Connect with us

Exclusiv

HOTELUL „SCOICA” ȘI PISTOLUL CARE FUMEGĂ

Publicat

pe

Cum s-a transformat Parchetul în xerox de falsuri și executorul în fațadă de lux pentru o operațiune de jaf corporatist

„Hostile Takeover” cu girofar: când Parchetul devine cărăuș de Registru

În România anului 2026, statul de drept are o nouă definiție: cine are Parchetul, are și Registrul Acționarilor. Cazul Complexului Hotelier „Scoica” (Jupiter) o arată chirurgical: procurori, polițiști, avocați și un executor judecătoresc au pus pe picioare un mecanism demn de carteluri mafiote, dar cu ștampilă oficială.

Potrivit documentelor intrate în posesia redacției (și confirmate ulterior, în parte, chiar de ordonanțele Parchetului), așa-zisa anchetă penală din dosarul nr. 17/206/P/2026 n-a fost decât o umbrelă pentru o operațiune de tip „hostile takeover”, în care acționarul majoritar urma să fie deposedat nu de pe bursă, ci direct din biroul executorului.

Managementul legitim al SCOICA SA – administratorul Sima Marian și acționarul majoritar Sima Florin – a fost lăsat să creadă, ca niște contribuabili cuminți, că Registrul Acționarilor ridicat de comisarul-șef Donciu Cătălin în baza ordonanței procurorului Niță Teodor din 19 februarie se află în siguranță, sigilat, la Parchet. În realitate, registrul a fost tratat ca o valiză diplomatică a grupării Barbu: plimbat, predat pe sub mână și falsificat, în dispreț total față de Codul de Procedură Penală.

17 martie 2026: ziua în care Registrul a evadat din Parchet și a ajuns la „bucătăria de falsuri”

Punctul zero al conspirației: 17 martie 2026. În acea zi, conform unei ordonanțe ulterioare din 5 mai 2026 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța (sursă oficială a detaliului), Registrul Acționarilor nu mai era „mijloc material de probă” în camera de corpuri delicte, ci monedă de schimb în mâinile părții adverse.

Procurorul Niță Teodor a predat, direct și clandestin, Registrul original acționarilor minoritari Barbu și avocatului lor ales, Cătălin Siniavschi, fără ca partea anchetată – frații Sima – să fie măcar informată. Parchetul, instituție a statului, a fost redus practic la rolul de curier ilegal pentru un grup privat interesat să falsifice acționariatul unei societăți comerciale.

În loc să fie sigilat în Parchet, documentul a luat drumul sediului executorului judecătoresc Menaef Cristian, unde urma să intre în „laboratorul de cosmetizare a realității”.

Executorul – „spălătoria” de acte: cum se falsifică un registru sub acoperire solemnă

Odată ajuns la executor, Registrul Acționarilor a fost tratat ca un caiet de matematică vechi: se șterge, se completează, se rescrie. Sub acoperirea avocatului Siniavschi și în prezența executorului, soții Barbu – simpli acționari minoritari la 17 martie 2026 – au procedat la efectuarea de mențiuni și consemnări abuzive în registru, fără acordul și fără prezența administratorului legal, Sima Marian.

Scopul operațiunii: fabricarea unei „realități scriptice” paralele, în care minoritarii devin, pe hârtie, stăpânii jocului. Registrul a fost modificat astfel încât, la data de referință pentru AGA (15 aprilie 2026), Barbu să poată controla voturile sau să blocheze participarea acționarului majoritar. Pe românește, s-a rescris cadastrul acțiunilor într-o garsonieră juridică numită „biroul executorului”.

Toată comedia s-a derulat sub paravanul unei decizii civile a Tribunalului Constanța din 12.03.2026, în dosarul nr. 56/36/2026. Acea hotărâre – după cum rezultă din însuși conținutul ei – autoriza doar convocarea unei viitoare AGA în luna mai. Atât. Nu dădea nimănui licență de falsificare a Registrului în martie. Dar pentru gruparea Barbu–Siniavschi–Menaef, o autorizare de convocare AGA a fost interpretată ca un „full power” de rescriere a acționariatului.

Legea societăților, călcată în picioare: „Minoritarul-rege” și administratorul aruncat pe geam

Legea nr. 31/1990 este clară până la plictis: doar consiliul de administrație sau administratorul unic legal (în acest caz, Sima Marian) are dreptul să facă mențiuni în Registrul Acționarilor, ori persoane expres împuternicite de organele statutare ale societății. Minoritarii nu-și pot autoacorda calități oficiale, oricât de tare ar bate cu pumnul în biroul executorului.

La 17 martie 2026, soții Barbu nu erau nici administratori, nici reprezentanți legali, nici organe statutare. Erau simpli acționari minoritari cu o decizie civilă în buzunar care le permitea doar să convoace o adunare, nu să rescrie universul juridic al societății. Totuși, la sediul executorului, s-au comportat ca proprietari absoluți, uzurpând calități oficiale și operând modificări în Registru ca și cum ar fi fost consiliul de administrație.

Rezultatul? Un „registru paralel” folosit ca armă la Registrul Comerțului și în instanță. Nu întâmplător, la 1 aprilie 2026, avocatul Cătălin Siniavschi depune cu o siguranță dezarmantă în fața unei instanțe un „Extras din Registrul Acționarilor”: se baza deja pe datele modificate prin manevra din 17 martie, sub umbrela executorului.

