Exclusiv
Chitrosul de la conducerea politiei locale interpreteaza, din nou, legea
ASIGURAREA APEI PENTRU SALARIATI IN PERIOADELE CU TEMPERATURI EXTREME
Onor chitros Albu Catalin de la Politie Locala Ploiesti refuza (dupa o interpretare proprie a legislatiei in vigoare) sa asigure apa pentru salariatii sai, in perioada cu temperaturi extreme.
Va reamintim ca masura acordarii unei cantitati de apa pentru salariati, in perioade de canicula, este prevazuta in OUG 99/2000 privind masurile ce pot fi aplicate in perioadele cu temperaturi extreme pentru protectia persoanelor incadrate in munca si in Normele de aplicare ale acesteia, aprobate prin HG 580/2000.
Legea prevede, la art. 1:
(1) Masurile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta se aplica pentru asigurarea protectiei persoanelor incadrate in munca in perioadele in care, datorita conditiilor meteorologice nefavorabile, se inregistreaza temperaturi extreme.
Vara deja își face simțită prezența, iar temperatura indicată de termometre deja a depășit pragul de 37 grade Celsius, în anumite zile, astfel că e momentul să afli ce obligații are angajatorul în caniculă.
În aceste condiții, prestarea activităților zilnice este din ce în ce mai dificilă.
Iar dacă pentru cei care își desfășoară activitatea într-un birou, sub „protecția” aparatului de aer condiționat este dificil, oare cum este pentru angajații care prestează muncă în arșița soarelui?
Legea care stabilește ce obligații are angajatorul în caniculă
Iată că, legiuitorul român s-a gândit (foarte puțîn, ce-i drept) la categoriile profesionale care, din cauza specificului activității desfășurate, sunt expuși temperaturilor ridicate generate de anotimpurile calde atunci când a adoptat Ordonanță de Urgență nr. 99/2000 (în continuare – OUG nr. 99/2000).
Actul legislativ reglementează măsurile ce pot fi aplicate în perioadele cu temperaturi extreme pentru protecția persoanelor încadrate în muncă. În mod evident, acest act normativ urmărește impunerea unor obligații în sarcina angajatorilor în scopul protecției sănătății și securității în muncă ale angajaților.
Destinatarii actului legislativ sunt: pe de o parte și în principal – angajatorii ai căror salariați prestează muncă în exteriorul unor clădiri sau hale, deci în aer liber (ex: muncitorii din construcții, cei care se ocupă cu îngrijirea și amenajarea spațiilor verzi, cei care lucrează în agricultură, etc) și, pe de altă parte, chiar acești angajați întrucât au dreptul la informare asupra condițiilor normale și legale în care trebuie să își desfășoară activitatea pentru a putea să semneleze angajatorului și / sau organelor statului abilitate situațiile în care drepturile și interesele legitime le sunt încălcate.
Când se activează legea ce stabilește ce obligații are angajatorul în caniculă
Conform art. , alin. (2), lit. a – prin temperaturi extreme se înțelege: temperaturile exterioare ale aerului, care: a) depăşesc +37°C sau, corelate cu condiţii de umiditate mare, pot fi echivalate cu acest nivel. Menționăm faptul că se vor avea în vederea temperaturile comunicate de Institutul Național de Meteorologie și Hidrologie.
În perioadele cu temperaturi extreme, angajatorii trebuie să ia toate măsurile prevăzute de Legea protecţiei muncii nr. 90/1996 pentru asigurarea condiţiilor de microclimat la locul de muncă în limitele prevăzute de normele generale de protecţie a muncii, conform art. 3, alin. (1) din OUG nr. 99/2000.
Măsurile pentru asigurarea condiţiilor de microclimat la locul de muncă vor fi stabilite de angajator, împreună cu reprezentanţii sindicatelor sau, după caz, cu reprezentanţii aleşi ai salariaţilor. În unităţile în care funcţionează comitetele de securitate şi sănătate în muncă măsurile vor fi stabilite de acestea.
Având din vedere dispozițiile art. 3 din OUG nr. 99/2000 tragem concluzia că angajatorii pot să adopte reguli și măsuri superioare, că nivel de protecție, celor expuse în actul legislativ.
Scopul OUG nr. 99/2000 este să ofere un nivel minim de protecție, angajatorii putând întotdeauna să aleagă să își protejeze mai mult angajații.
Ce obligații are angajatorul în caz de caniculă?
Art. 4 din OUG nr. 99/2000, clasifică în 2 categorii măsurile minimale pe care trebuie să le ia angajatorii atunci când temperatura exterioară devine una extrem. Aceste 2 categorii sunt:
I. Măsuri care privesc ameliorarea condițiilor de muncă:
a) reducerea intensității şi ritmului activităţilor fizice;
b) asigurarea ventilației la locurile de muncă;
c) alternarea efortului dinamic cu cel static;
d) alternarea perioadelor de lucru cu perioadele de repaus în locuri umbrite, cu curenţi de aer;
II. Măsuri care privesc menținerea stării de sănătate a angajaților:
a) asigurarea apei minerale adecvate, câte 2-4 litri/persoană/schimb;
b) asigurarea echipamentului individual de protecţie;
c) asigurarea de duşuri;
Există situații în care cele expuse mai sus nu pot fi asigurate. Ce e de făcut?
Art. 6, alin. (1) al. OUG nr. 99/2000 are soluția: angajatorii care nu pot asigura condiţiile prevăzute la art. 4 vor lua, de comun acord cu reprezentanţii sindicatelor sau cu reprezentanţii aleşi ai salariaţilor, după caz, următoarele măsuri:
a) reducerea duratei zilei de lucru;
b) eşalonarea pe două perioade a zilei de lucru: până la ora 11,00 şi după ora 17,00, în cazurile prevăzute la art. 4;
c) întreruperea colectivă a lucrului cu asigurarea continuităţii activităţii în locurile în care această nu poate fi întreruptă, potrivit prevederilor legale;
ATENȚIE! Măsurile prevăzute mai sus trebuie adoptate dacă temperaturile extreme se mențîn pe o perioada de cel puțîn 2 zile consecutive.
Perioadele de reducere a duratei zilei de lucru, de eşalonare a zilei de lucru sau de întrerupere colectivă a lucrului se vor stabili o dată cu măsurile prevăzute la alin. (1).
Dialogul angajatorilor cu sindicatele și reprezentanții angajaților în caniculă
La aplicarea măsurilor prevăzute la art. 6 alin. (1) angajatorii, de comun acord cu reprezentanţii sindicatelor sau cu reprezentanţii aleşi ai salariaţilor, după caz, vor stabili modalităţile de recuperare a timpului nelucrat şi modalităţile de plată, după cum urmează:
a) prin recuperarea în următoarele 6 luni a timpului de reducere a duratei zilei de lucru sau de întrerupere colectivă a activităţii, cu menţinerea drepturilor salariale avute anterior;
b) fără recuperarea timpului de reducere a duratei zilei de lucru sau de întrerupere a activităţii, dar cu acordarea drepturilor salariale proporţional cu timpul efectiv lucrat;
Măsurile ce trebuie luate de angajator în caniculă
Întrucât prestarea muncii la temperaturi ridicate poate să cauzeze angajaților și probleme de natură medicală, art. 8 al OUG nr. 99/2000 stabilește măsurile care trebuie luate pentru prevenirea îmbolnăvirilor.
Interpretarea poroprie a chitrosului:
In timp ce finul sau face pe baiatul bun (Primăria Ploiești informa, ieri, că se vor lua măsuri speciale, care să protejeze ploieștenii față de efectele temperaturilor ridicate, din această perioadă, în contextul în care a fost emis un cod galben care anunţă un val de căldură și disconfort termic ridicat), Albu Catalin ofera cei 2-4 litri/persoană/schimb doar la Ordine Publica si Biroul Circulatie.
