Featured
Din tren, direct în cătușe: epopeea feroviară a unui comunicat umflat
Cooperare „de poveste”: când poliția își face meseria și își ține singură ode
Sindicatul Europol anunță, într-un ton festivist, o nouă „victorie” împotriva infracționalității, sub sloganul propriu: „Din tren, direct în cătușe! Cooperarea dintre polițiști a făcut diferența!”, după cum chiar sursa – Sindicatul Europol – dezvăluie.
În centrul poveștii: un suspect de tentativă de omor prin înjunghiere, oprit nu într-o urmărire spectaculoasă de film, ci în trenul IR 16099, pe ruta București Nord – Timișoara, între Băile Herculane și Caransebeș.
Conform relatării făcute publice de Sindicatul Europol, Serviciul Omoruri din cadrul Poliției Capitalei a alertat toate structurile competente, după ce în seara de 1 august, în Sectorul 5 al Capitalei, a fost comisă o tentativă de omor.
Operațiunea „patrula face ce scrie în fișa postului”
După această alertă, polițiștii din cadrul Serviciului Județean de Poliție Transporturi Caraș-Severin, aflați – surpriză! – în serviciul de patrulare, identifică și interceptează suspectul în trenul IR 16099. Îl opresc între stațiile Băile Herculane și Caransebeș, îl imobilizează și îl încătușează. Adică exact ceea ce sunt plătiți să facă.
La controlul corporal și al bagajelor, găsesc și o țigaretă „susceptibilă a conține substanțe interzise”, după cum precizează aceeași sursă, Sindicatul Europol. Desigur, natura ei urmează să fie stabilită prin expertiză, dar sună bine „la dosar” și mai bine în comunicat.
Ulterior, suspectul este predat în siguranță polițiștilor din cadrul Serviciului Omoruri al Poliției Capitalei, pentru continuarea cercetărilor. Procedură standard, ambalată în vorbe mari.
„Infractorii nu au unde să se ascundă”: slogan de Facebook, nu politică penală
În textul promovat de Sindicatul Europol, cooperarea dintre structurile Poliției Române este ridicată la rang de realizare istorică, „demonstrând” că infractorii nu au unde să se ascundă atunci când informațiile circulă rapid, iar polițiștii din teren sunt vigilenți.
Formularea prinde la public, reușește să mai spele din imaginea sistemului și să dea senzația că avem o poliție omniprezentă și eficientă. În realitate, ceea ce se prezintă ca excepție eroică ar trebui să fie banală normalitate: Serviciul Omoruri alertează, Poliția Transporturi reacționează, suspectul este prins. Fără artificii, fără epopei.
Patrula de tren transformată în trupele speciale ale căii ferate
Colegii din SJPT Caraș-Severin fac exact ce trebuie să facă: văd, verifică, intervin, imobilizează, încătușează. Profesionalismul lor nu este pus la îndoială.
Însă modul în care Sindicatul Europol transformă această acțiune firească într-un moment eroico‑strategic amintește mai degrabă de propagandă decât de informare publică. Parcă patrula de pe tren ar fi o unitate de elită trimisă într-o operațiune specială, nu un echipaj aflat în obișnuitul „serviciu de patrulare”.
Țigareta „suspectă”: decorul perfect pentru imaginea „individului periculos”
Detaliul „picant” din comunicarea Sindicatului Europol este țigareta găsită asupra suspectului – „susceptibilă a conține substanțe interzise”. Nu se știe încă ce este, dar e suficient pentru a adăuga încă un strat de gravitate în ochii publicului.
Astfel, combinația „tentativă de omor prin înjunghiere” + „țigaretă posibil cu substanțe interzise” construiește imaginea ideală a „individului periculos”, ceea ce face ca intervenția polițiștilor să pară și mai spectaculoasă și mai demnă de aplauze.
Ploaie de felicitări: când raportul devine serbare de bilanț
Finalul comunicării, conform Sindicatului Europol, este o veritabilă ploaie de laude:
sunt felicitați polițiștii din Serviciul Omoruri al Poliției Capitalei pentru „mobilizarea rapidă” și „transmiterea în timp util a informațiilor operative”, precum și cei din Serviciul Județean de Poliție Transporturi Caraș-Severin pentru „profesionalism, vigilență și intervenție promptă” care ar fi dus la capturarea „unui individ periculos”.
Nimeni nu contestă că oamenii își pot felicita colegii în interiorul sistemului. Problema apare când o acțiune normală, corectă, legală, este prezentată public ca o victorie istorică, demnă de ovații. Sună mai mult a exces de autopromovare decât a comunicare sobră și responsabilă.
Din comunicat triumfalist, rezultă realitatea: un suspect prins și un sistem care-și cântă singur imnul
Dincolo de ambalajul retoric, faptele – așa cum reies chiar din relatarea Sindicatului Europol – sunt simple:
- în seara de 1 august, în Sectorul 5 din București, are loc o tentativă de omor prin înjunghiere;
- Serviciul Omoruri al Poliției Capitalei alertează toate structurile competente;
- polițiștii din cadrul Serviciului Județean de Poliție Transporturi Caraș-Severin, aflați în patrulare, identifică și interceptează suspectul în trenul IR 16099, între Băile Herculane și Caransebeș;
- suspectul este imobilizat, încătușat, supus controlului corporal și al bagajelor;
- este descoperită o țigaretă „suspectă”, a cărei natură va fi stabilită prin expertiză;
- persoana este predată Serviciului Omoruri al Poliției Capitalei, pentru continuarea cercetărilor.
