Featured
„Pentru prima dată, o operațiune comună a CIA, KGB, GRU și a serviciilor maghiare au lucrat impreuna pentru răsturnarea dictatorului român”
Presa rusă a publicat, în premieră, mărturiile unui ofiţer al serviciilor ruse care a participat la operaţiunea comună a CIA, KGB, GRU şi serviciile maghiare de înlăturare a dictatorului român.
Pentru prima dată, o operațiune comună a CIA, KGB, GRU și a serviciilor de informatii maghiare au lucrat impreuna pentru răsturnarea dictatorului român, Nicolae Ceausescu, ne spune un participant direct la conspirație din serviciile speciale ruse.
Ofiter rus de informatii : “Cu viitorul preşedinte al României şi prieten al lui Gorbaciov, Ion Iliescu, a lucrat rezidentul Direcţiei Principale a KGB.”
№ 6 (247) DIN 17 februarie 2011 [“Argumentele saptamanii” de Alexander Kondrashov]
În Budapesta, la direcţia de informaţii a trupelor sudice ale armatei ruse, Roman era cel mai tânăr ofiţer. Un locotenent major în poziţia de maior, nu e de glumă! „Ce carierist”, cârteau căpitanii bătrâni.
Cu toate astea, nici ei nu puteau nega faptul că nimeni nu cunoştea atât de bine limbile străine precum acest tânăr. Roman vorbea foarte bine germana şi franceza, iar maghiara şi româna, ca şi rusa, de altfel, îi erau limbi materne. S-a născut şi a crescut în Transcarpatia, în oraşul Muncaci (Muncevo), iată de ce nici nu ştia cât sânge maghiar sau românesc îi curge prin vine. La petreceri, prietenii îl întrebau: ce naţionalitate are? Citându-l cu ironie pe Bismarck, locotenentul major le răspundea ironic că: “A fi roman nu-i o nationalitate, ci o profesie”. (n.red. Aluzie la vorbele lui Bismarck, care referindu-se la politicienii romani de pe vremea sa pe care nu-i agrea, ar fi spus: “A fi roman nu-i o nationalitate, ci o profesie”)
În acea perioadă, în România, spre deosebire de Ungaria, nu existau trupe sovietice. Din această cauză un ofiţer al spionajului militar cu greu îşi putea exercita sarcina de monitorizare a programului nuclear românesc.
Cele mai utile rămân vizitele în Transilvania şi întrevederile cu maghiarii din Transilvania. La Timişoara, serviciile secrete sovietice dispuneau de o reţea largă de agenţi secreţi sovietici.
Fariseii politici
Ca un profesionist adevărat, Roman timp de 20 de ani nu a deconspirat niciun nume, locurile conspirative şi parolele colaboratorilor săi români. Cu toate acestea, el a dezvăluit unele detalii ale operaţiunii de înlăturare a lui Nicolae şi a Elenei Ceauşescu. Şi acest lucru a fost determinat de…însuşi Gorbaciov.
Acum, cu ocazia aniversării a 80 de ani, în presa occidentală a pornit o întreagă campanie în favoarea lui Mihail Sergheevici. Toţi îl slăvesc pe „Gorbi”… Şi chiar însuşi Gorbaciov era interesat de menţinerea unei imagini de bunic blând. Roman recunoaşte că i-a fost silă să asculte cum, primul şi ultimul preşedinte al Uniunii Sovietice a condamnat la Bucureşti execuţia soţilor Ceauşescu în decembrie 1989. La întrevederea cu jurnaliştii, fostul lider sovietic a declarat că ei au fost împuşcaţi „asemenea unor animale”, iar acest lucru nu trebuie făcut, „oricât de complicată ar fi fost situaţia în ţară”.
În cadrul unei vizite private, fostul preşedinte sovietic s-a întâlnit cu fostul preşedinte al României, Ion Iliescu. Cei doi aveau multe lucruri de care să-şi aducă aminte. Execuţia soţilor Ceauşescu la peretele unui veceu rămâne pe conştiinţa lor, afirmă Roman.
În noiembrie şi decembrie 1989, tânărul spion rus a exercitat funcţia de traducător al unor şefi superiori, sosiţi cu o misiune secretă de la Moscova.
Ore întregi, generalii GRU au purtat discuţii cu şefii serviciilor secrete maghiare. Roman îşi aminteşte bine că oaspeţii din capitală au subliniat în mai multe rânduri că acţionau în conformitate cu ordinele ministrului apărării al URSS şi la ordinele preşedintelui sovietic Mihai Gorbaciov.
În acea perioadă, înlăturarea unui şef de stat putea fi autorizată doar de Secretarul General al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică. Cu toate acestea, ofiţerii GRU erau circumspecţi şi au decis să acţioneze doar prin intermediul serviciilor maghiare.
Abia acum, prim-ministrul de atunci al Ungariei, Miklos Nemet, recunoaşte într-un interviu publicat în ziarul „Magyar Hirlap” că serviciile maghiare au livrat armament opoziţiei române în ajunul evenimentelor tragice, fiind antrenaţi în tabere militare din Ungaria.
Timp de două decenii acest lucru era menţinut în taină. Pe lângă aceasta, în rând cu maghiarii, viitorii „revoluţionari” erau instruiţi şi de specialiştii sovietici din trupele speciale. Lucrurile nu s-au limitat doar la acestea. Serviciile sovietice şi maghiare au reuşit să recruteze mulţi funcţionari români de partid şi din aparatul de stat.
Cu viitorul preşedinte al României şi prieten al lui Gorbaciov, Ion Iliescu, a lucrat rezidentul Direcţiei Principale a KGB.
GRU avea în vizor armata română. Printre agenţii recrutaţi se afla şi viitorul ministru al apărării în primul guvern al lui Iliescu – generalul Victor Stănculescu. Pe atunci el era printre favoriţii Elenei Ceauşescu. Deplină încredere în “favoritul” soţiei avea şi Nicolae Ceauşescu.
Prima Etapa a dezinformarii
Cu toate acestea, rolul principal în organizarea acţiunilor diversioniste în România l-au jucat nu KGB, GRU sau serviciile secrete maghiare. O bună parte a operaţiunilor au aparţinut CIA.
Sef statie CIA Europa in 1989
Astăzi, conducătorul secţiei CIA pentru Europa de Est, Milton Bearden, recunoaşte că toate acţiunile subversive au fost dirijate din Washington. Care a fost totuşi tehnologia schimbării regimului din România? În prima etapă – discreditarea lui Ceauşescu.
În acest scop, zeci de agenţi ai serviciilor secrete lucrau pentru ca în presa internaţională să ajungă cât mai multe „materiale compromiţătoare” despre dictator şi anturajul său. Spre exemplu, ziarele scriau că Comandatul Suprem al Armatei a conferit gradul de locotenent căţeluşului său de pluş.
Etapa a doua a dezinformarii
În etapa a doua a operaţiunii s-a recurs la promovarea unor posibili succesori ai dictatorului.
Astfel, în presă a apărut informaţia că posibilul succesor al lui Ceauşescu ar putea deveni Ion Iliescu.
