Într-o Românie în care provocările sistemului de îngrijire pentru vârstnici sunt tot mai evidente, proiectul iniţiat de antreprenorul Dragoş Dobrescu marchează un salt calitativ şi o redefinire a ceea ce înseamnă “senectute” în societatea noastră. Prin cel mai mare centru de seniori din Europa, Vitalitas România, Dobrescu aduce în prim-plan ideea că vârsta a treia nu trebuie să fie doar o etapă de retragere şi limitare, ci o tranziţie activă, demnă şi plină de sens.

Dragoş Dobrescu are în spate ani de activitate în sectorul imobiliar şi investiţii majore, dar ceea ce diferenţiază acest proiect este schimbarea de perspectivă: aici nu este vorba doar de construcţii sau cifre, ci de oameni, de viaţă şi de comunitate. În materialul publicat de publicaţia Capital, el însuşi declară că a tratat acest proiect nu ca pe un business, ci ca pe o „responsabilitate emoţională”.

Ceea ce Dobrescu construieşte cu Vitalitas este un campus integrat pentru seniori, cu toate serviciile unite: locuire, socializare, tratament, recuperare, recreere. Nu un azil, ci un mediu care să redea bucuria, demnitatea şi activitatea persoanelor în vârstă.

Un centru de referinţă pentru România

Centrul realizat este impresionant în amploare şi ambiţie: investitia estimată la circa 23 milioane de euro plasată în România pentru proiectul Vitalitas reflectă intenţia de a ridica standardele locale la nivel european. Capacitatea, infrastructura şi conceptul sunt formula prin care Dragoş Dobrescu vrea să aducă o schimbare reală.

Parcurile, lacul pentru rezidenţi, zonele de recuperare, piscină, serviciile medicale integrate 24/7, toate acestea se combină într-un mediu care seamănă cu un “oraş pentru seniori” şi nu doar o instituţie. Dobrescu însuşi subliniază: „Să vezi un om de 70-80 de ani fericit ca un copil… asta nu are preţ.”

Un punct central este acela că rezidenţii nu sunt doar îngrijiţi, ci trăiesc. La Vitalitas, fiecare zi poate conţine kinetoterapie, piscină, plimbări în parc sau activităţi sociale, elemente care contribuie la starea de bine, la prevenţie, la menţinerea demnităţii.

Mai mult, serviciile medicale sunt integrale şi permanent disponibile: geriatrie, medicină internă, psihologie, recuperare, neurologie, toate în campus. Astfel, seniorul nu trebuie să se deplaseze sau să suporte disconfortul schimbării locului în momentul în care apar nevoi de sănătate.

Această abordare integrată este mai mult decât un avantaj logistic, ea creează un cadru în care bătrâneţea este trăită cu sens. Nu singurătate, nu pasivitate, ci comunitate, activitate, interacţiune.

Un nou standard pentru domeniul îngrijirii vârstnicilor

Prin Vitalitas, Dragoş Dobrescu deschide drumul pentru ceea ce poate deveni un standard în România: centre de seniori nu doar “ok”, ci remarcabile. Aceasta este exact schimbarea pe care piaţa o aştepta. Schimbarea mentalităţii faţă de îngrijirea vârstnicilor: de la “loc de aşteptare” la “loc de viaţă”, se reflectă în fiecare detaliu al campusului.

Este important că acest tip de proiect vine într-un moment în care nevoia este evidentă: sistemul public de îngrijire este subdimensionat, iar oferta privată fragmentată. Vitalitas nu se complace în statutul de centru bun; urmăreşte excelenţa şi implicarea reală.

Impactul social şi mesajul pentru societate

Mai mult decât produsul unei investiţii, acest proiect trage un semnal: bătrâneţea merită respect şi îngrijire modernă. În societatea românească, unde deseori seniorii sunt marginalizaţi sau văzuţi ca o problemă, Vitalitas transmite: sunteţi activi, sunteţi membri ai comunităţii, aveţi dreptul la viaţă frumoasă.