Peste aceste fapte minimale, Sindicatul Europol așază un strat gros de auto‑laudă, ca și cum normalitatea ar trebui celebrată ca excepție gloriosă.
Polițiștii implicați și-au făcut treaba. Însă, atât timp cât fiecare gest firesc al instituțiilor plătite din bani publici este transformat, de sursa însăși – Sindicatul Europol – într-un spectacol cu eroi, decoruri și aplauze, rămâne întrebarea: cât e eficiență reală și cât e doar regie de imagine? (Irinel I.).
Exclusiv
De la cai „intact dopați” la autobuze îngropate în datorii: Imperiul lui Nae de pe hipodrom și din TCE
Cum se face mișto de lege, de cai și de ploieșteni, cu același personaj la butoane
ȚINUTUL VINULUI, ȚINUTUL DOPAJULUI, ȚINUTUL JAFOASELOR: TURISM CU BROȘURĂ, REALITATE CU PROCENT PENAL
În pliantele lucioase „Prahova Tips & Tricks – De la oraș la podgorie: Ploiești & Ținutul Vinului”, Hipodromul Ploiești este vândut ca „bijuterie turistică”: singurul hipodrom modern de trap din România, cu „evenimente pentru întreaga familie” și „momente memorabile”.
În tribună: copii cu popcorn, selfie-uri cu cai lucioși, poze pentru Instagram.
În culise: refuz de antidoping, regulament ANARZ călcat în picioare, comisie umflată la număr și decizii croșetate după chipul și asemănarea „stimabililor”.
Și, pentru ca tabloul să fie complet, în spatele acestui decor de mucava apare, constant, același nume în mai multe povești: Alexandri Nicolae, zis „Nae” – azi președinte al Comisiei de Apel la Hipodrom, ieri „om în conducerea” TCE Ploiești, societatea publică de transport făcută praf financiar, managerial și moral, nu de presă, ci de rapoarte oficiale ale instituțiilor statului român.
Marele Premiu de Trap, ediția „Refuzăm dopajul, păstrăm trofeul”
Duminică, 5 iulie, Marele Premiu de Trap al României, cursă clasică pentru trăpașii de 4 ani, sub deviza „Carol I al României”. Oficial: sport, tradiție, familie.
Neoficial: refuz de antidoping la calul câștigător VULEJIE STI, consemnat în Hotărârea nr. 2 a Comisiei de Apel a CSM Ploiești.
Regulamentul General al Curselor de Trap, publicat de ANARZ (document oficial, sursa: site-ul anarz.eu), spune negru pe alb:
- refuzul recoltării probelor = descalificare obligatorie (art. 111),
- sancțiuni sportive suplimentare (art. 95),
- la fapte grave (refuz, fals pașaport, samavolnicii) – obligația de sesizare penală (art. 95, inclusiv alin. 3).
„Meniul” normal:
Descalificare + sancțiuni sportive + sesizare penală.
Formula Ploiești, marca „Nae & comisia umflată”:
- calul refuză antidoping,
- primește suspendare 60 de zile,
- proprietarul stă și el 60 de zile pe tușă,
- se încasează o amendă de 4.000 lei,
- titlul rămâne neatins, victoria nu se șterge.
Rezultatul:
Calul e prea „suspect” ca să alerge 60 de zile, dar „prea sensibil” ca să i se ia trofeul.
Suspendăm calul, nu suspendăm titlul. Regulamentul ANARZ devine material promoțional: îl citezi, îl fluturi, apoi îl arunci pe jos.
COMISIA „NAE & PRIETENII”: CÂND 3 NU AJUNG, MAI PUI DOI DIN CASĂ
Normele prevăd o comisie de 3 membri. Atât.
În realitate, potrivit relatărilor interne și Hotărârii nr. 2, președintele Comisiei de Apel, Nicolae Alexandri („Nae”):
- umflă comisia de la 3 la 5 membri,
- îi sună pe cei existenți să-i întrebe dacă „sunt de acord” să vină întăriri,
- introduce membri „de-ai casei”, astfel încât votul final să iasă „cum trebuie”.
Nu se corectează regulamentul, se corectează componența comisiei, fix când se judecă refuzul antidoping la Marele Premiu. Statul de drept e în vacanță, telefonul „Nae” e la putere.
Opinia separată din Hotărârea nr. 2 (Turcea Petrică și Popescu Cătălin) spune clar, în paginile 9–12:
- refuzul antidoping este dovedit,
- conform art. 111 ANARZ, trebuia descalificare,
- situația are inclusiv implicații penale și de protecție a animalelor (Legea 205/2004),
- trebuia sesizate organele penale, conform art. 95.3 din regulament.
Dar majoritatea comisiei-lărgite alege varianta:
„Să-l ardem puțin la suspendare, dar să nu atingem trofeul, că se supără lumea bună.”
„STIMATU’ DE LA TRAP” ȘI PARFUMUL DE MOTORINĂ ȘI DOPAJ
În mijlocul scandalului, proprietarul calului câștigător – prezentat în interiorul lumii trapului drept „Stimatu’” – are, potrivit surselor interne:
- istoric de probleme cu dopajul,
- jonglerii cu schimbări de proprietari la cai (cazul NELSTROM) pentru „diluat urmele”,
- presiuni și amenințări asupra comisiilor.