Etapa a treia a dezinformarii
În a treia etapă a războiului informaţional s-a pus accentul pe manipularea informaţiilor cu privire la evenimentele din Timişoara, unde în timpul ciocnirilor cu agenţii Securităţii române „ar fi decedat cetăţeni paşnici”. Roman îşi aminteşte cum cadavrele celor „asasinaţi” au fost prezentate la toate posturile de televiziune din lume, fiind aduşi, în realitate, de la morgile din regiune. De fapt, aceste cadavre aparţineau unor persoane care au murit de moarte bună. Americanii plăteau sanitarilor câte o sută de dolari pentru „o bucată”.
Pentru România din acea perioadă această sumă era una enormă.
Antihristul ucis de Crăciun
În timpul Crăciunului catolic, viaţa din Ungaria se opreşte. Iar în Transilvania, unde se afla Roman, situaţia era tensionată. În noaptea de 26 spre 27 decembrie, postul român de televiziune a prezentat procesul asupra soţilor Ceauşescu. Audierile au fost scurte. Lui Ceauşescu i-a fost încriminată asasinarea a peste 60 de mii de persoane. Astăzi, potrivit datelor de care dispunem, pe străzile din Bucureşti şi Timişoara au decedat în jur de o mie de persoane.
Dar există şi un alt detaliu, pe care nu-l putem ignora, pierderile din rândurile militarilor şi organelor de forţă. Printre ei, peste 325 de persoane au fost omorâte şi 618 rănite.
Acest lucru demonstrează că pe teritoriul României au acţionat grupuri înarmate pregătite în bazele militare secrete din Ungaria.
Tot atunci în România au ieşit la iveală şi ţintaşii sportivi. (Amintiţi-vă cum în octombrie 1993 nişte ţintaşi trăgeau în Moscova asupra Clădirii Parlamentului şi asupra trupelor de destinaţie specială „Vâmpel”).
Este de evidenţiat că în acea perioadă nu au existat nici un fel de competiţii sportive.
După 25 decembrie, 257 de bărbaţi au zburat din Bucureşti în unul din statele din Orientul Apropiat.…După pronunţarea sentinţei, condamnaţii au fost scoşi în curte şi puşi la zidul unui veceu soldăţesc. Când Nicolae Ceauşescu a înţeles că i-a venit sfârşitul, a început să cânte „Internaţionala”, apoi a strigat „Jos trădătorii!”.
Au răsunat rafale de arme. Soldaţii au descărcat în Ceauşescu şi soţia sa peste 90 de gloanţe. Acest lucru a avut loc la ora 14.50, la 25 decembrie. Când cadrele erau prezentate la postul de televiziune, o voce de după cadru a spus: „Antihristul a fost ucis de Crăciun!”.
Organizatorul procesului împotriva lui Ceauşescu a fost fidelul general Victor Stanculescu.
La scurt timp după ce a obţinut comanda asupra forţelor militare ale României, acest agent al câtorva servicii secrete a trecut deschis de partea complotiştilor. Şi nu doar el. Ceauşescu a fost trădat şi de conducerea Securităţii. De altfel cum poate fi explicat faptul că împotriva atotputernicului şef al Securităţii, generalul Iulian Vlad, niciun martor nu a acceptat să dea mărturii. Iar „dulăii de pază” care l-au executat pe Ceauşescu, generalii Virgil Măgureanu şi Victor Stănculescu au ocupat posturile de şef al Serviciilor Secrete şi respectiv de ministru al apărării.
Frica de bomba atomică românească
La sfârşitul anului 1988, „problema românească” a devenit una centrală în negocierile lui Gorbaciov, Şevarnadze şi Iakovlev cu Occidentul. Problema nu consta în faptul că în presa sovietică Ceauşescu era prezentat drept un „stalinist” şi duşman al perestroicii, chiar dacă acesta într-adevăr a declarat în cadrul congresului PCR că „mai curând Dunărea îşi va schimba cursul decât va fi realizată perestroika în România”. Problema nu a constat nici în antipatia personală a lui Gorbaciv faţă de Ceauşescu. În marea politică nu există loc pentru sentimente.
Eduard Shevardnadze
Există doar interese. Acestea coincideau la Bush-tatăl şi Goraciov într-un singur subiect comun: să nu permită României să devină o puterea nucleară. Mai ales că exista deja problema ambiţiilor nucleare ale Chinei.
Potrivit lui Roman, Bucureştiul inițiase proiectului realizării armei nucleare în anul 1976. Pentru fabricarea acesteia a fost format un grup de fizicieni, care lucrau într-un centru secret din oraşul Măgurele. Aşa cum este astăzi în cazul Iranului, oficial, lucrările erau realizate în domeniul energeticii nucleare. Rezultatele pozitive i-au permis lui Ceauşescu să declare oficial în mai 1989 despre faptul că, din punct de vedere tehnic, România este capabilă să producă arme nucleare.
În decembrie 1989, Ceauşescu a fost înlăturat şi executat. În zadar s-a lăudat. Pentru crearea bombei nucleare românii mai aveau de lucrat încă zece ani.
Roman povesteşte că cei doi generali GRU nu au plecat la Moscova după asasinarea lui Ceauşescu.
Împreună cu grupul spionilor militari din Grupul de Sud al forţelor militare sovietice, au trecut din Budapesta la Bucureşti. Au început căutările contactelor printre fizicienii români. Desigur, sovieticii nu aveau nevoie de secretele legate de producerea armei nucleare. Nu era nevoie decât înlăturarea oricărui pericol de scurgere a informaţiei legate de tehnologiile nucleare din România.
Cu ajutorul CIA, această problemă a fost rezolvată. Peste doi ani, în 1991, noua guvernare a României a acceptat să supună sub controlul absolut al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Nucleară obiectele şi centrele de cercetare nucleară.
Pentru o perioadă îndelungată, în România s-au aflat 13,5 kg de uraniu îmbogăţit (80 la sută).
Iată de ce în 2003, în colaborare cu CIA şi Serviciul de Informaţii Externe a Federaţiei Ruse, au organizat o operaţiune secretă de transportare şi neutralizare în Rusia a materialului nuclear. Acesta a fost adus la Bucureşti cu un transport militar, încărcat în Il-76 şi transportat la uzina de concentrate chimice din Novosibirsk.
Transportarea a avut loc la comanda Agenţiei Internaţionale pentru Energie Nucleară şi finanţată de Ministerul Energeticii al SUA. Operaţiunea a fost executată de Comisia Naţională pentru control asupra activităţii nucleare a României. Ministerul industriei nucleare a Federaţiei Ruse a executat funcţia de coordonator al operaţiunii.
Totuşi, aceasta a fost monitorizată şi de experţii americani.
Inspecţiile obiectelor nucleare efectuate de Agenţia Internaţională pentru Energia Nucleară au scos la iveală faptul că începând cu anul 1985 România a efectuat experimente chimice secrete în scopul obţinerii materialelor necesare creării unei bombe nucleare. Potrivit estimărilor experţilor, Ceauşescu ar fi reuşit să obţină bomba nucleară către anul 2000.
Exclusiv
Doi ani fără rachete, doi ani cu adevărul pe câmp: cum i‑a obligat cerul pe Tánczos & „mafia antigrindină” să recunoască ce scriau Incisiv de Prahova și fermierii de la început
CÂND CERUL FACE CE N‑AU FĂCUT MINISTRELE, SENATORII ȘI DIRECTORII CU RACHETA ÎN BUZUNAR
Două lucruri nu pot fi mituite: timpul și cerul.
Timpul a trecut, iar cerul – lăsat, în sfârșit, două sezoane fără rachete, ioduri și „optimizatori de precipitații” – a depus, în liniște, declarație sub jurământ.