Parchetul local – transformat în „banc de lucru” pentru falsuri

În mod normal, polițistul ridică documentul, procurorul îl sigilează, Parchetul îl păstrează. În realitate, după cum rezultă din ordonanța de control ierarhic din 05.05.2026 (emisă de Procurorul General Adjunct Teodora Elena Rotea), Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a funcționat ca un atelier de prelucrare a probelor în interesul unei părți private.

Procurorul Niță Teodor a emis chiar în ziua de 17 martie o ordonanță abuzivă (ulterior infirmată în bloc în 05.05.2026), prin care a permis „consultarea”, „restituirea parțială” sau „încredințarea” Registrului către minoritari. Practic, li s-a dat mână liberă să opereze modificări în actul de proprietate al societății, în timp ce adevărații proprietari – frații Sima – nici măcar nu știau că registrul nu se mai află în custodia statului.

Prin infirmarea ordonanței din 17 martie, conducerea Parchetului a recunoscut implicit că toată procedura fusese un abuz fără acoperire legală. Falsurile comise la executor devin astfel nu doar nule absolut, ci și probă penală împotriva semnatarilor.

Când „aspiratorul de probe” se înfundă: Bucureștiul intră în scenă

Pe 5 mai 2026, prin ordonanța de control ierarhic, Procurorul General Adjunct Teodora Elena Rotea desființează paravanul juridic sub care fusese scos Registrul din dosar și pus la dispoziția unei părți private pentru falsificare. Din acel moment, toată construcția juridică a grupării începe să se prăbușească.

Pe 14 mai 2026, Secția de Urmărire Penală a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, sub semnătura procurorului-șef de serviciu Marius Iacob, dispune reținerea și cere arestarea preventivă a procurorilor Ștefan Gigi Valentin și Niță Teodor, în baza Hotărârii nr. 340 a CSM. Ceea ce presa de investigație demonstrase cu documente, ancheta de la centru a tradus în referat de arestare.

Sindicatul crimei instituționale: procurorul, polițistul, executorul și avocatul intră într-un hotel…

Pusă cap la cap, schema arată așa:

  • procurorul Niță folosește „pârghia penală” pentru a confisca actele de proprietate ale societății SCOICA SA;
  • comisarul-șef Donciu Cătălin, posesor al unei averi imobiliare impresionante în Năvodari (o casă și 4 apartamente), asigură forța operativă – ridicările de documente, presiunea de teren;
  • avocatul Cătălin Siniavschi și executorul judecătoresc Cristian Menaef oferă „spălarea” civilă a procedurii: sub masca solemnă a actelor executorului se falsifică registrul, se rescrie acționariatul și se pregătește preluarea ostilă;
  • acționarii minoritari Barbu pozează în victime, în timp ce în realitate folosesc parchet, poliție, executor și avocat pentru a „naționaliza” în folos propriu un complex hotelier privat.

Toate acestea nu sunt simple supoziții, ci decurg din înscrisuri, ordonanțe și decizii oficiale, inclusiv ordonanța de control ierarhic din 05.05.2026 și actele Parchetului General – documente care, citite una după alta, compun radiografia unui veritabil Sindicat al Crimei Instituționale la malul mării.

Epilog provizoriu: de la „Scoica” la scoaterea la lumină

Cazul „Scoica” nu mai este de mult o simplă dispută comercială între acționari. Este proba la dosarul României că o rețea din justiția constănțeană a transformat instituțiile publice în instrumente de preluare frauduloasă a afacerilor.

Dacă în prima fază Parchetul local a funcționat ca aspirator de acte pentru un grup privat, intervenția Parchetului General și ancheta ajunsă acum pe masa DNA deschid perspectiva unei radiografieri complete a rețelei. Ceea ce părea o „simplă” falsificare de registru la un executor judecătoresc se dovedește a fi doar vârful icebergului.

Restul – conturile, legăturile, alte dosare, alte „scoici” pregătite pentru prăduire – urmează să fie dezgropate. Iar dacă instituțiile își fac până la capăt treaba, acest caz ar trebui să devină nu doar subiect de pamflet, ci și manual de studiu pentru toți cei care cred că justiția poate fi confiscată la fel de ușor ca un registru scos pe ușa din spate a Parchetului. (Cerasela N.).

Exclusiv

Concursul de la Dinamo, făcut praf: tragere la sorți cu grile la vedere și comisie pe ‘românește’

Publicat

pe

De

Ofițer principal I la Resurse Umane sau ofițer principal I la „Bătaie de Joc”?

Sindicatul Sidepol dezvăluie o posibilă fraudă de manual la TCO Dinamo, sub umbrela oficială a Ministerului Afacerilor Interne – Clubul Sportiv Dinamo. Pe 28.05.2026, instituția postează frumos, ca la carte, anunțul de concurs pentru un post de ofițer principal I la Serviciul Resurse Umane. Test scris, serios, programat pe 29.08.2026, ora 12:00 fix.

Peste 240 de candidați se înscriu, peste 90 sunt validați. Armata de aspiranți la carieră corectă în sistem se prezintă disciplinat, cu speranțe, pixuri și emoții.

Doar că, în loc de concurs, îi aștepta o demonstrație practică de „așa nu”, marca Dinamo.