Se nasc doua variante (in ambele, chietrosul incalcand legislatia in vigoare dupa interpretarea sa renumita care a produs si un imens prejudiciu bugetului local):
1. Ori cei 2-4 litri/persoană/schimb sunt „voalati” (adica astia se bucura si la sume infime):
2. Ori Albu Catalin recunoaste prin aceasta interpretare proprie ca cei de serviciile si birourile de control „freaca menta” si stau degeaba in birouri (noi stim ca chetrosul este obisnuit cu seful de la evidenta populatiei sa „frece menta” si sa isi traga somnjul de frumusete, in timpul programului, dar refuzam sa credem ca restul, de la control, nu isi deruleaza activitatea, in mod normal, vitregiti de cei 2-4 litri/persoană/schimb, cum prevede legislatia in vigoare.
Nu intelegem ce face persoana de la SSM din cadrul Politiei Locale Ploiesti, pe domeniul sau si de ce nu ia masuri…
Aaaa, ne scuzati, am uitat ca persoana in cauza este venita pe linie de „Conpet”, unde lucreaza sotul…
Am mai uitat ca onor chetros ii traseaza sarcini acesteia in afara cadrului legal…
Probabil ca asa considera legalitatea si noua sefa de la JURIDIC, in interpretarea proprie. Vom reveni. (Sava N.).
NOTA:
Dicţionarele noastre generale nu înregistrează cuvîntul chitros, care s-a răspîndit însă destul de mult în registrul familiar-argotic din ultimii ani. Ca orice termen de caracterizare negativă, chitros are un sens fundamental – în cazul dat, „zgîrcit“ –, dar şi utilizări mai vagi, injurioase sau glumeţe, care pot actualiza, în funcţie de context, diverse alte trăsături negative: „rău“, „antipatic“ etc. Cuvîntul este prezent în glosarele şi dicţionarele de argou din ultimele decenii – mai întîi la Nina Croitoru Bobârniche, Dicţionar de argou al limbii române (1996), apoi la Anca Volceanov şi George Volceanov, Dicţionar de argou şi expresii familiare ale limbii române (1998) şi la Traian Tandin, Dicţionar de argou al lumii interlope (2009) –, pretutindeni cu o explicaţie prin sinonimele „zgîrcit, avar“. Ioan Milică, în Expresivitatea argoului (2009), indică pentru formele chetros sau chitros echivalentul „hain“ (p. 191).
Adjectivul chitros apare des în Internet, de obicei cu sensul „zgîrcit“ – „prietenii mei mi-au spus că sînt cel mai chitros om din lume“ (libertatea.ro); „cel mai chitros fotbalist din lume“ (sport1x2.ro); „sînt nostalgică, nu chitroasă. Ăsta este motivul pentru care nu arunc nimic…“ (super40.ro) –, dar şi cu sensul „rău, răutăcios“: „era şi chitroasă blonda, nu m-a lăsat s-o depăşesc nici în ruptul capului“ (ovidiux.com). Evident, insulta poate fi şi substantivizată, mai ales în adresarea directă: „poţi apela la amicii tăi de pe aici, mă, chitrosule“ (motociclism.ro). La răspîndirea cuvîntului pare să fi contribuit şi un program de comedie difuzat de un post de televiziune, în care apelativul caracteriza un personaj anume („Toată lumea mă ştie de chitros“, primatv.ro). Oricum, chitros a intrat şi în literatură: „așa ie și chitroasa de fi-sa, pînă vezi o hîrtie d-o sută îmbătrînești“ (Mircea Daneliuc, Ca un grătar de mici…, 2013); „50 de lei, mai pune şi tu, nu fi chitros“ (Adrian Schiop, Soldaţii: poveste din Ferentari, 2013).
Şi substantivul chitră e consemnat în toate dicţionarele de argou citate cu sensul „zgîrcit“ (pe site-ul 123urban.ro şi cu exemplificări: „Eşti o chitră! Nu fi chitră!“). Cuvîntul (şi în sintagma glumeaţă chitră mică) apare mai ales în formule de insultă: „A.M., schimb de replici usturătoare cu o persoană importantă din viaţa lui: «Chitră ce eşti!»“ (spynews.ro, cu explicaţia: „are un schimb de replici dure, pe o reţea de socializare, cu prietenul A. N., căruia îi spune fără multe menajamente că este zgîrcit“); „chitră mică ce eşti…“ (forum.ro).
Nu e tocmai limpede originea cuvîntului chitros. Două soluţii par să se întrevadă (şi la ele recurg şi comentatorii care intervin în Internet, pentru a răspunde la întrebările altor vorbitori). Unii consideră că adjectivul chitros ar fi un derivat (cu sufixul-os) din chitră, denumirea unui fruct din grupul citricelor („fructul comestibil al chitrului, cu aspectul unei lămîi mari“, DEX), printr-o metaforă care ar activa sensul moral al „acrelii“ şi l-ar specializa pentru zgîrcenie. Din punct de vedere formal, totul e în regulă; din punct de vedere semantic, trecerea de la sensul moral de „acreală“ la „zgîrcenie“ nu mi se pare foarte firească. De altfel, chitra nici nu este atestată în limbă ca un prototip pentru „acreală“ (contextele caracteristice pomenesc, ca formă tipică de consum, dulceaţa de chitră) şi – lucrul cel mai important – e un cuvînt extrem de puţin folosit în ultimele decenii, în măsura în care este aproape absent din alimentaţie şi fructul pe care îl desemnează. Cuvîntul circula în trecut, fiind folosit în textele cronicăreşti, la Anton Pann şi chiar în perioada interbelică – de pildă la nostalgicul Pillat, în Casa din deal: „mirosind a floare de tei, a lămîiţă, / A cantalup, a lisă de chitră, a şerbet“ (unde lisa este „fruct acoperit cu o pojghiţă de zahăr candel“, Micul dicţionar academic).
Mai credibilă mi se pare cealaltă posibilă explicaţie. Adjectivul chitros (sau chetros) pare a fi la origine o variantă dialectală, cu consoana iniţială palatalizată, a lui pietros. Site-ul 123urban.ro chiar indica, în 2007, o origine regională a formei: „(moldoveneşte) zgîrcit, zgîrcă, suge dinţi; exemple: «haidi bă, nu hi aşa chitros, cî ţi-a vini şî ţii roaga»“. Schimbarea semantică ar fi mai uşor de explicat în acest caz, prin metafora curentă care echivalează „de piatră“ cu sensul moral „rău“, devenit apoi, prin specializare, „zgîrcit“. Chetros şi chitros sînt atestate în toponimie, cu sensul propriu („loc pietros“). De altfel, chitros nu e doar o variantă moldovenească, ci şi o formă prezentă în aromână: în Dicţionarul dialectului aromân al lui Tache Papahagi (1963), cuvîntul apare cu ortografia specifică kitros şi cu sensul „pietros“. Astfel, nici sensul „rău“ sau „zgîrcit“ al lui chitră nu ar mai avea vreo legătură cu fructul: dacă de la chitros s-a refăcut un substantiv chitră „rău, zgîrcit“, ca termen depreciativ de adresare, ar fi vorba de o simplă omonimie. Principalul argument în favoarea acestei explicaţii e noutatea termenului chitros, care pare să fi apărut după ce numele de fruct chitră nu mai era în uz.
Exclusiv
Ipj Prahova S.R.L., Grădinița de cadre -sezonul XXVII: Filozoful cu opincile de mall și neuronul de gang – Cazul Lăpădatu Lucian, între bere, bodycam și bășcălie juridică
Filozoful își scrie epopeea: Drept la replică de noaptea minții
Serialul „Grădinița de cadre – IPJ Prahova”, documentat de Incisiv de Prahova, revine cu sezonul XXVII și același personaj principal: agentul rutier Lăpădatu Lucian, „spaima mall-ului, a gangului și a bunului-simț”.