În 2024–2025, statul a oprit – de voie, de nevoie – experimentul antigrindină în Prahova.
În 2025, sistemul național a intrat oficial în șomaj tehnic: zero rachete, aproape 100 de milioane de lei tocați pe pază și conservare, confirmă Corpul de Control al prim‑ministrului (CCPM).
În același timp:
- Curtea de Conturi a României a consemnat negru pe alb:
- hectare „protejate” desenate mai mult în Excel decât pe câmp,
- eficiență „estimativă”, nu demonstrată,
- recomandări de audit călcate în picioare;
- Comisia pentru Mediu a Senatului a admis:
- lipsă de studii științifice reale,
- controversă serioasă pe impactul asupra mediului și ploilor,
- necesitatea suspendării și reglementării de la zero;
- ANM a spus clar:
- „noi dăm prognoza, nu ținem de sfoară norii voștri chimici”;
- Incisiv de Prahova și fermierii prahoveni au strigat:
- „nu mai trageți în nori peste capul nostru, fără studii, fără transparență, fără să răspundă cineva!”.
Toți aceștia, separați, păreau doar „voci”.
Puse cap la cap, au devenit dosar.
„MAFIA ANTIGRINDINĂ”, PRINSĂ ÎNTRE RAPOARTE ȘI RECOLTE
În timp ce AASNACP încasa zeci de milioane pentru a păzi o infrastructură care nu trăgea nimic, câmpurile au început să vorbească în singurul limbaj pe care birocratul nu îl înțelege: producția la hectar.
Datele Direcției Agricole Prahova:
- 2025 – anul fără rachete:
- grâu – cea mai bună producție din seria 2014–2025;
- rapiță – cea mai bună producție din aceeași serie;
- orz și legume de câmp – valori foarte ridicate;
- floarea‑soarelui – în jurul mediei multianuale.
Nimeni serios nu spune că oprirea rachetelor a adus singură recolta.
Dar un lucru este matematic:
propaganda „fără sistem moare agricultura” a murit ea însăși, înecată în propriile cifre oficiale.
În paralel, Curtea de Conturi și Corpul de Control au scris ce Incisiv de Prahova demonta de ani de zile în articole și pamflete:
- Program SNACP 2010–2024 – realizat doar 39%, dar plătit ca și cum ar fi la 100%;
- niciuna dintre cele 2 unități de creștere a precipitațiilor nu a fost realizată;
- niciun grup de combatere independent;
- cele 6 unități de combatere funcționale – neomologate;
- licențe acordate într‑un cadru anticoncurențial, cu un singur operator;
- niciun studiu de impact asupra mediului și asupra regimului de precipitații contractat;
- niciun serviciu de monitorizare independentă a eficienței UCCG în 2022–2025, încălcând direct Legea 173/2008.
Tot ce părea „pamflet” – a devenit fapt cu ștampilă.
TÁNCZOS BARNA, ÎNTRE RACHETĂ ȘI RĂDĂCINĂ: CÂND CERUL ÎL OBLIGĂ PE POLITICIAN SĂ TACA
Viceprim‑ministrul Tánczos Barna, ministru interimar al Agriculturii, a dus, luni la rând, aceeași melodie la televizor:
- „nu avem studii, deci trebuie repornit sistemul ca să le facem”;
- „nu e corect ca Prahova să decidă pentru Călărași”;
- „fermierii se tem de progres”.
În spatele platoului TV, însă, se întâmplau trei lucruri:
- Comisia pentru Mediu a Senatului scria că sistemul e contestat, legislația e praf, studiile lipsesc și suspendarea este necesară;
- Curtea de Conturi nota că banii s‑au cheltuit, legea a fost încălcată, eficiența nu e dovedită;
- Corpul de Control al prim‑ministrului certifica:
- lipsa studiilor de mediu,
- lipsa monitorizării independente,
- licitații croite cu un singur câștigător.
Și, peste toate, norii făceau ce nu mai apucaseră să facă de ani de zile: să plouă fără aprobare de la „mafia antigrindină”.
În fața acestui tablou, Tánczos Barna a avut, pentru prima dată, de ales nu între „da” și „nu”, ci între zgomot și liniște.
A ales – măcar pentru o vreme – liniștea.
Nu a repornit sistemul.
Nu a semnat H.G.‑ul care să dea drumul din nou rachetelor peste Prahova.
A lăsat cerul două sezoane la rând să vorbească fără portavoce chimică.
SCRISOAREA FERMIERILOR: NU ODE, CI ACT DE CONSTATARE MORALĂ
În acest context se naște noul document al fermierilor prahoveni:
scrisoarea adresată direct lui Tánczos Barna, semnată de Adrian Mocanu, președinte al Asociației Producătorilor Agricoli de Cereale și Plante Tehnice Prahova.
Nu este o poezie de curte.
Este un act de constatare morală, scris de oameni care:
- au cerut explicit oprirea tragerilor până la studii independente;
- au fost făcuți „anti‑știință”, „manipulați”, „isterici”;
- au văzut, cu ochii lor, cum arată câmpul cu sistemul oprit și cum arată cu sistemul activ.
Fermierii îi spun astăzi lui Tánczos Barna:
- că există hotărâri care schimbă bugete, guverne – și rareori hotărâri care schimbă cerul;
- că decizia (sau indecizia) de a NU reporni sistemul în Prahova a însemnat, în fapt, a lăsa cerul să fie liber;
- că norii „nu citesc hotărâri, nu urmăresc sondaje, nu se tem de conferințe de presă. Ei cunosc doar limbajul vechi al libertății”;
- că, odată lăsați în pace, norii „și‑au reluat meseria de dinaintea ministerelor, licitațiilor, procedurilor și contractelor. Au început să plouă. Nu peste rapoarte. Nu peste statistici. Ci peste rădăcini.”
Este, poate, prima dată când cineva din lumea agricolă spune clar unui politician:
„Nu vă mulțumim doar pentru recoltele bune.
Vă mulțumim pentru că ați acceptat că adevărul trebuie pus înaintea deciziei.”
Și mai spun fermierii ceva ce ar trebui pus în toate birourile de la MADR:
- „Numai oamenii slabi se prefac că știu totul.
Numai oamenii puternici acceptă că adevărul trebuie verificat.” - „Îndoiala, atunci când vine din grijă, este una dintre cele mai curate forme ale curajului.”
- „Uneori cea mai bună intervenție asupra naturii este respectul.”
CERUL, CA EXPERT INDEPENDENT: RECOLTELE CA PROBĂ, NU CA PROPAGANDĂ
Doi ani fără trageri în Prahova au produs ceva ce AASNACP n‑a reușit în peste un deceniu de „program național”:
o linie de bază reală.
Avem:
- ani cu sistem la maximum și pagube serioase de grindină;
- ani cu sistem oprit, fără „apocalipsă agricolă”;
- ani cu rachete, dar fără studii;
- ani fără rachete, dar cu:
- rapoarte ale Curții de Conturi,
- concluzii ale Corpului de Control,
- recunoașteri ale Comisiei pentru Mediu,
- producții record la grâu și rapiță în Prahova.
În acest decor, scrisoarea fermierilor către Tánczos Barna nu este o spălare a trecutului.
Nu șterge:
- ani de propagandă cu „fără noi muriți”;
- ani de bani turnați în rachete neomologate și licitații „cu un singur câștigător”;
- ani în care AASNACP a refuzat să contracteze studii independente de impact.
