Gestionarea logisticii în medii de conflict vine cu provocări nenumărate, iar sistemele fără pilot (unmanned systems) se profilează ca soluția esențială pentru a le depăși. Aceste tehnologii avansate nu doar că reduc riscurile la care sunt expuși operatorii umani, dar extind și lanțurile de comunicare, facilitând livrarea materialelor critice. Prin intermediul lor, se pot ocoli forțele adverse sau se pot atinge locații inaccesibile platformelor cu echipaj uman.

Riscuri minimizate, acces extins

Capacitatea sistemelor fără pilot de a crește sau extinde raza de acțiune, de a reduce riscul pentru personal și de a permite operațiuni mai distribuite și rezistente este fundamentală. Această extindere a accesului și a ritmului operațional asigură o prezență persistentă și un ciclu rapid al rezultatelor dorite, atingând obiectivele în mod repetat cu resursele disponibile și garantând succesul misiunilor. Mai specific, sistemele fără pilot pot prelungi liniile logistice de comunicare în zone considerate anterior inaccesibile, pot sprijini operațiuni de ISR (Intelligence, Surveillance, Reconnaissance) și pot oferi o acoperire mai largă, diminuând concomitent riscul pentru personal și pentru succesul misiunii.

Pilonul strategic al Pentagonului

Sistemele fără pilot devin elemente centrale ale inițiativelor privind logistica în medii contestate. Ele permit o reaprovizionare rezilientă și distribuită în și în jurul zonelor interzise, prin utilizarea sistemelor autonome multi-domeniu. Logistica în astfel de medii necesită operațiuni aeriene, terestre și maritime precise și integrate. Prin implementarea eficientă a sistemelor aeriene, terestre și navale, integrate operațional cu obiectivele mai largi ale campaniei, forțele armate pot îndeplini cerințele logistice în zone unde platformele cu echipaj ar întâmpina riscuri semnificative și/sau costuri exorbitante. Inițiativele actuale se concentrează pe integrarea sistemelor multi-domeniu, valorificând tehnologii precum inteligența artificială (AI) alături de alte sisteme de inteligență și logistice pentru a asigura logistica în timp real, conștientizarea situațională, reziliența predictivă a lanțului de aprovizionare și redundanța în întreaga întreprindere logistică comună.

Navigarea prin haos: Autonomia la test

Sistemele autonome și semi-autonome atenuează riscurile pentru activele cu echipaj, susținând logistica în punctele unde există vulnerabilități majore. Aceste sisteme utilizează senzori interni și comportamente pre-planificate atunci când comunicațiile sunt perturbate. Convoaiele autonome și vehiculele robotice de marfă se deplasează pe rinii interioare de comunicare chiar și atunci când semnalul GPS și comunicațiile pe distanțe lungi sunt întrerupte. Conectoarele maritime de suprafață și subacvatice fără pilot pot urma rute cu vizibilitate redusă și pot opera cu emisii minime, folosind navigația inerțială și puncte de referință pre-planificate pentru a atenua perturbațiile. Sistemele aeriene de marfă fără pilot (UAS) semi-autonome pot zbura pe rute pre-planificate la altitudine joasă, utilizând profiluri de urmărire a terenului, dacă este necesar, cu suficientă autonomie pentru a finaliza misiunile chiar și când legăturile de date sunt intermitente. Pe scurt, sistemele autonome permit o reaprovizionare rezilientă cu semnătură redusă, atenuând riscurile pentru oameni și diminuând nevoia de operatori umani. Obiectivul este o logistică susținută pentru operațiuni de durată în medii contestate.

Integrarea cheie: Coexistența cu sistemele existente

Integrarea este factorul critic. Autonomia și inteligența artificială îmbunătățesc planificarea misiunilor, optimizarea rutelor și luarea deciziilor la nivel local, reducând dependențele de comunicațiile continue și permițând activelor fără pilot să reacționeze la amenințări și defecțiuni pe măsură ce apar. Aceste tehnologii sprijină, de asemenea, prognoza cererii, aliniind mai precis încărcătura cu cerințele. Pe lângă acestea, trebuie să luăm în considerare eficacitatea pachetelor de autonomie, cum ar fi fuziunea senzorilor pentru navigația fără GPS și tehnologia blockchain pentru urmărirea inviolabilă. Aceste tehnologii susțin operațiunile în multiple teatre și oferă flexibilitate planificatorilor și combatanților care se confruntă cu provocări serioase în mediile logistice contestate. Pentru a funcționa în cadrul sistemelor existente (legacy systems), comunicațiile și rețelistica necesită reziliență. Nodurile multipath și legăturile de date securizate permit platformelor fără pilot să partajeze starea, să utilizeze date și să se integreze eficient în sistemele existente. Poziționarea, navigația și temporizarea (PNT) și sistemele avansate de alimentare sunt importante. Detectarea și supraviețuirea sunt esențiale atunci când vorbim despre designuri cu vizibilitate redusă. În cele din urmă, succesul depinde de modul în care sistemele autonome și fără pilot sunt integrate într-un mediu multi-domeniu, unde operatorii pot utiliza eficient aceste sisteme în operațiuni aeriene, terestre și maritime, fie de la distanță, fie autonom.

Inovație digitală: Accelerarea dezvoltării

Modelele digitale de înaltă fidelitate, simulările și integrarea virtuală accelerează testarea, iterarea și implementarea sistemelor fără pilot, permițând descoperirea timpurie a problemelor de design și integrare. Pentru logistică, acestea facilitează explorarea rapidă a unor concepte precum comportamentele convoaielor fără pilot, rutele conectoarelor maritime sau roiurile multi-platformă cu vehicule aeriene. Ingineria sistemelor bazate pe modele (Model-based systems engineering) oferă prototipare virtuală, care poate reduce testele fizice, permițându-ne totuși să învățăm cum se vor comporta sistemele autonome și fără pilot în diverse scenarii contestate. Acest lucru se poate realiza prin laboratoare de integrare software și hardware, simulare, software-in-the-loop, hardware-in-the-loop și scenarii de conflict. Toate aceste aspecte sunt în curs de dezvoltare și implementare în prezent.