Toți cei care nu ratează nici un pelerinaj și nici o mare sărbătoare pentru a-i batjocori pe credincioși, făcându-i „pupători de moaște”, răcnesc astăzi că Biserica este în pericol.
Mesajul citat mai sus și variațiunile sale sună familiar celor care, în ultimii ani, nu au stat cu ochii închiși și cu urechile astupate.
Este bucățică ruptă din Campania Fricii de virus, de aproapele, de război, de încălzirea planetei etc.
S-a dat semnalul pentru o nouă Operațiune Psihologică, iar IPS Teodosie este Ținta.
Ce se ascunde în spatele acestei noi agitații de masă?
*De ani buni, Arhiepiscopul de la Constanța militează pentru reactivarea Mitropoliei Tomisului. A adunat mormane de documente care – spune el și grupul de cercetători care îl sprijină în acest demers – dovedesc existența aproape neîntreruptă a mitropoliei de peste 1.700 de ani.
În mai multe rânduri, IPS Teodosie a înaintat Sfântului Sinod memorii în sprijinul acestei idei, solicitând o dezbatere și eventual o decizie.
De fiecare dată, memoriile au fost respinse de cancelaria Sinodului. Au fost blocate la „registratură”.
Mai mult, în urmă cu câteva zile, Cancelaria Sinodului a emis un comunicat oțărât, în care îl pune la punct pe Arhiepiscopul Tomisului că îndrăznește să o deranjeze cu astfel de probleme, îl face albie de porci și îl amenință cu „cremenalul bisericesc”.
Presa frământată vorbește – „pe surse” – despre „suspendarea” sau chiar „caterisirea” IPS Teodosie.
Pentru ce? Nimeni nu poate să explice.
Dacă în Sinod ar fi existat o dezbatere argumentată, cu dovezile istorice pe masă, și apoi s-ar fi votat în favoarea respingerii reactivării, iar Arhiepiscopul Tomisului ar fi continuat să insiste și să tulbure apele Bisericii, un astfel de comunicat țâfnos ar fi fost poate de înțeles.
Dar NU a existat o dezbatere. NU s-au prezentat argumente serioase împotrivă. Și NU i s-a permis lui Teodosie să își susțină cauza.
În termeni de drept laic, ierarhului i s-a refuzat dreptul la un Proces Echitabil.
Mai mult, a fost amenințat pe un ton care – vorba lui Victor Roncea – amintește de înfierarea „Huliganilor de la Timișoara” de către Ceaușescu și a „Golanilor din Piața Universității” de către Iliescu.
Cancelaria Sfântului Sinod a dat cu pulanul în masă.
Și totuși, de ce a fost refuzată dezbaterea? Și de ce împotriva lui Teodosie a fost dezlănțuită urgia mediatică?
*Mitropolia Tomisului nu este un moft. Un subiect vechi de două milenii nu poate fi o bagatelă.
Dimpotrivă, ar trebui să fie un subiect crucial pentru Biserica Ortodoxă Română și pentru poporul pe care îl SLUJEȘTE. Un subiect de dezbatere pentru mediile academice și bisericești.
Refuzul de a-l supune dezbaterii, preferând un scandal monstru, denotă Frică.
Ceea ce spune că dovezile lui IPS Teodosie sunt solide. Altminteri, adversarii săi ar accepta dezbaterea, i-ar demonta argumentele și, prin votul Sfântului Sinod, ar închide definitiv chestiunea. Și totodată gura prelatului tomitan.
Pe de altă parte, este limpede că o eventuală reactivare a Mitropoliei Tomisului ar produce daune în rândurile ierarhiei. Având în vedere vechimea milenară, noua mitropolie ar deveni cea mai importantă din BOR.
Cutuma alegerii ca Patriarh a Mitropolitului Moldovei ar deveni caducă.
Iar Mitropolia Munteniei și Dobrogei, peste care conduce Patriarhul, ar deveni mai mică. Teritorial, dar și ca importanță istorică.
Așa se explică alianța de conjunctură dintre Patriarh și Mitropolitul Moldovei, și de ce IPS Teofan de la Iași – altminteri om cumpătat – a salutat Komunicatul cancelariei Sinodului și brutala punere la punct a lui Teodosie.
Așa se explică jenanta tăcere a celorlalți ierarhi față de refuzul unei dezbateri pe care logica și bunul simț o impun: multora li s-ar spulbera speranțele de mărire pe care le nutresc tainic.
*Mai este însă ceva: Teodosie deranjează. Este un personaj incomod nu doar pentru BOR ci și pentru regimul politic.