Anunțul zice corpul P, realitatea zice corpul E: concurs sau vânătoare de săli?

În informarea oficială, locul de desfășurare a examenului este clar: corpul P al Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară – Facultatea de Management și Dezvoltare Rurală București. Frumos, academic.

În fapt, concursul se desfășoară într-o sală din corpul E.
Noroc că inteligența candidaților nu stă în litera de pe clădire, altfel se termina concursul la poartă.

Desigur, până aici „nimic grav”, doar încă o nepotrivire între ce scrie pe hârtie și ce se întâmplă în teren. România, ediția 2026.

Candidații la 11:45 în bănci, comisia la 14:30 în plimbare

Conform instrucțiunilor, candidații se prezintă, ca oamenii serioși, în săli la data de 29.08.2026, cel târziu la ora 11:45. Doar că, surpriză: comisia de concurs consideră că timpul curge altfel pentru ea. Membrii comisiei își fac apariția abia în jurul orei 14:30.

Explicația? Cu o seninătate demnă de stand-up:
s-ar fi reunit de la ora 06:00 dimineața pentru a elabora subiectele de concurs și… „s-a întârziat puțin”.

„Puțin” înseamnă aproape 3 ore peste programul anunțat, dar ce mai contează un detaliu, când candidații stau cuminți și tac…

Și totuși, aceste subiecte trebuiau pregătite în așa fel încât comisia să respecte propriul calendar. Dar când tu ești organizator, îți permiți luxul să fii și cauza și scuza.

Tragere la sorți „live”: candidat extras, plic desigilat, dar subiectele… lipsă

După scuzele de rigoare, un membru al comisiei anunță candidații că au fost întocmite două variante de subiecte. Democratic, nu? Un candidat trebuie să extragă una dintre variante, prin tragere la sorți.

Un candidat se oferă, comisia așază pe o masă plicurile cu variantele de teste, omul extrage un plic, se îndreaptă spre camera de monitorizare audio/video și arată clar: a fost extrasă VARIANTA II. Desigilează plicul, ca la carte.

Doar că… surpriză tehnică: operatorul camerei observă că plicul nu conține deloc varianta 2 de test. Conține, în schimb, grila de corectare a variantei nr. 2.

Altfel spus: grila de răspuns, înaintea subiectelor. „Mic” detaliu, dar complet interzis.

Comisia, în loc să repare gafă, o consfințește: „Dacă tot am desigilat grila, rămânem la varianta II”

Într-o lume normală, președintele comisiei și membrii ar fi reluat procedura de alegere a variantei de test, în condiții de legalitate, corectitudine și transparență.

În lumea TCO Dinamo, însă, se decide, de la sine putere, că testul scris va fi cel de la varianta II, cu argumentul antologic:
„Dacă tot a fost desigilat plicul cu grila de corectare pentru varianta 2, atunci va rămâne testul cu varianta II”.

Adică:
– s-a extras grila,
– nu s-au respectat regulile,
– dar nu-i nimic, „mergem așa”.

OMAI 140/2016? Un amănunt enervant pentru o comisie grăbită

Comisia pare să uite cu grație că există OMAI 140/2016 privind activitatea de management resurse umane în unitățile de poliție ale Ministerului Afacerilor Interne – Anexa 3.

Articolul 361 spune clar:

„Art. 361 – (1) Varianta de subiecte care urmează să fie administrată se alege, prin tragere la sorţi, de unul dintre candidaţi sau, după caz, în situaţia în care comisia centrală de concurs a elaborat mai multe variante, de unul dintre reprezentanţii Corpului Naţional al Poliţiştilor sau ai organizaţiilor sindicale reprezentative, desemnaţi pentru a participa în calitate de observatori la această activitate. Aceasta se semnează de către preşedintele comisiei de concurs şi de către persoana care a efectuat extragerea.”

Cu alte cuvinte: se alege VARIANTA DE SUBIECTE, nu grila de corectare. Se respectă procedura. Se semnează. Se păstrează aparența de concurs cinstit, măcar.

Aici, în schimb, s-a „ales” grila, s-a sărit peste logica legii, iar procedura obligatorie a fost înlocuită cu o decizie unilaterală a comisiei, în văzul tuturor.

„Întâmplare nefericită” sau scenariu bine regizat? Candidații nu mai cred în coincidențe

Prin această mișcare, comisia de concurs a reușit performanța să lase impresia că incidentul nu este o simplă întâmplare izolată, ci ceva mult mai apropiat de o manevră premeditată.

Candidații au fost privați, de facto, de dreptul lor de a participa la o alegere reală a variantei de subiecte, așa cum prevede cadrul legal. Extragerea a devenit un spectacol de fațadă, în care plicul „norocos” conține nu subiectele, ci cheia lor.

Chiar și dacă, în cel mai indulgent scenariu, ar fi fost vorba de o eroare materială sau accidentală produsă anterior începerii probei, aceasta nu poate justifica înlocuirea unei proceduri obligatorii prevăzute de normele în vigoare cu decizia arbitrară a comisiei.

Incident „evaporat” din procesul verbal și confidențialitate făcută zob

Mai grav, se pare că acest incident nici măcar nu ar fi fost consemnat în procesul verbal întocmit de comisie. Adică, s-a întâmplat, au văzut oameni, a observat operatorul video, dar pe hârtie… liniște totală.