Pentru familiile care caută soluţii pentru părinţi sau bunici, centrul creează o alternativă de înaltă calitate, nu doar logistică, ci emoţională. Şi pentru întreg sistemul, arată că investiţia în “senior living” poate fi profitabilă, dar şi valoroasă din punct de vedere social.

Dragoş Dobrescu, prin Vitalitas, construieşte speranţă. Speranţa că vârsta a treia poate fi trăită cu bucurie, activitate şi demnitate. În timp ce România se confruntă cu provocări demografice şi de infrastructură în domeniul îngrijirii seniorilor, apariţia unui astfel de model este un pas înainte, un reper.

Pentru o societate care îmbătrâneşte, pentru familii care caută linişte, pentru seniori care vor să trăiască, nu doar să existe, Vitalitas devine simbolul acestei schimbări. Şi dacă întrebăm: „cum ar trebui să arate îngrijirea vârstnicilor în România?”, răspunsul pare să fie: aşa cum a gândit-o Dragoş Dobrescu, cu pasiune, responsabilitate şi bucurie.

Puteţi citi un amplu interviu oferit de Dragoş Dobrescu publicaţiei Capital.ro.

Prahova fierbe, iar Poliția Română, în filială locală, pare să-și fi asumat rolul de cel mai fidel circ ambulant, oferind reprezentații gratuite de la baluri mascate cu interlopi la promovări scandaloase, culminând acum cu o nouă „bijuterie” managerială. Cetățenii se întreabă, pe bună dreptate: mai există vreo urmă de decență sau profesionalism în acest spectacol al absurdului, sau ne îndreptăm cu toții spre desființarea întregii instituții? (aici), (aici), (aici, (aici), etc

De la postul de doi bani la tronul Comandantului: Rețeta succesului la IPJ Prahova!

În vreme ce poporul român tânjește după o Poliție competentă și incoruptibilă, la IPJ Prahova, sub bagheta „vizionară” a domnului Ginel Preda – eternul interimar și a maestrului „gonflabilelor” – se pregătește o nouă „lovitură” de proporții, gata să dinamiteze și ultimele firimituri de încredere. Potrivit unor informații incendiare obținute de Incisiv de Prahova, cea mai mare subunitate de poliție din județ riscă să cadă pe mâinile unui personaj de o școala, de o școală… post-comunistă, și anume, domnul Vîrlan Florin.

Un nume nou în galeria „perlelor” prahovene, Vîrlan Florin este un fost subofițer de la obscurul Post de Poliție Tișița, Vrancea, catapultat în rândul ofițerilor în 2015 printr-un „simulacru de examen” derulat, culmea ironiei, prin intermediul Școlii de Subofițeri de Poliție Câmpina. De parcă promovarea lui Marcel Bălan, polițistul care dansa pe mese cu hoții și apoi a ajuns adjunct la IPJ Prahova, nu era de ajuns, iată că Ginel Preda ne arată că are încă ași în mânecă. Anul trecut, în 2024, domnul Vîrlan a fost deja împuternicit și titularizat în funcția de adjunct al șefului Secției de Poliție nr. 1 Ploiești. Acum, țintește mai sus, mult mai sus, într-un avânt demn de un acrobat al birocrației – adjunct la POLIŢIA MUNICIPIULUI PLOIEŞTI.

„Sifonul” instituțional și „antreprenorii” în uniformă: Cine să-i mai „vâre” la IPJ Prahova?

