Inspectoratul împuterniciților pe viață: 13 ani fără concurs, cu aceiași băieți în rocadă

Dacă te uiți la IPJ Prahova, ai impresia că e o secție de poliție, dar în realitate pare mai degrabă o cooperativă de cadre rotite la infinit, sub patronajul discret al lui Bogdan Despescu. De peste un deceniu, instituția nu mai are șef „adevărat”, numit prin concurs, ci doar împuterniciți, desemnați, reîmputerniciți și reșapați, ca anvelopele de la loganurile rupte în șanțuri.

Cronologia este halucinantă. Ultimul concurs real pentru funcția de inspector-șef a fost în octombrie 2012, când Viorel Dosaru a câștigat competiția și a preluat IPJ Prahova. A rezistat până în 2016, când a fost „promovat” subsecretar de stat în MAI. De atunci, începe baletul împuterniciților:

• Eduard Mirițescu, plantat interimar imediat după Dosaru, conduce între 2016–2019;
• în 2017 e împuternicit adjunct Ginel Preda, care devine, în timp, personajul principal al „serialului IPJ Prahova”;
• Marian Iorga, împuternicit în 2020, pica în 2021;
• urmează Mihai-Ginel Preda, „prima tură” ca inspector-șef împuternicit (iulie 2021–mai 2022);
• apoi Cristian Manea (mai 2022–octombrie 2023), tot împuternicit;
• Preda, sezonul doi, din noiembrie 2023 până în mai 2024;
• Marius Mihai, din mai până în iulie 2024;
• Daniel Alexandru Radu, din iulie până în noiembrie 2024;
• Bogdan Ciobanu, venit de la DGA, preia frâiele din noiembrie 2024;
• iar în prezent, conform paginii oficiale IPJ, tronează iarăși Mihai-Ginel Preda, „desemnat” șef, la a treia tură.

Rezultatul? Din 2012 până în 2026 — peste 13 ani — niciun inspector-șef nu a mai fost numit prin concurs. Unsprezece schimbări de conducere, toate prin împuterniciri, cu același nume – Preda – revenind ca personaj de telenovelă.

IPJ Prahova nu mai e inspectorat județean, ci „grădinița de cadre de nădejde” a IGPR: Miritescu, Drăgan, ofițeri de la DCI, toți „crescuți” pe aici, într-un cerc închis de putere sub binecuvântarea lui Despescu. Feudalism cu epolet, în variantă ministerială.

Adresa care se autoincriminează: doi împuterniciți semnează prostia la comun

După ce Incisiv de Prahova a publicat investigațiile despre BMW-ul MAI 59944 făcut praf (aici), despre epava de la Rutieră și „păcălicii” care au distrus-o, IPJ Prahova a reacționat prompt. Nu ca să lămurească situația, nu ca să explice cine plătește prejudiciul, nu ca să dea socoteală despre pregătirea profesională a agenților.

A reacționat ca să ceară sursele ziarului.

Au emis o adresă oficială către redacția Incisiv de Prahova, semnată – evident – de doi împuterniciți, care își dau singuri cu legea în cap. Doi șefi provizorii, cu pixul mare și cultura juridică mică, semnează același lucru: un autodenunț de analfabetism constituțional.

În loc să citească Legea 504/2002 și jurisprudența CEDO, unde scrie clar că protecția surselor e sacră, au decis să transforme IPJ-ul în caricatură: poliție care se luptă nu cu infractorii, ci cu jurnaliștii.

Când o instituție reacționează mai rapid la un articol de presă decât la un apel disperat la 112, problema nu mai e de imagine, e de credibilitate. Când două semnături de împuterniciți, puse una lângă alta pe o somație ridicolă, înlocuiesc mintea juridică și bunul-simț, nu mai vorbim de „greșeli de comunicare”, ci de prostie instituționalizată.

Irimia Laurențiu, produsul perfect al „Poliției pe pile”: de la CFR la BMW-ul de lux

Cazul BMW-ului făcut praf nu este un accident izolat; este radiografia unui sistem. În centrul lui: agentul Irimia Laurențiu, unul dintre cei doi implicați în impactul în care autospeciala modernă a fost distrusă.

Conform informațiilor apărute în anchetele Incisiv de Prahova și completate de surse interne, Irimia nu e vreun superpolițist selectat pentru merite. Este fost muncitor la CFR, încadrat direct din civilie în 2017, la „marea epocă” a încadrărilor pe sprânceană.

Cheia ascensiunii lui? Relațiile:

• este finul unui  actual șef al Poliției dintr-uin oras din Prahova, vechi prieten din vremurile când cel din urma era simplu agent la Poliția Transporturi Feroviare, iar Irimia trăgea de șuruburi la CFR;
• același nas (actual sef de politie) este cel care l-a propulsat șofer la fostul inspector-șef Cristian Manea;
• Irimia este cunoscut ca apropiat al lui Drăghici Laurențiu, personaj pomenit în scandalul „focului la dosare”, și al lui Vârlan Florin, „deșteptul” de pe la Secția 4, și el produs al promovărilor la apelul bocancilor.

