Serialul „IPJ Prahova – Grădinița de cadre” continuă.
Dacă până acum am vorbit despre lăutarul cu epoleți, despre petrecerile lui cu bani la negru și dosare penale pe fundal de manele, în episodul 50 ridicăm cortina și mai sus.

Acum vorbim despre Mocanu Horia – șantajistul, despre cariera de drogat cu grade, despre băiatul „de casă” al sistemului, salvat la timp de prieteni din BCCO, „doi și-un sfert” și șefi de prin birouri.

„Mocanu Horia – șantajistul”: când manelistul cu epoleți dă cu fecale prin interpuși

După dezvăluirile publicate până acum, interlopul cu uniformă, cunoscut în IPJ Prahova ca manelistul cu epoleți, a înțeles un singur lucru: nu poate opri adevărul, dar poate încerca să-l înece în noroi.

Așa că, potrivit informațiilor pe care le deținem, în loc să-și asume faptele, Mocanu a apelat la metoda clasică de „băiat tare” de mahala:

• n-a avut curajul să reacționeze direct;
• și-a pus un șantajist de profesie să arunce cu fecale în presă;
• a ales un agarici din partidul AUR, vechi cunoscut al soției manelistului, adică al „paznicei de pe la primărie”, să se ocupe cu denigrarea reprezentanților ziarului.

Schema e simplă și penibilă:

1. Manelistul cu epoleți se simte strâns cu ușa de dezvăluiri.
2. De frică să nu iasă la lumină și mai multe mizerii, bagă la înaintare un interpus.
3. Interpusul încearcă să sperie, să intimideze, să compromită presa, prin aceleași „porcării” pe care le-am mai văzut, ani la rând, la alte grupări.

Noi am mai trecut prin asta.
Ani de zile am fost ținta unor atacuri aproape trase la indigo:

• aceleași calomnii,
• aceleași tentative de șantaj,
• aceleași metode de „băieți deștepți”.

Rezultatul?
Astăzi, membrii acelei grupări de criminalitate economico-financiară au dosare penale pe rol, inclusiv pentru șantaj, fix pentru prostiile pe care le reîncălzește acum Mocanu prin „șantajistul de serviciu”.

Dacă manelistul cu epoleți crede că ne sperie, greșește grav.
Ne-a „speriat” atât de tare, încât, începând cu acest episod, începem să detaliem cariera lui de drogat și de fiu „model”. Să vadă toată țara ce „valoare” ajunge adjunct la Poliția Băicoi.

Cu zece ani în urmă: manelistul, drogatul și fiul care își încătușează propriul tată

Să rebobinăm filmul cu vreo 10 ani în urmă.
Nu vorbim despre „imagine”, nu vorbim despre manele, vorbim despre caracter.

Conform relatărilor din interior:

• Mocanu Horia, pe atunci deja „lautar polițist & drogat”, își bate propriul tată;
• îi pune cătușe părintelui său;
• și îl duce la Spitalul de Psihiatrie Voila.

Așa arăta deja, acum un deceniu, „materialul uman” din care IPJ Prahova avea să facă ofițer cu funcție de conducere.

În aceea perioadă:

• manelistul-drogat era cuplat cu o doctoriță „Moruzi” de la Spitalul Voila;
• se vorbea despre consum de droguri, ieșiri violente și un comportament de interlop cu insignă, nu de polițist.

Testat de BCCO Prahova – pozitiv. Filat de „Doi și-un sfert”. Și totuși promovat

Nu vorbim doar de bârfe de birou.
La vremea respectivă, Mocanu a intrat în atenția structurilor specializate.

Conform informațiilor:

• a fost testat de BCCO Prahova pentru consum de droguri;
• testul ar fi ieșit pozitiv;
• a fost filat de celebra structură 0215 („Doi și-un sfert”), actualul DGIPI.

Nu vorbim de „polițiști de scara blocului”.
În operațiune ar fi fost implicați:

• Crețu Marian,
• Rotaru George,

foști ofițeri activi pe Control Intern – oameni cu reputație de profesioniști, formați la Băneasa, „școala serioasă de cadre”, nu grădinița de azi.

Și totuși, ce se întâmplă cu dosarul?

Cum se „sting” drogurile când ești manelist cu epoleți

În mod normal, oricine altcineva, prins pozitiv la droguri, cu un asemenea profil, ar fi dispărut din sistem în 24 de ore.

Dar Mocanu nu este „oricine”.
Este manelistul cu epoleți, băiatul „de sistem”, protejatul „grădiniței de cadre”.