„Bonus” de târg: gurile rele îl leagă de un antrepozit fiscal suspect, de unde motorina ar fi ajuns, prin interpusi, către RATP/TCE.
Nu zicem că există o decizie judecătorească definitivă pe tema asta. Spunem doar că:
- așa se vorbește în interior,
- iar când vezi cum comisia „Nae” refuză să atingă trofeul, deși regulamentul ANARZ urlă descalificare și sesizare penală, mirosul de complicitate bate orice parfum de vin din „Ținutul Vinului”.
„TOȚI CAII DE PE PODIUM AU FOST DROGAȚI!” – DECLARAȚIA CARE AR TREBUI SĂ OPREASCĂ ORICE CURSĂ
Președintele Federației Române de Trap, Marian Manea, este citat în relatări anterioare cu afirmația:
„Mă lupt cu acest flagel de ani de zile! (…) Toți caii de pe podium au fost drogați! Este inuman, este inadmisibil!”
Dacă citatul este exact, înseamnă:
- vârful federației recunoaște un flagel generalizat,
- podiumul este „contaminat” sistemic.
În acest context, cazul VULEJIE STI, cu refuz antidoping + păstrarea titlului, face din Regulamentul ANARZ o broșură decorativă: se citează frumos, se ignoră metodic.
COPIII DIN TRIBUNE, ȘCOALĂ PILOT: „REGULILE SUNT OPȚIONALE, DACA EȘTI IMPORTANT”
Proiectul „Prahova Tips & Tricks” vinde Hipodromul ca „experiență pentru întreaga familie”.
Experiența reală:
- copilul vede un campion care refuză antidoping,
- află că regulamentul cere descalificare,
- constată că trofeul rămâne la locul lui,
- aude că „toți caii de pe podium au fost drogați”,
- și vede că Poliția Animalelor și organele penale rămân decor pe fundal.
Lecția zilei:
- regulamentul e pentru pliante,
- antidoping-ul e opțional pentru „băieții mari”,
- comisiile se măresc la nevoie, ca pantalonii de trening: să încapă toți „oamenii buni”.
„NAE” NU SE OPREȘTE LA HIPODROM: RAPORTUL OFICIAL CARE DESENEAZĂ JAFUL DE LA TCE
raport_tc_modificat_final 051125 v SD (2)
Dacă povestea s-ar opri la cai și trofee, ar fi deja scandalos.
Numai că „Nae” nu vine din lumea sportului ecvestru sau a dreptului sportiv.
Conform propriului CV Europass, Nicolae Alexandri vine din:
- funcții politice (fost prefect, fost deputat),
- conduceri prin instituții și companii publice (Prefectura Prahova, Poșta Română, Conpet, Camera Deputaților, TCE etc.).
Specializare în trap? Zero în CV.
Specializare în antidoping sau medicină veterinară? Zero în CV.
Specializare în management financiar sănătos? Aici vorbește altcineva:
Raportul oficial al Comisiei de Analiză S.C. Transport Călători Express S.A. Ploiești, nr. 1729/05.11.2025, aprobat de administratorul public al municipiului Ploiești (document al Primăriei, nu al vreunui ziar).
Raportul, care analizează perioada 2021–2025, spune, în rezumat (pag. 2–7, 18, 20–22 din document):
- pierderi în toți anii analizați:
- 2021: -7,8 mil. lei,
- 2022: -15,3 mil. lei,
- 2023: -21,8 mil. lei,
- 2024: -10,4 mil. lei;
- cheltuieli cu personalul între 78% și 88% din cifra de afaceri;
- dependență de subvenții peste 70% din venituri în fiecare an (p. 9);
- datorii totale de peste 50–67 milioane lei, din care grosul taxe și contribuții sociale neplătite (p. 20–21), cu risc penal conform art. 6 din Legea 241/2005 pentru contribuții cu reținere la sursă.
Și încă:
- achiziții de piese și materiale fără legătură cu stocul existent (stocuri uriașe de piese, truse medicale și camere video nefolosite – p. 2, 5–14, 22–24),
- proceduri SEAP făcute după achiziție, nu înainte (p. 12–16),
- mentenanță cu documente incomplete, până la 98% comenzi fără semnături-cheie (p. 5–6, 29–33),
- consumuri de combustibil „standardizate” la remorchere și autospeciale, cu ore motor la staționare inventate și curse neverificabile (p. 26–29),
- control intern slăbit deliberat: controlorilor nu li s-a dat acces complet la „Socrate” și la documente până în 2025 (p. 4–5, 46, 48).
Nu e pamflet. E diagnostic oficial, paginat, ștampilat, cu semnături.
Iar în tot acest timp, după cum reiese din sursele noastre și din istoricul public al companiei, Alexandri Nicolae a fost constant în conducerea TCE, în diverse formule de putere.