Profilul profesional? Dezastru. Surse din sistem îl descriu ca fiind:

• agresiv cu colegii și cetățenii;
• cu ieșiri violente (de pildă, episodul de la Triaj – zona de Vest a Ploieștiului – unde ar fi amenințat cu bătaia un om, după o ceartă a acestuia cu mama lui; dosar penal „făcut și uitat”);
• cunoscut în anturaj ca alcoolic – „acasă, ce-i drept”, dar când vorbim de poliție rutieră, imaginea contează;
• efectiv agramat, dar lăsat să conducă o mașină de zeci de mii de euro în regim de urgență.

Bonus: episodul de la examenul auto. Fata lui Irimia a picat traseul anul trecut. Tatăl, venit în parcare – spun sursele – îmbrăcat în uniformă, ca examinatorii să vadă că fata e „de-ale lor”, ar fi făcut spume la gură după ratare, comentând agresiv la adresa instructorilor și examinatorilor. Mentalitate de clan, nu de instituție.

Între timp, polițiști cu peste 20 de ani vechime, fără pile, nu ating un BMW nici în fotografii. Dar Irimia, „pui de CFR”, cu apucături de „milițian de mahala”, conduce bolidul ca pe proprietatea personală și distruge una dintre puținele autospeciale moderne. Ancheta? Tărăgănată.

Dacă un agent vechi zgârie o Dacie, sare Controlul Intern. Dacă Irimia face zob un BMW, se așteaptă „să se liniștească presa”.

„Testarea până iese ceva pozitiv”: cum se vânează salariile de merit pe spinarea șoferilor

Surse din sistem povestesc că Irimia își petrece zilele în stradă, nu ca să fluidizeze traficul, ci ca să „vâneze alcoolemii”. Teste peste teste, în speranța că cineva va ieși pozitiv și îi va aduce un dosar cu „rezultate” pentru salariul de merit.

Nu vorbim de prevenție, ci de vânătoare statistică: cifra să dea bine, dosarul să sune frumos, punctajul pentru „Oscarul salarial” să iasă. În timp ce loganurile abia se țin pe șosea și polițiștii onești acoperă ture cu bani puțini, unii „analfabeți utili” stau la pândă pentru procente în plus la leafă.

Când un asemenea personaj ajunge simbolul rutierului ploieștean, cu BMW la discreție, în timp ce colegi experimentați sunt ținuți la volanul unor rable, nu e de mirare că încrederea în poliție se surpă.

Problema României nu este că există polițiști corupți. Problema devine mortală când polițistul cinstit începe să pară excepția, nu regula.

Popa Cornelius, „călătorul prin funcții”: de la percheziție acasă la aspirații de șef BCI (aici),  etc

Nu e doar rutiera infestată. Povestea comisarului Popa Cornelius, de la BCI, e exemplară pentru modul în care IPJ Prahova își cultivă „elita”.

Fost agent, mai toată viața șef de post comod, cunoscut ca puturos cronic, își schimbă brusc destinul: prin concurs, devine ofițer. Cumva, „miracol”, și soția lui ia tot la ofițeri, în același an, 2021. Carieră sincronizată, în familie.

Traseul său administrativ:

• trece pe la Breaza, unde nu lasă în urmă altceva decât umbră și hârtii;
• apoi ajunge la Școala de Poliție Câmpina, la Resurse Umane, unde se ceartă zdravăn cu chestorul Tache;
• pleacă spectaculos și aterizează la BCI Prahova, exact în zona unde se fabrică sau se îngroapă viitorul oamenilor: cercetări interne, dosare pe numele polițiștilor.

Acum două săptămâni, spun sursele, Popa a concurat cu comisar-șef Marian Popescu pentru șefia BCI. A picat cu brio. Dar faptul că un asemenea personaj a ajuns atât de aproape de butoanele de control intern spune tot despre „calitatea” pepinierei IPJ Prahova.

Și nu e tot. În urmă cu aproximativ 10 ani, Popa Cornelius ar fi avut percheziție la domiciliu, pentru presupuse fapte de corupție. Niciodată clarificate public. Oficial, nu s-a probat, neoficial „nu s-a vrut”. A rămas cu o sancțiune disciplinară și, aparent, cu și mai mare ambiție: „omul dispus să calce pe cadavre”, cum a fost deja caracterizat chiar în paginile Incisiv de Prahova.

Gurile din interior spun că este extrem de apropiat de Preda Ginel și că face „tot ce i se spune”. Iar când un astfel de om ajunge filtru între abuz și adevăr, între plângeri reale și mușamalizări „de sus”, te întrebi:

mai e vreun polițist cercetat pe probe și vinovăție sau doar în funcție de ce dictează „mai sus”?

Poliție feudală, nu stat de drept: jurnalistul e „dușman”, cetățeanul – „instigator”

Schema e clară:
– Jurnalistul care investighează devine „dușman al instituției”.
– Cetățeanul care critică devine „instigator”.
– Polițistul care întreabă „unde s-a greșit?” devine „problemă de personal”.