În plus, nicio persoană nu are voie să aibă acces la grila de răspuns înainte de finalizarea testului scris. Confidențialitatea este un principiu de bază, nu o opțiune.

Ori aici, grila de corectare a variantei II a fost desigilată în fața camerei, înainte de administrarea subiectelor, ceea ce face ca „principiul confidențialității” să devină o glumă amară.

În aceste condiții, noțiuni precum „egalitate de șanse” și „tratament echitabil” rămân doar sintagme frumoase în documente oficiale.

Sindicatul Sidepol cere MAI să se trezească: verificați camerele, documentele și anulați mascarada dacă e cazul

Pentru toate aceste motive, dar și pentru multe suspiciuni care decurg logic din ele, organizația sindicală Sidepol solicită conducerii Ministerului Afacerilor Interne să intervină de urgență.

Ce cere Sidepol, concret:

  • verificarea imaginilor de pe camerele de monitorizare;
  • analizarea documentelor întocmite de comisia de concurs;
  • identificarea eventualelor vicii de procedură care țin de încălcarea regulilor de organizare a concursului;
  • iar dacă se confirmă aceste nereguli, anularea concursului.

Aceste verificări trebuie făcute cu celeritate, înainte de afișarea rezultatelor finale, nu după ce totul este „consfințit” pe hârtie și încarcerat în birocrație.

Legalitate, imparțialitate, transparență, egalitate de tratament – principii de afiș sau reguli reale?

Sindicatul Sidepol amintește că tot acest demers nu este o simplă formalitate sindicală, ci o încercare de a reaminti MAI-ului propriile principii:

  • legalitate,
  • imparțialitate,
  • transparență,
  • egalitate de tratament între candidați.

Întrebarea care rămâne:
La TCO Dinamo, a fost organizat un concurs pentru un post sau un exercițiu de creativitate în ocolirea regulilor?

Răspunsul, dacă MAI îndrăznește să îl caute în camerele video și în documentele reale, nu doar în hârtiile cosmetizate, s-ar putea să doară mai tare decât orice pamflet. (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Famiglia Teoroc, lovită din interior: “Ajunge!” – Directorul general al ANP confirmă mafia sindicală din penitenciare

Publicat

pe

De

23 de ani de sistem vs. 22 de ani de Famiglie: Burcu explodează public

Când șeful Administrației Naționale a Penitenciarelor îți descrie, în clar, pe Facebook, ceea ce un ziar de investigații tot scrie de ani de zile, nu mai vorbim de simple suspiciuni. Vorbim de confirmare oficială, din vârful sistemului.

Geo Bogdan Burcu, directorul general al ANP, a ieșit public și a spus, negru pe alb, exact ceea ce Incisiv de Prahova a tot documentat: din 2004, o “famiglie” a pus stăpânire pe sistemul penitenciar, printr-un sindicat transformat în clan de influență. Adică Famiglia Teoroc.

“Este suficient! E momentul să predea ștafeta”, scrie Burcu. Nu noi, nu “răuvoitorii”, nu “dușmanii sindicatelor”, ci chiar omul care stă în fruntea Administrației Naționale a Penitenciarelor.

“Famiglia” sindicală: 22 de ani de cotizații și presiune

Burcu nu vorbește din auzite. O spune clar: din 2004 până în 2022 are 18 ani de cotizație la sindicatul condus de Teoroc. Adică ani buni în care a văzut pe dinăuntru cum se lucrează cu:

  • cotizații,
  • influențe,
  • jocuri subterane,
  • “grijă” față de cine trebuie și presiune față de cine nu trebuie.

“Din 2004, în 2022, sunt 18 ani de cotizație care îmi dau dreptul să îmi dau cu părerea. Și îmi dau!”, scrie șeful ANP.
Nu e simplu membru de rând, nu e un “nemulțumit anonim”. Este exact profilul ideal al martorului din interior: a fost acolo, a plătit, a văzut, a tăcut cât a tăcut, iar acum spune că AJUNGE.

Aceeași Famiglie Teoroc pe care Incisiv de Prahova a arătat-o, în detaliu, ca fiind:

  • scut de protecție pentru șefi compromiși,
  • mecanism de control asupra “ălora mici”,
  • mașină de influențat cariere, mutări, evaluări, încadrări.

Amenințări, jocuri subterane, Recorder la pachet: arsenalul Famigliei

Nu doar că directorul general al ANP confirmă existența unei “famiglii” sindicale care sufocă sistemul de 22 de ani, dar descrie și metodele acesteia.

Geo Bogdan Burcu scrie deschis că a fost:

  • “amenințat constant cu demiterea”,
  • vizat de “jocuri subterane”,
  • ținta “influențelor la nivel de MJ sau alte instituții”,
  • pus pe lista “armei media”, cu nume propriu: “cu Recorder… șamd.”

Adică exact rețeta clasică a unei structuri care nu mai are nicio legătură cu sindicalismul autentic și totul cu:

  • presiunea,
  • șantajul moral și de imagine,
  • tentația de a înlătura pe oricine nu se supune.

Ceea ce Incisiv de Prahova scrie de ani de zile – că sindicatul condus de Teoroc a devenit instrument de presiune, nu de protecție – este acum confirmat public de șeful ANP.

