Featured
„Românii din Spania ar putea obține dublă cetățenie, un acord în acest sens fiind negociat de România și Spania”
Exclusiv
Asociație PRIVATĂ, coordonată de STAT: Cum își ține M.A.I. rezerviștii la căldură pe banii contribuabililor
Când un secretar de stat devine „șef de ONG”
Cine „coordonează” o asociație de drept privat? În România, răspunsul e simplu: un SECRETAR DE STAT. Nu, nu e glumă.
Din ordinele pe care Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” le-a obținut în instanță — dosarul nr. 7041/3/2024, hotărâre definitivă — răsare o relație care merită scoasă la lumină, la rubrica „așa NU”: modul în care este sprijinită, din resurse publice, Asociația Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din M.A.I. (ANCMRR).
La bază stau două ordine de ministru, ambele NESECRETE (deci, teoretic, nimic de ascuns):
– OMI nr. 615/1996, semnat de ministrul Ioan-Doru Tărăcilă;
– OMI nr. 132/2001, care îl completează, semnat de ministrul Ioan Rus.
Din ele se naște o poveste de manual despre cum o asociație PRIVATĂ poate fi ținută în brațe de STAT, direct, oficial, cu bani, mașini, spații și protecție.
Asociație de drept privat „sub directa coordonare” a unui demnitar
ANCMRR este, pe hârtie, persoană juridică de drept privat, cu organe proprii, alese, în stil „democratic asociativ”.
Și totuși, art. 1 din OMI 615/1996 o așază, negru pe alb, „sub directa coordonare a secretarului de stat și șef al Departamentului Înzestrare și Logistică”.
Așadar:
– nu sub coordonarea Adunării Generale,
– nu sub coordonarea propriului Consiliu Director,
– ci „sub directa coordonare” a unui secretar de stat, demnitar politic, din minister.
Într-o lume normală, asta s-ar numi ingerință politică într-o entitate privată. La noi, se numește… ordin de ministru.
Sediu gratis, mașină la scară, diurnă la pachet
Prin același OMI 615/1996, structurile M.A.I. se transformă oficial în furnizor logistic al unei asociații private.
Ce pun la dispoziție, din bani publici?
– spații și sedii, fără taxe și fără chirie;
– decontarea cheltuielilor de transport, a diurnei de delegare și a cazării;
– autoturisme de serviciu, în limita a 3.000 moto/km pe an, atât pentru conducerea centrală, cât și pentru filiale;
– regulamente, colecții de legi, publicații, spațiu tipografic și popularizare în publicațiile ministerului;
– acces la asistență medicală, case de odihnă, cămine de garnizoană și stațiuni.
Pe românește:
– Sediu? De la minister.
– Mașină? De la minister.
– Drum, cazare, diurnă? De la minister.
– Promovare? Tot prin minister.
ANCMRR e de drept privat doar când e vorba să-și păstreze liniștea față de politic. Când e vorba de cheltuieli, devine, brusc, copil de suflet al statului.
Anul 2001: „membri plătiți” din bani publici
Dacă în 1996 logistica era generoasă, în 2001 ministerul a decis să treacă la nivelul următor: bani în mână.
OMI 132/2001 adaugă un articol nou, art. 8¹, cu următorul efect:
M.A.I. poate încheia convenții cu membri ai asociației și îi poate remunera, prin Direcția Resurse Umane și Direcția Financiară și Contabilitate.
Adică:
– ministerul coordonează o asociație privată,
– ministerul o întreține logistic,
– si, la final, ministerul poate plăti nominal membri ai ei, din fonduri publice.
Cu alte cuvinte, nu mai vorbim doar de „sprijin moral” sau „respect pentru rezerviști”, ci de canal financiar direct, legalizat prin ordin de ministru: bani publici → membri ai unei asociații private „coordonate” de stat.
Temeiul juridic, dispărut pe drum: lege abrogată, bani în continuare?
Aici începe partea care nu mai e doar scandalos-morală, ci și potențial ilegală.