Într-o democrație autentică, întrebările incomode sunt vaccinul care întărește organismul statului. La IPJ Prahova, întrebările incomode sunt tratate ca boală mortală. De aici și reacția absurdă: în loc să analizeze de ce s-au făcut praf un BMW, rapoarte de SIC, dosare și cariere, conducerea provizorie se concentrează pe „cine a vorbit cu presa”.

România nu are nevoie de o poliție „feudală”, care cere respect prin grade, ton ridicat și adrese de intimidare semnate de doi împuterniciți. Are nevoie de o poliție care își asumă greșelile, care răspunde rapid victimelor, nu justiției imaginii.

Când interlopii își etalează luxul, conexiunile și protecția, iar victimele așteaptă la coadă după dreptate, senzația – chiar dacă nu acoperă toată realitatea – e devastatoare: că legea nu mai e egală pentru toți.

IPJ Prahova – „moșia Despescu”: statul nu moare de la presă, moare de la refuzul de reformă

Faptul că Prahova a devenit fieful de cadre al lui Despescu – pepinieră pentru IGPR, rampă de lansare pentru Mirițescu, Drăgan și alți ofițeri de la DCI – nu este o coincidență. Este un sistem. Un sistem în care:

• șefii sunt aproape permanent între două împuterniciri;
• controlul intern e folosit ca bâtă împotriva incomozilor, nu ca filtru de integritate;
• dosarele incomode dispar, se șterg sau se îngroapă în formule juridice sterile;
• în loc să curețe, conducerea reacționează isteric la presă și încearcă să afle „cine a scăpat vorba”.

Statul de drept nu se prăbușește când presa investighează – din contră, atunci se mai și salvează câte ceva. Statul se descompune când instituțiile refuză să se reformeze, când șefii împuterniciți se cred baroni locali, iar critica e tratată ca trădare.

Există mii de polițiști cinstiți, care își fac treaba în stradă, în scandaluri, în intervenții reale, pe bani puțini și în condiții grele. Acei oameni sunt batjocoriți public atunci când, în față, sunt împinși milițieni anaflabeți, „pile” agresive și comisari dispuși să calce pe cadavre pentru o funcție.

Final (provizoriu): „Mai mă leși?” – până nu cade și ultima mască

În loc de concluzie, rămâne imaginea perfectă a IPJ Prahova, așa cum se vede ea din exterior (aici), (aici), etc:

• un BMW făcut praf de un agent analfabet promovat pe pile;
• o adresă oficială semnată de doi împuterniciți care cer presei să-și predea sursele;
• un șir de 11 șefi provizorii în 13 ani, cu aceiași oameni rotind scaunele între ei;
• un BCI unde un personaj cu percheziție la domiciliu în trecut aproape ajunge șef;
• și o conducere care se teme mai mult de investigațiile Incisiv de Prahova decât de dosarele penale care se pregătesc în spatele lor.

Încrederea publică nu se repară cu aroganță, somații idioate și intimidări. Se repară cu profesionalism, meritocrație și asumare.

Până atunci, IPJ Prahova rămâne ceea ce a descris, cu documente și probe, presa de investigație:
o moșie a împuterniciților, un refugiu al „milițienilor-analfabeți” și o rușine pentru polițiștii care încă mai cred în meseria lor.

Mai mă leși? Asta e doar prima filă. Restul serialului abia începe. (Cristina T.).

Statul-tragaci: tragem cu rachete, nu și cu legea

În România anului 2026, sistemul național antigrindină funcționează ca un poligon de tragere clandestin, dar finanțat regește din bugetul public. Rachetele cu iodură de argint zboară, milioanele de euro curg, iar legea… stă și se uită, legată la ochi, la mâini și la creier.

Incisiv de Prahova a documentat ani de zile „Mafia Norilor”, „Ospiciul Antigrindină” și „Țeapa națională antigrindină”. Acum, un nou document oficial confirmă negru pe alb că nu vorbim doar de incompetență, ci de un mecanism care a ajuns să funcționeze în afara oricărui control real: o schemă de intervenții explozive în atmosferă, fără monitorizare, fără trasabilitate, fără responsabilitate.

APM Prahova ridică perdeaua de fum: „N-avem rapoarte, n-avem obligații, dar trageți liniștiți!”

1a

Adresa nr. 5878/07.04.2026 a Direcției Județene de Mediu Prahova, emisă către Asociația Producătorilor Agricoli de Cereale și Plante Tehnice (ACCPT) Prahova, condusă de fermierii-007 ai gliei, dinamitează minciunile sistemului antigrindină.

