umbră, dosare penale cu politisti prinși băuți la volan, bine conservați în sertare până la ieșirea „în glorie” la pensie.
Există dosare vechi, de ani de zile, privind polițiști implicați în evenimente rutiere cu alcoolemie peste limita legală, în calitate de conducători auto. Ancheta? Un film pe pauză:
- toate probele sunt acolo – inclusiv rezultatele testelor toxicologice;
- cei care fac cercetarea penală nu înaintează cu nimic;
- nu fac demersurile obligatorii ca polițiștii să capete calitatea procesuală de suspect;
- astfel, bețivii cu uniformă nu sunt puși la dispoziție, ci rămân „activi” până mai prind niște ani pentru pensie.
Minunea asta birocratică nu se întâmplă cu binecuvântarea procurorului, ci cu complicitatea discretă a șefilor IPJ, pe ascuns de procurorii care supraveghează cercetarea penală. Procurorul crede că se lucrează, șefii știu că se amână, iar polițistul implicat își face liniștit vechimea la volan, eventual moralist în trafic.
Cazul Ivașcu Cătălin: cum devii „fin” și zbori direct din Post în BOS
Exemplu beton de „performanță” la IPJ Prahova: domnul Ivașcu Cătălin, din cadrul BOS. Omul n-a inventat el apa caldă, dar a descoperit sursa reală de putere: și-a ales bine nașul. După ce a devenit finul celebrului Pintoiu, cariera lui a început să urce ca sifoanele în pahar:
- avansare directă din Postul de Poliție Albești la structura BOS;
- ulterior, își „angajează” și soția în Poliția Prahova, direct din viața civilă;
- doamna sare etapele ca la trap: ajunge ofițer de poliție în IPJ Prahova fără să fi legitimat vreodată o persoană sau să fi aplicat o sancțiune.
Munca de jos, stradă, patrulă, nopți în teren? Astea sunt pentru gândaci, nu pentru fini de nași. Aici, cariera se construiește pe altă bază: relația e regulamentul, pila e procedura.
Gândacul‑șef Sadicovici revine: împuternicit 3 luni, „lucrări de excepție” după 2 luni
Serialul „Grădinița de cadre – IPJ Prahova” (dezvăluit public de Incisiv de Prahova) îl are ca vedetă recurentă pe comisarul‑șef Marius Sadicovici, deja cunoscut ca „gândacul‑șef” de pe A3, uns cu salariu de merit în timp ce agenții sufocau în autospeciale fără aer condiționat.
Acum, sezon nou, aceeași schemă:
- la data de 27.04.2026, Sadicovici este împuternicit ca șef al Biroului Autostrada A3 (BPA3) pentru 3 luni;
- după două luni de activitate în care, potrivit informațiilor din interior, munca lui a fost făcută de ceilalți ofițeri sau chiar agenți,
- în ședința de la Direcția Rutieră, din tot colectivul A3, singurul propus pentru majorarea salariului pentru „lucrări de excepție” este chiar el.
Adică exact omul care nu a făcut nimic spectaculos, în afară de a-și parca scaunul pe funcție și a se pregăti de pensie unsă cu bonusuri.
„Lucrări de excepție”: pixul, hârtia și tăcerea
Se mai pune o întrebare, de bun‑simț: dacă tot se vorbește de „lucrări de excepție”, cine verifică efectiv ce a făcut comisarul‑șef Sadicovici la Serviciul Rutier Prahova, când era pe o funcție de execuție, cu obiect unic de activitate – soluționarea de petiții?
Ar fi util de controlat:
- ce petiții a soluționat;
- dacă a avut vreo misiune specială;
- dacă există vreo performanță reală sau doar hârtii impecabile pentru șefi.
Poate, într-un exces de onoare, nașul său – șeful Serviciului Rutier Prahova – renunță la vreo recompensă „de merit” în favoarea finului. Sau măcar ne explică opiniei publice în ce constă acea „excepție” în afară de abilitatea de a prinde la fix trenul spre o pensie mai grasă.
Sezonul XX, teaser: pozarul ajuns șef la Plopeni, peste un ofițer care chiar muncea
Dezvăluirile nu se opresc. Urmează, în episodul XX al seriei „Grădinița de cadre – IPJ Prahova”, povestea demnă de manualul de batjocură instituțională a subcomisarului Joița Alexandru.
Decorul: Poliția orașului Plopeni.
- Aproape un an, la conducerea acestei structuri a fost împuternicit un ofițer de la investigații criminale, chiar din Plopeni.
- Om cu dosare la viața lui, respectat, cu bun‑simț, un polițist normal, care chiar știa meserie.
- Toți se așteptau ca la concursul de acum două luni să ia, firesc, șefia – nu pentru că avea vreo pilă, ci pentru că era pregătit.
Doar că, în Grădinița de cadre IPJ Prahova, criteriul „știe să facă dosare” valorează mai puțin decât criteriul „știe să facă poze și să spună «să trăiți!» pe WhatsApp cui trebuie”.
