Featured
Extrase din discursul procurorului-șef european, Laura Kövesi, în cadrul Forumului politic „Anticorupție, reziliență democratică și securitate economică” de la Sofia, Bulgaria – noiembrie 2023
(Preluare Inpolitics):
Am fost procuror mai mult de jumătate din viața mea. Am luptat împotriva corupției la nivel înalt timp de mulți ani. Așa mă cunoașteți.
Bineînțeles, lupta împotriva corupției înseamnă politici și acțiuni. Este vorba despre legi corecte și despre aplicarea lor consecventă. Ceea ce necesită curaj. Este vorba despre prevenire și sancționare. Bineînțeles. Cu toate acestea, din experiența mea, cheia este să cîștigi inimile și mințile oamenilor.
– S-ar putea să fie mai dificil astăzi decît acum cîțiva ani.
– În principal pentru că societățile noastre democratice sunt ținta unor campanii vicioase de dezinformare. Cea mai mare problemă nu este faptul că aceste campanii diseminează minciuni la o scară nemaiîntîlnită pînă acum. Cea mai mare problemă este că ele caută să submineze însăși capacitatea noastră de a distinge adevărul de fals. Acest lucru, la rîndul său, subminează capacitatea noastră de a distinge binele de rău. În acel moment, cui îi mai pasă de ceea ce este drept?
– Cînd vine vorba de corupție, a fost deja destul de greu să îi facem pe cetățeni să înțeleagă cum le influențează viața. În realitate, corupția a fost și continuă să fie tolerată într-o mare măsură. Pretutindeni. Nu există o țară curată.
În primul rînd, pentru că majoritatea oamenilor nu văd un impact direct al corupției asupra vieții lor. Și, de asemenea, pentru că există această tendință de a considera că infracțiunile gulerelor albe, fraudele financiare, nu sunt atît de periculoase pînă la urmă. Există, de asemenea, o mare doză de fatalism: așa e lumea, se presupune.
– În 2015, cînd eram șefă a DNA, o companie privată a vrut să deschidă un club de muzică. Aceștia au mituit funcționari publici pentru a obține autorizațiile necesare. Au început să organizeze concerte într-o clădire care nu îndeplinea obligațiile de securitate. Pînă cînd, într-o seară, în timpul unui concert, a izbucnit un incendiu – 64 de persoane au murit, iar alte 180 au fost rănite.
– Întrucît am început să investigăm infracțiunile legate de corupție în acest eveniment tragic, a trebuit să deschidem o altă anchetă. Victimele au fost aduse la un spital care se presupunea că dispune de echipamente de ultimă generație pentru a le îngriji arsurile grave. S-a dovedit că managerii spitalului au cumpărat echipamentul medical necesar la un preț masiv supraevaluat, doar pentru a se îmbogăți. Ei au semnat documente conform cărora camera barometrică fusese livrată și instalată, dar aceasta nu a fost niciodată funcțională.
– Mai multe victime ale incendiului de la clubul de muzică au murit din această cauză. Altele au fost nevoite să fie transferate la alte spitale, în străinătate, întrucît acela era singurul spital din România cu un astfel de echipament.
– În ciuda trecerii anilor, sunt consternată încă de acest caz. De multe ori, cînd vorbim despre corupție și fraudă financiară, vorbim doar despre pagubele monetare – că nu sunt bune pentru economia de piață liberă, cum distruge concurența loială. Dar eu văd toate aceste victime, precum și pe părinții și familiile lor.

– Deci da, corupția poate deveni foarte repede o chestiune de viață și de moarte. Apropo, cred că prietenii noștri ucraineni au înțeles acest lucru cu cîțiva ani în urmă. Dacă cineva trebuie să devină pe deplin conștient de acest pericol, nu sunt doar ei. Ci și noi.
– Știți, uneori am un deja-vu. Încă mai aud că lupta împotriva fraudei și a corupției este bună în teorie, dar problematică în practică, în special în timpul campaniilor electorale, deoarece poate afecta negativ percepția cetățenilor.