Ce spune, în esență, documentul:

• APM Prahova a emis doar trei acorduri de mediu, după cum urmează:
  1. „Unitate operativă de combatere a căderilor de grindină Prahova”
  2. „Extinderea unității operative de combatere a căderilor de grindină Prahova”
  3. „Punct de lansare Plopu”
• Până la 07.04.2026, titularii NU au transmis niciun raport de monitorizare privind:
  • concentrațiile iodurii de argint în apă,
  • concentrațiile iodurii de argint în sol.
• Pentru apă, APM Prahova pasează responsabilitatea la Administrația Națională „Apele Române”.
• Pentru sol, APM Prahova declară candid că „nu există prevederi legale” care să impună monitorizarea iodurii de argint în sol.

Traducere:
Statul român trage explozibili chimici în atmosferă de peste 20 de ani, fără un sistem obligatoriu de monitorizare a impactului asupra solului și apei. Nicio autoritate nu știe, oficial, cât argint, cât iod și câtă minciună s-au depus în pământul din care mâncăm.

Sistem exploziv, cu certificat de „nimeni nu răspunde” – funcționare ilegală, la minut

Ce avem, juridic și factual, din piesele puse laolaltă de Incisiv de Prahova și fermieri:

1. Rachete cu potențial exploziv – pentru care fermierii au întrebat IPJ Prahova dacă sunt muniție de război sau petarde scumpe.
2. Depozite și puncte de lansare amplasate lângă școli, sate, conducte, biserici – fără transparență, fără studii de risc reale.
3. Zero monitorizare sistematică a iodurii de argint în sol și apă – confirmat oficial de APM Prahova.
4. Extindere a Programului Antigrindină până în 2040, înainte de achiziția unui studiu de impact serios (conform răspunsului AASNACP din 06.05.2026 analizat de Incisiv de Prahova).
5. Hectare „protejate” umflate cu milioane, costuri cosmetizate, țeapă bugetară estimată la sute de milioane de euro.

În orice stat normal, intervențiile cu explozibili și substanțe toxice în atmosferă ar fi condiționate de:

• acorduri și avize pe bune,
• studii de impact actualizate,
• monitorizare periodică obligatorie,
• raportări transparente,
• control strict al depozitelor și transporturilor (regim de explozivi).

În România, în schimb, avem un sistem care trage în nori și în lege simultan. Când o autoritate de mediu îți spune negru pe alb că nu are rapoarte de monitorizare a iodurii de argint și că nici nu există obligații clare de monitorizare în sol, iar sistemul continuă să tragă și să se extindă, asta nu mai e simplă neglijență: este funcționare în afara cadrului de protecție a mediului și a sănătății publice.

Pe românește: îi spunem program național, dar îl executăm ca pe o improvizație ilegală de poligon.

„Băieții deștepți” din nori: Jaful general, mascat în „adaptare la schimbările climatice”

Din analiza documentelor oficiale (Curtea de Conturi, rapoarte AASNACP, răspunsuri către Incisiv de Prahova) rezultă câteva cifre care dor:

• Peste 120 de milioane de euro estimați ca sumă potențial supra-justificată între 2017–2023, pe baza diferențelor dintre hectarele clamat „protejate” și cele tehnic acoperite.
• Într-un scenariu extins pe 10 ani, riscul bugetar sare spre 340 de milioane de euro – bani aruncați într-un sistem în care:
  • nu se știe exact ce și câte culturi se protejează,
  • suprafețele sunt umflate ca la loterie,
  • nu există evaluare de eficiență economică și socială (confirmat de Curtea de Conturi).

Sistemul antigrindină funcționează, practic, ca:

• Mașină de tocat bani publici,
• Mașină de produs iluzii statistice,
• Mașină de pulverizat iodură de argint,
  fără ca cineva să răspundă concret la întrebările:
• Ce protejăm, exact?
• Ce distrugem, exact?
• Cine încasează, exact?

Asta nu mai e „program de protecție”, e program de pradă. Agricultura e doar decorul emoțional – se flutură pozele cu lanuri, se strigă „protejăm cultura”, în timp ce adevărata recoltă e în conturi.

 „Sub limita de cuantificare”, dar peste limita de bun-simț: cum se spală urmele cu fraze tehnice

AASNACP și APM Prahova joacă aceeași piesă:

• Când fermierii întreabă „cât iodură de argint aveți în sol și apă?”,
  • sistemul răspunde: „nu avem date, nu avem atribuții, nu există obligații clare”.
• Când Incisiv de Prahova cere „studiile 2019–2023”,
  • sistemul invocă „sub limita de cuantificare” fără să dea:
    • locații,
    • metodologii,
    • valori brute,
    • zone martor.

Asta în timp ce:

• Programul 2024–2040 este aprobat,
• Studiul de impact serios „urmează să fie achiziționat”, după cum însuși AASNACP recunoaște în răspunsul oficial analizat de Incisiv de Prahova.

Legal și moral, situația arată așa:

• se iau decizii cu impact major asupra mediului și sănătății,
• se angajează sume uriașe de bani publici,
• se continuă intervențiile în atmosferă,
  în absența unui studiu de impact actualizat, independent, public și verificabil.

În orice limbaj juridic sănătos, asta se cheamă decizie administrativă lipsită de fundamentare științifică. În limbaj de pamflet: „tragem pe burtă, la propriu și la figurat”.