După ce Incisiv de Prahova a prezentat cazul său – bere înainte de schimb, circ la mall, nervi la geam și combinații pentru „rude” – Lăpădatu s-a scremut și a livrat un drept la replică publicat, conform deontologiei, tot de Incisiv de Prahova (sursa detaliilor). Numai că „dreptul” lui la replică e o colecție de contradicții, minciuni grosolane și auto-demascări, pe care le demontăm punctual.
Soția cu ghetele, el cu tupeul: De ce s-a prezentat filozoful ca și clientul principal?
În dreptul la replică, Lăpădatu susține că soția a cumpărat ghetele de la Tezyo, AFI Cotroceni. El doar „s-a prezentat” la magazin să rezolve situația.
Întrebare simplă: dacă soția e cumpărătorul, de ce s-a prezentat el ca vedetă a reclamației, ca și cum el ar fi fost clientul efectiv?
Răspunsul se potrivește perfect cu ceea ce Incisiv de Prahova a relatat deja: pentru că e polițist și a zis că îi iese. Nu vine „soțul X”, vine „domnu’ polițist”, care se simte îndreptățit să se impună în fața angajaților, nu să respecte procedurile legale.
Maratonul telefonic la OPC: De la 15 apeluri ratate la niciun mail legal
În dreptul la replică, Lăpădatu afirmă că a sunat de 10–15 ori la Protecția Consumatorului și nu i-a răspuns nimeni.
Bun. Și după ce nu-ți răspunde nimeni la telefon, ca polițist care cunoaște (măcar teoretic) legea:
- de ce nu trimiți un e-mail?
- de ce nu depui o petiție?
- de ce nu faci sesizare scrisă, pe cale legală?
Nu. El sare peste tot ce înseamnă procedură normală și ajunge la varianta de „șmecher cu epoleți”: se duce în mall, face scandal și… cheamă poliția. Asta e „logica de protecția consumatorului” în mintea lui: dacă nu răspunde OPC, transformăm totul într-un spectacol cu uniformă.
Poliția chemată la retur de ghete: Abuzul premeditat, nu neînțelegerea unui „biet consumator”
Elementul-cheie, recunoscut chiar de Lăpădatu în dreptul său la replică: a sunat la Dispeceratul Poliției municipiului Ploiești ca să vină un echipaj la fața locului și să „consemneze” situația cu returul de ghete.
Întrebarea de manual:
- este urgență?
- ține de competența poliției?
- au polițiștii dreptul să oblige un magazin să primească produsul retur?
Răspuns: nu, nu și iar nu.
Cu toate acestea, un agent de poliție – care știe foarte bine ce intră și ce nu intră în atribuțiile instituției – cheamă poliția ca să-și fabrice „probe” pentru viitoare plângeri la Protecția Consumatorului și să pună presiune pe angajați.
Nu e naivitate, e abuz premeditat. Exact cum reieșea din articolul inițial al Incisiv de Prahova.
„Îmi fabric probe”: Mintea bolnavă care transformă poliția în instrument personal
Lăpădatu recunoaște în scris, în dreptul la replică, că a vrut ca poliția să consemneze refuzul magazinului, pentru ca ulterior să aibă „dovezi obiective” pentru plângerea la Protecția Consumatorului.
Traducere:
- în loc să folosească direct calea legală (sesizare la OPC),
- a ales să folosească poliția ca accesoriu la presiunea asupra magazinului,
- a gândit dinainte „scena cu poliția” ca mijloc de intimidare și „probare”.
Mintea lui bolnavă nu a funcționat în registrul legii, ci în registrul: fac show, vin colegii, se sperie magazinul, îmi iese mie. E premeditare în cea mai pură formă: a încercat să-și fabrice „probe” în capul lui, forțând mâna celor de la Tezyo.
Cazul Păulești: „Nu cunosc pe nimeni”, dar știe exact numele șoferului
În articolul Incisiv de Prahova, nu a fost făcut public niciun nume al șoferului căruia i s-a reținut permisul în Păulești. S-a vorbit generic despre o „rudă” pentru care Lăpădatu ar fi încercat să intervină.
În dreptul la replică, Lăpădatu:
- afirmă că nu a intervenit pentru nimeni,
- afirmă că persoana sancționată nu îi este rudă,
- afirmă că nu este vorba de vreun „cumnat”,
- și, foarte important, dă numele persoanei: Ștefan Andrei 🙂
Întrebarea logică devastatoare: Dacă nu ai intervenit, dacă nu știi, dacă nu e rudă, dacă nu te interesează, de unde știi TU numele complet al șoferului sancționat, nume pe care nici Incisiv de Prahova, nici altcineva nu l-a publicat?
Răspunsul e evident: știe pentru că a fost implicat, pentru că a știut exact despre cine este vorba și pentru că a mințit în dreptul la replică. Singur se aruncă în gol, public, cu nume și prenume.
Scena cu mâna întinsă: Respectul de carton față de colegi
În dreptul la replică, filozoful se descrie ca un cavaler al imaginii:
- polițistul i-ar fi întins mâna,
- el ar fi refuzat „politicos” să dea mâna,
- ca să nu creadă angajații magazinului că sunt „prea apropiați”.
Realitatea, relatată de surse:
- polițiștii au venit civilizat,
- i-au întins mâna și l-au salutat,
- Lăpădatu i-ar fi repezit nervos: „Du-te, bă, de aici în altă parte, nu lângă noi”.
Nu era grijă pentru aparențe, era arogantul clasic, care se dă zmeu în fața publicului și își permite să-și trateze colegii ca pe niște figurante. După patru ani, în dreptul la replică, poate cosmetiza cum vrea. Dar bodycam-ul și memoria celor de față nu îl ajută.
Procesul-verbal și bodycam-ul: A știut că ia amendă, a refuzat să semneze
Lăpădatu pretinde că:
- nu i s-ar fi consemnat punctul de vedere,
- ar fi vrut să se noteze că „nu a făcut scandal” și „nu a jignit”,
- agentul ar fi refuzat să îl asculte,
- drept urmare, el nu a semnat.
Din informațiile obținute:
- polițiștii au consemnat ce a declarant,
- i-au adus la cunoștință că este filmat cu bodycam,
- i-au spus clar că va fi sancționat contravențional,
- Lăpădatu a refuzat să semneze în momentul în care a realizat că nu mai poate controla situația.
La mall era „șmecher de Brazi”, nu îl interesa. Când a aflat că procesul-verbal va fi folosit real, pe bune, semnătura nu i-a mai venit la fel de ușor. Un clasic: băiatul tare la fața locului, înger persecutat în plângeri și drepturi la replică.
„Mi-au dat banii pe ghete, deci am avut dreptate”: Sofismul opincilor cu epoleți
Lăpădatu mai susține că:
- în urma discuțiilor ulterioare cu Tezyo,
- s-a prezentat la sediul lor,
- a predat ghetele,
- a primit înapoi toată suma, ceea ce, în mintea lui, ar dovedi că el a avut dreptate de la început.
Probleme:
- Povestea nu poate fi verificată azi. Din informațiile avute, minte și aici liniștit.
- Chiar dacă ar fi adevărat, NU schimbă subiectul:
- nu justifică chemarea poliției,
- nu justifică circul din mall,
- nu justifică folosirea instituției ca bâtă asupra unui magazin.
Faptul că, eventual, produsul avea un defect nu spală faptul că el a ales calea abuzului, nu a legii.
Contestatia pierdută: Judecătorii „răi” care au văzut bodycam-ul și tot l-au găsit vinovat
Capitolul preferat al filozofului: plângerea contravențională.