“Famiglia” ostilă sistemului, nu abuzurilor: pe cine deranjează, de fapt, Teoroc?

Geo Bogdan Burcu spune un lucru esențial: nu a căutat niciodată să se poziționeze de o parte sau alta a unei baricade sindicale. 23 de ani în sistem, din care 22 “trăiți” sub umbra Famigliei Teoroc, fără să se facă “lider de tabără”.

Și totuși, scrie clar că această “famiglie” manifestă o ostilitate constantă față de el.
De ce?

Nu pentru că ar încălca drepturi ale polițiștilor de penitenciare.
Nu pentru că ar tăia sporuri sau salarii.
Ci pentru că nu mai acceptă jocurile lor de culise.

Ostilitatea Famigliei nu se îndreaptă împotriva abuzurilor din sistem, ci împotriva oricui nu se înclină în fața:

  • “influențelor”,
  • rețelei de protejați,
  • intereselor de clan sindical și familial.

Fix ceea ce articolul inițial despre “peștii mari” și “ăia mici” arăta la Penitenciarul Giurgiu se vede acum la scară națională: aceeași rețea, aceeași mentalitate, aceeași Famiglie.

“Nu am agendă ascunsă” vs. sindicatul cu agendă de clan

Directorul general al ANP afirmă, răspicat:

  • “Nu am agenda ascunsă”,
  • “Caut să nu precupetesc niciun efort pentru a asigura sustenabilitatea sistemului penitenciar și pentru a asigura bunăstarea colegilor mei.”

Din contrast, se vede, ca în oglindă murdară, ce fel de “agendă” are sindicatul condus de Teoroc:

  • jocuri subterane,
  • amenințări cu demiteri,
  • presiune prin influențe externe (Ministerul Justiției, alte instituții),
  • folosirea presei “prietene” ca bâtă, nu ca instrument de transparență.

În timp ce Burcu vorbește despre sprijinul majorității colegilor și despre disponibilitatea de a pleca “mâine” dacă există o variantă mai bună, Famiglia Teoroc se agață de butoane, de telefoane la minister, de Recorder și de tot ce mai poate fi folosit pentru a menține monopolul.

“E vremea schimbării!” – lovitura pe care Famiglia nu o mai poate ignora

“E vremea schimbării! Voi milita activ pentru ea!” – acest pasaj din mesajul directorului ANP nu este doar o opinie personală. Este anunțul unei rupturi istorice.

Pentru prima dată, la acest nivel, un director general:

  • identifică explicit o “famiglie” care a pus stăpânire pe sistem,
  • indică perioada clară: din 2004 până azi,
  • spune apăsat: “Ajunge! Este suficient! E momentul să predea ștafeta.”

Nu mai vorbim despre simple dispute sindicale, ci despre recunoașterea oficială că:

  • un sindicat nu mai reprezintă de mult “pe ăia mici”,
  • ci funcționează ca o umbrelă de putere pentru “peștii mari”,
  • iar această umbrelă trebuie retrasă.

Tot ce a scos la iveală Incisiv de Prahova – amante, rude, prieteni de pahar ajunși în funcții “călduțe”, presiune pe simpli agenți, șefi dubioși apărați de “scuturi sindicale” – este validat și întărit de această poziție publică.

Cotizații, frică și obediență: combustibilul celor 22 de ani de monopol

Burcu amintește cei 18 ani de cotizație la sindicatul Famigliei. Nu e doar un calcul contabil, este radiografia unui sistem:

  • ani de bani încasați de sindicat,
  • ani de loialități cumpărate sau forțate,
  • ani în care oamenii au rămas “de formă” în sindicat, nu din convingere, ci de frică.

Așa cum am arătat deja în cazul Penitenciarului Giurgiu, acolo unde faptul că un lider de sindicat lucrează la Resurse Umane și are și funcție de conducere în unitate creează o presiune difuză dar reală:

  • “mai bine să fiu cu ăia care îmi pot decide cariera”,
  • “mai bine să nu supăr Famiglia”,
  • “mai bine cotizez, decât să risc.”

Aceeași rețea de frică și obediență descrisă local se regăsește acum confirmată la nivel național.

Sindicat sau cartel? Întrebarea la care răspunde chiar DG-ul ANP

Când directorul general al ANP vorbește despre:

  • amenințări cu demiterea,
  • jocuri subterane,
  • influențe la nivel de Minister,
  • “famiglie” care a pus stăpânire pe sistem,

nu mai poți vorbi rezonabil despre “sindicat”.
Sindi-cat, poate. Clan, mai degrabă. Cartel de influență, foarte probabil.

Sindicatul ar trebui să fie:

  • scut pentru drepturile polițiștilor de penitenciare,
  • voce pentru “ăia mici”,
  • contrapondere la abuzurile administrației.

În schimb, ceea ce descriu:

  • articolul nostru inițial despre Giurgiu,
  • sursele din teren,
  • și acum chiar directorul general al ANP,

este un sindicat transformat în:

  • scut pentru un cerc restrâns de “pești mari”,
  • instrument de presiune asupra celor incomozi,
  • unealtă de reglare de conturi în interiorul sistemului.