OMI 132/2001 se bazează pe Legea nr. 130/1999 privind „unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în muncă”, lege care reglementa și convențiile civile. Problema?
Legea 130/1999 a fost abrogată.
Întrebarea firească este:
– Pe ce bază legală se mai pot încheia astfel de convenții astăzi?
– Pe ce textele de lege se întemeiază, în prezent, plata acestor membri ai unei asociații private, pe bani publici?
Dacă temeiul a murit, dar practica a rămas vie, nu vorbim doar de o „tradiție administrativă”, ci de posibile plăți fără fundament legal.
De ce ar trebui să-i pese contribuabilului?
Pentru că nu discutăm de un moft de regulament intern, ci de:
– bani publici,
– acces privilegiat,
– și tratament diferențiat față de alte structuri asociative din M.A.I.
Un polițist în activitate, membru de sindicat, trăiește alt film:
– Sindicatul nu primește sedii gratuite la cheie „prin ordin de ministru”;
– Nu are mașini de serviciu la dispoziție, cu moto/km alocați din pix;
– Nu i se decontează automat diurne și cazări doar pentru că există;
– Nu este pus „sub coordonarea directă” a unui secretar de stat — și nici n-ar accepta așa ceva.
Independența unei organizații se măsoară prin distanța față de instituția pe care, la nevoie, trebuie s-o poată critica.
O asociație de rezerviști ținută în brațe, coordonată și eventual plătită de minister nu mai e doar o structură de sprijin. Devine, în fapt, o anexă comodă a instituției.
Ce am făcut, concret
Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” nu s-a oprit la indignare. A trecut la acte.
În baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, prin cererea nr. 10 din 18.06.2026, am solicitat M.A.I. să clarifice, în cifre și acte, nu în lozinci, următoarele:
- Ce resurse au fost puse efectiv la dispoziția ANCMRR?
– ce spații și sedii, unde, pe ce perioadă;
– ce autoturisme, cu ce consum (moto/km), pe ce ani;
– ce sume totale, defalcate pe ani, au fost alocate sau cheltuite. - Câte convenții s-au încheiat pe baza art. 8¹, cu cine și pentru ce?
– număr total de convenții încheiate;
– funcțiile/rolurile persoanelor din asociație care au fost plătite;
– cuantumul sumelor plătite, pe ani. - Pe ce temei legal se mai aplică, astăzi, aceste ordine?
– există acte noi care le preiau sau actualizează?
– s-au emis interpretări interne după abrogarea Legii nr. 130/1999?
– se mai fac plăți și facilități în baza unor dispoziții rămase „istorice” doar pe hârtie?
Răspunsul M.A.I. va lămuri dacă vorbim despre:
– un cadru mort, păstrat ca relicvă administrativă,
sau
– un canal activ de transfer de resurse publice către o structură de drept privat, formal „independentă”, dar „coordonată direct” de minister.
Ce urmează
După primirea răspunsului oficial, vom analiza:
– dacă există temei legal actual,
– dacă nu s-au depășit limitele legale privind cheltuirea banului public,
– și dacă nu cumva aceste ordine ar trebui revizuite, limitate sau abrogate.
Nu ne interesează poleiala patriotică, nici discursurile despre „respect pentru rezerviști”, ci legalitatea și corectitudinea modului în care sunt folosite resursele tuturor.
Până atunci, rămâne întrebarea incomodă:
Cât de „privată” mai e o asociație plătită, găzduită și coordonată de stat? (Cerasela N.).
Exclusiv
Ședință de „dialog social”: când liniștea e obiectiv de serviciu
La sediul Direcției de Poliție Transporturi din cadrul IGPR s-a bifat, recent, o nouă ședință de „dialog social”. De o parte, conducerea direcției. De cealaltă, o delegație a Sindicatului Polițiștilor Europeni „Europol”.
Subiectul oficial: „modificările ce urmează a fi efectuate la nivelul structurilor de poliție transporturi, în vederea eficientizării activității acestora”. Tradus: se discută din nou cum să facem mai mult cu mai puțin, dar să pară reformă.