Dar marchează un fapt:
într‑un moment de presiune maximă, când „mafia antigrindină” împingea disperată pentru repornire, Tánczos Barna NU a apăsat butonul.
A ales pauza.
Nu pentru că ar fi vrut – ci pentru că era prea mult adevăr pe masă:
- rapoarte,
- controale,
- anchete de presă,
- fermieri care nu mai acceptau să fie cobai în liniște.
Iar fermierii, care știu că pământul are memorie mai lungă decât orice mandat, notează în scrisoare:
- „O lege poate fi abrogată. Un guvern poate fi schimbat. Un ordin poate fi retras.
Dar o ploaie căzută la timpul ei rămâne pentru totdeauna în bobul de grâu pe care îl va mânca un copil peste câteva luni.”
Aceasta este singura evaluare de impact pe care satul o recunoaște.
DE LA „LABORATORUL DE SAT ROMÂNESC” LA „ADMINISTRATOR VREMELNIC”
Ani de zile, satul românesc a fost tratat ca laborator low‑cost pentru „tehnologii noi” împinse prin H.G.:
- rachete,
- generatoare terestre,
- substanțe dispersate în nori,
- promisiuni de „hectare protejate”.
Fermierii din Prahova au refuzat să mai accepte acest rol.
Au scris, au semnat, au vorbit cu:
- Incisiv de Prahova,
- Curtea de Conturi,
- Comisia pentru Mediu,
- Corpul de Control.
Astăzi spun, în scrisoarea lor:
„Civilizația începe cu adevărat în clipa în care omul încetează să creadă că este proprietarul lumii și acceptă că este doar administratorul ei vremelnic.”
Este o lecție pentru orice ministru care se crede proprietar de nori și de ploaie.
Pentru orice director de autoritate care crede că un bilanț de mediu din 2007 ajunge până în 2040.
Pentru orice operator care crede că o licență dată fără concurență ține mai mult decât o secetă.
CONCLUZIE: CÂND PAMFLETUL ȘI PĂMÂNTUL SPUN ACELAȘI LUCRU
Din primul moment, Incisiv de Prahova a numit fermierii ceea ce sunt:
Fermierii: eroii tragici ai gliei, finanțatori ai adevărului.
Au fost cei care:
- au plătit din impozite rachetele, infrastructura „păzită”, studiile necomandate;
- au suportat, în câmp, efectele deciziilor luate de oameni care nu ies niciodată din birou când tună;
- au avut curajul să spună „STOP” când toată propaganda urla „MERGEȚI ÎNAINTE”.
Astăzi, după:
- rapoartele Curții de Conturi,
- concluziile Corpului de Control,
- poziția Comisiei pentru Mediu,
- răspunsurile oficiale AASNACP și ANM,
- doi ani de cer lăsat să plouă și să tacă fără rachete,
fermierii prahoveni își permit un gest rar:
îi mulțumesc, în scris, unui vicepremier.
Nu pentru că i‑ar uita trecutul.
Ci pentru că, într‑o zi în care putea să mai scrie un capitol din „Republica Rachetă”, a preferat – sau a fost obligat de realitate – să lase Republica Cerului Liber să mai trăiască doi ani.
Iar asta, pe limba satului, se traduce așa:
- „Mulțumim că de data asta n‑ați mai experimentat pe noi.
Restul – legea, banii, răspunderea – le discutăm, în continuare, cu Curtea de Conturi, cu Corpul de Control și cu Instanțele.
Cerul, în schimb, a dat deja verdictul lui: a plouat.”
„Doi ani în care cerul a fost lăsat să vorbeascăStimate domnule Tánczos Barna,viceprim-ministru, ministru interimar al agriculturii și dezvoltării rurale, Există hotărâri care schimbă bugete.
Există hotărâri care schimbă guverne.
Și există, mult mai rar, hotărâri care schimbă cerul.Într-o vreme în care fiecare tabără își revendica, cu voce ridicată, monopolul adevărului, dumneavoastră ați fost aproape de o hotărâre care putea redeschide cerul intervențiilor. Ați fost tentat să reporniți sistemul, poate chiar convins că el trebuie lăsat să funcționeze în timp ce studiile își caută răspunsurile. Și totuși, în cele din urmă, ați acceptat că înainte de a merge mai departe trebuie puse întrebări. Ați lăsat zgomotul să se oprească, măcar pentru o vreme, ca natura să poată fi ascultată.Poate că, în acea zi, în aparență, nu s-a schimbat nimic.Soarele a răsărit la aceeași oră.
Vântul a trecut peste dealuri cu aceeași nepăsare.
Păsările și-au văzut de zborul lor.Numai norii au observat.
Norii observă întotdeauna.
Ei nu citesc hotărâri, nu urmăresc sondaje, nu se tem de conferințe de presă și nu aplaudă pe nimeni. Ei cunosc doar limbajul vechi al libertății. Iar când au simțit că oamenii au încetat, fie și pentru un timp, să le mai traseze drumuri pe cer și să le spună unde au voie să plângă, și-au reluat meseria lor de dinaintea ministerelor, licitațiilor, procedurilor și contractelor.
Au început să plouă.
Nu peste rapoarte.
Nu peste statistici.
Ci peste rădăcini.Și rădăcinile au înțeles primele.
În lumea vegetală nu există ideologii. Nu există televiziuni, rețele sociale, orgolii de partid sau declarații rostite pentru camere. Există doar apa care vine sau nu vine. Atât. O rădăcină nu poate fi convinsă prin discursuri. Ea știe un singur adevăr: dacă primește apă, trăiește; dacă nu, se stinge.
Iar în acești doi ani, rădăcinile au depus mărturie.
Lanurile au devenit din nou biblioteci deschise, în care fiecare spic scrie aceeași propoziție simplă: ploaia nu este doar apă. Este memorie.
Anul acesta, câmpurile aproape că au uitat să mai fie galbene de sete. Rapița a scris unele dintre cele mai frumoase pagini ale agriculturii recente. Grâul și-a umplut spicul fără grabă, cu răbdarea aceea pe care numai pământul o mai are. Țarina n-a mai părut un bolnav ținut în viață cu perfuzii, ci un organism care respiră firesc, adânc, pe sub tălpile noastre.
Nu știm dacă istoria va reține toate aceste recolte.
Dar știm că pământul le ține minte.
Pământul are o memorie mai lungă decât arhivele statului. În fiecare brazdă rămâne câte ceva din fiecare decizie omenească. Nu imediat. Uneori după un an. Alteori după zece. Alteori după o generație. Dar rămâne.
De aceea, gesturile politice care ating natura sunt diferite de toate celelalte.
O lege poate fi abrogată.
Un guvern poate fi schimbat.
Un ordin poate fi retras.Dar o ploaie căzută la timpul ei rămâne pentru totdeauna în bobul de grâu pe care îl va mânca un copil peste câteva luni.
Aceasta este responsabilitatea adevărată.
Poate că mulți nu vor înțelege niciodată presiunea pe care ați avut-o atunci când vi s-a cerut să reporniți un mecanism puternic, bine apărat de interese și obișnuințe. În politică, este aproape întotdeauna mai simplu să continui ceea ce există decât să accepți o pauză, o evaluare, o îndoială.
Dar îndoiala, atunci când vine din grijă, este una dintre cele mai curate forme ale curajului.
Numai oamenii slabi se prefac că știu totul.