Fermierii-007 vs. „Republica Rachetei Anonime”

În timp ce DNA, SRI, Garda de Mediu și Ministere întorc capul după alt subiect, fermierii prahoveni fac ceea ce statul refuză să facă:

• pun întrebări clare despre regimul de explozibili,
• cer acorduri, avize, rapoarte de monitorizare,
• demască diferențele dintre hărțile colorate din comunicate și realitatea din câmp,
• sunt gata să-și plătească din buzunarele lor sărace un studiu de impact adevărat, dacă statul nu e în stare sau nu vrea.

Faptul că ACCPT Prahova a ajuns să ceară, în scris, APM-ului și IPJ-ului să facă ceea ce ar fi trebuit să facă de la începutul programului arată un singur lucru:
sistemul antigrindină a mers „pe încredere”, nu pe lege.

Când explozibilii circulă prin județ, când iodura de argint e aruncată în atmosferă, când nu există monitorizare obligatorie a solului și apei, când nici măcar nu știm exact ce „apărăm”, atunci sistemul nu mai este doar imoral; este tehnic și funcțional într-o zonă de ilegalitate și abuz de putere.

Concluzie: Stat fără frână, rachetă fără traseu, jaf fără rușine

Din toate documentele și răspunsurile oficiale publicate și analizate de Incisiv de Prahova și din noul răspuns al Direcției Județene de Mediu Prahova reiese limpede:

• Sistemul antigrindină:
  • funcționează fără monitorizare reală a iodurii de argint în sol și apă,
  • este extins politic până în 2040 înaintea oricărui studiu temeinic,
  • umflă grosolan „suprafețele protejate” și maschează costurile reale,
  • folosește rachete și amestecuri pirotehnice în condiții discutabile de securitate și trasabilitate.
• Autoritățile:
  • pasează responsabilități între ele,
  • invocă instituții internaționale fără să respecte standardele lor,
  • se ascund în spatele unor studii vechi din 2007 și a unei științe pe care „o vor cumpăra mai târziu”.

Ilegalitatea aici nu e doar de cod penal, e de bun-simț:
nu poți interveni activ în atmosferă cu explozibili și substanțe toxice, pe bani publici, fără să știi exact ce faci, pe cine afectezi și ce distrugi.

Până când:

• nu există studii de impact actualizate, independente și publice,
• nu sunt monitorizate sistematic solul și apele,
• nu sunt corectate minciunile despre „hectarele protejate”,
• nu se face un audit complet al banilor și al responsabilităților,

Sistemul național antigrindină rămâne exact ceea ce l-a descris presa de investigație: o rachetă ilegală înfiptă în bugetul României, un jaf generalizat ambalat ca „protecție a agriculturii” și un experiment pe sănătatea oamenilor, făcut fără acordul și fără informarea lor reală.

Restul e doar argint în nori, plumb în minciuni și tăcere grea în instituții. Vom reveni. (Cristina T.).

Pamflet dur bazat pe informațiile și dezvăluirile Federației Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor (FSANP) și ale ziarului de investigații Incisiv de Prahova

GIURGIU, FORTĂREAȚA „MAXIMĂ”: 40 PE VIAȚĂ, 72 „RISC” ȘI ZERO RESPONSABILI

Penitenciarul Giurgiu nu mai e demult „unitate de detenție”. E o versiune low-cost de azil de nebuni cu gard electric și gardă epuizată.

Aici sunt înghesuiți, potrivit datelor prezentate de FSANP, aproximativ 700 de deținuți RMS, cam 500 în regim închis, circa 200 în semideschis, 32 în deschis, plus în jur de 40 de condamnați pe viață și 72 de deținuți clasificați „risc pentru siguranța penitenciarului”.

Adică o bombă cu ceas la care ANP pare să fi scos bateriile… din telecomandă, nu din dispozitiv.

Într-o asemenea unitate, orice lipsă de personal sau decizie tâmpită înseamnă risc direct pentru viață și integritate. Dar cum să-ți pese de siguranța oamenilor când ești ocupat cu „rubrica diverse” și cu împărțitul sporurilor de 50%?

LIPSA DE PERSONAL: „HAI, BĂIEȚI, CHEMAȚI-I DE ACASĂ, CĂ SISTEMUL DOAR CE-A ADORMIT!”

Polițiștii de penitenciare de la Giurgiu, citați de FSANP, spun clar: pentru a acoperi punctele de lucru, se ajunge să fie chemați colegi „de acasă”. Nu pentru că ar fi prea mult de muncă, ci pentru că sistemul este prea mic la cap.

Se lucrează pe ore suplimentare la normă, iar apoi oamenii sunt băgați în libere cu forța, să iasă „la număr” statisticile, nu oamenii din tură. Sacrificiul nu este pentru siguranță, ci pentru „aleși”. Cei cu funcție, cu pix și cu prieteni sus.