El spune că:
- a făcut plângere la Judecătoria Ploiești,
- nu a putut să se prezinte, fiind în recuperare,
- plângerea i-a fost respinsă pentru că n-a ajuns la proces,
- și lasă să se înțeleagă că, de fapt, ar fi fost nevinovat, dar „victimă” a formelor procedurale.
Realitatea juridică:
- într-un proces contravențional, cauza NU se pierde automat doar pentru că nu te prezinți;
- instanța judecă pe baza probelor: proces-verbal, filmări, declarații;
- dacă IPJ cere judecarea în lipsă (și o face frecvent), judecătorul se uită la bodycam, la acte, la tot ce există la dosar.
Situația absurdă din „filozofia” lui ar arăta așa:
- judecătorii văd pe filmare că e nevinovat, nu scandalagiu,
- dar, pentru că nu se prezintă fizic, îl lasă sancționat „din răutate”.
Realitatea: judecătorii au văzut filmările bodycam, au analizat și l-au găsit vinovat. Restul sunt oftaturi de frustrat prins cu mâța-n sac.
Și dacă tot se consideră atât de curat, poate face public hotărârea instanței, să vedem negru pe alb ce a reținut judecătorul. Altfel, vorbim doar de basme.
Polițistul intervenient „sancționat disciplinar”: Fabulă demontată de bodycam
Lăpădatu lasă să se înțeleagă că:
- polițistul care a intervenit la evenimentul din mall
- ar fi fost sancționat disciplinar pentru felul în care a gestionat situația,
- pe când el, Lăpădatu, ar fi rămas „curat și uscat”.
Din datele pe care le avem:
- polițistul NU a fost sancționat disciplinar,
- dimpotrivă, bodycam-ul i-a salvat pielea,
- imaginile au arătat clar cine a fost recalcitrantul,
- „filozoful” nu a pățit nimic disciplinar doar pentru că șefii au considerat incidentul minor și nu au vrut să escaladeze.
Nu pentru că ar fi fost el vreo floare de crin.
Geamul spart la nervi, rescris ca „accident cu cârje”
Incisiv de Prahova, pe baza surselor, a arătat un tablou clar:
- Lăpădatu a avut crize de nervi,
- a spart un geam cu mâna,
- și-a tăiat tendoanele,
- mâna dreaptă a fost făcută praf,
- s-a pus problema necorespunderii fizice.
În dreptul la replică, totul devine:
- un simplu accident casnic,
- cu el deplasându-se cu cârje,
- dezechilibrându-se,
- și căzând nefericit într-o ușă de termopan.
Doar că, la momentul respectiv, le povestea colegilor altceva: geam spart pe fond de nervi, nu pe fond de cârje. Acum, când trebuie să dea bine pe hârtie, brusc e o victimă a gravitației.
Cam același tipar ca la alt „erou” din IPJ Prahova, Petre Răzvan, care „se jura” că nu a luat mită… până a venit DGA și a clarificat situația.
„Nu m-au evitat colegii, nu am fost tras pe dreapta”: Realitatea din birouri și din teren
Lăpădatu afirmă că:
- nu a fost „tras pe linie moartă” la birou,
- colegii nu s-au ferit să lucreze cu el,
- nu a fost considerat inapt,
- s-a prezentat la trageri și la tactică polițienească fără probleme.
Din sursele Incisiv de Prahova:
- da, a fost tras un timp pe dreapta, fiind ținut mai mult la birou,
- da, colegii se feresc să iasă cu el în teren chiar și în prezent, pentru că este „bolnav cu nervii”,
- da, a existat îngrijorare reală privind capacitatea lui de a imobiliza, încătușa sau gestiona situații tensionate.
Faptul că „a trecut” tragerile și ședințele de tactică spune mai mult despre standardele de îngăduință din IPJ Prahova decât despre capacitatea lui reală. Nu era să îl scoată cineva oficial „inapt”, că se vedea tot sistemul în oglindă.
Bere, gang și negare: „Nu sunt prost să recunosc că am băut la muncă”
Lăpădatu respinge în bloc afirmațiile legate de consumul de alcool:
- nu ar consuma băuturi alcoolice înainte de serviciu,
- nici în timpul programului,
- nici imediat după,
- nu există, chipurile, niciun raport, nicio sancțiune, nicio constatare.
Incisiv de Prahova, în articolul precedent, pe baza surselor, a descris obișnuința:
- „încălzirii” cu o bere la cutie,
- în gangul spre parcarea Poliției municipiului Ploiești,
- înainte de schimbul II.
Normal că nu există document oficial. În „familia” IPJ Prahova S.R.L., nimeni nu se grăbește să își toarne colegul. Toți știu, toți văd, toți tac. Până într-o zi, când se va ajunge la clasicul titlu: „Polițist beat a omorât un om pe trecerea de pietoni”. Și atunci o să curgă comunicatele.
„Nu consum alcool la serviciu” sună bine în dreptul la replică. Și Petre Răzvan „nu lua mită”, până a venit DGA.
Concluzie: Dacă tăcea, filozof rămânea (aici)
Incisiv de Prahova a documentat deja, în serialul „Grădinița de cadre – IPJ Prahova”, cum arată această instituție:
nervosul, bețivul, șmecherul cu rude, protejatul de sus, toți ținuți în sistem, lucind frumos în comunicate și mucegăind în realitate.
Cazul Lăpădatu Lucian, așa cum reiese din:
- articolul inițial publicat de Incisiv de Prahova (sursa principală a dezvăluirilor),
- dreptul la replică „de noaptea minții”,
- informațiile de culise venite din interiorul IPJ Prahova,
arată un profil clar:
- polițist cu o bere-n plus și un neuron în minus,
- client de mall cu opincile purtate și restituite cu circ,
- „rudenist” care neagă tot, dar știe nume pe care presa nu le-a publicat,
- „accidentat” care a spart geam „accidental” după ce înainte se lăuda cu nervii lui,
- „nevinovat” pe care l-au găsit vinovat judecătorii pe baza filmărilor bodycam.
În concluzie:
în cazul Lăpădatu Lucian, dacă tăcea, filozof rămânea.
Așa, cu dreptul lui la replică de noaptea minții, nu a făcut decât să confirme, singur, tot ce a scris Incisiv de Prahova. (Cristina T.).
Exclusiv
Republica Rachetă, lovită de… ploaie: cum au oprit fermierii din Prahova experimentul cu iodură de argint și au pornit recoltele RECORD
„Mafia antigrindină” sub umbrelă: când se opresc rachetele, începe să plouă
În timp ce la București se plâng politicieni și „specialiști” de talk‑show că, fără rachete, România ar fi la mila grindinii, în Prahova se întâmplă o blasfemie împotriva propagandei oficiale: PLOUĂ.
Nu doar că plouă, dar, pentru prima dată după decembrie 1989, fermierii prahoveni anunță, la unison, producții RECORD la aproape toate culturile.
Iar sistemul antigrindină este OPRIT.
Ziarul de investigații Incisiv de Prahova a fost, în această săptămână, pe teren, printre oameni, nu printre grafice trucate: zeci de fermieri, interviuri față în față, cizme în noroi, nu în covorul roșu al „noii tehnologii” cu iodură de argint.
Rezultatul? Pe fața acestor oameni – cei denigrați drept „medievali” – au apărut zâmbete largi, de bucurie și satisfacție incomensurabilă. Pământul zâmbește și el: solul și‑a refăcut rezervele de apă, culturile arată a agricultură, nu a film post‑apocaliptic cu rachete în nori și crăpături în ogor.
103.000 hectare spun „STOP RACHETE”. Sistemul: „Nu vă auzim, ne bubuie propriul ecou”
Documentele oficiale pe care Incisiv de Prahova le publică de doi ani au fost confirmate chiar de statul român.
