O analiză aprofundată a eficienței acestui instrument în contextul tragic al femicidului din România, realizată de Vitalie Josanu de la Sindicatul Diamantul, scoate la iveală lacune sistemice și propune soluții pentru o protecție reală a victimelor.
România, o tară bântuită de violența domestică și femicid
În România, violența domestică a atins cote alarmante, cu peste 132.000 de intervenții ale poliției în 2024 și o creștere a infracțiunilor în domeniu, conform datelor Poliției Române. Cifrele sunt cutremurătoare: 34 de femicide în primele nouă luni din 2025 și 413 femei ucise între 2020 și 2023. Aceste statistici tragice demonstrează ineficiența mecanismelor de protecție existente.
Formularul de evaluare a riscului, teoretic o piatră de temelie, practic o formalitate
Formularul de Evaluare a Riscului, introdus prin ordin comun al ministerelor Afacerilor Interne și Muncii, este instrumentul principal pentru evaluarea riscului și emiterea Ordinului de Protecție Provizoriu (OPP). Teoretic, acest formular ar trebui să fie esențial, dar în practică devine adesea o simplă formalitate birocratică, subliniază Vitalie Josanu de la Sindicatul Diamantul.
Metodologie rigidă, aplicare superficială și sistem fragmentat
Eficiența formularului este subminată de o metodologie cantitativă rigidă, o aplicare superficială din cauza resurselor limitate și un sistem de protecție fragmentat și necoordonat. Cazul din comuna Spiridonești, județul Neamț, și eșecul din cazul lui Emil Ganj din Mureș sunt simptome ale unor deficiențe sistemice profunde.
Discrepanțe alarmante: OPP emise vs. ordine de protecție transformate de instanțe
În 2024, polițiștii au emis 13.274 de ordine de protecție provizorii, dar doar 5.268 au fost transformate de instanțe în ordine de protecție pe termen lung. Această prăpastie ridică semne de întrebare cu privire la eficiența sistemului în etapa de după emiterea OPP. Cazul Gânj arată cum presiunea și manipularea pot anula efectul evaluării inițiale, iar sistemul judiciar și social nu dispune de mecanisme robuste pentru a susține victima în perioada de vulnerabilitate maximă.
Structura și metodologia formularului: O deconstrucție critică
Formularul conține 21 de întrebări structurate, grupate în categorii precum indicatori de risc letal, de escaladare, de control coercitiv și factori agravanți. Cu toate acestea, metodologia de calcul este problematică, transformând evaluarea într-un exercițiu aritmetic. Anumiți factori de risc, precum strangularea sau amenințările de a ucide, sunt predictori mai puternici ai femicidului, dar modelul românesc ignoră această ierarhizare.
Anularea judecății profesionale a polițistului și erori fatale
Standardizarea excesivă anulează judecata profesională a polițistului, care devine un funcționar care aplică o formulă, fără a analiza contextul sau limbajul non-verbal al victimei. Astfel, formularul poate duce la subevaluarea riscului în cazuri cu indicatori puțini, dar gravi, sau supraevaluarea în cazuri cu mulți indicatori de gravitate redusă.
Cadrul legal și analiza comparativă cu modelul DASH
Modelul românesc pare a se inspira din chestionarul DASH (Marea Britanie), dar omite componenta esențială de management integrat și colaborativ al cazului. O comparație între indicatorii de risc din formularul românesc și DASH evidențiază lacune semnificative, cum ar fi lipsa unei întrebări specifice despre strangulare.
Studii de caz: Eșecul sistemului în situații reale
Cazurile tragice de femicid demonstrează modul în care formularul eșuează în practică. În cazul din Neamț, poliția s-a concentrat pe un incident minor (furtul unui telefon), ignorând contextul de violență domestică. Cazul Ganj ilustrează un colaps în lanț al sistemului, unde fiecare instituție și-a îndeplinit formal atribuțiile, dar victima este moartă. Cazul din Arad evidențiază eroarea externalizării responsabilității către victimă.
Factori sistemici și umani care subminează eficiența
Eficiența formularului este influențată de contextul uman și instituțional. Prejudecățile polițiștilor, criza de personal, birocrația și lipsa de comunicare interinstituțională afectează capacitatea de intervenție. De asemenea, răspunsurile victimei sunt filtrate prin frică și neîncredere.
Noile tehnologii și limitele implementării
Sistemul de monitorizare electronică („brățări electronice”) este limitat de subutilizare cronică, dependența de consimțământul victimei și iluzia siguranței. Investiția masivă în tehnologie riscă să devină o altă formalitate costisitoare.
De la formalitate la protecție reală: O reformă multi-nivel
Pentru o protecție reală, este necesară o reformă multi-nivel, care să vizeze instrumentul, formarea personalului, integrarea sistemică, cadrul legislativ și resursele umane.
Recomandări principale:
- Revizuirea instrumentului: Trecerea la un model hibrid (scor numeric și evaluare calitativă), introducerea de indicatori ponderați (strangularea, tentativa de omor).
- Formare și resurse: Instruire specializată obligatorie, în parteneriat cu ONG-uri, pentru recunoașterea tiparelor de control coercitiv.
- Integrare sistemică: Crearea Conferințelor Multi-Agenție pentru Evaluarea Riscului (MARAC), flux informațional obligatoriu și automatizat către DGASPC.
- Cadru legislativ: Revizuirea condiției consimțământului, incriminarea femicidului.
- Abordarea crizei de resurse umane și a birocrației: Plan strategic de deblocare a posturilor și de recrutare, debirocratizare și digitalizare accelerată, implementarea programelor de suport psihologic pentru polițiști.
Vitalie Josanu de la Sindicatul Diamantul concluzionează că o reformă amplă este esențială pentru a transforma Formularul de Evaluare a Riscului dintr-o formalitate birocratică într-un instrument real de protecție a victimelor violenței domestice. (Cerasela N.).