Numai oamenii puternici acceptă că adevărul trebuie verificat.Poate că acesta este cel mai important lucru pe care îl puteați face în acest moment.
Nu ați forțat adevărul să vină după decizie.
Ați avut răbdarea să-i faceți loc înaintea ei.Iar adevărul, ca ploaia, nu vine niciodată atunci când îl obligi. Vine atunci când găsește cerul deschis.
Astăzi, după doi ani, fermierii nu vă mulțumesc doar pentru recoltele bune.
Recoltele vin și pleacă.
Anotimpurile se schimbă.
Vor exista și ani grei.Dar există ceva mai prețios decât un an bogat: încrederea că natura trebuie ascultată înainte de a fi corectată.
Această lecție valorează mai mult decât orice producție-record.
În fond, civilizația începe cu adevărat în clipa în care omul încetează să creadă că este proprietarul lumii și acceptă că este doar administratorul ei vremelnic.
Vă mulțumim pentru că, deși ați fost tentat să reporniți sistemul, ați lăsat cerul să vorbească mai departe.
Și vă dorim să aveți aceeași înțelepciune ori de câte ori viitorul vă va pune din nou în fața unei alegeri între zgomotul certitudinilor și liniștea adevărului.
Cu recunoștință,
fermierii din Prahova care au învățat, încă o dată, că uneori cea mai bună intervenție asupra naturii este respectul
prin
Adrian Mocanu
Președinte
Asociatia Producătorilor Agricoli de Cereale și Plante Tehnice Prahova”
Fermierii: Eroii tragici ai gliei, finanțatori ai adevărului
Restul e doar argint în nori, plumb în minciuni și o tăcere tot mai greu de apărat în instituțiile care au fost prinse, de data asta, nu doar cu rachetele în nori, ci și cu legea călcată în picioare.
- Consultati arhiva: (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (AICI), (aic), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici),
(aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (AICI), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) e (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) , etc), sistemul antigrindină a fost o mafie transpartinică! Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
Cum îți mănâncă statul pensia cu contribuția ta: operațiunea «Șaorma cu de toate, fără carne»
Contribuția care nu se mai întoarce: ți-o ia statul, ți-o fură plafonul
În România pensiilor militare, polițistul plătește „contribuție individuală la bugetul de stat” așa cum își plătește întreținerea: lunar, disciplinat, obligatoriu.
Numai că întreținerea asta n-are apă caldă la capăt, are doar o țeapă rece.
Din solda fiecărui polițist se reține, lună de lună, o sumă botezată pompos „contribuția individuală la bugetul de stat”. Ea este reglementată de art. 31 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, iar cota este de 25% din solda brută.
La un salariu brut de 10.000 de lei, înseamnă 2.500 de lei pe lună. Peste 30.000 de lei pe an. Într-o carieră de treizeci de ani, vorbim deja de câteva sute de mii de lei.
Întrebarea, așa cum o pune Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul”, prin Emil Păscuț:
Ce primești, concret, la pensie, pentru acești bani?
Răspunsul, după ce au fost refăcute toate calculele din buletinele anexate la patru decizii de pensie emise de Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. între 2017 și 2025, este devastator:
Nu primești nimic. Iar în multe cazuri, mai puțin decât nimic.
Pe hârtie e lapte și miere: în realitate, hârtia șterge tot
Legea îți promite o contraprestație. La art. 108 din aceeași Lege nr. 223/2015 scrie frumos că, la stabilirea pensiei, cel care a plătit contribuția primește un spor de:
- 3% — dacă a plătit între 5 și 15 ani;
- 6% — între 15 și 25 de ani;
- 9% — peste 25 de ani.
Acest procent se adaugă la procentul pentru vechime și se aplică bazei de calcul a pensiei.
Atât. Nimic altceva nu leagă contribuția ta lunară de pensia ta de mâine.
Mai mult, textul nu face nicio diferență în funcție de CÂT ai plătit, ci doar în funcție de câți ani ai plătit.
Așa că:
- cine a plătit 2% din soldă timp de 26 de ani; și
- cine plătește 25% din soldă timp de 26 de ani
primesc, amândoi, același „urale și aplauze”: fix 9%.
Primul ghilotinaj: plafonul de 85% care taie „meritul”
Art. 30 din lege vine cu o frază simplă: pensia nu poate depăși 85% din baza de calcul.
Cum procentul pentru vechime crește cu fiecare an lucrat, iar sporul de la art. 108 se adaugă pe deasupra, cei cu cariere lungi depășesc plafonul. Adică: tot ce este peste 85% se taie, se evapora, dispare.
La o vechime cumulată de 45 de ani, procentul pentru vechime atinge singur 85%.
Concluzie: din sporul de 9% nu se mai plătește niciun leu. Adio, „recompensă pentru contribuție”!
Dar, pentru cine scapă de prima ghilotină, urmează a doua.
Al doilea ghilotinaj: plafonul din 2017, mascat în „bun-simț”
De la 15 septembrie 2017, art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017 stabilește că:
pensia netă nu poate depăși media soldelor lunare nete din perioada de referință.
Sună rezonabil, nu? „Să nu iei la pensie mai mult decât luai în activitate.”
Doar că diavolul e în detalii: cele două mărimi se calculează cu rețineri complet diferite.
- Din SOLDĂ se rețin trei prelevări:
- contribuția individuală la bugetul de stat – 25% (cea mai mare);
- contribuția la sănătate;
- impozitul.
Rezultatul: aproximativ 58,5% din brut.
- Din PENSIE se rețin doar două prelevări, și numai pentru partea care depășește 3.000 de lei.
Rezultatul: rămân aproape 87% din brutul de pensie.
La toate cazurile analizate de Sindicatul „Diamantul”, raportul a ieșit identic, la a patra zecimală:
Plafonul pensiei este, invariabil, 58,5% din baza de calcul.
Pe de altă parte, pensia calculată după formula din lege ar putea ajunge la 85% din aceeași bază.
Diferența dintre 85% și 58,5% — adică peste 26 de puncte procentuale — se pierde, automat, pentru orice pensionar cu bază de calcul suficient de mare.
Miezul înșelătoriei: contribuția îți sapă singură groapa
Să recitim schema: media soldelor nete — care devine plafonul pensiei — se obține scăzând DIN SOLDĂ, prima și cea mai zdravănă, contribuția individuală la bugetul de stat.
Cu alte cuvinte:
- suma pe care ai plătit-o lunar timp de 30 de ani „ca să primești ceva la pensie”
- este chiar suma care îți coboară plafonul acelei pensii.
Cifrele sunt clare: dacă acea contribuție nu s-ar fi reținut, solda netă ar fi reprezentat aproximativ 81% din brut, nu 58,5%.
Iar asta schimbă plafonul astfel:
| Baza de calcul | Plafon actual (cu contribuție reținută) | Plafon dacă nu s-ar reține contribuția |
|---|---|---|
| Polițist cu baza de calcul 12.648 lei | 7.399 lei | 10.245 lei |
| Polițist cu baza de calcul 9.747 lei | 5.702 lei | 7.895 lei |
Realizat ziarul Incisiv de Prahova
Deci contribuția nu doar că nu-ți aduce nimic concret, îți și coboară, matematic, tavanul pensiei.
Vechime, contribuție, decorații: trei „premii” care se lovesc de același zid
Legea prevede trei elemente menite, teoretic, să recompenseze meritul:
- Vechimea – îți ridică procentul pentru pensie cu fiecare an lucrat, până la plafonul de 85%.