Direcția pentru Agricultură Județeană Prahova, într‑o adresă oficială (nr. 10442/01.10.2024), recunoaște:
- suprafață analizată: 102.905,6174 ha, din care:
- vie: 42.244,0631 ha;
- fermieri care VOR continuarea tragerilor:
- 44 de fermieri, cu 2.244 ha;
- fermieri care NU mai vor rachete:
- 1.925 de fermieri, cu 1.659,11 ha de vie și restul culturi vegetale;
- ponderea celor care se opun:
- peste 97% din suprafața arabilă din document.
Tradus de fermieri, nu de spin‑doctori:
„Luați‑vă rachetele, lăsați‑ne ploaia.”
În orice stat normal, un asemenea vot ar închide instant sistemul.
În Republica Rachetă, e tratat ca un „mic inconvenient birocratic”.
Milionul de hectare fantomă: pădurea, asfaltul și balta – „culturile” preferate ale sistemului
Din investigațiile Incisiv de Prahova și memoriile fermierilor reiese cum funcționează matematica oficială:
- 2021 – rapoarte tehnice AASNACP:
- UAT: 2.209.451 ha
- ZIA (zona intervenție activă): 1.457.708 ha
- ZP (zona protecție reală): 403.732 ha
- în comunicarea publică:
– 1.519.000 ha „protejate”; - din 2022 încolo, pe bandă: – 2.300.000 ha „protejate” anual, repetate ca mantră.
Diferența între zona de protecție reală și cifrele cosmetizate:
peste 1 MILION de hectare pe an.
Ce sunt? Păduri, pășuni, ape, drumuri, intravilan, terenuri neproductive – tot ce prinde cercul colorat de pe hartă.
Pe televizor: „Milioane de hectare protejate”.
Pe câmp: secetă și grindină la fel ca înainte.
Pe buget: factură foarte reală.
2025: niciun foc de rachetă, aproape 100 de milioane cheltuiți. Sistemul păzește NIMICUL
Raportul AASNACP pe 2025 (nr. 25/14.01.2026), analizat de Incisiv de Prahova și de Asociația Producătorilor Agricoli de Cereale și Plante Tehnice Prahova (președinte Adrian Mocanu), e dovada supremă a jafului cu zâmbet administrativ:
- ZERO activități operaționale de combatere a grindinei;
- 104 puncte de lansare în „pază și conservare”;
- fermieri – fără niciun serviciu real;
- buget – aproape integral EXECUTAT.
Cifrele lor, nu ale presei:
- în text: ~88,277 milioane lei alocați, execuție 98,48%;
- în tabel: 96,01 milioane lei cheltuiți:
- 82,80 milioane lei – „pază și monitorizare infrastructură”;
- 9,31 milioane lei – salarii;
- 3,90 milioane lei – bunuri, servicii, utilități.
Nici sumele nu se pupă între ele.
Dar la casierie, se pupă TOT.
Să nu știi nici cât ai cheltuit exact și, în același timp, să pretinzi că „controlezi furtunile”, nu mai e administrație.
E stand‑up comedy pe bani publici.
Bilanț 2007, program până în 2040: știința „tragem întâi, întrebăm după”
În adresa oficială AASNACP nr. 1965/06.05.2026, pentru Unitatea Pilot Prahova, Autoritatea invocă „Bilanțul de mediu 2007” drept fundament.
Apoi anunță, triumfător, un Program Național 2024–2040.
Iar fraza de aur, consemnată de Incisiv de Prahova, sună așa:
„După aprobarea Programului 2024–2040 se va proceda la achiziția studiului privind impactul asupra mediului și influența intervențiilor active asupra regimului de precipitații.”
Pe românește:
- Întâi aprobăm programul până în 2040.
- Apoi, poate, vedem ce am făcut cu norii, ploaia, solul și oamenii.
Orice țăran știe regula simplă:
„Întâi vezi ce bagi în nor, apoi tragi.”
Statul român a reinventat știința:
„Întâi tragem. Dacă nu moare nimeni cu acte, cumpărăm și un studiu.”
„Nu răspundem de sănătate, dar garantăm că e bine”: dogmă de stat cu iodură de argint
În aceeași corespondență, AASNACP recunoaște senin:
- nu are atribuții pe sănătatea populației;
- nu are atribuții pe lanț trofic;
- nu are atribuții pe fructe, legume, produse apicole, organisme acvatice.
Și, în aceeași pagină, proclamă liniștitor:
„Nu există efecte negative semnificative.”
Traducerea logică:
„Nu e treaba noastră să verificăm dacă vă îmbolnăviți, dar vă anunțăm oficial că sunteți sănătoși.”
Nu e administrație.
Este fals intelectual cu antet.
ANM se spală pe mâini: „Noi doar spunem când vine norul. Alții îl împușcă”
Administrația Națională de Meteorologie, în răspunsul nr. 2853/05.06.2026, clarifică:
- ANM:
- dă prognoze, date radar, suport meteorologic;
- NU decide tragerile;
- NU omologhează sistemul;
- NU certifică impactul asupra precipitațiilor sau mediului.
Rezumat, surprins perfect de analizele Incisiv de Prahova:
„Nu noi ținem racheta în mână. Noi doar spunem când vine norul.”
Toți au bucățica lor de buget, nimeni nu are bucățica de RESPONSABILITATE.
Fermierii „medievali” cer știință reală. Statul „modern” cere cobai pe cer
Propaganda oficială îi numește pe fermieri „superstițioși”, „medievali”.
Realitatea:
Asociația Producătorilor Agricoli de Cereale și Plante Tehnice Prahova cere:
- studii independente, evaluate științific (peer‑review);
- zone martor, date radar și pluviometrice reale;
- serii lungi de precipitații, inclusiv în aval;
- evaluare ecotoxicologică pentru iodura de argint;
- cost real pe hectarul AGRICOL protejat, nu pe păduri și asfalt;
- Consiliu Consultativ funcțional, cu avize scrise;
- transparență totală pe contracte, licitații și rapoarte.
În scrisoarea oficială adresată viceprim‑ministrului Tánczos Barna, cu copie la premier, secretari de stat, Prefect și comisiile de agricultură, fermierii din Prahova spun limpede:
- relansarea tragerilor, înainte de o evaluare independentă și împotriva voinței majoritare a fermierilor, ar fi „un act administrativ profund abuziv”.
Realitatea din documente:
- peste 93% dintre fermierii recenzați vor închiderea sistemului;
- CSAT a admis, în trecut, limitele și controversele acestor tehnologii;
- Direcția de Mediu Prahova a confirmat că operatorii NU au avut și NU au autorizație de mediu valabilă.
Nici studii la zi, nici autorizație, nici acordul beneficiarilor.
Dar rachete – DA.
Și bani – MULȚI.
2025 fără rachete: grâu RECORD, rapiță RECORD. Fără apocalipsă, dar cu ploaie
Exact anul în care sistemul antigrindină NU a funcționat în Prahova, cifrele oficiale ale Direcției Agricole Prahova (nu pamflet, ci statistică de stat) spun clar:
- 2025:
- grâul – cea mai bună producție din seria 2014–2025;
- rapița – cea mai bună producție din aceeași serie;
- orzul și legumele de câmp – valori foarte ridicate;
- floarea‑soarelui – în jurul mediei multianuale.
Asta NU înseamnă că oprirea rachetelor a produs direct recoltele bune.
Dar face praf sloganul „fără rachete, Prahova moare”.
Analizele suprafețelor lovite de grindină (cu și fără sistem) arată:
- variabilitate mare oricum;
- ani cu pagube serioase în plină „funcționare exemplară”;
- 2024–2025 (cu sistem oprit parțial sau total) NU aduc „explozia de dezastre” cu care erau amenințați fermierii dacă îndrăznesc să spună STOP.