Se pare că această ascensiune meteorică nu este deloc întâmplătoare. Surse din interiorul sistemului ne șoptesc că Vîrlan Florin ar fi unul dintre „sifoanele” preferate ale lui Ginel Preda. Nu e de mirare, având în vedere că Ginel l-a mai „plimbat” și pe la Serviciul Rutier Prahova, de unde, cu sârg și devotament, „transmitea informații despre șefi și colegi”. Un fel de „ureche” cu uniformă, mereu la datorie, dar nu pentru cetățean, ci pentru… alte interese. Ne întrebăm retoric, la fel ca în cazul conexiunilor dubioase ale lui Mirițescu cu controversatul Anastasescu, oare cât de transparente sunt aceste legături ombilicale?

Și, dacă tot vorbim de interese, rămâne întrebarea arzătoare: oare SIPI Prahova are cunoștință despre „veleitățile antreprenoriale” ale personajului Vîrlan Florin și, mai ales, ale socrului acestuia? Dar DGA Prahova? Știu oare aceste instituții că domnul Vîrlan, fostul șef de post „vopsit” ofițer „la apelul bocancilor”, este o fire conflictuală și un „reclamagiu” notoriu? Sau, așa cum spunea Sindicatul Diamantului, „analfabetismul funcțional și idioțenia fudulă” au cuprins toate palierele, lăsând loc liber pentru astfel de „cariere” spectaculoase?

Tupeul nemărginit: Cazul remorcii fantomă și accesul ilegal în Sistem!

Că tupeul este moneda forte la IPJ Prahova o demonstrează un episod savuros din august 2024, când, culmea ironiei, domnul Vîrlan Florin, pe când era încă la Rutieră, și-a etalat măiestria în arta reclamagiului. Folosindu-se de funcția sa (adică, probabil, de „accesul ilegal la sistemul informatic de serviciu în interes personal”), a reclamat un vecin din Cartierul Eden (din spatele Spitalului Județean Ploiești) pentru o biată remorcă parcată pe… drumul public. Detaliul picant? „Drumul” era, în fapt, doar pământ și pietriș, o stradă care nici măcar nu exista! Ce mai, o operațiune de anvergură, demnă de cele mai lăudabile realizări ale IPJ Prahova, precum „rezolvarea” cazului păpușii gonflabile!

Această „acțiune” palidă, demnă de un „Dorel de la IPJ Prahova” care se crede mai presus de deciziile ICCJ, contrastează izbitor cu ignorarea „bona M.A.I. hoțomane dovedite video” (aici) sau a altor cazuri reale de infracțiuni, așa cum am relatat în repetate rânduri la Incisiv de Prahova.

Așadar, dacă un astfel de individ, cu un trecut dubios, veleități de „sifon” și tupeu nemărginit, ajunge să managerieze o subunitate-cheie, înseamnă că poliția prahoveană nu mai are niciun profesionist, ofițer de carieră, care să ocupe o astfel de funcție. Poate că, în aceste condiții, reorganizarea ar trebui să dispună direct desființarea întregului inspectorat!

Prahova, noul Caracal al absurdității: O „circoitecă” fără sfârșit!

Este timpul să ne întrebăm serios: ce credibilitate mai are o instituție care promovează în funcții de conducere personaje de calibrul lui Marcel Bălan (cel care chefuia cu interlopi) și acum, pare-se, pe „sifonul” Vîrlan Florin, „ofițerul” cu „simulacru de examen” și veleități de „reclamagiu”? Am văzut cum IPJ Prahova a găzduit cu brațele deschise un „fals polițist” de meserie, Costin Oprea, care a operat din interior un an și jumătate, în timp ce se laudă cu prinderea a doi „falși polițiști” de carton. Am râs (amar!) cu episodul „mașina la vale” de la Vălenii de Munte (aici) și am plâns de indignare la auzul aberațiilor „Dorelului” care nu recunoaște deciziile ICCJ.

Concluzia lui Emil Pascaut de la Sindicatul Diamantului, preluată și susținută de Incisiv de Prahova, rămâne crunt de actuală: „Suntem pierduți, condamnați la un viitor sumbru din cauza acestei armate de troglodiți cocoțați în funcții care le depășesc cu mult capacitățile intelectuale.” Iar „circoiteca” continuă la IPJ Prahova, cu Ginel Preda și Marcel Bălan în rolurile principale, iar acum cu Vîrlan Florin pe post de „viitor speranță.”

