Connect with us

Exclusiv

Nu exista pic de onoare in aceasta actiune, parte a unui joc operativ prin care baietelul de securist Ludovic Orban este doar trecut pe un alt palier

Publicat

pe

Pentru toti cei care o dau cu “onoarea” lui Ludovic Orban, pentru ca a demisionat in plina criza de sanatate publica si in plina criza economica le spun doar atat: maurul si-a facut treaba, maurul trebuie sa plece. Celorlalti le spun atat: Nu exista pic de onoare in aceasta actiune, parte a unui joc operativ prin care baietelul de securist Ludovic Orban este doar trecut pe un alt palier. Onoare la un om care cersea 50.000 de euro de la Urdareanu sau “da-mi un sut in fund”? Onoare la un individ care, abtiguit fiind la volanul masinii oficiale de ministru al transporturilor, a fugit de la locul accidentului? Onoare la un individ care, dupa ce a fost “abuzat” de DNA – in fapt DNA s-a impiedicat in cercetarea penala, a tacut malc dupa ce a fost achitat de o instanta sub protocol cu SRI si nu a incercat repararea prejudiciilor? Onoare la un individ care in timp ce amendau populatia cu mii de lei pentru ca nu poarta masca dadea o petrecere cu alcool si tutun si fara masca impreuna cu alti destrabalati din cabinetul sau? Onoare la acest individ dupa un an in care a gestionat criza si in care a fost posibila tragediande la Piatra Neamt? Unde e onoarea acestui individ? Nu seamana ea mai degraba cu onoarea de sluga?

De la ,,Te gândești dacă poți sau îmi dai un șut în fund…” (50.000 de Euro) la alocarea din fonduri publice a 200 de milioane de lei pentru patronii de presă din România.

Cat de eficientă este activitatea DNA față de niște persoane care primesc avize SRI pentru a lua funcții în statul român? Poate contesta cineva conflictul de interese între documentarea/cercetarea unor infracțiuni și tragerea la răspundere penală de către colaboratori ai SRI a unor avizați ai SRI?

Sunt cele două întrebări la care vă invit să găsiți răspunsul analizând cazul Ludovic Orban, în lumina celor 200 de milioane de lei (din împrumuturi) pe care le alocă patronilor de presă, pentru a cumpăra bunăvoința lor. Mecanismul de alocare este unul schilod: ,,campanie de informare privind măsurile de după stare dea urgență”.

La 6 săptămâni după introducerea stării de urgență  (și cu 2 săptămâni înainte de încheierea ei, când se presupune că oamenii știu ce trebuie să facă și ce nu în starea de urgență), în ședința de guvern din 30 aprilie 2020, Orban alocă până la 200 de milioane de lei – circa 41 de milioane de Euro) pentru ,,informarea cetățenilor cu privire la măsurile care trebuie respectate pe perioada stării de urgență dar și a măsurilor ce vor fi luate după 15 mai pentru reluarea activităților economice”. Din bani publici.

Au trecut abia patru ani de când Ludovic Orban își retrăgea candidatura la Primăria Capitalei (aprilie 2016), după ce DNA îl punea sub acuzare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire a influenței în scopul obținerii unor foloase necuvenite.

În opinia mea, oameni din DNA și SRI (instituții legate printr-un protocol neconstituțional) au avertizat atunci terminațiile lor din PNL – după modelul avertizării terminațiilor lor din PSD, că urma punerea sub acuzare a lui Orban, iar ICCJ (instituție deasemenea aflată sub protocol cu SRI) a desăvârșit opera ,,împiedicării” DNA și SRI: a menținut decizia de achitare dată în fond (în fond, 2 judecători s-au pronunțat pentru achitare și unul pentru condamnare).

Fac precizarea că Ludovic Orban (care fusese și ministru al transporturilor) fusese multiplu avizat de SRI pentru funcție guvernamentală. Deși DNA avea posibilitatea contestației în anulare (completul de 5 care a menținut decizia de achitare în faza definitivă era nelegal constituit, potrivit deciziei Curții Constituționale), nu a făcut-o. (Am scris despre achitarea lui Orban și aici)

Am arătat chiar la acel moment acest lucru, într-unul dintre momentele ,,speachless”, la Antena 3, cu ocazia câtorva întrebări puse lui Marian Munteanu, cel pe care l-au vrut candidatul succesor al lui Orban (și căruia nominalizarea i-a fost retrasă după acea emisiune pe care am numit-o ,,priceless”).

Marian Munteanu fusese invitat să îi ia locul lui Orban cu câteva zile înainte de audierea și punerea sub acuzare a lui Orban. Detalii aici.(13 aprilie 2016, minutul 2.10).