Potrivit informațiilor:

• în stingerea dosarului BCCO ar fi intervenit Zabava, fostul șef al Poliției Băicoi;
• alături de el, un „Iepure”, un șef de la 0215, mare maestru în „rezolvări” discrete.

Rezultatul?

• Un polițist filat, testat pozitiv, cu un trecut de violență chiar împotriva propriului tată,
• nu numai că nu dispare din sistem, dar…
• ajunge în funcții de conducere, cu epoleți lustruiți și cu protecție beton.

Asta nu mai e „greșeală”. Asta e complicitate instituțională.

De zece ani se știa, în cercurile care trebuie să știe, că:

• Mocanu e interlop ascuns în haine de polițist,
• manelist cu bani negri,
• cu episoade de consum de droguri,
• cu ieșiri violente inclusiv în familie,
• cu dosar BCCO „rezolvat” pe filiera Zabava – Iepurele – 0215.

Și cu toate acestea, omul e adjunct la Poliția Băicoi.
Halal poliție. Halal IPJ Prahova.

De la „drogat filat” la șantajist cu interpuși

Acum, când adevărul începe să iasă la iveală, reacția lui Mocanu este perfect „în linie” cu trecutul său:

• nu răspunde transparent,
• nu cere anchetă,
• nu-l interesează imaginea instituției.

Ce face în schimb?

• apeleză la un șantajist de partid,
• îl pune să denigreze presa,
• speră că, dacă aruncă destul noroi, lumea nu va mai vedea mizeria de sub epoleți.

Este același tipar de „interlop cu uniformă”:

• când îl prind structurile specializate – se rezolvă;
• când îl prinde presa – se încearcă șantajul;
• când nu mai are argumente – se trece la calomnie și intimidare.

„Stați aproape, că nici nu știți ce pierdeți”

Dacă cineva mai crede că episodul cu drogurile și dosarul BCCO a fost un accident izolat, să nu se grăbească.

Potrivit informațiilor noastre, nu a fost singura dată când numele lui Mocanu a apărut în context de:

• droguri,
• filaj,
• schelete scoase (sau băgate la loc) din dulap.

Despre asta, însă, în episoadele viitoare.

Până atunci, rămân câteva întrebări pentru IPJ Prahova, DGA, DGIPI și pentru toți cei care se fac că nu văd:

• Cum a ajuns un om testat pozitiv, filat, cu trecut de violență în familie, în conducerea unei unități de poliție?
• Cine răspunde pentru stingerea unor dosare care, la vremea lor, ar fi trebuit să însemne sfârșitul carierei lui Mocanu în uniformă?
• Câte astfel de „Mocanu” mai ascunde Grădinița de cadre prin birouri, cu epoleți bine lustruiți și cu trecutul măturat sub preș?

Noi nu ne oprim.
Dacă manelistul cu epoleți crede că ne poate închide gura cu șantajiști de partid și cu „paznice de primărie” aruncate în față, se înșală amarnic.

Abia am început să vorbim despre cariera lui de drogat și de interlop cu grade.
Restul – în episoadele următoare. (Cristina T.).

Tabletă la poză, pix la treabă

De peste doi ani, polițiștii rutieri se chinuie cu aceeași problemă pe care Sindicatul Europol a semnalat-o insistent conducerii Poliției Române: tabletele „de ultimă generație” din dotare nu pot fi folosite pentru aplicarea tuturor sancțiunilor contravenționale.

În timp ce la vârf se vorbește emfatic despre „digitalizare”, „eficientizare” și „echipamente moderne”, în stradă polițistul se întoarce, umil, la vechiul trident birocratic: pix, hârtie și răbdare.

Tehnologia există. Tablete există. Legislație există. Problema? Sistemele informatice refuză să țină pasul cu realitatea din teren, iar Direcția Rutieră din IGPR pare să fi băgat subiectul la sertarul cu „se rezolvă… cândva”.

Lista rușinii digitale: legi pe care tableta nu le „înțelege”

Polițiștii rutieri se lovesc în continuare de imposibilitatea de a aplica sancțiuni prin intermediul tabletelor pentru o serie de acte normative perfect clare din punct de vedere legal, dar invizibile pentru aplicațiile oficiale. În aceste cazuri, polițistul este obligat să revină la procedura clasică, pe hârtie, inclusiv pentru:

• Legea nr. 132/2017 – asigurarea obligatorie RCA;
• OG nr. 37/2007 – perioadele de conducere, pauzele și odihna conducătorilor auto, plus tahografele;
• HG nr. 1317/2023 – condițiile pentru ocuparea ocupației de operator de transport rutier;
• Legea nr. 38/2003 – transportul în regim de taxi și în regim de închiriere;
• OG nr. 49/2019 – transportul alternativ cu autoturism și conducător auto.