“Când majoritatea va vrea altceva, mă dau singur la o parte” – lecție pentru cei lipiți de scaun

Geo Bogdan Burcu mai dă o lecție simplă, dar devastatoare pentru cei care nu se mai pot imagina fără funcții:

  • “Nu țin și nu voi ține niciodată de poziție, indiferent de ce zic unii sau alții.”
  • “Nu insist să rămân DG în niciun fel.”
  • “Dacă există o variantă mai bună, mâine mă voi așeza în spatele ei.”

Contrapunct: Famiglia Teoroc, lipită de butoane de 22 de ani, nu pleacă, nu lasă, nu cedează, nu predă ștafeta, ci doar:

  • schimbă partenerii,
  • înnoiește listele de protejați,
  • își reactivează presiunile și influențele.

Cine pare mai sindicalist autentic și cine pare baron al sistemului?
Răspunsul l-a dat, involuntar sau nu, chiar directorul general al ANP, în postarea sa.

Concluzie: nu mai este doar dezvăluirea presei – este act de acuzare din vârful sistemului

Incisiv de Prahova a scris, a documentat, a numit, a arătat.
Famiglia Teoroc a strâns la piept eticheta de “sindicat reprezentativ”, în timp ce:

  • “ăia mici” erau buni doar pentru cotizații,
  • șefii cu probleme erau protejați,
  • carierele se făceau și desfăceau pe bază de relații, nu de merit.

Acum, însă, ceea ce până ieri putea fi catalogat, cu tupeu, drept “atac de presă” devine cu totul altceva: este confirmat explicit de șeful Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Când directorul general al ANP spune că:

  • din 2004 o “famiglie” a pus stăpânire pe sistem,
  • că a fost amenințat constant de același nucleu,
  • că e “vremea schimbării” și că “ajunge”,

nu mai vorbim doar de suspiciuni.
Vorbim de un act de acuzare din interior, la cel mai înalt nivel.

Famiglia Teoroc poate continua să mimeze sindicalismul și să-și plimbe lozincile cu “În primul rând, oamenii!”.
Realitatea – confirmată acum și de DG ANP, și de investigațiile Incisiv de Prahova – e mult mai simplă:

În primul rând, funcțiile.
În primul rând, influența.
În primul rând, Famiglia.

Restul? “Ăia mici”, buni doar la cotizații, figuranți în decorul unei puteri sindicale care, după 22 de ani, a primit în sfârșit verdictul din interior: AJUNGE. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

„IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, episodul 54: Noaptea, ca hoții. Subcomisarul fără numere și fără rușine

Publicat

pe

De

SUBCOMISAR FĂRĂ RCA, DAR CU TUPEU – Episod din serialul „IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”

 Când șeful de poliție e șoferul perfect… de dosar penal

În serialul nostru despre IPJ Prahova – devenit între timp „Grădinița de Cadre” și „Inspectoratul de Protecție al Jmecherului” – credeam că le-am văzut pe toate:

  • CAR transformat în „Academie de Cămătărie”;
  • prădători sexuali în uniformă spălați la imagine;
  • SIPI-iști beți cu legitimația în dinți;
  • HR condus de secretare și amante reciclatoare de cariere.

Și totuși, nu. Vine Episodul Joița. Subcomisarul Joița Alexandru, șeful Poliției Plopeni, fost rutierist și fost „sclav de serviciu” la BDNE, a decis să demonstreze, practic, cum arată manualul complet de „AȘA NU” în materie de aplicare a legii rutiere.

Pentru cine nu crede că „Grădinița de Cadre” există, cazul ăsta e proba!

Șeful rutierist care descoperă RCA-ul abia în dosar penal

Locul acțiunii: comuna Păulești. Timpul: recent, noaptea.
Distribuția:

  • la volan: soția;
  • pe scaunul din dreapta: subcomisarul Joița Alexandru, șef de poliție, fost rutierist, ușor „afumat”;
  • în față: un echipaj de poliție pe bune, nu din „Grădinița de Cadre”.

Urmează un banal control de rutină. Agenții verifică actele, dau o răsfoire prin „viața de mașină” și… surpriză:

  • RCA: lipsă totală.

Nu expirat cu o zi. Nu „vai, dom’le, am uitat să-l reînnoiesc acum două ore”. ZERO. NIMIC. GOL.

Șef de poliție rutier, cu decenii de „experiență” și pretenții, care își plimbă soția și mașina prin trafic exact ca ultimul inconștient.

Agenții – probabil neatinși încă de virusul „Grădiniței de Cadre” – ce fac?

  • rețin plăcuțele de înmatriculare;
  • rețin talonul;
  • imobilizează mașina, conform legii;
  • dau sancțiunea.

Fix „ca la carte”. Cartea de lege, nu „caietul de combinații” de la IPJ. Pentru orice cetățean normal, aici se încheia telenovela: cu rușine, amendă și – eventual – o platformă chemată cu ea de gât. Dar noi suntem la Prahova, la I.P.J. Prahova!
Și personajul e șef.

Noaptea, ca hoții. Sau: Subcomisarul fără numere

După ce se încheie controlul, iar echipajul își vede de drum, se întâmplă magia specifică „Grădiniței de Cadre”:

  • mașina e fără plăcuțe, fără RCA, legal moartă pe loc;
  • dar subcomisarul Joița și doamna Joița decid că legea e doar pentru proști.