- Contribuția – îți aduce sporul de la art. 108 (3%, 6% sau 9%), care se adaugă tot la procentul de vechime, deci este supus aceluiași plafon.
- Semnul onorific – pentru 15, 20 sau 25 de ani de serviciu ireproșabil, îți adaugă 10%, 15% sau 20% din cuantumul pensiei.
Semnul onorific se calculează peste plafonul de 85%, deci trece de primul filtru.
Nu trece însă de al doilea: plafonul introdus în 2017.
Decorația – nu premiu, ci bilet prioritar la ghilotină
Pe bazele de calcul reale ale celor patru polițiști analizați, Sindicatul „Diamantul” a stabilit de la ce procent începe să acționeze plafonul din 2017:
| Situație | Plafonul devine operant de la: |
|---|---|
| Fără nicio decorație | 65 – 67% |
| Cu semnul onorific pentru 15 ani (10%) | 59 – 61% |
| Cu semnul onorific pentru 20 de ani (15%) | 56 – 58% |
| Cu semnul onorific pentru 25 de ani (20%) | 54 – 56% |
Realizat ziarul Incisiv de Prahova
Procentul minim pe care legea îl acordă, la 25 de ani de vechime, este de 65%.
Asta înseamnă:
- cine NU are nicio decorație stă fix pe muchie;
- cine are semnul onorific pentru 25 de ani de serviciu ireproșabil intră sub plafon cu circa 10 puncte procentuale mai devreme.
Adică, pe românește: decorația nu doar că nu-ți aduce bani în plus, te aruncă mai repede în zona în care nu mai primești nimic din „meritele tale”.
„Dar primiți sporul de la art. 108…” – mitul oficial, demontat la leu
Apărarea standard a sistemului este:
„Da, dar primiți sporul de la art. 108 pentru contribuție!”
Sindicatul „Diamantul” a luat această apărare în serios și a făcut calculul cinstit, eliminând deopotrivă contribuția și sporul acordat pentru ea, ca să vadă ce rămâne „în viața reală”.
Exemplu: un polițist cu baza de calcul de 12.648 lei, cu 6% spor pentru contribuție.
| Situație | Cu sporul de la art. 108 | Fără sporul de la art. 108 |
|---|---|---|
| Procent total | 80% | 74% |
| Pensie brută | 11.637 lei | 10.764 lei |
| Pensie netă cuvenită (teoretică) | 9.996 lei | 9.289 lei |
| Plafonul din 2017 | 7.399 lei | 7.399 lei |
| Cât primește efectiv | 7.399 lei | 7.399 lei |
Realizat ziarul Incisiv de Prahova
Sporul i-a adus 707 lei în plus la pensia netă cuvenită, pe hârtie.
În realitate, pentru că ambele variante depășesc plafonul, statul îi plătește fix aceeași sumă: 7.399 lei.
Concluzia tăioasă:
Dacă sporul de la art. 108 nu ar fi existat niciodată, omul ar fi primit EXACT aceeași pensie.
Contribuția lui de peste douăzeci de ani a produs, la pensie, ZERO lei.
Cât ar fi primit dacă statul nu îi lua niciun ban? Paradoxul suprem
Acum scoatem din ecuație și contribuția.
Fără ea, solda netă ar fi fost 81% din brut, deci plafonul ar fi crescut.
Atenție la formulare, pentru că aici logica sistemului se face praf:
- nu „ar fi primit mai mult dacă păstra sporul”;
- ar fi primit mai mult dacă nu ar fi plătit niciodată contribuția, deci fără să aibă nici spor.
Pentru primul dintre polițiști, contribuția reținută lunar, calculată chiar pe baza de calcul a pensiei, este de 3.162 lei, adică 37.944 de lei pe an, în perioada de activitate.
Pierderea lui anuală de pensie: 22.680 de lei. Pe viață.
Statul îi ia zeci de mii pe an când e activ ca să-i ia, apoi, zeci de mii pe an când e pensionar, prin plafon.
Mărim contribuția, înghețăm „sporul”: rețeta oficială de prejudiciu
Până la 31 decembrie 2017, contribuția individuală la bugetul de stat era de 10,5%.
De la 1 ianuarie 2018 este de 25%.
- Prelevarea s-a mărit de 2,38 ori.
- Prejudiciul provocat de ea — măsurat în puncte procentuale pierdute din plafon — a crescut de la 8,82 la 22,50. Adică de 2,55 ori.
- Sporul de la art. 108 a rămas neschimbat din 2015: aceleași 3%, 6% și 9%.
Pe scurt: îți iau de două ori mai mult, îți „recompensează” la fel de puțin.
Socoteala finală: cine plătește, pierde; cine nu ar fi plătit, câștiga
Sinteza făcută de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul”, pe baza celor patru decizii de pensie emise între 2017 și 2025, este următoarea:
- Contribuția de 25% se reține integral, lunar, pe toată durata carierei.
- Singura contraprestație teoretică – sporul de la art. 108 – este:
- mâncată de plafonul de 85%, la carierele lungi; și
- retezată de plafonul din 2017 în restul cazurilor.
- Contribuția însăși diminuează media soldelor nete, adică chiar plafonul care va limita pensia.
Rezultatul grotesc:
Statul reține 25% din soldă timp de treizeci de ani.
Cel care a plătit ar fi avut o pensie MAI MARE dacă nu ar fi plătit niciun leu — chiar renunțând, în schimb, la sporul primit pentru plată.
Toate cifrele din această analiză provin din decizii de pensie și buletine de calcul oficiale.
Fiecare operație a fost refăcută și se închide la leu, după cum dezvăluie Emil PĂSCUȚ de la Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul”, într-o analiză întemeiată pe patru decizii de pensie emise între 2017 și 2025.
Cifrele sunt reale și verificabile în documentele aflate la dosarele respective.
Pamfletul e dur, dar matematica e și mai dură. (Cerasela N.).
Exclusiv
Republica de la poarta fabricii Coca-Cola Ploiesti: boieri cu camere, butoaie rătăcite și teatru ieftin pe bani grei
„Mințile luminate” la raport: ședință, scuturare și dresaj colectiv
Potrivit surselor noastre din interiorul fabricii de la Ploiești, lucrurile nu „evoluează”, ci se precipită nervos. Așa-numitele „Minți luminate” – inclusiv vechiul nucleu cu influență, în care este pomenită și Antos Andra Geanina – au fost convocate de urgență la o ședință de tip maraton, cu aer de instrucție militară.
Motivul oficial: „o clarificare” și „o scuturare serioasă” în legătură cu tot ce se întâmplă în fabrică.
Motivul real, spun oamenii din interior: punerea în gardă, intimidarea și pregătirea terenului pentru mișcări viitoare de personal.
În loc să avem transparență și explicații asumate, totul se petrece pe modelul clasic: convocare bruscă, ton ridicat, multe pretenții, zero răspunsuri clare.
Alianța HR–Financiar: frontul comun al „dreptății” pe hârtie
Surse interne descriu cum, la aceste ședințe, „Mințile luminate” au fost puse la aceeași masă cu reprezentanții Resurselor Umane și ai Departamentului Financiar. Un „front comun” care, pe hârtie, ar trebui să fie despre organizare și eficiență, dar care, în practică, seamănă mai mult cu un pluton disciplinar cu ecusoane.