TCE PLOIEȘTI, FABRICĂ DE GAURELE FINANCIARE: CÂND SUBVENȚIA DEVINE COMĂ FINANCIARĂ
Raportul oficial al Comisiei (p. 18–21) detaliază:
- cifra de afaceri crește ușor, dar pierderile cresc mai repede,
- datoriile fiscale ajung la peste 60 de milioane lei,
- penalități și dobânzi fiscale de peste 15,44 milioane lei între 2021–2025,
- model de business:
- „tragem din bugetul local,
- nu creștem veniturile proprii,
- nu optimizăm cheltuielile,
- nu respectăm la timp obligațiile către stat.”
În același timp:
- cheltuieli cu personalul >80% din cifra de afaceri (p. 18–19),
- sporuri peste sporuri: spor de „condiții grele”, spor de „responsabilitate și complexitate”, spor de „coordonare”, spor de „gestiune”, spor de lucru sistematic peste program – total sporuri 21–23% din venitul brut (p. 18–19, 40–41).
Nu o spune un ziar, o spune Comisia Primăriei Ploiești, în raportul nr. 1729/2025, cu trimitere la Codul fiscal, Legea 241/2005, OUG 156/2024.
ACHIZIȚII, STOCURI ȘI „INOVAȚIA” TCE: CUMPĂRĂM MULT, FOLOSIM CÂT APUCĂM
Raportul (p. 10–16, 22–24, 30–37) desenează un tablou demn de manualul „Cum să blochezi banii publici în depozit”:
- stingătoare, truse de prim ajutor, camere video corporale – recunoscute ca cheltuială totală în anul achiziției, deși se folosesc pe 2–3 ani;
- proceduri SEAP făcute după cumpărare, ca să se potrivească factura cu „legea”;
- piese de schimb cumpărate în plus față de necesarul din acordul-cadru, în timp ce depozitele sunt deja pline (p. 24);
- materiale de construcții (nisip, sort concasat) cu transporturi fantomă:
- NIR pe 30 tone,
- dar la poarta TCE intră doar o mașină, nu două (p. 30–31).
Mai departe:
- lucrări de „turnat șapă” la o construcție modulară (S1263) cu consum de materiale calculat pentru o grosime de ~22 cm, dar în teren stratul are ~12 cm (p. 33–34);
- pompe submersibile pentru Rezervor apă incendiu Hipodrom (S1160) – două cumpărate, una montată, cealaltă dispărută în ceața birocratică (p. 35);
- mânere, broaște, lămpi, cabluri, prize cumpărate an de an pentru „construcții speciale”, dar pe teren dotările vechi sunt încă la locul lor (p. 35–37).
Concluzia Comisiei (p. 37):
„Există indicii privind utilizarea neunitară și nejustificată a materialelor, ceea ce denotă o deficiență sistemică de control intern.”
Tradus din birocratic:
banii se duc, dovezile nu merg după ei.
CONTRACTE, RECLAME ȘI CIRCUITE: CÂND STÂLPII ȘI SPAȚIILE PUBLICE SE ÎNCHIRIAZĂ LA „PRIETENII SISTEMULUI”
Raportul (p. 41–45) intră și în groapa cu lei a contractelor:
- contracte păstrate în birouri personale (ex. la asistent manager), nu în arhivă oficială;
- contracte fără viza CFPP, fără semnăturile cocontractanților, fără anexe;
- înțelegeri mascate: „prestări servicii” care sunt în fapt închirieri de spații (ex. automate de cafea);
- chirii pentru stâlpi calculați la număr de circuite, nu la număr de stâlpi, cu valori ridicole de câțiva lei/circuit/lună;
- suspiciunea – consemnată în raport – că TCE închiriază stâlpi care aparțin UAT Municipiul Ploiești, fără un inventar clar al proprietății.
Pe scurt:
spațiul public e folosit la preț de chilipir, beneficiile nu curg la bugetul local, ci se evaporă între contracte făcute „pe genunchi” și firme cu același administrator.
CONTROL INTERN LA TCE: CÂND CEI CARE TREBUIE SĂ VERIFICE SUNT ȚINUTI ÎNCHIDȘI ÎN AFARA SISTEMELOR
Raportul oficial (p. 46–48):
- controlori financiari de gestiune ținuți luni de zile fără acces complet la aplicația contabilă „Socrate”;
- 275 de recomandări de audit intern, dintre care peste 19% neimplementate;
- evidență a ștampilelor haotică, cu ștampile CFPP folosite de persoane neîmputernicite;
- ROF (Regulament de Organizare și Funcționare) neactualizat față de organigrama nouă: funcții apărute, fără atribuții clare, altele dispărute pe hârtie, dar vii în practică.
Altfel spus:
sistemul de control e deliberat ținut în hățuri scurte, ca să nu încurce fluxul „creativ” al banului public.
DE LA CAI DOPAȚI LA AUTOBUZE ÎN PIERDERE: SISTEMUL „NAE” FUNCȚIONEAZĂ LA FEL
În oglindă:
- la Hipodrom:
- refuz antidoping,
- regulament clar,
- comisie lărgită ca să salveze titlul;
- la TCE:
- raport oficial cu pierderi structurale,
- datorii uriașe la buget, cu risc penal,
- achiziții haotice, control intern sabordat, contracte cu probleme grave de legalitate.
În ambele cazuri, același tip de logică:
- Regulile sunt orientative.
- Comisiile, organigramele și procedurile se mulează după interese, nu invers.
- Risc penal? Se trece la „interpretări” și la lălăială administrativă.
- Ani de zile nu se întâmplă nimic serios.