Joita Alexandru: de la „poză pentru Facebook” la vilă la Cocoșești

Pe turnantă intră neașteptat subcomisarul Joița Alexandru, omul de casă – sau, cum îi spun colegii, „sclavul” –unui fost sef, pensionat la un pas de cătușe, și al ….altui sef din rutiera.
Biografia „de succes”:
- în urmă cu aproape 10 ani, simplu agent criminalist – adică pozar profesionist;
- la IPJ Prahova, criminalistica înseamnă, de multe ori, fotograf de Facebook: poze, cadre, imagini „de impact”;
- ia examenul la ofițeri „la apelul bocancilor” și devine mare ofițer pozar, pardon, criminalist;
- cum din poză nu se trăiește regește, se mută la Rutieră;
- în 10 ani nu se remarcă prin cine știe ce expertiză rutieră, dar excelează la alt capitol:
- știe când să-i sune pe colegii agenți din teren pe WhatsApp,
- știe pe cine să „roage” să lase în pace anumiți șoferi „anarăți” de pe DN1, care transportă piatră, balast, lemn și alte „neajunsuri”,
- știe că presiunile nu vin niciodată de la patroni, Doamne ferește – totul e „din milă”.
Rezultatul? Omul care nu s-a atins de dosare penale serioase și nu are legătură cu munca reală de poliție ajunge, brusc, șef la Plopeni. Cel care muncea, ofițerul de la investigații, rămâne pe dinafară. Meritocrație inversată, marca IPJ Prahova.
Vila de la Cocosesti și balastul de pe DN1: beton armat pe banii cui?
Modelul e același, după rețeta „nașul face, finul repetă”:
- domnul nas (unul dintre ei) și-a ridicat o vilă de toată frumusețea la Cocosesti;
- ce era să facă subcomisarul Joița Alexandru? Să rămână mai prejos?
- evident că nu. Și-a ridicat și el, logic, o vilă.
- la atâtea balastiere prin jurul Ploieștiului și atâția patroni generoși, nu se poate să nu se găsească unul dispus la „pomana” unui acoperiș.
Astfel, fotografiile de Facebook se completează armonios cu fotografii de la vila proprie. Din pozar la IPJ, omu’ a ajuns boss la Plopeni. Dosare nu știe, rutieră nu practică, dar știe telefonul cui trebuie.
IPJ Prahova – „Inspectoratul de Protecție al Jmecherului”: bețivi protejați, fini promovați, pozari făcuți șefi
Din episoadele precedente (precum cel dezvăluit de Incisiv de Prahova despre gândacul‑șef Sadicovici și salariul său de merit lipit de pensie) și din noile elemente reiese un tablou clar:
- polițiști prinși cu alcoolemie peste limita legală sunt menținuți „activi” ani de zile, cu dosarele îngropate;
- avansările și transferurile se fac pe pile de nași, fini, prieteni și „sclavi” loiali;
- pozițiile de șef se dau unor oameni care știu mai bine să facă poze și să dea telefoane decât să facă poliție;
- salariile de merit și majorările pentru „lucrări de excepție” se lipesc, ca unsoarea, fix de cei mai bine conectați – ca Sadicovici la A3.
Aici nu vorbim despre derapaje izolate, ci despre un sistem întreg care funcționează după o singură lege:
jos munca, sus combinația.
„Pofta de dezvăluit” abia începe
Serialul „Grădinița de cadre – IPJ Prahova” nu e literatură. Este doar o oglindă pusă în fața unei instituții care a uitat că există pentru cetățeni, nu pentru clanuri interne de nași, fini, pozari și șefi de gândaci.
Iar după cazurile:
- Sadicovici Marius, gândacul‑șef uns cu sporuri de merit;
- polițiștii beți la volan, ținuți la adăpost până la pensie;
- Ivașcu Cătălin, fin de Pintoiu cu carieră propulsată;
- Joița Alexandru, pozar transformat în șef cu vilă,
un singur lucru e sigur:
abia acum începe pofta de dezvăluit. (Cristina T.).
Exclusiv
Poliția pe TikTok, birocrata pe fotoliu: cum se face praf pregătirea fizică a oamenilor legii
„Curul și hârtia igienică”: așa își tratează MAI propria poliție
Pentru că birocrații din aparatul central al Ministerului Afacerilor Interne – frumos „asimilați polițiștilor” doar la salarii și sporuri, nu și la riscuri – n-au pus în viața lor mâna pe o lopată și nu au fost vreodată obligați să încătușeze un răufăcător violent, pregătirea fizică a polițiștilor din stradă este tratată de aceiași birocrați „așa cum curul tratează hârtia igienică”.
Formula nu ne aparține, ci este preluată explicit din poziția publică a Sindicatului Diamantul, care radiografiază cu o precizie dureroasă disprețul față de munca reală de poliție.