– Doamnelor și domnilor, dacă le permiteți să prolifereze, corupția și frauda duc în cele din urmă la amenințări, violență și teroare. Mai degrabă decît să ne jucăm de-a legendarele trei maimuțe, ar trebui să ne suflecăm mînecile și să ne apucăm de treabă.
– Pentru a cîștiga inimile și mințile oamenilor, aceștia trebuie să aibă încredere că legea se aplică tuturor, că justiția este tangibilă.
– Am lucrat ca procuror local, iar munca noastră era importantă pentru comunitatea noastră, pentru orașul nostru. În anii care au urmat, am aplicat mereu ceea ce am învățat în micul oraș Sibiu: doar printr-o muncă eficientă poți cîștiga încrederea cetățenilor, iar munca constantă este singura cale de a o păstra. De aceea, prima noastră datorie este să ne facem treaba, iar principala provocare este să fim buni în acest sens. Să dăm mereu tot ce avem mai bun.
Exclusiv
BALTA RECONCILIERII ȘI GOGOȘILE DE FLOREȘTI: „COMISARUL DE CARTON” Valentin MATEI A SCHIMBAT SCANERUL DE ANVELOPE PE RAMA DE BUZĂU
Epopeea penal-administrativă a fostului director de la Penitenciarul Ploiești, Valentin Matei (aici), a atins noi culmi ale ridicolului în weekend-ul 02-03 mai 2026. În timp ce „Oaia Hărțuită” plânge de singurătate prin ungherele stânei, „Pantoflarul” justiției a demonstrat că vechile obiceiuri – mâncarea pe gratis și promisiunile deșarte – nu se uită nici sub amenințarea Parchetului.
După ce a transformat funcția de director de penitenciar într-o trambulină pentru afaceri cu iz de cauciuc ars, Valentin Matei, personajul central al dezvăluirilor Incisiv de Prahova, continuă să joace în propria telenovelă de prost gust. Recent, „Comisarul de carton” a lăsat în urmă scanerul de la Tomat Prod Impex pentru a se dedica unei pasiuni mai vechi: pescuitul de influență și de pește „moca”.
Ciorba de pește și iertarea conjugală: Nevasta la control, amanta la „izolare”

Potrivit unor informații de ultimă oră, în perioada 02-03 mai 2026, malurile Bălții Mihăilești din județul Buzău au fost martorele unei scene demne de Caragiale, dacă dramaturgul ar fi scris despre foști directori de pușcărie. Matei și-a făcut apariția la pescuit însoțit de câțiva angajați ai Penitenciarului Ploiești, care par să nu se sature de „vibe-ul” toxic al fostului șef.
Marea noutate a acestui weekend pescăresc nu a fost vreo captură record, ci prezența soției în locul Denisei, „Oaia Hărțuită” care făcea legea prin unitate. Se pare că soția l-a iertat miraculos pe „Don Juan-ul de la Rahova la Ploiești”, retrăgând divorțul chiar din camera preliminară. Astfel, în timp ce tânăra Denisa rămânea acasă să-și lingă rănile și să invoce lupi imaginari pe coridoarele închisorii, Matei se delecta cu o masă gratuită, respectându-și blazonul de „etern pomanagiu” al sistemului.
Michelin de Florești, noua „gogoașă” pentru viitorii pensionari
Dar Matei nu s-a mulțumit doar cu peștele din farfurie. Jurnalul Incisiv de Prahova a aflat că, între două pahare și o momeală aruncată în apă, „comisarul” a început să împartă promisiuni de angajare mai ceva ca un broker pe Wall Street.
Ținta? Viitorii pensionari din sistem, cărora Matei le-a promis locuri de muncă „calde” la Michelin Florești. Este de-a dreptul hilar cum un individ care stă cu scanerul în mână la o firmă privată, încălcând flagrant normele de pantouflage ale ANP, se visează acum marele recrutor de resurse umane pentru giganții industriali. După ce a fost „ejectat” din sistem, Matei pare să fi trecut de la „șef de celulă informală” la „agent de plasare a forței de muncă” în universul fantastic al propriilor minciuni.