Nicio semnătură științifică a „tehnologiei” pe statistici.
Doar pe BUGET.
Incisiv de Prahova în câmp: zâmbetele fermierilor și pământul care își reface rezervele de apă
În această săptămână, Incisiv de Prahova a coborât din birouri și a mers printre brazde. Zeci de interviuri, discuții directe cu fermierii prahoveni, oameni care știu cerul după miros și pământul după culoare, nu după diagrame cosmetizate.
Concluziile din teren:
- de când s‑a oprit sistemul mafiot antigrindină, fermierii observă că:
- ploile au revenit;
- solul și‑a refăcut rezervele de apă;
- culturile arată, pentru prima dată după 1989, a recoltă RECORD la nivel general, nu doar pe petece norocoase.
Pe fața lor au apărut zâmbete de bucurie și satisfacție incomensurabilă.
Nu zâmbetul PR‑ului, ci al omului care vede cum:
- grâul leagănă spicul greu,
- rapița colorează câmpul,
- porumbul crește cum nu l‑au mai văzut de la Revoluție încoace.
După decenii de „Republică Rachetă”, în care li s‑a spus că fără artificierii atmosferei sunt pierduți, fermierii constată, cu ochii lor:
„Când ați scos rachetele din nori, ați băgat, pentru prima oară după ’89, ploaia înapoi în câmp.”
Senatul îl desființează oficial pe artificier: Comisia pentru Mediu confirmă haosul
Peste această realitate de noroi, ploaie și recoltă, vine și confirmarea „cu pixul”:
Comisia pentru Mediu a Senatului României, prin documentul oficial nr. LXXII/37/13.05.2025 (publicat de Incisiv de Prahova), semnat de senatorul Gabriela Crețu, recunoaște:
- existența „controverselor și îngrijorărilor reale” legate de:
- iodura de argint,
- impactul asupra solului și apei,
- modificarea regimului ploilor;
- că actualul cadru normativ este:
- învechit,
- fără „garanții științifice necesare”,
- fără „control riguros”,
- fără „implicare reală a comunităților afectate”;
- că suspendarea tragerilor a fost dispusă „ca măsură de precauție”
- în absența unui studiu științific obiectiv și independent.
Cu alte cuvinte:
- nu fermierii sunt medievali,
- sistemul este pre‑științific.
Comisia cere:
- studii independente;
- transparență totală a datelor, rapoartelor, monitorizărilor;
- consultare reală cu fermierii înainte de orice decizie privind:
- funcționarea,
- extinderea,
- modificarea sistemului.
Exact ce cer, de ani de zile, fermierii pe care ministerul îi făcea „anti‑progres”.
Tánczos Barna: „Repornim ca să facem studii”. Adică operăm și, dacă scapă viu, îi facem și analize
În timp ce:
- Comisia pentru Mediu recunoaște lipsa de bază științifică,
- fermierii cer studii, transparență și pauză la trăgaci,
ministrul interimar al Agriculturii, Tánczos Barna, iese în spațiul public cu teza de talk‑show:
„La un sistem nefuncțional nu se pot face studii.”
Traducere pentru fermier:
„V‑am experimentat ani de zile fără măsurători serioase. Acum, ca să putem măsura, trebuie să mai pornim o tură. Tot pe voi.”
Un studiu serios începe cu:
- linie de bază,
- zone martor,
- criterii de oprire,
- indicatori clari,
- responsabilitate asumată.
Nu cu:
„Dăm drumul la rachete, vedem după cum scriem metodologia.”
A deschide operația pe cord deschis și abia apoi să cauți manualul de chirurgie are un singur nume:
EXPERIMENT PE VIU.
Iar fermierii prahoveni refuză statutul de cobai atmosferici plătiți din propriul buzunar.
Ce cer fermierii: stop joc la nori, începeți jocul de‑a statul normal
În scrisorile și memorii lor, fermierii formulează 7 cerințe minimale – alfabet de civilizație administrativă:
- Fără H.G. de repornire sau „tehnologie nouă”
– înainte de un audit independent. - Publicarea integrală a:
- registrelor de trageri,
- datelor radar,
- criteriilor de intervenție,
- rapoartelor de eficiență,
- contractelor și costurilor,
- metodelor de calcul al „hectarelor protejate”,
- documentelor de monitorizare a efectelor.
- Evaluare independentă ANM
– precipitații în interiorul, în avalul și în afara zonelor de influență. - Ministerul Mediului să trateze intervențiile în nori ca ceea ce SUNT:
– activități cu potențial impact asupra mediului, nu jucării agricole. - Nicio tehnologie să nu fie impusă acolo unde fermierii se opun.
- Comisie independentă:
- fermieri,
- fizicieni ai atmosferei,
- meteorologi radar,
- hidrologi,
- agrometeorologi,
- economiști agricoli,
- experți în mediu și drept administrativ.
- Pauză la buton până la:
- finalizarea studiilor de impact,
- clarificarea răspunderii:
„Cine plătește dacă se dovedește că tehnologia a uscat norii în loc să îi „optimizeze”?”
În plus, fermierii NU resping protecția împotriva fenomenelor extreme.
Ei cer:
- asigurări agricole reale;
- perdele forestiere;
- retenție de apă, irigații, desecări unde trebuie;
- plase antigrindină la culturile cu valoare mare;
- adaptare la schimbările climatice.
Ce resping este experimentul pe viu cu iodură de argint, bani publici și minciuni lucioase.
Noua realitate din Prahova: fermierul zâmbește, pământul respiră, racheta ruginește
După oprirea sistemului antigrindină, tabloul este:
- ploile au revenit, spun fermierii;
- solul și‑a refăcut rezervele de apă;
- grâul, rapița, orzul, legumele de câmp – la niveluri de producție pe care aceiași fermieri nu le‑au mai trăit de la Revoluție;
- zâmbetul de pe fața oamenilor contrazice, mai tare decât orice studiu neterminat, „catastrofa” promisă fără rachete.
În tot acest timp:
- AASNACP își apără programul până în 2040 pe un bilanț din 2007 și pe „viitoare studii”;
- ministrul interimar vrea să „repornim ca să vedem ce se întâmplă”;
- Comisia pentru Mediu a Senatului admite, în scris, că:
- legislația e praf,
- studiile lipsesc,
- suspendarea a fost singura măsură rațională.
Fermierii, cu cizmele în câmp, nu mai acceptă să fie eroii tragici ai gliei doar când trebuie plătite experimentele altora.
Concluzie: Argint în nori, plumb în buget, zâmbete în câmp
Din toate documentele și din toate discuțiile pe care Incisiv de Prahova le‑a purtat cu fermierii prahoveni, tabloul este clar:
- un sistem antigrindină:
- extins până în 2040 pe un bilanț de mediu din 2007;
- cu un 2025 fără nicio tragere, dar cu aproape 100 de milioane de lei cheltuiți;
- cu hectare „protejate” desenate peste păduri, ape, drumuri și betoane:
- fără atribuții pe sănătate, lanț trofic și mediu, dar cu declarații liniștitoare că „nu există efecte negative semnificative”;
- cu un ministru interimar care recunoaște că „nu avem studii”, dar vrea încă doi ani de experiment pe cerul fermierilor;
- cu o Comisie pentru Mediu a Senatului care confirmă, în scris, că:
- sistemul este contestat,
- legislația e depășită,
- studiile independente lipsesc,
- suspendarea tragerilor e singura măsură logică.
De partea cealaltă:
- fermierii din Prahova – peste 93% dintre cei recenzați – cer oprirea sistemului;
- Direcția Agricolă arată: anul fără rachete aduce producții RECORD;
- în câmp, după oprirea „Republicii Rachetă”, ploile au revenit, solul și‑a refăcut rezervele de apă, iar pe fața oamenilor au apărut, din nou, zâmbete adevărate.