Polițiștii fug, infractorii filmează: circul pe TikTok
Rezultatul acestui dispreț instituțional? TikTok-ul e plin de clipuri în care echipe întregi de 5–6 polițiști sunt puse pe fugă de o „așchie de om”, iar alteori se chinuie zeci de minute să încătușeze un bețiv recalcitrant.
În loc să vedem intervenții ferme, vedem scene de comedie neagră: polițiști care se împiedică de propriile bastoane, indivizi violenți care fac spectacol, și o autoritate a statului făcută de râs în direct, la care râde și ultimul puști cu telefonul în mână.
Iar în spatele acestui spectacol penibil, potrivit Sindicatului Diamantul, stau tocmai cei care ar trebui să reglementeze, să coordoneze și să asigure pregătirea profesională și fizică: birocrații de birou, apărați de scaune ergonomice și de geamuri fumurii, nu de vestă antiglonț.
Consiliera „experta în intervenții”: SG adjunct prin împuternicire permanentă

Dacă vă întrebați cine semnează documentele care stabilesc cum trebuie „pregătiți” polițiștii, sindicatul vă invită să vă uitați atent pe răspunsuri: în prim-plan apare o consilieră juridică Dorobanțu, împuternicită non-stop din 2018 în funcția de secretar general adjunct (SG adjunct).
Potrivit aceleiași surse, aceasta pare a fi o veritabilă „expertă în tactici de intervenție” – însă nu în intervenții pentru imobilizarea unui infractor, ci în intervenții pentru obținerea unei noi împuterniciri pe funcția de SG adjunct.
Cu alte cuvinte, nu știe cum se prinde un infractor pe stradă, dar stăpânește la perfecție arta prinderii unui fotoliu călduț în aparat.
„Taekwondo” de Netflix: specialista în violență de pe canapea
A doua „expertă” invocată în acest tablou grotesc, descris de Sindicatul Diamantul, este o stimabilă funcționară publică (nici măcar polițistă cu numele, cum este Dorobanțu) prezentată drept specialistă în „Taekwondo”.
În realitate, potrivit relatării sindicale, contactul ei cu violența se reduce la momentele în care stă în pat și vede filme pe Netflix. Acolo, printre seriale polițiste, probabil se naște închipuirea că înțelege ce înseamnă confruntarea cu un agresor real, în plină stradă, la 3 dimineața, într-un cartier rău famat.
Astfel, pregătirea fizică a polițiștilor ajunge să fie desenată, din birou, de oameni care n-au alergat niciodată după un infractor, nu au imobilizat un individ violent și nu au simțit în ceafă frica de a nu rămâne fără întăriri.
Stat pe hârtie, circ în stradă
Combinează toate aceste ingrediente – consilieră juridică transformată în „tactician de intervenție”, funcționară publică cu „Taekwondo de Netflix”, împuterniciri prelungite din 2018 și o atitudine față de pregătirea fizică „așa cum curul tratează hârtia igienică” (conform Sindicatului Diamantul) – și obții fotografia completă a unei poliții umilite.
Nu doar în fața infractorilor, ci și în fața propriilor cetățeni, care privesc pe TikTok cum 5–6 oameni în uniformă se fac de râs încercând să pună cătușe unui singur recalcitrant.
În timp ce birocrații, asimilați polițiștilor doar pe fluturașul de salariu, își mai semnează o hârtie, își mai prelungesc o împuternicire și mai bifează încă o „strategie de pregătire” scrisă cu pixul, dar niciodată cu sudoarea din teren. (Cristina T.).
-
Exclusivacum 3 zileCursa rușinii la Penitenciarul Tulcea: doi deținuți la atac, trei ofițeri la fugă, o singură poartă cu coloană vertebrală (Documente)
-
Exclusivacum 3 zile„Abonamentul la șmecherie”. Cum își făceau plinul la buget familia comisarului‑șef Popescu – «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVI)
-
Exclusivacum o ziGândacul‑șef cu salariu de „merit” – cum își unge pensia comisarul Sadicovici pe spinarea agenților sufocați în autospeciale fără aer condiționat – Grădinița de cadre – IPJ Prahova (XVIII)
-
Exclusivacum 3 zileRepublica Foișoarelor Unite: ANP regionalizează hărți, dar nu vede gardul din fața nasului
-
Exclusivacum 2 zileNu mai sunt oameni pentru funcții de conducere? Ba sunt! Nu mai sunt proști motivați! ANP, cu frânele rupte, dar cu Facebook-ul la maximum
-
Exclusivacum 2 zileRepublica Fiduciei S.A. (Bin Go Solutions SRL) – Gunoaiele, miliardele și acționarii invizibili. Cum se spală bani la umbra legii împotriva spălării banilor
-
Exclusivacum 2 zileRepublica „butoiului roșu”: Mafia deșeurilor de la Coca‑Cola Ploiești își face legea pe OLX
-
Exclusivacum o ziDe la „Alo, 112?” la „Fugi, Costine, fugi!” – cum a ajuns un dispecerat să țină loc de SMURD, ISU și Minister