Potrivit informațiilor din interiorul I.P.J Prahova (mai mult de trei surse):

  1. Așteaptă să treacă timpul și să se lase bine întunericul.
  2. Se urcă frumos în mașina fără numere, fără RCA, fără nicio jenă.
  3. Conduc PE RÂND până acasă.

Adică iau o măsură legală – imobilizarea mașinii – și o transformă într-un decor de glumă. Dacă mașina asta lovea pe cineva, tot „fraierul din stradă” era de vină, nu zeii fără RCA.

Asta nu mai e neglijență. Este sfidare premeditată. Și, mai grav, sfidare din partea unuia care ar trebui să știe codul rutier mai bine decât știe codul PIN la card.

Agenții cu coloană – specia pe cale de dispariție

Doar că scenariul „merge și-așa” a dat de un obstacol neprevăzut în manualul șmecherului de Prahova:
niște polițiști care CHIAR își fac treaba.

Agenții observă că mașina „imobilizată” nu mai e unde a fost lăsată.
Nu spun „asta e, șefu-i șef”.
Nu dau din umeri.

Fac ce scrie în lege:

  • se sesizează din oficiu;
  • întocmesc dosar penal pentru ambii soți – și pentru șef, și pentru doamna;
  • procedează la suspendarea dreptului de a conduce până la hotărârea instanței.

Cu alte cuvinte, tratează șeful de poliție ca pe orice alt infractor rutier.
Adică exact cum ar fi fost tratat un om obișnuit, fără epoleți și fără spate.

Aici e partea care doare cel mai tare în „Grădinița de Cadre”:
nu infracțiunea în sine, ci faptul că niște subordonați au avut tupeul să aplice legea și la un șef.

Drăgălașul reflex de clan – „Nu se face așa între noi!”

Și acum, cireșele de pe tortul fără RCA.

În loc să își asume rușinea și să stea în banca lui, subcomisarul Joița:

  • se plânge că „nu se face așa între colegi”;
  • invocă scuza clasică: „n-au știut că sunt polițist”;
  • se uită nu la ce a făcut el, ci la cine „a îndrăznit” să-l prindă;
  • se vorbește deja de reclamații la BCI, de plângeri și presiuni asupra agenților.

Tradus din limba „Grădiniței de Cadre”:

„Nu contează că am greșit eu. Contează că voi ați avut curajul să mă tratați ca pe un om normal.”

Este reflexul tipic al IPJ Prahova, așa cum l-am prezentat episod cu episod în paginile Incisiv de Prahova:

  • Nu fapta e problemă.
  • Problema e cine a avut curajul să o constate.

Portret de subcomisar „model” pentru Grădinița de Cadre

Dacă am face un poster cu „Absolvent de onoare al Grădiniței de Cadre”, subcomisarul Joița ar bifa, lejer:

  • fost rutierist, dar prins fără RCA;
  • șef de poliție, dar circulând noaptea cu mașina fără plăcuțe;
  • „om al legii”, dar sfidând o măsură legală ca ultimul golan de cartier;
  • soț grijuliu: își bagă și nevasta în ilegalitate, ca să nu fie singur în dosar;
  • șef sensibil: în loc să zică „mulțumesc că m-ați trezit la realitate”, vrea să-i toace disciplinar pe cei care au îndrăznit să aplice legea.

Este rezumatul perfect al sistemului descris în serialul nostru despre IPJ Prahova – Grădinița de Cadre:

  • Legea, pentru plebe.
  • Excepțiile, pentru „dom’ șef”.
  • Rușinea, pentru nimeni.

De ce contează cazul Joița mai mult decât pare

Unii ar putea spune: „E, ce mare lucru, un RCA, un număr, o mașină…”.

NU.
Cazul Joița este IMPORTANT pentru că arată, în miniatură, tot ce este stricat în IPJ Prahova:

               Dublu standard oficializat

    • Când un amărât e prins fără RCA – îl rupe legea.
    • Când un șef este prins fără RCA, fără plăcuțe, conducând noaptea – vrea să rupă agenții.
    • Uniforma ca imunitate, nu ca responsabilitate
      Subcomisarul nu pricepe că uniforma nu îți dă dreptul să calci legea, ci îți pune o răspundere mai mare pe umeri.
      El o folosește ca pe o cartelă VIP de la club: „între noi, nu ne facem d-astea”.
    • Sistemul care își devorează oamenii cinstiți
      Agenții care și-au făcut treaba la Păulești riscă să fie târâți prin comisii disciplinare.
      Ăsta e semnalul clar pentru restul:
      „Data viitoare, închideți ochii când vedeți că șefu’ e în dreapta.”
    • Continuitatea serialului IPJ Prahova – Grădinița de Cadre
      Cazul Joița nu e izolat. E doar episodul 54 din același film în care:

      • CAR-ul fură bani cu pixul;
      • prădătorii sexuali sunt protejați;
      • SIPI apără bețivi cu legitimație;
      • HR umilește profesioniști și promovează pile.

      Joița este versiunea rutieră a aceleiași boli cronice.

În loc de final: un subcomisar, două permise suspendate și o întrebare simplă

Rezumat sec, fără pamflet:

  • Șef de poliție, subcomisar, fost rutierist.
  • Mașină fără RCA, oprită în trafic.
  • Plăcuțe și talon reținute, mașină imobilizată.
  • Noaptea, mașina pleacă „pe șest”, fără numere, fără asigurare.
  • Soț și soție – ambii cu dosar penal, ambii cu drept de a conduce suspendat.
  • Șeful se supără nu pe sine, ci pe agenții care au aplicat legea.