Restul e doar:
- argint în nori,
- plumb în bugete,
- hârtie subțire în loc de știință
și o tăcere vinovată în instituțiile care ar fi trebuit să apere agricultura, nu să o transforme într‑un laborator pentru jocuri de noroc cu iodură de argint.
Fermierii prahoveni rămân, și de data aceasta, ceea ce Incisiv de Prahova a văzut cu ochii lui pe câmp:
nu „medievalii” caricaturizați în studiouri, ci eroii lucizi ai gliei, singurii care mai știu să deosebească ploaia adevărată de ploaia de promisiuni și rachetele de antigrindină de rachetele antirațiune.
Fermierii: Eroii tragici ai gliei, finanțatori ai adevărului
Restul e doar argint în nori, plumb în minciuni și tăcere grea în instituții.
Consultati arhiva: (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (AICI), (aic), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici),
(aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (AICI), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) e (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) , etc), sistemul antigrindină a fost o mafie transpartinică! Vom reveni.
(Cristina T.).
Exclusiv
Clanul Incompatibililor: Cum a ajuns Cătălin Dobrescu să fie și jurist, și administrator, și „omul primarului” în același timp
CV de super-erou: într-o zi director, în alta jurist, în alta președinte de CA
Conform propriului CV (tip Europass, grijuliu întocmit, nu de presă, ci chiar de Cătălin Dobrescu), personajul bifează simultan o colecție rară de funcții în zona de apă, mediu și bani publici:
- Administrator, membru în Consiliul de Administrație la Transport Călători Expres Ploiești S.A. (operatorul de transport public local) – din martie 2019 până în prezent;
- Administrator, membru în CA la Servicii de Gospodărire Urbană Ploiești S.R.L. – între iulie 2019 și septembrie 2023 (infrastructură urbană, bani, lucrări, contracte);
- Administrator, membru în CA la Ecoaqua S.A. Călărași – în 2020 (apă și canalizare, operator regional);
- Secretar al Consiliului de Administrație la Exploatare Sistem Zonal Prahova S.A. – din 2006 până azi (apă potabilă, contracte, decizii, hârtii semnate frumos);
- Șef Serviciu Juridic și Guvernanță Corporativă la aceeași Exploatare Sistem Zonal Prahova S.A. – până în 2023;
- Consilier juridic din 2002 încoace, cu istoric la Administrația Națională „Apele Române”, ESZ Prahova, X-Oil Group, Laborex, Reparații Feroviare Darc – o listă de firme cât jumătate de județ;
- Responsabil de mediu la diverse societăți (turnătorie, echipamente industriale, fabrică de produse minerale, colectare deșeuri) – din 2011 până în prezent, simultan cu restul.
Omul e atât de prezent în consilii de administrație, societăți, servicii și funcții, încât, dacă nu știi unde lucrezi, probabil lucrezi deja cu el. CV-ul, așa cum reiese din documentele consultate, arată un personaj cu tentacule întinse în tot ce înseamnă apă, infrastructură, servicii publice și bani de la buget.
TCE Ploiești: Consiliu de Administrație sau consiliu de interese încrucișate?
În fruntea Consiliului de Administrație de la TCE Ploiești îl găsim, conform informațiilor furnizate, pe același Cătălin Dobrescu, în postura de președinte al CA. Problema nu e doar că e președinte, problema e că nu mai știi pentru cine lucrează și unde se termină „interesul public” și unde începe interesul personal și de grup.
Elementul de noutate, așa cum este el prezentat de sursele noastre:
Dobrescu se află într-un flagrant conflict de interese – fiind:
- director la Societatea de servicii publice din Târgșorul Vechi,
- jurist la Exploatare Sistem Zonal Prahova (ESZ),
- președinte al Consiliului de Administrație la TCE Ploiești.
Trinitatea funcțiilor: consultă, decide, semnează și influențează din toate unghiurile. Din CV reiese clar că omul are deja istoric de poziții multiple în societăți publice și cu capital de stat. Din noile informații, reiese suspiciunea că aceste funcții nu sunt doar multe, ci și profund amestecate.
Indiferent cum îi spune legea – incompatibilitate, conflict de interese, guvernanță proastă – realitatea de azi arată așa: același nume apare pe prea multe uși ale unor instituții care ar trebui să se controleze și să se verifice reciproc, nu să-și dea binețe cu aceeași semnătură.
Pactul de la Ploiești: Dobrescu & Taboi – „băieții primarului” în dauna TCE
Nu e singur. Conform informațiilor primite, Cătălin Dobrescu și Taboi ar fi pactizat cu primarul Municipiului Ploiești, Andrei Volosevici Politeanu (Politeanu în formularea surselor tale), transformând TCE-ul dintr-o societate de transport public într-un câmp de execuție politică și administrativă.
Sursele susțin că cei doi fac „deservicii enorme” TCE-ului. Pamfletul nu are pretenția unei hotărâri judecătorești, dar imaginea creionată este limpede:
- Deciziile din CA nu sunt luate în interesul TCE, ci în logica unor aranjamente politice și personale;
- CA-ul, în loc să fie „consiliu de administrație”, devine comitet operativ de destructurare treptată a transportului public;
- Pactul cu primarul transformă structuri care ar trebui să fie tehnice și profesioniste în simple extensii ale voinței politice de la vârful Primăriei.
Dacă TCE-ul suferă – în lipsă de autobuze, bani, investiții și strategie – atunci cei care îl „administrează” ar trebui să fie primii întrebați: lucrează pentru companie sau pentru Primărie? Pentru cetățeni sau pentru carierele lor personale?
Administrație sau captură? Un jurist omniprezent în consilii cu bani publici
Din CV-ul oficial al lui Cătălin Dobrescu (documentele puse la dispoziție), reiese un portret clar: jurist de profesie, specializat în:
- avizarea pentru legalitate a contractelor, deciziilor, actelor care angajează răspunderea societăților;
- coordonarea reprezentării în instanță;
- verificarea contractelor comerciale și civile;
- participarea la proceduri de achiziții publice;
- gestionarea dosarelor juridice.
Altfel spus, omul care știe perfect litera legii este fix cel care ajunge să se așeze într-o poziție în care suspiciunile de conflict de interese devin stridente. Nu e vorba de un naiv rătăcit prin sistem, ci de cineva care știe exact unde se află granița legalității și totuși acceptă să jongleze cu funcții, consilii și direcții.
În plus, experiența lui ca secretar al Consiliului de Administrație (conform paginilor 1–2 ale CV-ului) înseamnă că e familiarizat cu:
- întocmirea ordinii de zi;
- redactarea hotărârilor CA;
- pregătirea materialelor pentru ședințe.
Adică fix partea nevăzută a deciziilor care pot să ridice sau să îngroape o societate de servicii publice.
De la apă și mediu la transport public: tentaculele unui „administrator neexecutiv”
CV-ul îl prezintă candid, la rubrica „Locul de muncă pentru care candidează”: ADMINISTRATOR NEEXECUTIV. Numai că, în realitate, această calitate devine un paravan perfect:
- Administrator „neexecutiv”, dar omniprezent în decizii;
- Jurist „consultativ”, dar cu influență asupra contractelor și hotărârilor;
- Responsabil de mediu „tehnic”, dar poziționat în companii cu interese serioase în domeniul financiar și al contractelor cu statul.
Când același om e jurist aici, administrator dincolo, președinte de CA la TCE și director la o altă societate de servicii publice, vorbim de o plasă de influență, nu de un simplu traseu profesional.