Ironia atinge cote absurde când, în alte comunicate publice, inclusiv într-un anunț IGPR din iunie 2025, se laudă „mii de sancțiuni” aplicate în baza OG nr. 37/2007. Deci sancțiuni se pot aplica, dar nu cu tableta „miraculoasă” a digitalizării, ci cu foaia și pixul din alt secol.

Nu legea lipsește. Lipsește funcționalitatea. Și curajul de a-și asuma eșecul.

Cadrul legal există, competențele polițiștilor există. Ceea ce lipsește este funcționalitatea și adaptarea instrumentelor informatice la realitatea din teren.

După mai bine de doi ani de sesizări, întrebarea nu mai este „se poate rezolva tehnic?”, ci „vrea cineva, cu adevărat, să o rezolve?”. Sau este doar un subiect bun de împins de la o ședință la alta, până iese din agenda publică?

Când o problemă rămâne blocată atâta timp, nu mai vorbim despre o mică sincopă tehnică, ci despre:

• management care tolerează blocajul,
• lipsă de asumare reală,
• dezinteres față de polițistul care muncește efectiv în stradă.

„Digitalizare” de comunicat: pe teren, se scrie cu plombagină

Poliția Română se prezintă drept o instituție „tot mai digitalizată”. În practică însă, polițistul rutier este pus să facă jonglerii între tableta neconfigurată și formularul clasic, tocmai acolo unde tehnologia ar trebui să îl ajute cel mai mult: în constatarea și sancționarea contravențiilor.

Digitalizarea nu înseamnă să cumperi tablete și să ții conferințe de presă. Digitalizarea înseamnă ca polițistul:

• să poată finaliza întreaga procedură contravențională, de la fața locului;
• să aibă în aplicație toate actele normative pentru care are competență;
• să nu fie obligat să revină la formulare scrise de mână pentru că „sistemul nu știe legea”.

Altfel, avem o Poliție Română digitalizată în comunicate și analogică în teren. Cu aplicații „în perspectivă” și procese-verbale redactate cu pixul, pe foi care încă mai poartă amprenta plombaginei.

Întrebarea pe care Direcția Rutieră refuză să și-o pună cu voce tare

Având în vedere viteza de melc cu care Direcția Rutieră pare să trateze această problemă, întrebarea ridicată de Sindicatul Europol devine perfect legitimă și tăioasă:

Câți ani mai sunt necesari până când polițiștii rutieri vor putea aplica sancțiuni contravenționale prin intermediul tabletelor pentru toate actele normative din competența lor?

Dacă după mai bine de doi ani nu avem o soluție funcțională, nu mai putem vorbi nici de „complexitate tehnică”, nici de „detalii de implementare”. Vorbim despre respect – sau lipsa acestuia – față de polițist și față de cetățean.

Promisiuni „în perspectivă”, probleme în prezent

În loc de soluții, polițiștii primesc formulări pompoase și vagi. În răspunsul oficial al IGPR din 07.05.2025, cu privire la această problemă, se vorbește despre:

„perspectiva de dezvoltare a aplicației «Abateri Mobile» privind procesul de configurare și gestionare a altor acte normative”.

Tradus în limbajul realității: aplicația poate, cândva, să fie dezvoltată. Când? Nu se știe. De ce nu este deja? Nu se spune. Cine răspunde pentru întârziere? Nimeni.

Între timp:

• polițiștii își fac treaba cu instrumente frânte;
• cetățenii aud la televizor despre „digitalizare exemplară”;
• conducerea bifează, liniștită, încă un raport despre „perspective”.

Polițiștii nu cer promisiuni, cer tablete care chiar funcționează

Polițiștii rutieri și cetățenii nu au nevoie de încă o prezentare PowerPoint despre cât de „modernă” este Poliția Română. Au nevoie de:

• tablete funcționale, nu doar de poză în comunicate;
• aplicații actualizate cu TOATE actele normative pentru care polițistul poate constata și aplica sancțiuni;
• probleme semnalate – de Sindicatul Europol și de oamenii din teren – care să fie rezolvate, nu arhivate.

Altfel, vom continua să avem o Poliție „digitalizată” în statistici, dar legată de mâini în stradă. Iar acolo unde instituția refuză să recunoască și să repare, nu mai vorbim doar de o eroare tehnică. Vorbim de un eșec de management, de asumare și de respect. (Cerasela N.).