Cine plătește pentru acest circ grotesc, pentru incompetența crasă și abuzurile perpetrate? Banii noștri, siguranța noastră, viitorul copiilor noștri! Prahova rămâne, din păcate, noul Caracal al bunului simț și al legii.

Incisiv de Prahova promite să rămână cu ochii pe acești „cascadori” ai legii, până când „generațiile distruse moral și falsificate intelectual” vor dispărea din funcțiile publice. Până atunci, dragi cetățeni, luați loc și bucurați-vă de spectacol! Deși, e mai degrabă o tragedie antică în cheie comică, la care suntem cu toții spectatori și, din păcate, victime. Vom reveni! (Cristina T.).

Ne aflăm într-o eră în care tehnologia şi medicina avansează rapid, iar centrele de îngrijire pentru seniori sunt tot mai mult puse în faţa unei provocări: să ofere îngrijire de top, dar în acelaşi timp să stimuleze activ viaţa cognitivă, emoţională şi socială a celor în vârstă. În acest context, Vitalitas marchează un pas important: centrul rezidenţial Premium fondat de Dragoş Dobrescu devine primul din România care implementează un program complet de neurofeedback cu tehnologie de ultimă generaţie.

O premieră în România pentru îngrijirea seniorilor

La sediul său de la Snagov, Vitalitas a anunţat implementarea unui program de neurofeedback destinat rezidenţilor, sub coordonarea psihologului clinician şi psihoterapeutului Roxana Pănoiu. Programul utilizează aparatură avansată de analiză și antrenament cerebral, ceea ce îl plasează în linie cu clinicile de elită din Europa şi SUA.

Neurofeedback-ul este descris ca o metodă non-invazivă care ajută creierul să îşi autoregleze activitatea. În experienţa de la Vitalitas, implică lucrul cu rezidenţi seniori pentru îmbunătăţirea memoriei, a somnului, reducerea anxietăţii, echilibrarea emoţională şi chiar într-un număr de cazuri, recuperarea accelerată după accidente vasculare cerebrale.

De ce contează abordarea aceasta

La nivel de societate, România se află într-o situaţie în care nevoia de servicii de îngrijire pentru seniori este în creştere. Datele recente arată că peste 3,8 milioane de persoane au vârsta de peste 65 de ani. Acest fapt creează o presiune asupra sistemului de sănătate, dar şi o oportunitate pentru servicii care să răspundă nevoilor fizice şi celor cognitive şi emoţionale.

În acest cadru, programul de neurofeedback este mai mult decât o “adăugare tehnologică”, el reprezintă o expresie a viziunii Vitalitas de a oferi „senior living” la standarde europene, de a transforma vârsta a treia într-o etapă activă, demnă şi cu sens. Directorul general al Vitalitas, Răzvan Rădescu, declară: „Am dorit ca Vitalitas să fie locul unde inovaţia şi medicina se întâlnesc pentru a oferi o viaţă activă şi demnă seniorilor. Neurofeedback-ul este un pas firesc în evoluţia conceptului nostru de excelenţă.”

Cum funcţionează programul şi ce aduce pentru rezidenţi

Programul coordonat de Roxana Pănoiu aduce câteva elemente cheie: evaluare a activităţii cerebrale, stabilirea de “antrenamente” specifice, urmărirea progresului şi ajustarea programului în funcţie de rezultatele individuale. Rezidenţii beneficiază de această terapie într-un centru care deja oferă infrastructură medicală, de recuperare şi wellness de nivel premium.

Beneficiile raportate până acum includ îmbunătăţirea memoriei, somnului, reducerea anxietăţii şi reasumarea clarităţii mentale. „Suntem foarte încântaţi de rezultate. Atât noi, cât şi pacienţii şi familiile acestora, care văd îmbunătăţiri pe zi ce trece în calitatea vieţii rezidenţilor noştri.”, afirmă Pănoiu.