Un schimb ar avea nevoie, recunosc ofițerii, de circa 40 de oameni. În realitate intră 31, iar cu concedii și învoiri se ajunge la 28. Și cu 28 de oameni vrei să ții în frâu sute de deținuți cu risc, probleme psihice și un penitenciar care crapă din toate încheieturile.

În timp ce secțiile stau vulnerabile, cineva își verifică liniștit bodycam-ul – nu de siguranță, ci să vadă ce a mai surprins camera în buclă continuă…

PLANIFICARE „LA GHICI”: CÂND FIECARE ȘEF ÎȘI FACE STATUL DE FUNCȚII PE GENUNCHI

Planificarea personalului este descrisă de angajați, prin FSANP, ca fiind haotică, fără nicio urmă de predictibilitate.

Fiecare șef de tură acoperă găurile cum poate: mută patru oameni la puncte de lucru, rupe din escortă, trage de oamenii din supraveghere. Recuperare fizică? Odihnă psihică? Glumiți. Astea sunt doar cuvinte într-un ordin de ministru care prinde praf în biblioraft.

Când se ridică problema orelor suplimentare, în loc să se vadă de ce s-a ajuns la peste 360 de ore la unii, se caută țapi ispășitori la pontaj. Vinovați devin cei care bagă cheile în ușă, nu cei care semnează de sus. Tipic: șoriceii acuzați că rod instalația, nu sobolanii care rod sistemul.

PONTAJUL „MAGIC”: ORELE LUCRATE SE EVAPORĂ, BANII NU

Aplicația de pontaj, potrivit discuțiilor dintre sindicat și conducerea unității, pare să aibă o superputere: același raport, scos la 3–7 zile diferență, poate avea rezultate diferite.

Sistemul „rotunjește” selectiv, iar fracțiunile de timp se pierd undeva între server și buzunar. Angajații reclamă că orele plătite ies frumoase, cele lucrate… mai puțin.

Situația afectează direct banii oamenilor și încrederea lor în orice înseamnă „corectitudine”. Poate, cândva, șefii responsabili cu IT-ul din ANP vor termina de plâns prin birouri și se vor apuca și să repare ce nu funcționează. Până atunci, timpul trece, leafa merge, 50%-ul vine la „cine trebuie”.

CORPUL E14: PUȘCĂRIE „DIN PREFABRICATE”, CU UN SINGUR OM LA 240 DE DEȚINUȚI

Corpul de detenție E14, destinat inițial persoanelor scoase la muncă, a ajuns, după cum semnalează FSANP, un fel de anexă „ilegală” în care sunt înghesuiți aproximativ 240 de deținuți în două corpuri, adesea cu un singur supraveghetor.

Circa 140 de deținuți nu ies nici la muncă, nici la aer, nici la minte. Clădire neconformă, din prefabricate, personal tras „de pe tură” ca să fie cineva și acolo.

O pușcărie improvizată într-o pușcărie oficială. Stat în stat, ilegal peste legal, dar cu procedurile la zi. Hârtia suportă tot, chiar și lipsa oamenilor.

HÂRTIA NU DOARE: DOCUMENTE PROASTE, ȘEFI INVIZIBILI ȘI INCIDENTE FĂRĂ STĂPÂN

FSANP a primit semnale că documentele operative – inclusiv dosarele de incident – sunt întocmite prost, fără consistență. Într-un penitenciar ca Giurgiu, unde fiecare incident poate însemna evadare, moarte sau revoltă, slaba calitate a hârtiei devine muniție pentru procurori.

Șefii de secție? Mulți, dar puțini de văzut pe secții. Nu stau la apel, nu sunt efectiv lângă supraveghetori. Când se întâmplă ceva, se strâng „toți odată” și, după cum povestesc oamenii: „Nu mai știi cine coordonează, nu mai știi cine urlă.”

Altfel spus, la incidente, conducerea devine cor: toți țipă, nimeni nu răspunde.

ÎMPUTERNICIRI, PROMOVĂRI ȘI NEPOTISME: „MERITUL” – O CHESTIUNE DE CUI II EȘTI

Angajații reclamă, prin sindicat, un festival de împuterniciri și promovări pe alte criterii decât competența: ofițeri cu vechime mică, care fug de concursuri, sunt instalați în funcții de conducere, în timp ce oamenii apreciați profesional sunt lăsați să „putrezească” în executiv.

În penitenciarul ăsta, funcțiile de comandă ar trebui date celor cu experiență reală, nu celor cu telefonul potrivit. Dar „modelul” văzut la ANP se copiază fidel pe teritoriu.

Când sus îi vezi pe cei împuterniciți la infinit, de ce să te miri că jos oamenii sunt epuizați și scârbiți?

BODYCAM-URI, CAMERE VIDEO ȘI SUPRAVEGHERE CU INTERMITENȚE

Bodycam-urile, spun polițiștii de penitenciare, funcționează în buclă, uneori înregistrând continuu, inclusiv după scoaterea din dock. O întrebare simplă bântuie unitatea: „Cine a dispus înregistrarea continuă și în baza cărei proceduri?”.