Și în ambele cazuri apare, în rol cheie, Nicolae Alexandri („Nae”) – produs clasic al sistemului de plantat oameni în funcții, fără expertiză de specialitate, dar cu reflexe impecabile în deturnarea sensului regulilor.
CONCLUZIE: HIPODROMUL ȘI TCE, DOUĂ DOSARE PENTRU PROCURORI, NU DOUĂ PLIMBĂRI TURISTICE
Pentru turiștii ademeniți cu sloganul „Prahova Tips & Tricks – De la oraș la podgorie”, ar trebui adăugat, cu litere mici, dar foarte clare:
„…și, la cerere, tur ghidat prin:
– Hipodromul unde caii refuză antidoping, dar rămân campioni,
– TCE-ul unde rapoartele oficiale ale Primăriei vorbesc de pierderi structurale, achiziții dubioase, control intern mutilat și risc penal pentru neplata contribuțiilor.”
Nu mai e loc de PR și broșuri lucioase.
Este loc de anchete penale, controale ANAF, sesizări la Poliția Animalelor și la parchetele competente.
Iar numele care leagă, simbolic, dopajul protejat de la Hipodrom de jaful organizat de la TCE Ploiești – așa cum rezultă atât din sursele noastre, cât și din rapoartele oficiale citate – e același:
**Alexandri Nicolae, zis „Nae”. Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
Garda de Mediu Prahova – „Bodycam pe mute și nasul înfundat”. Tudorache, Diaconu și parfumul rusesc de Lukoil (I)
Interimat etern, competență terminală
Garda de Mediu Prahova a ajuns o instituție care trăiește din improvizații, interimate și telefonul „șefului de șef”. Conducerea se schimbă ca ștergătoarele la mașină: stânga-dreapta, înainte-înapoi, fără să curețe nimic, doar să întindă mizeria.
După episodul penibil cu „doamna de la achiziții”, ajunsă șefă de mediu fără să fi văzut în viața ei un teren plin de noxe, ci doar contracte pline de clauze, s-a revenit intempestiv la „clasicii în viață”: Dana Tudorache.
Schema, dezvăluită anterior de Incisiv de Prahova, arăta așa:
– șefa veche (Tudorache) e schimbată, fără explicații clare;
– e adusă o nouă șefă, produs pur-sânge al birourilor de achiziții;
– noua șefă calcă rău pe bec la București și ajunge în Comisia de Disciplină;
– în grabă, se reinstalează aceeași Tudorache, ca roata de rezervă uitată în portbagaj.
Instituția pare prinsă în „pielea goală”: zero stabilitate, zero criterii transparente, zero responsabilitate pentru cei care fac numirile. Un circ administrativ pe banii contribuabililor, pe sănătatea oamenilor și pe plămânii unui județ sufocat de poluare.
„Doamna de la butoane”: Tudorache, campioană la sesizări uitate și controale „la plezneală”
Revenită pe tronul verde al Gărzii de Mediu Prahova, Dana Tudorache nu strălucește nici prin viteză, nici prin fermitate. Din contră.
Sesizările importante se adună, trec termenele legale, iar cetățenii primesc, în cel mai bun caz, tăcere sau răspunsuri vagi. Reclamările privind poluarea, mirosul pestilențial, depășirile de noxe? Stau liniștite în sertare, până trece „valul” de indignare.
Controalele se fac „la comandă”, nu la nevoie. Unde nu convine, se opresc. Unde trebuie „acoperiți” unii, se închid ochii. Surse locale arată că, înainte să iasă echipele pe teren, se trece întâi pe la „sfătuirea” cu Diaconu, șeful de la Direcția Județeană de Mediu Prahova (DJM-PH). Nu se mișcă un comisar fără binecuvântarea dublă: Diaconu – Tudorache.
Lukoil, aer „curat” pe hârtie, cancer pe plămâni. Senzorii… verzi, oamenii… vineți
Cazul Lukoil este exemplul suprem al ipocriziei instituționale.
Publicația PH Online dezvăluia, la data de 25 mai 2026, sub titlul „Aer curat în Ploiești după închiderea rafinăriei Lukoil. Toți senzorii sunt «pe verde»! Garda de Mediu măsluia măsurătorile când funcționa rafinăria?”, o realitate care ar trebui să cutremure nu doar Ploieștiul, ci întreaga conducere a Gărzii de Mediu:
– Oprirea activității la rafinăria Lukoil a dus la o scădere imediată a poluării în Ploiești și în localitățile învecinate, Bucov și Berceni.
– Pentru prima dată după mult timp, măsurătorile calității aerului indică doar valori normale, marcate cu verde.
– În perioada de funcționare a rafinăriei, hărțile de monitorizare indicau frecvent alerte maxime (roșu), iar cetățenii reclamau aer toxic și un mediu periculos pentru sănătate.
– Deși senzorii arătau poluare masivă, rapoartele oficiale veneau „coafate”: după sesizări, Garda de Mediu spunea că „nu s-au înregistrat depășiri”, că totul se desfășoară „în limite legale”.
Coincidența letală: imediat ce se închide rafinăria, indicatorii trec brusc pe verde. Nu mai sunt depășiri, nu mai sunt vârfuri toxice, nu mai sunt roșii apocaliptice pe hărți. Subit, aerul „devine respirabil”.