Tunul de un milion de euro de la Berceni: O notă de plată care nu se achită cu pește
Dincolo de comedia de la Balta Mihăilești, realitatea rămâne una de ordin penal. Potrivit raportului Corpului de Control al Ministrului Justiției, Valentin Matei are de dat explicații serioase pentru „Groapa de gunoi de la Berceni”. Sursa citată confirmă că s-au constatat nereguli grave, cu un prejudiciu de un milion de euro pentru lucrări fictive la secția exterioară.
Această „moștenire toxică”, semnalată constant de ziarul nostru, arată că sub masca de „pișpirel cu imagine de avorton”, cum l-au descris subalternii, s-a ascuns un maestru al combinațiilor cu „Statul Paralel” și cu afaceriști precum Mihai Tufan. Un milion de euro „evaporați” pentru nimic nu pot fi acoperiți nici de cele mai abile tactici de manipulare a deținuților și nici de plângerile Denisei.
„Oaia Hărțuită” a rămas fără cioban: Drama delirului mioritic (aici)
În tot acest timp, la „Stâna Ploiești”, personajul feminin devenit celebru în paginile de investigații și în comunicatele Sindicatului Solidaritatea Ploiești traversează o criză profundă. Fără protecția „ciobanului” Matei, plecat la pescuit de reconciliere cu soția, „Oaia” a trecut la strategia victimei profesiste.
Văzând hărțuitori la orice colț și încercând să sensibilizeze noua conducere cu episoade de paranoia administrativă, aceasta a devenit, din păcate pentru ea, subiectul de bancuri al instituției. Așa cum sublinia și sindicatul, cine strigă „lupul” fără motiv ajunge să fie ignorat. Iar când „lupul” tău e ocupat să mănânce pe gratis la Buzău și să promită joburi la Michelin, singura care rămâne în „celula penibilului” este chiar ea.
Concluzia e amară: Valentin Matei a demonstrat că se poate recicla – de la director la scaner de cauciucuri și de la soț infidel la pescar iertat. Totuși, nicio ciorbă de pește mâncată pe moca nu va putea îndulci gustul amar al dosarului penal care se coace la Ministerul Justiției. „Pantoflarul” justiției a aruncat undița, dar s-ar putea să fie singurul care pică în plasă. (Cristina T.).
Exclusiv
Operațiunea „gogoașa cu Epoleți”: Cum a încercat un „fantomă” de presă să lustruiască „Diamantul” cu noroi de la Interne
În laboratoarele prăfuite ale „surselor judiciare” din Ministerul Afacerilor Interne s-a născut recent un pui de kompromat, livrat cu fundă de „investigație” pe taraba publicației Stiri pe Surse. Un text scris parcă sub dictare, cu cerneală securistică, a încercat să transforme un lider de sindicat dintr-un apărător al legii într-un soi de „James Bond” de Târgu Neamț, specialist în vals, spionaj de amatori și deconturi de benzină. Rezultatul? O caricatură jurnalistică demontată acum, punct cu punct, de Sindicatul Polițiștilor din România „DIAMANTUL”.
„Radu Pop” – Jurnalistul fără chip care scrie cu cerneală invizibilă
Prima mare realizare a „anchetei” publicate de Stiri pe Surse pe 24 aprilie 2026 este însăși semnătura: „Radu Pop, Colaborator”. Un nume atât de generic încât ar putea fi oricine, de la un algoritm de inteligență artificială programat să scuipe venin, până la un ofițer de informații care și-a uitat legitimația în imprimanta redacției. Acest „fantomas” al presei nu are biografie, nu are chip și, cel mai grav, nu are nici măcar bunul-simț de a pune mâna pe telefon.
Într-un elan de „profesionalism” demn de o foaie de propagandă din anii ’50, autorul a „uitat” să contacteze Sindicatul Diamantul sau pe Vitalie Josanu. De ce să ceri un punct de vedere când poți să brodezi pe marginea unor „surse informate” care par să fi băut apă din aceeași fântână cu delatorii de profesie?