Pe scurt, lucrurile au stat așa în aprilie 2016: Ludovic Orban, candidat la primăria capitalei din partea PNL avea nevoie de bani să cumpere presa ca să îl prezinte pozitiv. Pentru asta, i-a cerut (printre alții) fiului fostului general MapN Urdăreanu, suma de 50.000 de Euro. Tiberiu Urdăreanu  (UTI) s-a dus cu tehnică de la SRI pe el (înainte cu 6 luni DNA ceruse arestul la domiciliu pentru mituirea primarului Iașiului Nechita) și l-a înregistrat pe wannabe.

Stenograma înregistrării este reflectată la acel moment de ziare.com:

,,Ludovic Orban: Am avut surprize si de la Antena 3 ca sar calul… de aia nu ajungi la nici o intelegere cu ei… Pai ti-am zis, pe sondajul de desemnare eu aveam 28 la suta intentie de vot, fara sa-mi fac o zi de campanie, iar Busoi, dupa toata campania lui, avea 18 la suta fara potential de crestere. La mine potentialul de crestere e mare. Eu m-am dus acum cam intre 33 si 35.
Ludovic Orban: Ma, asculta-ma; astea… le discutam sigur si mai in detaliu. Adica tu stii ca orice este util pentru Bucuresti, eu sprijin… fara…
Om de afaceri: Atuncea ti-i pregatesc in niste transe…
Ludovic Orban: Exact.
Ludovic Orban: Mi-ar trebui cam la sfarsitul saptamanii viitoare, inceputul saptamanii celelalte…”

Potrivit rechizitoriului DNA, “Ludovic Orban a aratat ca are nevoie de suma ceruta (50.000 de Euro n.r.), eventual in transe, incepand cu prima saptamana din luna aprilie (…) Ludovic Orban i-a spus omului de afaceri ca el pretinde putin ca nu mai e cum era pe vremuri (…) “Ludovic Orban i-a spus omului de afaceri sa se gandeasca daca poate sa dea banii: ‘Te gandesti daca poti sau imi dai un sut in fund‘””

Apărarea lui Ludovic Orban în fața instanței definitive (dar și argumentele DNA) sunt reflectate tot de ziare.com:

Procuror DNA:Cerem sa dispuneti pentru inculpatul Orban condamnarea orientata spre minimum cu executare cu privare de libertate. (…) Orban s-a folosit de functia sa din partid, de obtinerea de foloase necuvenite. Influenta este data de pozitia sa din partid. La data faptei, Orban era constient de puterea pe care o avea datorita functiei sale din partid. Este real ca Urdareanu este cel care l-a contactat, insa Orban este cel care a insistat pentru a se intalni cu Urdareanu. (…) Din coroborarea probelor, rezulta fara echivoc concluzia ca inculpatul, in functia de conducere a PNL, i-a solicitat lui Urdareanu sprijin cu eludarea dispozitiilor legale, ceea ce reprezinta foloase necuvenite“, a spus procurorul DNA în fața instanței care a pronunțat definitiv decizia de menținere a soluției din fond (achitare, 2 judecători pentru, unul opinie separată pentru condamnare cu executare).

Ludovic Orban: ,,Vad ca DNA cauta sa creeze o legatura intre desemnarea ca si candidat la functia de primar si functia politica pe care am ocupat-o. Desemnarea mea in functia de candidat nu a fost facuta datorita functiei. Desemnarea ca si candidat s-a facut in baza sondajelor de opinie care ma plasau la momentul acela drept cel cu cele mai mari sanse. (…) In interceptari eu spun ca exista un plafon maxim care poate fi cheltuit. Prin acest lucru arata nu un indicator catre martorul denuntator, ci releva intentia mea de a ma incadra in prevederile legale. (…) Ma consider nevinovat, nu am abuzat de influenta politica. Nu am facut nici cea mai mica aluzie la aceasta functie. Nu am avut niciun moment intentia de a beneficia de finantare ilegala. Nu e Biblia aici, dar v-am jurat. Am incredere in capacitatea dumneavoastra de a judeca“, a spus Ludovic Orban instanței aflată sub protocol cu SRI. Și instanța a menținut decizia de achitare.

Am făcut acest scurt background pentru a arăta că, decizia de achitare a lui Ludovic Orban – fiului fostului căpitan de Securitate în cadrul Direcției Regionale Brașov, (Orban Imre, cu varianta de nume Orban Emeric,) din postura de candidat la Primăria București, a fost în urma unui proces prin care a cerut 50.000 de Euro unei persoane despre care știa că este cercetată că l-a mituit pe primarul Iașiului. Din aceești bani, Ludovic voia să cumpere presa, ca să îi facă imagine de candidat.