Camerele video – aproximativ 260 – sunt frumos montate, dar polițista de la monitoare e trimisă frecvent în alte misiuni. Excepția a devenit regulă. Supraveghere video există pe hârtie, nu și în practică.

Big Brother ar vrea să te vadă, dar e plecat în altă misiune.

MEDICALUL: 1.500 DE DEȚINUȚI, DOI MEDICI ȘI UN PREOT LA DISPERARE

Situația medicală, raportată de FSANP, e de film de groază: aproximativ 1.500 de deținuți, doi medici (unul doar cu contract), un stomatolog tot cu contract, deficit estimat la 70%.

La asta se adaugă – conform datelor menționate – aproape 600 de deținuți cu probleme psihice grave.

Replica angajaților, consemnată în vizita sindicală, rezumă tabloul: „Dacă n-ai medic, măcar să ai preot.”

Aici nu mai vorbim de asistență medicală, ci de administrarea supraviețuirii cu lumânarea în mână.

Transferurile de deținuți cu probleme grave de sănătate între unități sunt gestionate în stil de „mutăm problema, nu o rezolvăm”: solicitările către ANP nu reflectă corect gravitatea cazurilor, Direcția de Supraveghere Medicală nu analizează tot, iar la Giurgiu ajung în scaun cu rotile oameni într-un sistem medical deja prăbușit.

Dar poate, cine știe, se va organiza, cândva, o ședință în care toți șefii ANP să fie în aceeași sală și să vorbească, nu să mimeze.

ȘOBOLANI, PLOȘNIȚE, GÂNDACI ȘI CÂINI AGRESIVI: GRADUL DE „CIVILIZAȚIE”

Deratizarea? Pe hârtie, impecabilă. În realitate, polițiștii de penitenciare spun că șobolanii umblă prin tavane, ies în curte, iar unul ar fi căzut direct pe biroul unui supraveghetor.

Gândacii și ploșnițele sunt prezenți inclusiv în birouri și în zona RSD.

La „penitenciarul canisă”, aproximativ 30 de câini agresivi ar fi mușcat deja angajați. Într-un caz, personalul spune că Serviciul SSM nu ar fi vrut să întocmească documentele necesare – să nu se strice, poate, imaginea.

Unii deținuți mușcați au acționat penitenciarul în instanță. Ei au curaj. Oamenii din interior au doar fișe de accident și tăcere.

RELAȚII ÎN CONDUCERE: ȘEFI LA ADĂPOST, SUBORDONAȚI LA ÎNAINTARE

Oamenii descriu relaționarea dintre factorii de conducere ca fiind varză. Conflicte, tabere, lipsă de comunicare, iar efectele se văd în secții.

Șefii de secție, în loc să fie la apel, la discuții cu deținuții, pentru detensionare, se strâng – spun angajații – prin locuri ferite de ochiul directorului. Dacă acesta ar vrea să știe unde-i umblă ofițerii, n-ar strica o hartă și un GPS.

La incidente, însă, se materializează brusc zeci de șefi. Și, din nou, coro: „Nu mai știi cine coordonează, nu mai știi cine urlă.”

CONSILIUL DE CONDUCERE: DECIZII IMPORTANTE LA RUBRICA „DIVERSE”

Mutări de oameni, schimbări de funcții, probleme sensibile – toate astea sunt, potrivit sesizărilor, împinse în ședințele Consiliului de Conducere la „ad-hoc” sau „diverse”.

„Ad-hoc”-ul s-ar fi mai reglat; rubrica „diverse” rămâne cimitirul deciziilor care nu trebuie asumate.

În loc să fie discutate aplicat, în fața tuturor, chestiunile care influențează vieți și cariere, sunt pasate la final, când toată lumea e obosită și nimeni nu mai întreabă nimic. Atât s-a putut.

„REPUBLICA PENALĂ GIURGIU”: FULGA, CLANURI ȘI SALARII PE SPRÂNCEANĂ

(pe baza dezvăluirilor Incisiv de Prahova din 14 ianuarie 2026 și articole anterioare)

Ziarul de investigații Incisiv de Prahova a prezentat Penitenciarul Giurgiu drept o veritabilă „Republică Penală”, în care comisarul-șef Marius Lucian Fulga a devenit simbolul supraviețuirii politice indiferent de scandaluri.

Potrivit acestor dezvăluiri de presă, Fulga ar fi fost revocat de mai multe ori din funcția de director pentru grave nereguli – inclusiv evadări, puneri în libertate eronate, un deținut „foarte periculos” fugit de sub escortă medicală și chiar o crimă petrecută în timpul unui control al Corpului de Control al ministrului Justiției.

Cu toate acestea, același Fulga ar fi fost „împuternicit” din nou și din nou în funcția de director, cu sprijin politic, indiferent de scandaluri.

Incisiv de Prahova a relatat, de asemenea, despre:

• o sancțiune disciplinară a lui Fulga pentru primire de bunuri de la familia unui deținut,
• intervenții pentru evitarea unui dosar penal,
• rocade penibile la vârf, în care nume precum Alin Popescu ar fi jucat rol de „director interimar de serviciu”.