Mesajul-vedetă, transmis „clar”: Direcția de Poliție Transporturi și Secțiile Regionale de Poliție Transporturi nu se desființează.
Doar se reorganizează „anume structuri”, pentru „îmbunătățirea serviciului polițienesc acordat cetățenilor”. Formula clasică: nu vă speriați, nu se taie capete, doar se mută scaunele.
Sedii „salvate” prin soluție legislativă… aflată în circuit
Una dintre marile neliniști ale polițiștilor de la transporturi: spațiile în care își desfășoară activitatea. Multe sedii sunt în clădiri aflate în proprietatea Ministerului Transporturilor, iar discuțiile despre chirii au aprins beculețe roșii.
Răspunsul oficial:
– „A fost identificată o soluție legislativă pentru menținerea actualelor sedii”;
– implementarea ei „se află în circuit procedural”.
Cu alte cuvinte:
– stați liniștiți,
– nu știm când,
– nu știm cum,
– dar „am identificat o soluție”.
Soluția vizează menținerea în folosință a spațiilor utilizate în prezent, deși acestea nu aparțin M.A.I. Între timp, polițiștii continuă să lucreze în spații a căror siguranță juridică stă agățată de un „circuit procedural”.
Funcțiile de conducere vacante: calendarul promisiunilor
Un alt punct: funcțiile de conducere vacante la nivelul structurilor subordonate nemijlocit.
Domnul director:
– „avem în atenție situația acestora”;
– „vor fi demarate procedurile pentru organizarea concursurilor”.
Negru pe alb, la nivelul DPT:
– au fost inventariate funcțiile de conducere vacante de mai mult de 12 luni;
– „este avută în vedere” întocmirea unui calendar pentru organizarea concursurilor,
– astfel încât polițiștii interesați „să aibă un orizont de timp clar” și să se poată pregăti.
Practic:
– funcțiile sunt vacante de peste un an,
– s-a făcut inventarul golului,
– acum se ia în calcul un calendar pentru a umple golul.
Polițiștii așteaptă conducere stabilă, primesc… inventariere și promisiunea unui eventual calendar.
Funcții neatractive, coeficienți mici, oameni greu de găsit
S-a discutat și despre clasicul „schema avem, oameni nu”.
Există funcții de agent/ofițer cu coeficienți de ierarhizare reduși, adică prost plătite, neatractive și dificil de ocupat. Fix acolo unde volumul de muncă este, adesea, mai mare.
Conducerea DPT spune:
– problema este „în atenție”;
– vor fi făcute demersuri pentru creșterea nivelului acestor funcții.
Sindicatul Europol vine cu o propunere concretă:
– transformarea funcțiilor neatractive în funcții cu coeficient de ierarhizare superior;
– inclusiv prin reorganizarea unor funcții inferioare în posturi mai atractive profesional și salarial.
În teren, polițiștii știu deja realitatea: dacă vrei oameni buni pe poziții grele, nu o faci cu coeficienți de ierarhizare de muzeu.
„Dialog social” pe hârtie vs. dialog real în teritoriu
Un alt subiect: lipsa dialogului social la nivelul structurilor teritoriale.
Domnul director se declară mare susținător al transparenței și dialogului social. Spune că transmite constant acest mesaj și șefilor Secțiilor Regionale de Poliție Transporturi.
În realitate, din teritoriu vin sesizări că dialogul:
– lipsește,
– e formal,
– sau e folosit doar pentru a anunța decizii deja luate.
Sindicatul subliniază clar: dialogul social trebuie să fie real, obiectiv și efectiv, mai ales în privința:
– recompenselor,
– avansărilor înainte de termen,
– majorărilor pentru lucrări de excepție și misiuni speciale,
– și a oricărei măsuri care afectează interesele economice, sociale și profesionale ale polițiștilor.
Altfel, nu vorbim de dialog social, ci de monolog instituțional cu stenogramă.