Patru ani mai târziu, același Ludovic Orban, este premier al României și alocă din această postură o sumă de peste 80 de ori mai mare (200 de milioane de lei) pentru cumpărarea presei pentru a da mesaje pe care oricum le-ar fi dat, în esență, în opinia mea, suma fiind direcționată către patronii de ,,presă”. Ca președinte al PNL, nimeni nu poate pretinde că Orban nu urmărește să câștige alegerile.

În opinia mea, procurori ai DNA și ofițeri ai SRI, legați de protocol,  s-au împiedicat în cercetarea penală (2016) a lui Ludovic Orban în cazul în care acesta i-a cerut lui Urdăreanu 50.000 de Euro ca să cumpere presa în campania electorală (inclusiv prin neintroducerea căii contestației în anulare de către DNA după decizia Curții Constituționale). Scopul a fost pentru a îl învăța pe fostul minstru al transporturilor din perioada Transalpina-Nelu Iordache, ministru avizat multiplu de SRI, o lecție foarte clară: ,,cine fură azi un ou, este un bou”. Netransmiterea acestei lecții ar fi împiedicat favorizarea înțelepciunii populare: ,,cine fură azi un ou, mâine va fura un bou”. Ceea mă face să mă întreb, în perioadă de profundă criză economică, având în vedere și nesesizarea din oficiu a modului în care se alocă cele 200 de milioane de lei (din împrumuturi) pentru ,,presă”: Cât de eficientă este activitatea DNA față de niște persoane care primesc avize SRI pentru a ocupa funcții în statul român? Poate contesta cineva conflictul de interese între documentareași tragerea la răspundere penală de către colaboratori ai SRI a unor avizați ai SRI?Aștept să văd dacă Parlamentul va accepta Ordonanța de 200 de milioane de lei și mai ales dacă Președintele Iohannis va promulga această Ordonanță, pentru că, nu-i așa, tocmai ne-a asigurat de ,,brațul lung al legii”.

  • Apărarea în fața instanței ICCJ (instituție fundamentală aflată sub protocol cu SRI) a fost asigurată pentru Ludovic Orban de societatea de avocatură a unui fost ofițer de Securitate și turnător de deținuți politici în închisoarea de la Aiud.
  • Este aceeași societate de avocatură care l-a apărat pe Klaus Iohannis în dosarul civil (și din informațiile mele și în cel penal clasat de Parchetul General) legat de casele obținute în baza unui testament falsificat.
  • Ulterior, la conducerea ICCJ a ajuns, numită de Klaus Iohannis, o fostă angajată a grupului condus de infiltratul Securității de la închisoarea Aiud – cel care conduce casa de avocatură care i-a apărat pe Klaus, pe Carmen și pe Ludovic.
  • La conducerea PICCJ în perioada în care a fost achitat Orban, se afla fostul ,,bici al Securității” de la închisoarea Aiud, primul șef al grupului operativ central SRI-SIE-Ministerul Justitiei-Parchet, prin care se subordona justiția încă din 1998, Augustin Lazăr. Pentru asta, Augustin Lazăr fusese adus de la Alba de către Valeriu Stoica, ministru de justiție în epocă.
  • În perioada în care a rămas șomer în urma investigației DNA, Ludovic Orban și-a câștigat existența primind sume de bani pentru servicii ce urmează a fi dovedite a fi fost prestate, de la firma finuui lui Valeriu Stoica – ,,Doru Trăilă și Asociații”. Cotidianul.ro a dezvăluit și prezența lui Mitică ,,câmp tactic” Dumbravă alături de firma care îi plătea bani lui Orban în perioada de dinainte de a fi reciclat ca premier.

Despre primele 4 puncte, am scris pe larg, în urmă cu un an:

Despre infiltratul de la Aiud – Gheorghe Mușat, despre ,,biciul securității” – Augustin Lazăr și despre amnezia SRI – serviciu NATO.

Ludovic Orban este același care, ca premier:

  • mințea populația că investește în spital, în timp ce direcționa bani din împrumuturi, pe datorie, pentru cumpărarea unui mall de la un privat, ca bibliotecă și nu spital. Am scris despre asta, în exclusiviate, AICI.
  • a încercat să legifereze o fraudă la buget de 300 de milioane de Euro, prin încercarea de punere în sarcina bugetului a sumelor care trebuie returnate în principal de către BCR – Banca pentru locuințe și de Raiffeisen – Banca Pentru Locuințe. Din informațiile mele confirmate din două surse, avocat al grupului BCR a fost în mai multe ocazii – Valeriu Stoica. Raiffeisen – Banca pentru Locuințe face parte din grupul Raiffeisen, cel care i-a plătit lui Klaus Iohannis pestre 300.000 de Euro pentru imobilul din Sibiu obținut prin fraudă la lege, pe baza unui testament falsficat.
  • Despre tentativa de fraudă de 300 de milioane de Euro, am scris primul, aici, și poate și argumentele mele au ajutat la a i se face frică lui Ludovic Orban să mai transpună în Ordonanță de urgență frauda urmărită în 4 februarie 2020 (în celebra ședință cu 25 de ordonanțe de urgență, înainte de picarea prin moțiune și reînvierea ,,la loc comanda” a Guvernului Orban, dezvaluie analistul Radu Teodor Soviani. (Cristina T.).

