Sigur că vor exista consecinţe. Prima a fost deja decisă: imediat după prezentarea raportului, Secretarul de Stat Blinken a anunţat un „Khashoggi Ban” care impune restricţii de viză pentru 76 de cetăţeni saudiţi despre care se crede că au ameninţat dizidenţi ai regimului de la Riad care trăiesc în străinătate, include dar nu se limitează la asasinarea ziaristului. În acest sens, „Khashoggi Ban” permite Departamentului de Stat să impună restricţii unor persoane care, acţionând în numele unui guvern străin, se bănuieşte că au fost implicate în activităţi anti-dizidenţi care pot fi integrate în categoria „crime extra-judiciare”.

Anthony Blinken a mai precizat ceva foarte important: activităţile de acest gen cuprind un larg evantai de proceduri, cum ar fi supravegherea sau hărţuirea, orice tip de presiuni morale sau administrative, ameninţarea sau lovirea ziariştilor, activiştilor sau a altor persoane percepute de putere drept disidenţi prin munca pe care o depun. Sunt vizate şi persoanele care întreprind acţiuni de intimidare a ziariştilor sau activiştilor, familiilor sau prietenilor lor. Context în care îmi permit să pun întrebarea: Sindicatul român al Jurnaliştilor MediaSind are ceva de spus, ştiind că oricând timpurile se pot schimba şi că ameninţarea poate să ţâşnească de oriunde şi oricând?

În acest context, să începem să vedem, odată trasă cortina, care ar putea fi consecinţele concrete. În primul rând, cu absolută certitudine, va urma o foarte aşteptată reorientare şi recalibrare a relaţiilor între SUA şi Arabia Saudită. Este un lucru de altfel anunţat într-o formă destul de dură, mai puţin utilizată în normalitatea jocurilor diplomatice, dar perfect în logica resetării măsurilor luate de Trump care ridicase un scut total întru apărarea saudiţilor. Într-un interviu pentru Univision, Biden a declarat că, înainte de publicarea raportului, vorbise la telefon cu Regele Salman: „Am vorbit ieri cu regele…I-am spus foarte clar că regulile se schimbă şi că azi şi luni vom anunţa schimbări semnificative. Îi vom face răspunzători pentru abuzuri în domeniul drepturilor omului”.

Este o deschidere foarte importantă deoarece, astfel, apare semnalul că SUA ar putea recunoaşte şi aplica integral tot pachetul de jurisprudenţă al ONU şi Agenţiilor sale privind „execuţiile extra-judiciare, sumare sau arbitrare” (aveţi aici o prezentare completă, oficială, a tuturor domeniilor şi procedurilor existente), adăugând că şi această prezentare nu este exhaustivă, mai nou având un domeniu foarte larg de aplicare, cel al actelor de violenţă extremă împotriva jurnaliştilor. Este de notat că e prima oară când un Secretar de Stat american se alătură campaniei dusă de decenii de organizaţiilor profesionale ale jurnaliştilor împotriva guvernelor cu comportamente dictatoriale.

Deocamdată acesta este nivelul american de joc, să vedem ce urmează luni. Să mai vedem şi dacă Uniunea Europeană, tot săptămâna viitoare, când va discuta despre tema spinoasă a regimului de sancţiuni, va putea să se decidă asupra unei eventuale liste de sancţiuni privind asasinarea jurnalistului saudit şi a responsabilităţilor mai mult decât confirmate ale statului saudit şi liderilor săi.

Următoare temă ce ar putea fi deschisă este cea care ar privi desemnarea foarte concretă a Prinţului moştenitor Mohammed din Salman în calitatea sa de comanditar al execuţiei extrajudiciare şi impunerea de sancţiuni. Aici chiar că se intră pe teren minat deoarece prinţul moştenitor este, de facto, liderul cu puteri absolute din Arabia Saudită. Şi aşa raportul american constituie o ruşine absolută şi aproape inimaginabilă la adresa prestigiului statului şi a familiei regale. Dar mai poate – foarte posibil într-o lume arabă unde onoarea personală şi de clan reprezintă valoarea absolută (în cazul multor ţări din Orientul Apropiat, în jurul onoarei şi jurămintelor de loialitate constituindu-se statele din zonă) să contribuie la scăderea statutului de lider la care visau saudiţii.

Vor influenţa aceste noi dezvoltări comportamentul general al statelor care vor să profite cu orice preţ de banii saudiţilor, oferindu-le acces necondiţionat la toate tipurile de armament, chiar dacă SUA au încercat să dea un exemplu interzicând orice vânzare de armament ofensiv către Riad?

Poate alţii, nu noi, au răspuns cei din guvernul conservator britanic, ministrul britanic James Cleverly care, în spiritul dictonului „banii n-au miros”, le-a dat cu tifla aliaţilor americani spunând: „Deciziile pe care le iau americanii în materie de vânzare de arme îi privesc pe americani”. Şi UK a autorizat în urgenţă o vânzare de arme către Riad în valoare de aproape 2 miliarde euro.

Se vorbeşte despre sume uriaşe de bani, interesele politice sunt în consecinţă enorme, sfidând orice logică de comportament internaţional responsabil. Pentru a vedea mizele discuţiei, îmi permit să vă ofer un exemplu, ilustrând dimensiunea epocală a loviturii pe care decizia Administraţiei Biden o provoacă industriei de armament din SUA, până acum principala sursă de alimentare cu armament de înaltă tehnologie pentru Arabia Saudită care-l folosea în Yemen. Iată: Cu toate astea, Biden face o mutare care poate influenţa decisiv mersul evenimentelor. Sursele avertizează că este decis să continue. Oare cu ce preţ final?

Cristian Unteanu