PH Online notează că acest salt brusc spre „aer curat” exact în momentul opririi instalațiilor este dovada clară că măsurătorile erau cel puțin profund viciate, iar rafinăria, protejată de interese politice și economice.
Iar în spatele acestor „minuni statistice” stau, inevitabil, structurile Gărzii de Mediu – cu comandanți și comisari care semnează, avizează și mușamalizează.
Lukoil închis, aer curat. Lukoil deschis, Garda de Mediu „oarbă”
Faptul că poluarea severă a dispărut din Ploiești, Berceni și Bucov odată cu închiderea Lukoil, în timp ce în perioada de funcționare senzorii semnalau depășiri mari de substanțe cancerigene, dar rapoartele oficiale negau problemele, pune Garda de Mediu Prahova într-o lumină sinistră.
Cetățenii au aflat, după ani de suspiciuni, cine îi îmbolnăvea, de fapt. Garda de Mediu rămâne însă cu întrebarea la care nu vrea să răspundă: cine a măsluit, cine a închis ochii, cine a protejat?
Și, mai grav, de ce? În folosul cui?
„Rudenii verzi”: protejații Lukoil și rețeaua de pile
Ca tabloul să fie complet, în continuare există o afinitate suspectă pentru zona Lukoil. La societățile considerate „protejate” gravitează „nepoți, veri, verișoare” ai actualei conduceri, plantați strategic pe poziții de responsabil de mediu, după cum indică surse locale.
Acest sistem de rudenii în jurul companiilor grele de pe piață arată mai degrabă a feudă decât a stat de drept: nu contează competența, ci legătura de sânge și firul de telefon.
Iar când istoria recentă arată că Lukoil nu primea amenzi reale pentru depășiri, deși aerul îți topea plămânii, întrebarea este simplă: cine apăra, de fapt, mediul? Garda sau rafinăria?
Vătaful suprem: Diaconu, două instituții în buzunar, Tudorache la buton
În Prahova, șeful neoficial peste mediu nu e „legea”, ci Vătaful de la DJM-PH. Diaconu controlează, în fapt, două instituții esențiale: Direcția Județeană de Mediu și Comisariatul Județean al Gărzii de Mediu Prahova.
Comisariatul este condus de nimeni alta decât Dana Tudorache, fost șef de cabinet al lui Diaconu pe vremea când acesta era comisar general al Gărzii Naționale de Mediu (GNM). Adică o relație veche, de sistem, nu o „coincidență administrativă”.
În fiecare dimineață, după cum descriu surse interne, ordinea de zi nu se naște în sediul Gărzii, ci vine „de sus”:
– Directorul DJM-PH trasează temele;
– După indicații, Dana Tudorache „împrăștie” comisarii pe teren;
– Controlul nu e aleatoriu, nici obiectiv: se merge preferențial, pe anumite societăți, în timp ce altele rămân sub clopot de protecție.
Cu alte cuvinte, Direcția și Garda nu sunt două instituții independente, ci un singur mecanism cu un singur centru de comandă. Iar când același om controlează și norma, și verificarea normei, rezultatul este previzibil: companiile „de casă” respiră ușurate, cetățenii respiră ce mai rămâne.
Bodycam-uri, drone și… somn: tehnologie de decor, zero voință
Doamna ministru se laudă zgomotos că a dotat comisariatele Gărzii de Mediu cu bodycam-uri, drone, echipamente de monitorizare performante. Imagini moderne, cu comisari digitalizați, gata să filmeze și să măsoare orice moleculă de poluant.
În realitate, la Prahova, tehnologia stă mai mult în dulap decât pe teren.
Bodycam-urile nu filmează abuzurile, dronele nu survolează „sfinții protejați”, echipamentele nu tulbură liniștea marilor poluatori.
Investiția există pe hârtie și în comunicate. Pe teren, tot „ochiul închis” și „pixul obedient” fac agenda.
Colaborare zero cu primăriile. Singurul partener: telefonul „de sus”
Administrarea locală, primăriile, comunitățile – toate ar trebui să fie parteneri de bază pentru Garda de Mediu, mai ales într-un județ sufocat de industrie, trafic și gropi de gunoi.
În practică, colaborarea cu administrația locală lipsește cu desăvârșire.
Nu există campanii reale comune, nu există strategii coerente, nu există front comun împotriva poluării.
Există, în schimb, un alt parteneriat, mult mai eficient: cel dintre Diaconu și Tudorache, alimentat de ordinul de zi dat dimineața și de împărțirea „preferențială” a controalelor.
Mașina statului, taxi de navetă: comisarul-șef, privilegiu pe patru roți
În timp ce legea interzice clar folosirea în interes personal a mijloacelor de transport ale instituției, la Garda de Mediu Prahova practica este inversă.
Conform informațiilor din interior, comisarul-șef Dana Tudorache folosește zilnic mașina instituției pentru navetă, ca și cum ar fi taxi personal cu plinul făcut de contribuabil.
În timp ce mașina duce și aduce conducerea, poluarea duce și aduce boli, iar cetățenii merg la muncă pe banii lor, comisarul-șef merge la muncă pe banii tuturor, sub umbrela „misiunii de serviciu”.
Un lux mic, dar grăitor, într-o instituție care ar trebui să fie exemplu, nu model de „merge și așa”.