 

Exclusiv

Circul macabru al absurdității la Poliția Capitalei: SAS-ul bâjbâie, sefii manelizează, iar adevărul e declarat „delict”! Saga agentului-șef Wilhelm Constantin Bendriș

Publicat

pe

De

O poveste cu sânge, lacrimi și „rapoarte prealabile” pe post de ciocan, unde un luptător SAS e tăvălit de un sistem putred, sub ochii „vigilenți” ai Controlului Intern (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), etc.

Când spui Serviciul pentru Acțiuni Speciale (SAS) al Poliției Capitalei, te gândești la eroism, la adrenalină și la oameni de fier gata să înfrunte orice amenințare. Dar realitatea din spatele zidurilor, așa cum o devoalează rapoartele interne și, mai nou, un document incendiar al Serviciului Control Intern (SCI) al DGPMB (sursa: Proiectul Raportului de Cercetare Prealabilă, DGPMB, 12 martie 2025), transformă acest mit într-o farsă tragicomică. Pare că la SAS, singurele „acțiuni speciale” sunt cele îndreptate împotriva propriilor angajați, iar legea e interpretată nu de coduri, ci de „inelul magic” al șefilor și de pixul zelos al comisiilor interne. Iar protagonistul acestui teatru absurd, agentul-șef Wilhelm Constantin Bendriș, un polițist cu aproape două decenii de experiență, a avut tupeul suprem: acela de a spune adevărul. Și, mai grav, de a o face în timp ce inima îi plângea.

O „justiție” de râsul lumii: Când scenariul e scris de incompetență și semnat de aroganță

Oameni cu cord Raport

Cel mai recent act al acestei drame kafkiene vine sub forma unui „PROIECT DE RAPORT DE CERCETARE PREALABILĂ” (Nr. 124803 din 12.03.2025), un document de 29 de pagini, o capodoperă a ipocriziei birocratice. În esență, acest „rechizitoriu” instituțional îl găsește pe agentul-șef Bendriș „vinovat” pentru că a participat la un podcast, „Oameni cu cord”, cu Sorin Constantinescu, în octombrie 2024. Dar nu oricum! Peste jumătate din raport (14 pagini, de la pag. 3 la pag. 17) este o transcriere trunchiată a emisiunii, dovedind că, pentru Controlul Intern, “a vorbi” a devenit echivalent cu “a săvârși o abatere”.

Ironia supremă? Raportul menționează, in tot documentul, termenii de prescripție și decădere pentru fapte mai vechi, doar pentru a include, câteva pagini mai încolo, „abateri” invocate din anii 2001, 2005 și 2017, ignorând cu desăvârșire propriile principii legale. Principiul „ne bis in idem” – că nu poți fi judecat de două ori pentru aceeași faptă – este, se pare, o noțiune prea „sofisticată” pentru „experții” în cercetări prealabile. Este o antepronunțare flagrantă, un verdict emis înainte de orice apărare reală, transformând cercetarea într-o mascaradă. Cine mai are nevoie de judecători, când Inspectorul de Poliție Radu Francisca Alexandra poate declara un om „vinovat” de la bun început?

Podcastul durerii și adevărului: Când vocea unui om devine „denigrare” instituțională

Ce a spus, de fapt, polițistul Bendriș, de a deranjat atât de tare „inalții” din Poliția Română? A îndrăznit să rostească adevăruri incomode, adesea dureroase. „Am sperat că mă va auzi cineva din acele clădiri goale ale securității, dar degeaba!” – mărturisește agentul Bendriș. Iar speranța sa a fost călcată în picioare. În podcast, el a descris o Poliție Română decăzută din respect după 2010, coruptă până în măduvă, cu „capi” legați de lumea interlopă (clanurile Chira, Geamai, Rinu) și șefi ce „țin de scaun cu două centuri.” El a vorbit despre cauciucuri uzate de pe autospeciale  care puneau viețile polițiștilor în pericol, despre uniforme de 7000 de lei care erau de fapt „chinezării ordinare,” banii ducându-se în buzunarele „celor cu drept de semnătură.”