Pentru o persoană în vârstă, faptul că poate să-şi recupereze funcţii cognitive sau să reducă efecte negative ale înaintării în vârstă nu este doar un beneficiu tehnic, este o recâştigare a demnităţii, a autonomiei, a bucuriei de a fi prezent şi conectat.

Infrastructură, echipă şi suport de top

Acest tip de terapie nu ar avea sens fără infrastructura, echipa şi mediul potrivit. Vitalitas a fost dezvoltat în urma unei investiţii de circa 23 de milioane de euro făcută de omul de afaceri Dragoş Dobrescu, oferind un model unic în România: servicii medicale, camere individuale moderne, spaţii de relaxare, wellness, terapie cognitivă şi recuperare.

Echipa este formată din peste 140 de profesionişti. Medici, terapeuţi, psihologi, personal de îngrijire care lucrează în echipă pentru a oferi îngrijire personalizată 24/7. Astfel, neurofeedback-ul nu apare izolat, ci într-un ecosistem integrat de servicii, ceea ce creşte probabilitatea ca rezultatele să fie cu adevărat semnificative.

Implementarea acestui program reprezintă un semnal clar: serviciile pentru seniori în România pot evolua, pot integra tehnologie şi medicina modernă, şi nu trebuie să rămână la nivelul minim acceptat. Vitalitas marchează astfel o referinţă pentru celelalte unităţi din domeniu.

Mai mult, are şi un impact social: îmbunătăţirea stării cognitive şi emoţionale a seniorilor reduce riscul de izolare, degradare funcţională şi poate aduce beneficii indirecte sistemului de sănătate (prin reducerea necesităţilor de intervenţii complexe sau spitalizări frecvente).

Pentru familii, este o diferenţă de calitate: alege nu doar „un loc unde să stea” un părinte sau un bunic, ci un mediu în care acesta poate continua să-şi trăiască viaţa, să se bucure, să se implice, să menţină conexiuni.

Privind spre viitor

Această iniţiativă deschide şi calea către extindere. Conceptul Vitalitas prevede extinderea reţelei la cinci noi locaţii, transformând brandul într-un reper naţional pentru îngrijirea premium a seniorilor. Dacă acest plan se va concretiza, România va putea să aspire la niveluri de îngrijire pentru vârstnici comparabile cu cele ale ţărilor occidentale.

Poate cel mai important este dimensiunea umană: nu doar infrastructură sau tehnologie, ci oameni care redevin activi, conectaţi, motivaţi. Neurofeedback-ul, în acest context, devine o metaforă: pentru creier care nu e doar pasiv, ci activ, pentru viaţă care nu se retrage, ci se transformă.

Într-o lume în care îmbătrânirea populaţiei este inevitabilă, şi în România unde acest fenomen începe să se simtă din ce în ce mai mult, apariţia unui proiect ca cel implementat de Vitalitas este remarcabilă. Nu doar pentru tehnologie sau investiţie, ci pentru viziune: de a vedea seniorii ca persoane cu dreptul la viaţă activă şi demnă, nu doar la supravieţuire.

Prin introducerea programului de neurofeedback, Vitalitas întăreşte credinţa că vârsta a treia poate însemna (şi) funcţionare cognitivă, bucurie, activitate. Şi în mod simbolic transmite un mesaj: bătrâneţea nu e un capitol care se încheie, ci un capitol care poate continua cu claritate, cu demnitate, cu viaţă.

Mai mult decât atât, modelul acesta ar putea să devină standardul pentru îngrijirea seniorilor în România, iar celelalte centre similare vor ridica ştacheta, spre binele celor ce vin după noi.

Puteţi citi un amplu articol pe acest subiect pe mediaflux.ro