Concluzie: Garda de Mediu Prahova, între pamflet și dosar penal
Din afară, tabloul Gărzii de Mediu Prahova, așa cum reiese din dezvăluirile Incisiv de Prahova și PH Online, arată mai degrabă a pamflet prost scris decât a administrație responsabilă:
– Interimate făcute „la plezneală”, fără transparență.
– Comisari-șefi care depășesc termene la sesizări și aleg controalele „după față, nu după faptă”.
– Un vătaf (Diaconu) care controlează și Direcția, și Garda.
– Afinități suspecte față de Lukoil și societăți „protejate” prin nepoți, veri și verișoare.
– Tehnologie modernă (bodycam, drone) ținută la „decor”, nu la treabă.
– Mașinile de serviciu transformate în navete personale.
În timp ce aerul din Ploiești s-a curățat brusc după închiderea rafinăriei, aerul din jurul Gărzii de Mediu Prahova rămâne irespirabil: îmbibat de complicități, frică, obediență și dispreț față de cetățean.
Adevărata poluare nu mai este doar în aer și apă. E în modul în care sunt numiți și menținuți în funcție cei care ar trebui să le apere. Iar cât timp Tudorache, Diaconu & Co. își coordonează „ordinea de zi”, pamfletul acesta riscă să fie, din păcate, nu doar satiră, ci cronica exactă a unui mediu de… batjocură. (Cristina T.).
Exclusiv
Grădina spiritelor cu băncuțe: Cum a votat consiliul în transă și a plătit Câmpina nota (I)
Când “proiectul de suflet” devine gaură la buget Câmpina, capitala națională a ședințelor cu spirite, își anunță noul sezon: Parcul tematic Grădina Timpului Grigorescu–Hașdeu, lansat cu șoapte paranormale și voturi supranaturale. Povestea turnului înclinat al lui Ungureanu Dănuț se transformă într-un maraton de exproprieri, calcule pe colț de băncuță și cultură stropită cu milioane din banii contribuabililor.
Când Iulia Hașdeu bate din tălăngi, consilierii ridică mâna
Din premonițiile primăriței Nistor Irina s-a născut Proiectul de hotărâre nr. 91 din 23.07.2026 pentru “Edificare parc, complex cultural, educațional și recreativ, centru administrativ de informare turistică ‘Grădina Timpului: Grigorescu–Hașdeu’” – sursa: Proiect de hotărâre, pag. 1–2. Referatul de aprobare este semnat de primarul Irina-Mihaela Nistor – sursa: pag. 18–19. În sală, mâinile s-au ridicat mai repede decât se ridică un balon cu heliu: unii consilieri, spune autorul, habar n-aveau pe ce își dau acordul, doar că “proprietarii sunt bucuroși de expropriere”. Bucuros, de fapt, ar fi doar d-l Ungureanu Dănuț; restul, colateral.
Expropriere cu iz de aromaterapie bugetară
Proiectul mizează pe expropriere pentru “utilitate publică”, cadru legal asumat în documentație – sursa: Proces-verbal Comisie tehnico-economică, invocă Legea 255/2010, pag. 27–28. Locul vizat: bd. Carol I, FN, cu mențiuni despre zonarea studiată și corelări urbanistice – sursa: pag. 29. În pamflet, nota de plată e scenarizată la peste două milioane de euro pentru imobilele vizate, cu cel puțin un milion pentru d-l Ungureanu Dănuț – afirmații ale autorului satiric; documentele oficiale NU specifică sumele despăgubirilor. Răspunsul administrativ clasic? Se pornește cu evaluări “pe grila notarilor”, apoi în instanță cresc ca aluatul: întâi PR pe Facebook, apoi executare pe buget.
Proiectul de suflet: scump, dar inamovibil… ca o revelație
“Nu se poate în altă parte”, zic spiritele. Totuși, autorul arată că la 9 metri stă parcul Eric, la 17 metri – Parcul Trandafirilor, iar zona Fibec zace neamenajată de vreo 15 ani; cost potențial pentru buget: 0 lei. Documentația oficială țintește fix altceva: indicatori urbanistici POT max 60%, CUT max 2,5 și o temă generoasă cu componentă culturală, educațională, recreativă și centru de informare turistică – sursa: pag. 14–16. Pe scurt: dacă nu e scump și complicat, nu-i “de suflet”.
Centru de informare… despre fantome, preferabil
Muzeul Hașdeu abia respiră pe subvenții, dar iată că se mai proiectează un centru de informare turistică în noul parc (tema proiectului, pag. 15–16). Cel vechi? Tocmai a fost desființat, iar oamenii trimiși acasă – afirmă autorul. Ca să iasă la număr vizitatorii, poate vine Iulia Hașdeu personal la casierie. Cu Grigorescu la garderobă.
Matematica băncuțelor europene: noi plătim, alții pozează Planul sună astfel: întâi expropriem și golim pușculița orașului, apoi aplicăm pentru fonduri europene, punem băncuțe și facem poze lucioase. Când se umflă notele de plată în instanță, mărim taxe. Câmpinenii stau pe băncuță, convinși că stau pe banii UE, dar de fapt stau pe propriile portofele. Sursa procedurii și a etapelor birocratice: rapoarte de specialitate și referatul de aprobare – pag. 18–24.