Mai mult, Bendriș a arătat cu degetul către „habarniști” promovați în funcții cheie, a denunțat manipulările la examenele de ofițeri și inechitățile salariale. A scos la iveală modul în care „serviciile de informații din MAI se fac că nu văd” abuzurile, fiind mai preocupate să-i „băge pumnul în gură lui Bendriș sau altor lideri sindicali.” El a vorbit despre incidentul cu butelia de gaz lacrimogen care a explodat în autospecială , despre politicienii care „nu dau doi bani” pe polițiști, și despre o instituție condusă de „şmecheri” și „distrugători ai Poliției,” nominalizându-i pe Giurgiuveanu (SAS), chestorul Berechet (DGPMB) și Benone Matei (IGPR).

Cea mai poignantă dezvăluire este contextul în care a fost înregistrat podcastul: „S-a filmat chiar în ziua când dimineața tatăl meu a murit de cancer. Aveam o durere imensă, dar a trebuit să îmi duc promisiunea cuvântului dat la capăt.” Este strigătul unui om îndurerat, care și-a asumat riscul de a vorbi, sperând ca tinerii să știe „în ce se bagă” și pentru a semnala „distrugerea morală la interior” și „teroarea psihologică practicată la rang de artă.” Dar pentru DGPMB, durerea și adevărul său sunt simple „atitudini necorespunzătoare” și „denigrare.”

Radiografia unui sistem putred: De la „vagabonzi” la „psycho-KGB-iști”

Raportul detaliază „vina” lui Bendriș: „atitudine lipsită de considerație” față de conducerea DGPMB (Berechet), folosind „cuvinte și expresii jignitoare” precum „ești prost și îți ascunzi prostia și lipsurile intelectuale,” și „duceți-vă dracu.” De asemenea, „opinii preponderent denigratoare” despre Poliția Română („la nivelul cel mai de jos”) și „atitudine necorespunzătoare” față de Ministerul Public și „categorii sociale” (referitor la comparația cu salariul unui covrigar). Culmea! Sistemul se simte jignit când i se spune adevărul în față, dar nu când își distruge propriii oameni!

Și aici intervine o contradicție flagrantă. Bendriș a fost „tăvălit de psihologi” , iar Controlul Intern al DGPMB a sesizat chiar Parchetul pentru „fals intelectual și abuz în serviciu” în legătură cu decizia psihologului Horia Bejenaru de a-l suspenda pe Bendriș și de a-i retrage dreptul de a purta arma. Cu toate acestea, raportul de cercetare continuă să se bazeze pe „aprecieri” toxice, cum ar fi cea a șefului SAS, comisarul-șef Daniel Giurgiuveanu, care îl descrie pe Bendriș ca „respins de colectiv,” „contestatar și provocator,” „manipulator,” și un „risc de securitate.” O „caracterizare copy-paste” folosită pentru „character assassination”, un stil consacrat la SAS.

Dar, dintr-o dată, apare o rază de „normalitate”: comisarul de poliție Neagu Andreea, șeful Serviciului de Logistică, unde Bendriș a fost transferat abuziv, îl laudă! Neagu descrie un polițist cu „integritate morală, respect pentru ordine și lege,” „spirit de echipă și disciplinat.” Cum se împacă cele două evaluări? Simplu: când nu ești sub „inelul magic” al hărțuirii din SAS, ești un polițist valoros. Dar, pentru sistem, evaluarea pozitivă e doar o mică pată pe tabloul „vinovăției” prestabilite.

Prețul curajului: De la salariu de „subcovrigar” la exilul „logic” – o rețetă de distrugere instituțională

Conform raportului, Bendriș este acuzat și de „neglijență” și lipsa de „loialitate” față de instituție. Faptele sale sunt încadrate la „comportament necorespunzător” și „neglijență în îndeplinirea îndatoririlor.” Pedepsele maxime (20% din salariu timp de trei luni) sunt deja aplicate sau pe cale să fie aplicate. Deja i-a fost retras accesul la informații clasificate, motiv pentru care a fost „pus la dispoziția Serviciului de Logistică” (sursa: DGPMB Dispoziția 6667/25.09.2024), unde „cară cutii” și câștigă „sub 5000 cât câștigă un covrigar la Luca și Matei.”

Este de-a dreptul revoltător că polițistul, aflat în mijlocul unui atac personal și instituțional, și cu o durere imensă după pierderea tatălui, este acuzat că „nu a depus cereri pentru administrarea de probe în apărarea sa.” O minciună evidentă, având în vedere demersurile sale repetate și petițiile către diverse instituții, incluse în materialele anterioare.