„Competențe personale”: sociabil, negociator, rezistent la stres. Perfect pentru combinații
În CV, la capitolul „Competențe personale”, Cătălin Dobrescu se descrie astfel:
- „sociabil”;
- „lucrez foarte bine atât individual, cât și în echipă”;
- „orientat către obținerea de rezultate și îndeplinirea obiectivelor încredințate”;
- cu „comunicare și capacitate de negociere și de convingere”;
- „persoană activă, capabilă să obțină rezultatele scontate și în condiții de stres sau efort prelungit”.
Exact profilul ideal pentru cineva care poate duce simultan: interese politice, aranjamente administrative, combinații între societăți publice și linii de subordonare față de primarul în funcție.
Dacă „obiectivele încredințate” vin de la primarul Politeanu, iar „rezultatele” se văd în deserviciile aduse TCE-ului, atunci CV-ul devine, involuntar, o confesiune: omul chiar livrează – doar că nu neapărat în favoarea companiei pe care o conduce formal.
Concluzie pamfletară: TCE – autobuze pentru public, funcții pentru „ai lor”
Combinația descrisă – CA-ul de la TCE condus de Cătălin Dobrescu, aflat într-un evident conflict de interese (așa cum rezultă din suprapunerea funcțiilor menționate în documente și din informațiile de actualitate furnizate), alături de Taboi, împreună cu primarul Politeanu – conturează un tablou clasic de captură instituțională:
- societatea de transport public, TCE, e lăsată să se chinuie cu lipsa cronică de resurse și viziune;
- în timp ce, la vârf, aceeași mână de oameni se rotesc între consilii, direcții, societăți și primărie.
Acest pamflet se bazează pe informațiile din CV-ul oficial al lui Cătălin Dobrescu și pe datele de actualitate furnizate de surse din interiorul sistemului.
Dacă TCE-ul se afundă, dacă serviciile publice suferă, dacă transportul din Ploiești devine tot mai greu de susținut, răspunsul nu e doar în lipsa banilor, ci și în prezența excesivă a acelorași oameni în toate colțurile administrației.
Când unul și același nume apare peste tot, interesul public devine, inevitabil, interes personal. Iar Ploieștiul plătește biletul. (Cerasela N.).
Ipj Prahova S.R.L., Grădinița de cadre -sezonul XXVII: Filozoful cu opincile de mall și neuronul de gang – Cazul Lăpădatu Lucian, între bere, bodycam și bășcălie juridică
Filozoful își scrie epopeea: Drept la replică de noaptea minții Serialul „Grădinița de cadre – IPJ Prahova”, documentat de Incisiv...
Republica Rachetă, lovită de… ploaie: cum au oprit fermierii din Prahova experimentul cu iodură de argint și au pornit recoltele RECORD
„Mafia antigrindină” sub umbrelă: când se opresc rachetele, începe să plouă În timp ce la București se plâng politicieni și...
Clanul Incompatibililor: Cum a ajuns Cătălin Dobrescu să fie și jurist, și administrator, și „omul primarului” în același timp
CV de super-erou: într-o zi director, în alta jurist, în alta președinte de CA Conform propriului CV (tip Europass, grijuliu...
Meciul de la Cotroceni: legea salarizării, transformată în armă politică între PSD și PNL
Vineri, 17 iulie 2026, ora 12:00, la Cotroceni nu se ține o dezbatere tehnică, ci o nouă repriză de box...
FSANP „smulge” din proiect: o virgulă, două fraze și o iluzie de dreptate
Conform unui comunicat al Federației Sindicale a Administrației Naționale a Penitenciarelor (FSANP), s-a produs o mare mișcare tectonică în birocrația...
IPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVI – „Sfântul Bogdan de Telega, tămâie pe draci și foc la foișor”
Grădinița de cadre continuă: agenta cu creme, nașul, finul, „Laika” de la termopane, mita pe WhatsApp și foișorul blestemat Tămâie...
Sănătate la sticlă, pericol la fabrică: cum se joacă Coca‑Cola Ploiești de‑a ruleta rusească cu angajații
„Nu sunați la 112 fără aprobare!” – politica nescrisă a fabricii Sănătatea și securitatea în muncă par a fi, la...
Famiglia Teoroc & Co.: cum se face sindicalism cu presiune, pile și tăcere
În primul rând, peștii mari!” – Sindicalism de buzunar la Giurgiu, cu “ăia mici” pe post de cotizanți de decor...
Republica fiduciei și orbul găinii: cum spală Blue Planet gunoaiele, banii și responsabilitatea în Sectorul 1 (și de ce Ploieștiul se face că nu vede)
„Nu știm cine încasează banii, dar semnăm” – noua doctrină a Primăriei Sectorului 1 Contractul de salubrizare cu Blue Planet...
IPJ Prahova S.R.L. – Grădinița de cadre intră în sezonul XXVI: de la laptopuri amanetate la dosare ținute la sertar la Poliția Orașului Băicoi
De la „caz incredibil” pe Facebook la serialul cu inventarul furat În timp ce o parte din presa locală se...
Tribunalul București a prins IPJ-urile cu „nu ținem evidență” în gură: minciuna administrativă nu mai ține la judecător
IPJ-urile, prinse cu mâna în sacul opacității: „Nu avem registru” nu mai spală refuzul de informații Un precedent extrem de...
IPJ Prahova S.R.L.: se vând telefoane, laptopuri și funcții, cu bon fiscal de tăcere. Grădinița de cadre – sezonul XXV: de la pietriș, turnătorii și mașini „fantomă” la polițiști amanet și telefoane dispărute
De la „știrișoare” pe Facebook la mizeria reală din inventar În timp ce o publicație locală se laudă pe Facebook...
Tatăl invizibil și sistemul somnoros — pamflet despre un copil lăsat pe pilot automat
O mamă disperată își povestește cazul „Bine ați venit la vizite… poate” — programul-fantomă Judecătoria a stabilit week-end-uri de vizită:...
Cumetria de Merit SRL – Poliția Română, filială de familie cu bani publici
Salariul „de excelență” la plic, între cumetri: statul plătește, nașa încasează În timp ce colegii din Poliția Română află din...
O nouă aritmetică la IGPR: sindicatul cere drepturi salariale, iar nota de plată vine de la SRI
Când ceri drepturi salariale: ți se pune în brațe factura SRI Într-un dosar în care reclamanți sunt un sindicat și...
-
Exclusivacum 2 zile
Famiglia Teoroc & Co.: cum se face sindicalism cu presiune, pile și tăcere
-
Exclusivacum 4 zile
IPJ Prahova S.R.L.: se vând telefoane, laptopuri și funcții, cu bon fiscal de tăcere. Grădinița de cadre – sezonul XXV: de la pietriș, turnătorii și mașini „fantomă” la polițiști amanet și telefoane dispărute
-
Exclusivacum 2 zile
IPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVI – „Sfântul Bogdan de Telega, tămâie pe draci și foc la foișor”
-
Exclusivacum 2 zile
IPJ Prahova S.R.L. – Grădinița de cadre intră în sezonul XXVI: de la laptopuri amanetate la dosare ținute la sertar la Poliția Orașului Băicoi
-
Exclusivacum 2 zile
Sănătate la sticlă, pericol la fabrică: cum se joacă Coca‑Cola Ploiești de‑a ruleta rusească cu angajații
-
Exclusivacum 13 ore
Ipj Prahova S.R.L., Grădinița de cadre -sezonul XXVII: Filozoful cu opincile de mall și neuronul de gang – Cazul Lăpădatu Lucian, între bere, bodycam și bășcălie juridică
-
Exclusivacum 4 zile
Cumetria de Merit SRL – Poliția Română, filială de familie cu bani publici
-
Exclusivacum 5 zile
O nouă aritmetică la IGPR: sindicatul cere drepturi salariale, iar nota de plată vine de la SRI