Transporturile aeriene: mai puține funcții, de trei ori mai mulți pasageri
Pe linia transporturilor aeriene, s-a ridicat un dezechilibru strigător la cer: între numărul de funcții alocate și volumul real de activitate, raportat la traficul de pasageri.
Cms. șef Surduleac Valentin, șeful Serviciului Transporturi Aeriene, explică:
– au fost trimise mai multe solicitări, inclusiv în anul 2025, către DGMO din cadrul M.A.I.;
– s-a cerut suplimentarea numărului de funcții;
– toate au fost respinse sau ignorate.
Exemplu concret:
– Biroul de Poliție Transporturi Aeriene Timișoara are mai puține funcții decât Biroul de Poliție Transporturi Aeriene Craiova;
– traficul de pasageri la Timișoara este aproape de trei ori mai mare.
La nivelul DPT se trimit, anual, rapoarte motivate către IGPR pentru suplimentarea numărului de funcții.
Rezultat până acum: zero soluții, dar multe hârtii.
Subdimensionare cronică și o „nouă concepție” promisă
Tot în cadrul întâlnirii s-a discutat și despre subdimensionarea unor structuri din DPT, mai ales acolo unde volumul de muncă este ridicat.
Conducerea direcției promite:
– o nouă concepție de organizare și dimensionare,
– care să o înlocuiască pe cea precedentă, datând din 2005.
Noua concepție ar trebui să stabilească un algoritm ce va ține cont de:
– volumul de muncă,
– situația operativă,
– dinamica activității,
– alte elemente obiective,
pe baza cărora structurile de poliție transporturi să fie dimensionate corect.
Polițiștii aud de ani de zile de „noi concepții” și „noi algoritmi”. Între timp, realitatea rămâne aceeași: prea puțini oameni, prea multă treabă.
Fișe de post și indicatori din alt secol
Reprezentanții Sindicatului Europol au ridicat și problema fișelor de post și a indicatorilor de performanță.
Mesajul lor:
– documentele actuale nu mai corespund realității;
– nu reflectă obiectivele reale și nici volumul efectiv de muncă din teren.
Conducerea promite din nou:
– fișele de post și indicatorii vor fi reevaluate;
– vor fi adaptați la realitatea actuală, în raport cu obiectivele instituționale și rezultatele așteptate.
Rămâne de văzut când și cum. De prea multe ori, „actualizarea” rămâne la nivel de intenție, iar polițistului i se cere performanță pe indicatori concepuți pentru altă epocă.
Stabilitate, predictibilitate și sfârșitul incertitudinii… cândva
În finalul întâlnirii, s-a vorbit mult despre nevoia de stabilitate pentru Direcția de Poliție Transporturi și structurile subordonate.
Ideea de bază:
– polițiștii din transporturi au fost ținuți, ani la rând, într-o incertitudine permanentă;
– nu știau dacă direcția se desființează, se comasează, se fărâmițează;
– nu știau dacă își pierd sediile, funcțiile, atribuțiile.
Polițiștii din transporturi au nevoie de:
– predictibilitate,
– structuri funcționale,
– scheme de personal dimensionate corect,
– garanția că reorganizările nu le vor afecta negativ drepturile, statutul și activitatea profesională.
Sindicatul și conducerea direcției și-au luat, reciproc, angajamentul:
– să susțină și să documenteze disfuncționalitățile;
– să vină cu soluții și propuneri reale, pentru ca polițiștii să își poată face treaba în condiții decente.
Ce urmează și unde pot vorbi polițiștii din teren
După ce propunerile de „eficientizare” a activității structurilor de poliție transporturi vor fi aprobate, acestea vor trebui discutate și la firul ierbii:
– cum se aplică,
– cine pierde,
– cine câștigă,
– și, mai ales, dacă polițistul din teren chiar simte vreo îmbunătățire.
Sindicatul Europol îndeamnă polițiștii din transporturi să nu rămână spectatori și să transmită:
– propuneri,
– observații,
– probleme concrete,
la adresa: politiatransporturi@sindicateuropol.ro
Până atunci, un lucru e sigur:
Direcția de Poliție Transporturi „nu se desființează” — dar realitatea polițiștilor de acolo rămâne deocamdată la fel de tensionată ca înainte. (Cerasela N.).