Mărturisirile lui Bendriș (incluse în noul material) sunt un strigăt de disperare: „Poliția nu m-a meritat niciodată ca individ de valoare… intri în acest malaxor puri indivizi cu personalitate și ies roboți acei YES MAN… un sistem de tortură instituțională unde nimeni nu răspunde pentru traumele polițiștilor drepți și integri.”

Concluzie: Un sistem pe ducă, păzit de „boi” și deștepți arși

Cazul agentului-șef Wilhelm Constantin Bendriș nu este doar despre un polițist hărțuit. Este o oglindă deformată a unui sistem putred, unde șefii joacă de-a „inelul magic” cu destinele subalternilor, unde psihologii devin călăi sub acoperire, iar controlul intern descoperă infracțiuni la baza propriilor decizii, dar pedepsește victimele. Această Poliție, sub pretextul apărării „prestigiului instituției,” își sapă singură groapa, transformându-se dintr-o forță de elită într-o glumă proastă cu epoleți, unde „profesionalismul” e doar o literă moartă.

Data de 11/27/2025 găsește Poliția Română la un nivel „cel mai de jos,” așa cum spunea Bendriș.

Amara realitate:

„Poliția nu se poate apăra pe ea singură, sub nicio formă n-o să păzească cetățeanul de rând.

Când „legi sunt scrise de boi pentru noi” și „politicul este implicat în toate structurile,” transformând indivizii cu personalitate în „roboți,” cine mai vrea să fie polițist? Poate e timpul să facem copiii zugravi, cum sugera Bendriș ironic, înainte să-i aruncăm în malaxorul acestei „torturi instituționale” unde „șmecherii” cu epoleți distrug totul. Vom reveni, căci lupta pentru dreptate și adevăr abia începe. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Opacitatea legală: Sindicatul polițiștilor denunță „reperele interne” ale MAI ca „perversitate și devianță mintală”

Publicat

pe

De

Ministerul Afacerilor Interne (MAI) și Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR) sunt ținta unor acuzații dure privind sustragerea de la publicare a unor proceduri normative interne. Emil Pascut, reprezentant al Sindicatului Diamantul, denunță o „perversitate și devianță mintală” în justificarea oficială, care califică aceste documente drept simple „repere de conlucrare internă”.

„Reperele interne”: Paravan pentru lipsa de transparență?

Critica sindicalistului vizează modul în care MAI și IGPR abordează transparența actelor normative. Potrivit declarațiilor lui Emil Pascut, oficialii consideră că procedurile sustrase de la publicare sunt doar „un reper de conlucrare internă a mai multor structuri polițienești pentru optimizarea rezultatelor în acest domeniu.” Această formulare, departe de a liniști spiritele, a inflamat mediul sindical, care o percepe ca o tentativă de ocolire a obligațiilor legale.

Legea 24/2000, ignorată cu nonșalanță

Miezul controversei îl constituie Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, care stipulează clar că actele normative intră în vigoare doar după publicarea în Monitorul Oficial. Emil Pascut subliniază ironia situației: „redactorii legii, nepricepuți, nu și-au dat seama că există o clasă aparte de analfabeți, la MAI, care consideră că actele normativ administrative sunt ‘repere interne’ și, pentru acest motiv (neprevăzut de redactorii legii), trebuie sustrase de la publicare.” Această afirmație sugerează o sfidare deliberată a principiilor juridice fundamentale.

Justiția, de partea sindicatelor: O serie de decizii definitive

Sindicatul Diamantul nu este la prima confruntare pe acest subiect. Emil Pascut dezvăluie că, în ultimii cinci ani, sindicatul a obținut „zeci de hotărâri definitive (inclusiv cele prin care am obținut declasificarea ROF-urilor)” prin care instanțele au stabilit fără echivoc că actele normative emise de MAI și IGPR „sunt informații de interes public (nu ‘repere interne’)” și au dispus comunicarea acestora. Aceste victorii juridice repetate contrastează puternic cu practica instituțională acuzată.

„Reperul” obsesiv și obstructionismul informal

Pe lângă practica oficială, Emil Pascut aduce în discuție și un fenomen de „obstructionism” informal. El menționează că, atunci când Centrul de Informare și Relații Publice al IGPR (CIRP-IGPR) trimite colegilor din teritoriu modele de răspuns „obstructionist” la petițiile sindicatului – adesea prin WhatsApp, pentru a evita urmele oficiale – acestea sunt numite „informal, drăgăstos, tot ‘repere'”. Sindicalistul conchide, cu o notă de sarcasm, că „este foarte probabil ca la CIRP hălăduiește în libertate, neprins, un obsedat după ‘repere'”, sugerând că acest cuvânt este asociat cu o recompensă psihologică pentru cei care îl utilizează în contextul secretizării informațiilor.