Basarabeanul care „sperie” MAI-ul cu Cetatea Albă și un dicționar ruso-român
Cea mai picantă găselniță a atacului este „pericolul pro-rus”. Se pare că în viziunea „surselor” MAI, dacă ești basarabean și știi limba rusă, ești automat agentul Moscovei. Vitalie Josanu, un om care și-a dedicat cariera academică demonstrării identității românești a Cetății Albe și combaterii falsurilor istoriografice rusești, este acuzat că s-ar „suprapune pe narative pro-ruse”.
Este culmea ridicolului: să acuzi de „filorusism” un istoric care a scris 777 de pagini despre patrimoniul medieval românesc din Ucraina, doar pentru că a îndrăznit să critice corupția din MAI. Probabil că, în mintea autorului anonim, oricine cere respectarea legii în România vorbește cu accent de la Kremlin.
Diploma de doctor, „arma secretă” citită pe sărite de analfabeții funcționali ai știrilor
Pentru a da o tentă de „fraudă financiară”, articolul din Stiri pe Surse a atacat sporul de doctorat al lui Josanu. Cu o miopie jurnalistică selectivă, publicația a prezentat doar fața diplomei, „uitând” să întoarcă foaia unde scria negru pe alb titlul tezei: un studiu masiv despre monumentele românești.
Deși instanțele de judecată au stabilit deja, prin sentințe definitive, că doctoratul este cât se poate de legal și legat de activitatea de polițist de patrimoniu, „vuvuzela” anonimă a ales să ignore adevărul juridic în favoarea unei minciuni de tip „copy-paste”. Când instanța spune „da”, dar sursa din MAI spune „ba”, jurnalismul de comandă știe întotdeauna pe cine să creadă.
Instructorul de dans și „șantajul” prin vals: Incompatibilitatea secolului
Când n-au mai avut ce să inventeze despre spioni și bani, autorii kompromatului au trecut la… dans. Josanu este „demascat” ca instructor de dans sportiv. O activitate de voluntariat într-un ONG non-profit, încetată de ani de zile, a fost prezentată ca o afacere tenebroasă nedeclarată.
Se pare că pentru MAI, un polițist care învață copiii să danseze este mai periculos decât un traficant de influență. Mai mult, articolul insinuează un soi de „șantaj instituțional”, sugerând că sindicatul „tăcea” când veneau banii de doctorat. O logică de tip „radio Erevan”, având în vedere că sporul a fost obținut prin tribunal, nu prin mila vreunui șef cu dare de mână.
De la „surse judiciare” la boxa acuzaților: Nota de plată vine la instanță
Replica_StiriPeSurse_Josanu_SPR_vIM_02.05.2026_vfinal
Sindicatul Diamantul a anunțat deja că acest „drept la replică” este doar încălzirea. Urmează acțiunile în instanță împotriva publicațiilor și a radiodifuzorilor care s-au grăbit să înghită nemestecată momeala aruncată de la Interne.
Operațiunea de kompromat pare să fi eșuat lamentabil, lăsând în urmă doar o dâră de amatorism și miros de frică. Când singura ta armă împotriva unui sindicat incomod este un articol semnat de un pseudonim și bazat pe „gurile rele”, e clar că „Diamantul” a tăiat prea adânc în privilegiile sistemului. Ne vedem în fața judecătorilor, acolo unde „sursele informate” vor trebui să capete un nume și, mai ales, să aducă dovezi. Până atunci, valsul continuă, dar muzica o dictează legea, nu „colaboratorii” de ocazie. (Cristina T.).
Administratie
Secunda dintre disperare și miracol: Cum a fost salvat un copil de 4 ani pierdut în mulțimea de la Târgul Coronini
Ceea ce trebuia să fie o zi de sărbătoare s-a transformat, în câteva clipe, într-un scenariu de coșmar pentru o familie din Caraș-Severin. În vacarmul „Târgului Mare de la Coronini”, un tată și-a pierdut fiul de doar 4 ani, declanșând o cursă contra cronometru în care fiecare minut putea face diferența între un final fericit și o tragedie.