Se discută intens despre „perioada următoare”, se promit „măsuri corecte”, se flutură criterii, evaluări, reorganizări. În sală, însă, atmosfera e mai degrabă de preaviz psihologic: se simte că urmează schimbări, dar nimeni nu spune cine și ce va plăti.
„Înalții” de la București: morală predată de oameni cu trecut pătat
Potrivit acelorași surse, în culise apar și „înălțimile” trimise de la București, chemați să dea lecții de etică profesională și „curățenie” în sistem. Numai că, în istoricul unora dintre acești domni, s-ar afla episoade profesionale deloc imaculate, pentru care au plătit – când discret, când mai vizibil – un anumit preț.
Cu alte cuvinte, cei care vin să moralizeze Ploieștiul nu sunt tocmai modele de manual. Dar, în logica acestui mic regat corporatist, dacă ai relațiile potrivite și ușa corectă la centru, urci în schemă chiar și cu pete serioase pe CV. Restul, adică oamenii de jos, să stea drepți și să tacă.
Cele 12 trepte ale „fericirii”: scară profesională sau scară spre ieșire?
În acest context, sursele din fabrică vorbesc despre o ierarhie internă cu 12 trepte – simbolic sau nu – pe care oamenii sunt împinși să urce sau să coboare, în funcție de cât de „cuminți” sunt.
Unii speră să fie remarcați și promovați, alții își simt scaunul tăiat la picioare. Fiecare ședință, fiecare aluzie la „reorganizare” e percepută ca o nouă încercare de a mai împinge pe cineva o treaptă mai jos, preferabil în afara clădirii. Toată lumea joacă în acest joc al treptelor, dar nimeni nu știe cine ține în mână planul scării.
De la angajați la „suspecți”: boierii cu camere, nu cu responsabilitate
Potrivit surselor noastre, în fabrică s-a instituit o monitorizare permanentă a angajaților, dusă mult dincolo de orice noțiune de „securitate a bunurilor”. Cei care nu se aliniază fidel regulilor impuse de conducere – poreclită ironic „boierimea” locului – ajung rapid în categoria persoanelor „de interes”.
Camere, observații, rapoarte interne: în ultima perioadă, supravegherea a fost intensificată, iar mulți angajați au ajuns să simtă că li se urmărește mai degrabă viața de zi cu zi decât munca propriu-zisă.
Percepția dominantă, spun oamenii din interior, e clară: contează mai mult „cu cine vorbești” decât ce știi să faci.
Șeful securității, arbitru absolut: cine întreabă prea mult, intră în vizor
Conform relatărilor primite de la mai mulți angajați, numele lui Ionuț Cristian Popescu, responsabil cu securitatea în Ploiești, apare constant în discuțiile despre presiune și supraveghere. Sursele descriu o intensificare a atenției asupra celor considerați „dificili”, adică a celor care își pun întrebări, ridică probleme sau refuză să aplaude la comandă.
Nu mai e doar supraveghere „de siguranță”, ci un instrument de control al temperamentelor și al opiniilor. Cu cât ești mai vocal, cu atât riști să fii mai atent „urmărit”. Într-o lume în care camera vede tot, libertatea de exprimare se măsoară în unghiul mort rămas pe hol.
Majorări doar din vorbe: portofele reci, promisiuni fierbinți
În paralel cu regimul de supraveghere, în fabrică s-au făcut promisiuni privind majorări salariale consistente. Surse din interior susțin că aceste majorări au fost prezentate ca fiind aproape sigure, însă, în realitate, nu se regăsesc în niciun plan concret, palpabil.
În timp ce oamenii așteaptă bani în plus, apar alte informații: potrivit surselor noastre, în cadrul companiei Coca-Cola s-ar fi demarat măsuri de reducere a costurilor și de tăiere a personalului, inclusiv în zona de securitate. Se taie oameni, dar nu se renunță la obsesia de a-i urmări pe cei rămași.
Mai puține salarii, mai mult control: acesta pare a fi noul model de „eficiență”.
Paradoxul „siguranței”: mai puțini oameni, mai multe ochiuri de plasă
Logic ar fi ca restructurările să reducă și birocrația de supraveghere. În schimb, sursele descriu un paradox: echipe mai mici, dar un climat de control și mai apăsător asupra celor rămași.
Angajații spun că monitorizarea excesivă nu are, de fapt, o justificare solidă pe linia securității efective a bunurilor, ci funcționează ca un mecanism de intimidare și disciplinare. Dialogul e înlocuit de camere, încrederea – de suspiciune organizată.
Rezultatul? O fabrică în care oamenii se simt mai degrabă anchetați permanent decât angajați la muncă.
Butoaiele „fantomă”: din fabrică, direct în anunțurile de pe internet
Potrivit surselor noastre, apare însă o întrebare usturătoare: dacă supravegherea e atât de strictă, cum se face că butoaiele metalice pentru concentrat reușesc totuși să „călătorească” până pe platforme de vânzări online?
O simplă căutare pe site-uri de tip OLX scoate la iveală anunțuri cu butoaie din tablă alimentară de 220 de litri, folosite anterior pentru lichide, prezentate ca perfecte pentru depozitarea de cereale, lichide etc. Nu pare să fie o coincidență izolată, ci o prezență constantă, cu oferte variate.
Până la o clarificare oficială, faptul că astfel de butoaie – similare cu cele utilizate la concentrat – apar constant la liber în anunțurile publice nu face decât să amplifice suspiciunile deja existente în interiorul fabricii.
Circuitul paralel: ce nu iese pe poartă, apare pe platformă?
Surse interne spun că întrebările cele mai incomode ating exact acest punct: cum părăsesc aceste butoaie incinta și cum ajung, în mod repetat, în circuit comercial public? Cine le scoate? Cine închide ochii? Cine câștigă?
Martori din interior afirmă că există motive serioase să se creadă că nu vorbim de simple „rătăciri”, ci de un tipar repetitiv. Iar fiecare nou anunț online cu butoi „second hand” întărește senzația că, undeva între poarta fabricii și platformele de vânzare, există un canal paralel bine tolerat.
Controale „de formă”: deșeuri, apă, suc – pe unde și cum ies?
Criticii invocă, potrivit informațiilor noastre, și un alt aspect sensibil: mecanismele de control la poarta fabricii ar fi insuficiente, cel puțin în ceea ce privește rigoarea și transparența. Verificările efectuate acolo ridică întrebări, cu atât mai mult cu cât prin acea poartă trec nu doar produse, ci și fluxuri de deșeuri, apă, suc și alte materiale.
În lipsa unor explicații coerente și a unor controale vizibil transparente, suspiciunile planează inevitabil asupra modului în care sunt administrate aceste fluxuri. Când la vânzare apar butoaie iar la poartă nu se vede nicio mișcare clară, ceva nu se leagă.
Teatru de zi, înțelegere de seară: tabere inamice la cameră, prieteni la tavernă
În tot acest timp, aceeași sursă vorbește despre un adevărat „teatru” al conflictelor: ziua, în fabrică, tabere aparent ireconciliabile se atacă, își dispută poziții, pozează în dușmani de moarte. Seara, însă, imaginea ar fi cu totul alta: dialoguri cordiale, colaborări tăcute, interese comune.