Arhiepiscopul tomitan s-a bătut aproape de unul singur în Plandemie împotriva Dictaturii Sanitare.
S-a opus închiderii bisericilor, s-a opus vaccinării, s-a opus transformării clerului în agent de propagandă sanitară, în vreme ce Patriarhul și majoritatea ierarhilor au tăcut și au înghițit.
A veștejit și ideea sărbătoririi Paștelui alături de catolici, susținută de cercurile patriarhale.
Se împotrivește vehement oricărui „aggiornamento”, oricărei „adaptări” a Ortodoxiei la aberațiile sexo-marxiste, după modelul catolic și protestant.
Și mai ales tendinței ecumeniste care începe să facă ravagii și în BOR, promovată asiduu de grupul Bănescu.
În ultimii ani, Teodosie a devenit un Simbol al rezistenței împotriva secularismului galopant, în spatele căruia tind să se alinieze, instinctiv sau programatic, majoritatea forțelor conservatoare ale României.
Ceea ce ne duce cu un pas mai aproape de miezul problemei.
*Anul 2024 va fi unul crucial pentru viitorul lumii. Cu alegeri în Statele Unite și în multe alte țări importante.
În România, vor fi alegeri locale, generale, prezidențiale și europarlamentare. Practic, am putea asista la o schimbare TOTALĂ a clasei conducătoare. Un fenomen care nu s-a mai întâmplat din 1996.
Goarnele propagandei nu pot ascunde modificările importante care se produc în peisajul politic și ascensiunea forțelor conservatoare.
Dar mai ales, nu pot ascunde starea de nemulțumire a românilor, care par să fi ajuns la saturație. Mămăliga amenință să explodeze din nou.
În acest context, Statul Paralel vede în Teodosie un pericol major, care poate cataliza forțele schimbării. Nu neapărat politice, cât mai ales civice.
De aceea, ierarhul tomitan trebuie scos din joc cât mai rapid. Înainte de începerea campaniei electorale.
Așa se explică abjecta făcătură Recorder și dosarul DNA.
Așa se explică și iminentele măsuri „disciplinare” pe care BOR – care în ultimii ani a devenit captiva statului – le va lua împotriva sa, folosind Mitropolia Tomisului ca pretext pentru o ambuscadă în care să-l prindă și să-l târnosească.
Statul Paralel și Biserica Paralelă mână în mână pentru anihilarea Inamicului Public nr. 1.
*Dar nici asta nu e tot. Marea, adevărata miză nu o reprezintă 2024, ci 2025.
Atunci se împlinesc 1.700 de ani de la Sinodul de la Niceea. Când au fost puse bazele canonice și dogmatice ale Ortodoxiei.
La Niceea a început marea călătorie spre Cer a Bisericii Luptătoare.
De câțiva ani buni, de când dracilor li s-a permis să joace tontoroiul pe Pământ, ne-am obișnuit cu simbolistica demonică.
Forțele întunecate vor să folosească aniversarea Sinodului de la Niceea pentru un mare brânci ecumenist, care să ducă la apropierea/unirea Bisericii Catolice cu cea Ortodoxă.
Profitând și de faptul că, în 2025, Paștele va fi sărbătorit în același timp de toți creștinii, Vaticanul și Constantinopolul intenționează să stabilească o dată fixă comună pentru Înviere și pe viitor.
Aceasta ar urma să fie „Kilometrul 0″ al unei reunificări rapide și formale, care nu ar avea nimic de-a face cu credința, cu dogma, cu duhul și cu Hristos, dar totul de-a face cu Globalizarea.
Cea mai mare piedică în calea globalizării este Hristos.
Pentru ca această mare sărbătoare sabatică să reușească, este nevoie de anihilarea tuturor forțelor care, cu orice risc, aleg să rămână fidele Mântuitorului.
Iată de ce trebuie eliminat Teodosie și toți cei ca el.
În 2025, invocându-se spiritul unei Nicee răsturnate, urmează să fie pusă pecetea Marii Resetări pe fruntea lumii.
Atunci, este programată smulgerea ultimului butaș din Vița de Vie a Domnului – Ortodoxia.
P.S. Ce sinistră ironie: în numele Sinodului de la Niceea, la care Mitropolia Tomisului a avut un reprezentant, lui Teodosie i se refuză Sinodalitatea, fiind pus la punct cu morgă și suficiență Papală!
Adrian Pătrușcă
preluare de pe Activenews.ro
„Românii preferă alimentele din import”: O acuză paralelă cu realitatea?