Panică în mulțime: Când „Târgul Mare” devine un labirint al terorii
Evenimentul tradițional de la Coronini, cunoscut pentru afluența masivă de public și zgomotul asurzitor, a fost fundalul unei drame tăcute. Mateuș, un băiețel de numai 4 ani, a fost înghițit de mulțimea agitată, dispărând de lângă tatăl său într-o fracțiune de secundă.
Conform informațiilor furnizate de Sindicatul Europol, momentele care au urmat au fost dominate de o panică paralizantă. Căutările disperat ale tatălui printre tarabe și mii de străini au rămas fără rezultat, neputința punând stăpânire pe bărbatul care nu își mai găsea copilul.
Instinct de polițist: Toma Adelin, omul care a citit disperarea pe chipul unui tată
Salvarea a venit sub forma vigilenței unui profesionist aflat la datorie. Toma Adelin, polițist în cadrul Poliției Orașului Moldova Nouă, se afla în misiune pentru asigurarea ordinii publice când a observat starea de agitație extremă a unui bărbat din mulțime. Fără să aștepte un apel oficial, Adelin l-a abordat pe tatăl băiatului și a aflat dimensiunea crizei.
Cu semnalmentele micuțului Mateuș bine întipărite în minte, polițistul a început imediat o operațiune de căutare chirurgicală prin furnicarul de oameni. Într-o situație în care minutele păreau ore, prezența de spirit și experiența de teren au fost aliații principali ai agentului.
Finalul care oprește inima: Reîntregirea unei familii sub ochii comunității
Eforturile au fost răsplătite atunci când Toma Adelin l-a reperat pe micuț. Mateuș a fost găsit speriat și confuz, dar, din fericire, nevătămat. Cu o rară prezență de spirit, polițistul a reușit să îl liniștească pe copil și l-a condus în siguranță înapoi în brațele tatălui său.
Imaginea reîntâlnirii celor doi a fost punctul culminant al unei zile care a demonstrat că, dincolo de uniformă, umanitatea și implicarea sunt cele care definesc cu adevărat actul de poliție. Gestul lui Adelin nu a fost doar o sarcină de serviciu îndeplinită, ci o dovadă de profesionalism care a readus liniștea într-o familie ce își pierduse orice speranță. Într-un mediu dominat de zgomot și agitație, liniștea s-a așezat abia atunci când inima tatălui a început, din nou, să bată în ritm normal. (Sava N.).
-
Exclusivacum 2 zileCan-can din spatele gratiilor: când decizia administrativă miroase a vendetă personală
-
Exclusivacum 5 zileOrizonturi încețoșate la IOR: Cum se lichidează industria de apărare sub „privirea oarbă” a turistului ministerial Ambrozie Darău
-
Exclusivacum 4 zileMarea bubuitură a incompetenței: Cum a dinamitat Statul Român investițiile americane pentru o Fabrică de Pulberi care există doar pe hârtie
-
Exclusivacum 2 zileOPERAȚIE PE PORTOFEL DESCHIS: Spitalul din București unde intri cu demnitate și ieși în izmene, ușurat de bani
-
Exclusivacum 4 zileAdio, „Secret de Stat” la budă! Sindicatul Diamantul dă stingerea paranoiei din Ministerul Afacerilor Interne
-
Exclusivacum 5 zileAPOCALIPSA INTEGRITĂȚII LA ARAD: AGENTUL CARE A REFUZAT SĂ FIE „BĂIAT DEȘTEPT” ȘI A LĂSAT UN ȘOFER CU BANII ÎN AER
-
Exclusivacum 5 zileOperațiunea „Cățeluș cu păru’ creț”: Festivalul „ghiocelul de la Interne (M.A.I.).”
-
Exclusivacum 3 zileCastelul boierilor cu epoleți și mizeria de la talpa cizmei: Noua Lege a Salarizării, un scuipat pe obrazul polițistului din stradă