Pe scurt, ceea ce pare un război dur pentru „principii” nu este, de multe ori, decât o piesă montată pentru public – adică pentru angajații simpli. În culise, acolo unde nu ajung nici camerele oficiale, nici comunicatele interne, conflictele se estompează miraculos atunci când apar în joc interesele și liniștea propriilor fotolii.
Epilog de pamflet: o fabrică transformată în scenă de control și improvizații
Imaginea care se conturează, pe baza acestor relatări, este aceea a unei fabrici din Ploiești unde:
- „Mințile luminate” sunt chemate la instructaj, dar ținute în ceață;
- boierii moderni predică disciplină, deși unii au trecut pătat;
- există 12 trepte de „evoluție”, dar niciun plan clar pentru cine cade;
- șeful securității, Ionuț Cristian Popescu, e mai atent la oamenii „dificili” decât la liniștea reală din fabrică;
- promisiunile de majorare salarială circulă liber, banii mult mai puțin;
- se reduc costuri și personal, dar se intensifică supravegherea;
- butoaiele de concentrat par să aibă o viață a lor, de la poarta fabricii până pe platformele de anunțuri;
- mecanismele de control la poartă ridică semne de întrebare, nu bariere ferme;
- iar ziua se joacă teatrul conflictului, pentru ca seara să se joace piesa colaborării interesate.
Dacă aceasta este „normalitatea” noului model de funcționare, atunci nu mai vorbim despre o simplă fabrică, ci despre o mică republică a fricii, a simulării și a dublului limbaj.
O republică în care se cer sacrificii de jos în sus și se protejează, cu camere, butoaie și tăceri, tot ce coboară de sus în jos. (Cristina T.).
Doi ani fără rachete, doi ani cu adevărul pe câmp: cum i‑a obligat cerul pe Tánczos & „mafia antigrindină” să recunoască ce scriau Incisiv de Prahova și fermierii de la început
CÂND CERUL FACE CE N‑AU FĂCUT MINISTRELE, SENATORII ȘI DIRECTORII CU RACHETA ÎN BUZUNAR Două lucruri nu pot fi mituite:...
Cum îți mănâncă statul pensia cu contribuția ta: operațiunea «Șaorma cu de toate, fără carne»
Contribuția care nu se mai întoarce: ți-o ia statul, ți-o fură plafonul În România pensiilor militare, polițistul plătește „contribuție individuală...
Republica de la poarta fabricii Coca-Cola Ploiesti: boieri cu camere, butoaie rătăcite și teatru ieftin pe bani grei
„Mințile luminate” la raport: ședință, scuturare și dresaj colectiv Potrivit surselor noastre din interiorul fabricii de la Ploiești, lucrurile nu...
Corpul de Control a aterizat în nor: „Mafia antigrindină” prinsă cu racheta în buget și fără lege în cer. Incisiv de Prahova și fermierii au avut dreptate, oficial. (DOCUMENTE)
INCISIV DE PRAHOVA, DIN „PAMFLET” ÎN PROBĂ OFICIALĂ Ceea ce autoritățile au încercat ani de zile să vândă drept „panică...
Dosarul care i-a rupt pe procurori de oboseală: plângerea politistului Vitalie Josanu, cărată pe targă între parchete
Justiția română, sufocată de… o plângere „de complexitate medie” În România, nu marile rețele de crimă organizată pun justiția în...
Fără rachete, dar cu ploaie: doi ani în care fermierii au trăit, iar mafia antigrindină a tușit – cum a lăsat Ciolacu mafia antigrindină fără ploaia de bani
Când Curtea de Conturi scrie negru pe alb, iar cerul scrie cu apă: experimentul antigrindină, pus pe silent În timp...
Republica secretelor de stat la bucata: Contabilul-Șef al jefuielii din MAI și „excelența” lui în furt cu ordin clasificat
Contabilul care numără milioane, nu și drepturile polițiștilor Același contabil din Ministerul Afacerilor Interne care, potrivit dezvăluirilor făcute de Sindicatul...
„Anexa minune” care te face sclav pe gratis. Cum se fură munca polițiștilor cu ștampilă și zâmbet administrativ
Delegarea ilegală, marca Poliția Română: „Nu te-am mutat, doar te-am anexat” Sindicatul Europol dezvăluie, cu documente și exemple concrete, una...
Expertul universal de pe Facebook lovește din nou: cum a împărțit prost 1.081,25 și a dat cu oiștea-n gard
S-a redeschis sezonul de „specialiști universali”. Episodul Giurgiu: matematică, oi și zero rușine Credeați că au dispărut „deontologii” de Facebook...
Poliția Penitenciară, atacată de hackeri. Sindicatele, rugate să nu strice decorul de pe Titanic
Criză cibernetică la Poliția Penitenciară: cine a stins lumina la servere? Poliția Penitenciară a luat-o recent „în freză” de la...
Zeul Luca și Colonia Cuba: cum s-a transformat MAE într-o prăvălie de familie, cu diplomă franceză la butonieră
Diplomație de clan, nu de stat: când Havana devine sufrageria unei rețele de prieteni și soți Ce vedem în povestea...
„Elita” care mulge polițiștii la concediu: cum a făcut DGF-ul lui Grecu Răzvan din sporurile de condiții grele o pușculiță de 30 de milioane de euro
Concediu pe banii cui? Pe banii polițistului, normal! Bani furați, la bucată, de la fiecare polițist, de „elita” aparatului central...
Kinder-MAI: Dialog social cu surpriză, la termen de valabilitate expirat
Invitații de pe o zi pe alta, acord colectiv strâmb, polițiști folosiți și aruncați, dar conducerea „negociază” cu zâmbetul pe...
Militarii și-au plătit singuri pensiile cu 1,32 miliarde de euro. Statul doar încasează aplauzele
1,32 miliarde de euro din solda militarilor. Pentru „pensiile lor speciale”… Potrivit datelor oficiale ale Ministerului Apărării Naționale, comunicate prin...
Diplomație de familie, business de prietenie: cum se transformă ambasada din Cuba în sală de protocol pentru combinații private
Star Focus bate la ușa MAE: „Deschideți, nu venim cu flori, venim cu întrebări” Redacția STAR FOCUS nu mai bate...
-
Exclusivacum 5 zile
Militarii și-au plătit singuri pensiile cu 1,32 miliarde de euro. Statul doar încasează aplauzele
-
Exclusivacum 5 zile
Diplomație de familie, business de prietenie: cum se transformă ambasada din Cuba în sală de protocol pentru combinații private
-
Exclusivacum 4 zile
Zeul Luca și Colonia Cuba: cum s-a transformat MAE într-o prăvălie de familie, cu diplomă franceză la butonieră
-
Exclusivacum 2 zile
Dosarul care i-a rupt pe procurori de oboseală: plângerea politistului Vitalie Josanu, cărată pe targă între parchete
-
Ancheteacum 4 zileExamenul echilibrului pentru „seniorii” magistraturii: Rezultate-șoc la testarea psihologică a judecătorilor care vor să revină în sistem
-
Exclusivacum 4 zile
„Elita” care mulge polițiștii la concediu: cum a făcut DGF-ul lui Grecu Răzvan din sporurile de condiții grele o pușculiță de 30 de milioane de euro
-
Exclusivacum 5 zile
Kinder-MAI: Dialog social cu surpriză, la termen de valabilitate expirat
-
Administratieacum 4 zile„Jaf la înălțime” pe Aeroportul Otopeni: Rețea de hoți destructurată după ce au golit avioanele de parfumuri, ceasuri și bani