Acuzațiile aduse de Sindicatul Diamantul ridică întrebări serioase despre transparența decizională și respectarea legii în cadrul unor instituții fundamentale ale statului român, subliniind o tensiune persistentă între obligația de informare publică și tendința de a menține opacitatea. (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Exclusiv

IGPR, acuzat de „inchiziție internă”: Proceduri secrete transformă polițiștii în „vite fără drepturi”

Publicat

pe

De

Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR) este ținta unor acuzații extrem de grave lansate de Emil Pascut, reprezentant al Sindicatului Diamantul. Acesta denunță existența unor proceduri interne pe care le cataloghează drept „toxice, ilegale și discriminatorii”, menite să creeze o „halucinație colectivă” prin care polițiștii cercetați disciplinar ar fi tratați ca „vite fără drepturi și nedemne de considerație”. Scandalul pune sub semnul întrebării transparența și legalitatea unor acte normative interne.

Polițistul cercetat, o „vită fără drepturi”? Procedura IGPR stârnește revoltă

Emil Pascut atrage atenția asupra procesului verbal al unei cercetări disciplinare, unde un funcționar, „doamna Oana”, ignoră dreptul la ziua liberă a polițistului cercetat. Justificarea invocată este o procedură internă, PS-IGPR-DCI-05, care prevede că „polițistul cercetat este citat să se prezinte în timpul programului de lucru AL POLITISTULUI DESEMNAT”. Această abordare, susține Pascut, este o dovadă clară a modului în care IGPR prioritizează conveniența anchetatorului în detrimentul drepturilor fundamentale ale celui cercetat.

Ziua liberă, călcată în picioare: Programul anchetatorului, mai presus de drepturile angajatului

Critica centrală vizează ignorarea „sfințeniei” zilei libere a polițistului. În viziunea sindicalistului, o zi liberă, obținută ca și compensare pentru ore suplimentare, nu ar trebui să fie afectată de o cercetare disciplinară, o chestiune „previzibilă, programabilă”, care nu justifică afectarea timpului de odihnă, recuperare și viață socială. Procesul verbal incriminat a fost depus de IPJ Neamț la instanță, în dosarul 3868 (Tribunalul Iași), legat de o cercetare disciplinară secretă.

„Manualul inchiziției”: Proceduri toxice, ilegale și ascunse de public

Sindicatul Diamantul califică procedura PS-IGPR-DCI-05 drept „toxică, ilegală, discriminatorie” și, mai ales, „ineficientă juridic” deoarece nu a fost publicată în Monitorul Oficial, o condiție ad validitatem pentru intrarea în vigoare a unui act normativ. „Secretul, ascunderea de accesul public naste monstri, naste abuz”, avertizează Emil Pascut. El menționează că, în cazul dosarului din Neamț, după înregistrarea acțiunii în instanță, documentele disciplinare au început să fie „desecretizate”, sugerând o tentativă de ascundere anterioară. De asemenea, o altă procedură, PRO PG 16, este citată ca fiind la fel de opacă și nepublicată.

Raiul răufăcătorilor în uniformă? Abuzurile generare de lipsa de transparență

Referindu-se la o decizie a Curții Constituționale din 2016, care statuează că „dacă nu e încălcare de lege, nu e infracțiune”, Pascut subliniază că existența acestor „proceduri administrative sustrase de la publicare este raiul răufăcătorilor în uniformă”. Dacă aceste norme interne nu sunt publice, nerespectarea lor nu poate fi considerată o infracțiune. Mai mult, „doamna Oana” și alți funcționari sunt acuzați că, deși aveau la dispoziție „texte superioare de lege care o ajutau să înțeleagă că ziua liberă e de neatins”, au ales să respecte o procedură inferioară, contrară legii, întocmită de „argății lui Ionica Iulian”.

Într-o notă finală, Emil Pascut atașează o fotografie a autorilor procedurii DCI, catalogând-o drept „o procedură scrisă doar de acuzatori, ca manualul Inchiziției!”. Acest apel vehement al Sindicatului Diamantul ridică serioase semne de întrebare cu privire la respectarea drepturilor omului și a legalității în interiorul celei mai importante instituții de ordine publică din România. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusivo zi ago

Circul macabru al absurdității la Poliția Capitalei: SAS-ul bâjbâie, sefii manelizează, iar adevărul e declarat „delict”! Saga agentului-șef Wilhelm Constantin Bendriș

O poveste cu sânge, lacrimi și „rapoarte prealabile” pe post de ciocan, unde un luptător SAS e tăvălit de un...