Featured
Schimbare de strategie la PNL: parlamentarii liberali propun redeschiderea minelor de cărbune
După o perioadă în care politicile energetice au fost concentrate pe închiderea anticipată a exploatărilor de cărbune, Partidul Național Liberal (PNL) a inițiat un proiect de lege prin care propune reluarea activității în minele de huilă și lignit. Conform publicației Cotidianul Național, sub semnătura jurnalistei Claudia Marcu, noul proiect legislativ invocă nevoia urgentă de a asigura securitatea energetică a țării în contextul tensiunilor geopolitice actuale.
Cărbunele este reconsiderat drept combustibil strategic pentru securitatea națională
În expunerea de motive a proiectului, care se întinde pe aproximativ 50 de pagini, inițiatorii subliniază că România deține rezerve de cărbune suficiente pentru următorul secol. Aceștia susțin că huila și lignitul trebuie să rămână componente de bază în mixul energetic național, oferind stabilitate și autonomie sistemului în fața unor potențiale crize. „Cărbunele este resursa energetică primară de bază în susținerea securității energetice naționale și regionale”, afirmă parlamentarii PNL, punctând necesitatea constituirii unor stocuri de rezervă.
Riscurile geopolitice și amenințările de război impun utilizarea resurselor indigene
Un argument central al inițiativei legislative vizează vulnerabilitatea României în cazul unui conflict armat sau al unui embargo energetic extern. Liberalii avertizează că întreruperea fluxurilor de energie importată ar putea paraliza infrastructura critică, de la spitale la sistemele de apărare. Din această perspectivă, exploatarea resurselor interne de cărbune este văzută ca o garanție pentru funcționarea neîntreruptă a statului și pentru protejarea economiei naționale de fluctuațiile imprevizibile ale prețurilor internaționale.
Recunoașterea unei erori legislative privind interdicția totală a exploatării cărbunelui
Proiectul de lege aduce și o recunoaștere a faptului că reglementările anterioare, precum OUG 108/2022, au fost eronate prin interzicerea totală a activității miniere. Inițiatorii admit acum că stoparea exploatării chiar și pentru scopuri neenergetice (industria chimică sau farmaceutică) a reprezentat o încălcare a libertății economice garantate de Constituția României. Această „revelație” legislativă sugerează o încercare de a echilibra obiectivele de protecție a mediului cu necesitățile de dezvoltare industrială și socială ale țării.
-
Exclusivacum 5 zileEvadare cu scandal de pe șantier, evadare pe șest din fortăreață: când sare gardul deținutul, sare și dublul standard din ANP
-
Exclusivacum 5 zileDe la „Prestij” la „Maneliadă”: fief interlop în buricul Ploieștiului, cu IPJ Prahova la butonul de mute
-
Exclusivacum 5 zileBreaking news din Prahova profundă: comuna Ariceștii Rahtivani dă peste cap handbalul românesc și învață granzii ce înseamnă ambiția la vârsta de 11-12 ani
-
Exclusivacum 5 zilePensie cu „viluță la pachet”: șeful împuternicit de la IPJ Prahova fuge din funcție, dar nu și cu mâna goală
-
Exclusivacum 2 zileIPJ Prahova, fabrica de „deranjați”: de la cetățeanul care sună la 112, la polițistul care nu pupă papucul șefului. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (IX)
-
Exclusivacum 2 zileBreaking news pe DN1: Melcul IPJ Prahova si-a luat, in sfarsit, Loganul
-
Exclusivacum 3 zileNoaptea, ca hoții de mochete. Pamflet despre caracatița de lux din Ministerul Economiei
-
Exclusivacum 3 zileArde satul, stingem cetățeanul! Biroul Control Intern IPJ Prahova, pompier de imagine pentru polițiștii ‘deranjați’”.„Grădinița de cadre” IPJ Prahova (VIII)