Întrebarea e simplă, pentru toți cei care încă se prefac că nu văd nimic:

Câți subcomisari Joița mai trebuie să apară, ca să recunoaștem oficial că IPJ Prahova nu mai e inspectorat, ci o grădiniță de zei fără RCA?

Incisiv de Prahova va continua serialul. „Grădinița de Cadre” are, din păcate, destui copii mari de prezentat. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv3 ore ago

Concursul de la Dinamo, făcut praf: tragere la sorți cu grile la vedere și comisie pe ‘românește’

Ofițer principal I la Resurse Umane sau ofițer principal I la „Bătaie de Joc”? Sindicatul Sidepol dezvăluie o posibilă fraudă...

Exclusiv23 de ore ago

Famiglia Teoroc, lovită din interior: “Ajunge!” – Directorul general al ANP confirmă mafia sindicală din penitenciare

23 de ani de sistem vs. 22 de ani de Famiglie: Burcu explodează public Când șeful Administrației Naționale a Penitenciarelor...

Exclusivo zi ago

„IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, episodul 54: Noaptea, ca hoții. Subcomisarul fără numere și fără rușine

SUBCOMISAR FĂRĂ RCA, DAR CU TUPEU – Episod din serialul „IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”  Când șeful de poliție...

Exclusivo zi ago

Vesta antiînjunghiere și logica înjunghiată

Se ia o instituție obosită, câțiva șefi care confundă managementul cu dresajul și se adaugă o vestă antiînjunghiere. Se amestecă...

Exclusivo zi ago

CÂȚI POLIȚIȘTI MAI TREBUIE BATJOCORIȚI CA SĂ ÎNȚELEGĂ STATUL CĂ PATRULA CU DOUĂ SUFLETE NU E SCUTUL ROMÂNIEI?

Faraoani, republica alcoolului: doi polițiști vs. „elita” de la cârciumă Faraoani, județul Bacău. Nu, nu e scenă dintr-un film prost,...

Exclusivo zi ago

Sindicatele, bau-baul securistului rebranduit: cazul Iulian Fota

„Structura internă de securist”: când lumea veche nu vrea să moară Uitându-te la discursurile lui Iulian Fota, ai senzația că...

Exclusiv2 zile ago

TCE Ploiești în ajun de AGA: De la organigrama „chilotel” la liderul de sindicat prins la furat de pește – probitate morală la conservă (VIDEO)

TCE Ploiești în ajun de AGA: Organigrama „chilotel” și sindicatul de buzunar Mâine, 31 august, la TCE Ploiești nu e...

Exclusiv2 zile ago

Miliardul care se scurge din buzunarul militarilor: jalba la Miruță, tăcerea PSD–AUR și merdenelele politice ale rezerviștilor

În atenția pensionarilor militari: cifrele reci, furia caldă. Sindicatul „Diamantul” pune lupa pe bani Sindicatul Diamantul, prin Emil Pascuț, rupe...

Exclusiv2 zile ago

Când nu poți repara sistemul, vinzi fuste: eleganță bleumarin peste burnout și umilință

În timp ce salariile se duc în rate, dotările lipsesc, turele se fac pe stomacul gol și oamenii ard psihic...

Exclusiv3 zile ago

Mătura onoarei: cum a trebuit să fie dat IPJ Brăila în judecată ca să descopere că există firme de curățenie

Polițist cu epoleti, nu cu mopul în brațe Știați că la IPJ Brăila, ca să se facă, în sfârșit, curățenie...

Exclusiv3 zile ago

Urmărire în Chiajna după ce un motociclist a refuzat să oprească la semnalele polițiștilor

Bărbatul conducea o motocicletă fără număr de înmatriculare O intervenție de rutină a polițiștilor din cadrul Poliției Orașului Chitila –...

Exclusiv4 zile ago

Episodul 53 din serialul nostru  „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”: Nașul de la Rutieră, finul de pe folii negre și „plavanul” mutat de la criminal de căruțași la Protecția Animalelor

Serialul nostru „IPJ Prahova – Grădinița de cadre” merge mai departe. După ce v-am prezentat „Academia de Cămătărie” (CAR), „Iuda”...

Exclusiv4 zile ago

TCE Ploiești: Consiliul de administrație, captiv clanului lui Nae Comisionaru’. Doar AGA și salariații mai pot opri dezastrul

Organigrama rușinii – proba finală a complicității: CA-ul a ales tabăra „zdrențelor”  – (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), etc. Nu mai...

Exclusiv4 zile ago

Cum fac aleșii locali dintr-un om nevinovat țap ispășitor, ca să nu recunoască ce-au votat ieri

Consiliul Local Ploiești: fabrică de haos, nu de ordine publică În iulie, în Consiliul Local Ploiești, s-a jucat un vodevil...

Exclusiv5 zile ago

TCE Ploiești – Minunea de luni și groaznicul coșmar al clanului Nae: AGA de pe 31 sau ziua eliberării din robie?

Luni, 31: Ziua în care unii așteaptă o minune, iar alții își rod unghiile până la cot În timp ce...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

www.softpas.com

Top Articole Incisiv