Demolați turnul, nu mințile: soluția gratis pe care n-o vrea nimeni Partidul Câmpina Curată, prin Rudolf Leica, spune că demolează gratuit blocul înclinat. Bravo, zice autorul, haideți să ne oprim aici! Dar nu: în decor apar încă două imobile adiacente, exact bune de cumpărat “cultural” odată cu turnul – fix ce ar vrea să plaseze d-l Ungureanu, sugerează pamfletul.
Lista de dorințe “cultural-imu-biliară”
Dacă tot am intrat în transa exproprierilor, cetățenii, ironic vorbind, se oferă să “ușureze” stresul d-lui Ungureanu cumpărând prin expropriere toate proprietățile neterminate: ștrandul acoperit, terenul de pe Ecaterina Teodoroiu cu policlinica RMN, terenul cu blocul înclinat, terenul din spatele Hotel Muntenia, colț Griviței cu Pompieri, spații comerciale și altele. Că doar spiritul culturii nu poate fi lăsat fără hrană imobiliară.
Consiliul în cor: “Este proiect personal, de suflet!” Când i se spune că proiectul nu e viabil pentru câmpineni, doamna primar, potrivit relatării autorului, revendică ideea ca proiect “personal, de suflet”. Și sufletul costă: exproprieri, indicatori tehnici, comisii care semnează la foc automat – sursa: avizele și rapoartele de pe pag. 22–25, respectiv procesul-verbal CTE, pag. 26–29.
Cronica unei coincidențe anunțate Autorul numește povestea “coincidența perfectă” pentru d-l Ungureanu: proiectul 91/23.07.2026 aterizează exact când trebuie, cu primarul potrivit, sub șoapte potrivite. Nici urmă, desigur, de “sifonare” – doar cultură cu față de expropriere. Documentele oficiale confirmă existența proiectului și traseul birocratic; scopurile financiare insinuate rămân opinii pamfletare ale autorului.
Concluzia – Băncuțe, panseluțe și taxe măricele Proiectul Grădina Timpului Grigorescu–Hașdeu promite să coste câmpinenii peste două milioane de euro doar pentru eliberarea terenului, zice pamfletul; apoi, când (și dacă) vin fondurile UE, se comandă băncuțele, iar Facebook-ul își primește porția de victorii “istorice”. Între timp, notele din instanță și taxele cresc, iar noi stăm cuminți pe băncuță, convinși că stăm pe banii altora. Realitatea, însă, are chitanțier local.
Note și surse în text:
9-Pr-hot-nr91-aprob-tema-proiect-implem-ob-inv-Edi_260730_220104
- Proiect de hotărâre nr. 91 din 23.07.2026 – pag. 1–2 (denumirea completă a investiției).
- Referat de aprobare, semnat de primarul Irina-Mihaela Nistor – pag. 18–19.
- Rapoarte de specialitate (economic, juridic, urbanism) – pag. 20–24.
- Aviz Secretariat General – pag. 25.
- Proces-verbal Comisie tehnico-economică, cu referințe la Legea 255/2010, expropriere și amplasament bd. Carol I, FN; mențiuni de zonare și corelări – pag. 27–29.
- Indicatori urbanistici POT max 60%, CUT max 2,5; funcțiuni culturale/educaționale/recreative și centru de informare turistică – pag. 14–16. Vom reveni. (Cerasela N.).
Precizare importantă:
- Sumele, intențiile “de suflet”, scenele cu ședințe de spiritism, “un milion pentru traume” și “peste două milioane” sunt elemente satirice și opinii critice ale autorului pamfletului, nu cifre confirmate în documentele oficiale citate. Documentația confirmă existența proiectului, traseul de avizare și cadrul de expropriere, nu valorile financiare menționate în pamflet.
-
Exclusivacum 2 zileDosarul care i-a rupt pe procurori de oboseală: plângerea politistului Vitalie Josanu, cărată pe targă între parchete
-
Exclusivacum 4 zileZeul Luca și Colonia Cuba: cum s-a transformat MAE într-o prăvălie de familie, cu diplomă franceză la butonieră
-
Ancheteacum 4 zileExamenul echilibrului pentru „seniorii” magistraturii: Rezultate-șoc la testarea psihologică a judecătorilor care vor să revină în sistem
-
Exclusivacum 4 zile„Elita” care mulge polițiștii la concediu: cum a făcut DGF-ul lui Grecu Răzvan din sporurile de condiții grele o pușculiță de 30 de milioane de euro
-
Exclusivacum o ziRepublica de la poarta fabricii Coca-Cola Ploiesti: boieri cu camere, butoaie rătăcite și teatru ieftin pe bani grei
-
Exclusivacum o ziDoi ani fără rachete, doi ani cu adevărul pe câmp: cum i‑a obligat cerul pe Tánczos & „mafia antigrindină” să recunoască ce scriau Incisiv de Prahova și fermierii de la început
-
Administratieacum 4 zile„Jaf la înălțime” pe Aeroportul Otopeni: Rețea de hoți destructurată după ce au golit avioanele de parfumuri, ceasuri și bani
-
Exclusivacum 3 zileRepublica secretelor de stat la bucata: Contabilul-Șef al jefuielii din MAI și „excelența” lui în furt cu ordin clasificat




Notice: Undefined variable: user_ID in /home/incisivdeprahova/public_html/wp-content/themes/zox-news/comments.php on line 48
You must be logged in to post a comment Login