CLANUL FULGA & CO: TRAFIC DE PERSOANE, DECONTURI DENTARE ȘI JUSTIȚIE SELECTIVĂ

Conform articolelor publicate de Incisiv de Prahova, „modelul managerial” Fulga ar fi o afacere de familie:

• fratele și cumnata, cunoscuți în spațiul public ca având condamnări pentru trafic de persoane și alte fapte grave, ar executa pedepse la Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova;
• soția directorului, ofițer educator la Giurgiu, ar fi fost pusă la dispoziție și cercetată penal pentru fals în documente, uz de fals și înșelăciune, după depunerea unor documente pentru lucrări stomatologice fictive;
• deconturile acestor lucrări ar fi fost aprobate chiar de Fulga, pe când ocupa funcția de director, ceea ce ar fi dus la cercetarea sa pentru abuz în serviciu.

Incisiv de Prahova scrie că, în acest dosar de deconturi dentare, soția ar fi singura care nu a fost trasă la răspundere, deși ar fi beneficiat de același mecanism ca alții cercetați.

Ziarul relatează și despre încercări de a forța un subaltern, comisarul Dinu Dănuț, să semneze un „acord de împăcare” considerat ilegal, sub presiuni repetate, până la episoade soldate cu prezentări la UPU Giurgiu.

Toate aceste informații sunt prezentate în presă ca parte a unui tablou de favoritism, nepotism și folosire abuzivă a funcției.

NEPOTISMUL „LEGALIZAT”: EVALUĂRI ÎNTRE FRAȚI ȘI CUMNATE

În aceeași linie, Incisiv de Prahova a dezvăluit situații în care șefi precum David Claudiu ar fi evaluat direct activitatea profesională a fratelui și a cumnatei sale, ambii în structura penitenciarului, cu sprijinul conducerii.

Evaluări ce ar trebui să fie obiective s-au transformat, conform acestor relatări, în exerciții de familie, în contradicție cu principiile declarate ale Legii nr. 145/2019.

PROGRAM LEJER SUS, SPORURI GRASE PENTRU „CINE TREBUIE”

Tot din relatările de presă reiese un tablou grotesc al „performanței” în Giurgiu:

• Unii directori adjuncți – cum e cazul numit în articole, comisar-șef Ionela-Alina Gheorghișor – ar termina programul vinerea în jurul prânzului, în timp ce pe secții personalul abia respiră.
• Salariile de merit și sporurile de până la 50% ar ajunge frecvent în buzunarele șefilor și apropiaților, într-o atmosferă de criterii netransparente și „performanță” de gașcă.

În timp ce jos se strâng ore suplimentare, sus se strâng beneficii.

MENIUL CASEI: MORȚI LA APEL, EVADĂRI, DOPAJ ȘI STEROIZI LA PACHET

Incisiv de Prahova a semnalat, în ultimii ani, o serie de evenimente grave la Giurgiu:

• evadarea unui deținut „foarte periculos” din escortă medicală;
• morți în celule, prezentate oficial ca lipsite de urme de violență, dar privite cu suspiciune de angajați și opinie publică (inclusiv cazurile din 2022 și 2026);
• un angajat prins în flagrant cu aproape 400 de comprimate de dianabol, substanțe dopante, pe care le introducea în unitate.

Moarte, evadări, droguri, dopaj – toate într-un penitenciar în care conducerea vorbește despre „siguranță maximă” și „respectarea standardelor”.

GIURGIU, OGLINDA UNUI SISTEM CARE SE PREFACE CĂ NU VEDE

Rezultatul vizitei FSANP și al dezvăluirilor publice este imaginea unui penitenciar avariat, lăsat să se balanseze între lipsă cronică de personal, conducere conflictuală, probleme medicale grave, condiții sanitare mizerabile și un șir de scandaluri ce implică actuali sau foști șefi.

Nu vorbim doar despre o unitate „cu probleme”. Vorbim despre o veritabilă radiografie a unui sistem penitenciar în care:

• responsabilitatea se diluează în „diverse”;
• transparența se oprește la ușa biroului directorului;
• meritocrația e folosită doar în prezentări power point, nu în viața reală.

FSANP avertizează că, în astfel de condiții, scopul executării pedepselor – reeducare, reintegrare, protejarea societății – este o glumă proastă.

Iar întrebarea rămâne, așa cum o pune și presa de investigații:

Cât timp va mai lăsa Ministerul Justiției această „Republică Penală Giurgiu” să funcționeze după reguli proprii, în timp ce pe la apel se strigă numele celor care nu mai răspund?

Până când sistemul va mai mima că lucrează, în timp ce cei 600 de deținuți cu probleme psihice, 40 de condamnați pe viață și 72 de deținuți de risc ridicat vor ieși, rând pe rând, pe poarta penitenciarului, direct în societatea pe care statul se preface că o protejează? (Cerasela N.).