Exclusivo zi ago

Opacitatea legală: Sindicatul polițiștilor denunță „reperele interne” ale MAI ca „perversitate și devianță mintală”

Ministerul Afacerilor Interne (MAI) și Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR) sunt ținta unor acuzații dure privind sustragerea de la...

Exclusiv2 zile ago

IGPR, acuzat de „inchiziție internă”: Proceduri secrete transformă polițiștii în „vite fără drepturi”

Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR) este ținta unor acuzații extrem de grave lansate de Emil Pascut, reprezentant al Sindicatului...

Exclusiv3 zile ago

Prahova, tărâmul reîncarnării: „Metoda Portocală” revine, dar acum e sub licență politică!

Se spune că istoria nu se repetă, dar rimează. În Prahova, însă, istoria nu doar rimează, ci pare că își...

Exclusiv3 zile ago

MAI, templul incompetenței aprobate: De la principiul Peter la ‘pricipitul polițienesc’ – Când ierarhia e o farsă, iar bunul simț, o glumă proastă.

Când ierarhia devine o farsă și bunul simț o glumă proastă Cunoașteți, desigur, Principiul Peter, acea axiomă nemiloasă, formulată de...

Exclusiv3 zile ago

Reforma MAI sub lupă: Sindicatul Europol demască „demagogia” din spatele anunțurilor ministeriale

Vicepremierul și Ministrul Afacerilor Interne, Marian Cătălin Predoiu, a anunțat, pe 18 noiembrie, cu mare fast, ceea ce a descris...

Exclusiv4 zile ago

Legea pumnului în gură la SAS: Cum a devenit „vagabond” un delict de 20% din salariu, sub privirea ironică a manualului de Mobbing al MAI! Saga agentului-șef Wilhelm Constantin Bendriș

În culisele întunecate ale Serviciului pentru Acțiuni Speciale (SAS), unde „inelul magic” al abuzului continuă să rotească destinele, iar „psihologii...

Exclusiv4 zile ago

Justiția Română: Spectacolul absurd continuă! Procuratura clasează, justificând incălcări flagrante! moștenitorii, nu morții, plătesc biletul!

În România anului 2025, justiția a depășit granițele ridicolului, transformându-se într-un circ macabru unde clovnii, odinioară gardieni ai legii, se...

Exclusiv4 zile ago

CIRCUL JUSTIȚIEI ROMÂNE: Dosarul POP IONUȚ-COSTIN, RECLASAT LA CATEGORIA „PROBLEME REZOLVATE… DE NOI” – CHIAR ȘI CU INSTANȚA LA UȘĂ!

Cazul fostului Comandant Descarcerare Petrobrazi – Pop Ionuț-Costin (III) În analele deja supraîncărcate ale absurdului juridic românesc, dosarul domnului Pop...

Exclusiv4 zile ago

SINAIA, MONARHIA ABSOLUTĂ MARCA OPREA: Sora „impăratului” cade în cap, Prefectul se „trezește” la Parchet, iar PNL Prahova fierbe în suc propriu!

În orașul unde legea pare să fie un simplu moft, iar democrația o glumă proastă, piesa de teatru absurd a...

Exclusiv5 zile ago

Penitenciarul Târgșor: UN NOU ÎNCEPUT DEZVĂLUIT! Interviu EXCLUSIV și reportaj incendiar cu Adrian Grigoroiu, liderul EQUITAS – Marca Incisiv de Prahova

Penitenciarul Târgșor: Răsăritul unei noi ere – O reformă jurnalistică de amploare Redacția Incisiv de Prahova vă prezintă o analiză...

Exclusiv5 zile ago

Verdict clar al justiției: Actele administrative Nu pot infrânge legea. Sindicatul Diamantul prezintă decizii fundamentale

Sindicatul „Diamantul” a dezvăluit recent o serie de „extrase bune de ținut minte” din jurisprudența înaltelor instanțe românești, care clarifică...

Exclusiv5 zile ago

Intervenție fulger la Mioveni: Studenta-polițist, alături de colegii săi, prinde criminalul unui taximetrist

O acțiune promptă și coordonată a trei polițiști, printre care și o elevă stagiară, a condus la prinderea rapidă a...

Exclusiv6 zile ago

Războiului cifrelor în agricultură: MADR pulverizează dezinformarea despre subvențiile PAC!

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a ieșit la rampă cu o serie de clarificări incendiare, menite să demanteleze valul...

Exclusiv6 zile ago

România, secolul XXI: Polițistul, ingropat de viu în „sicriele” statului – O comedie neagră semnată IGPR

Pe ecranele lucioase, România ne prezintă o Poliție futuristă, digitalizată, gata să prindă infractorii cu AI și drone. În realitatea...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Criptomonede Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv