Un nou incident tragic pe DN6 readuce în prim-plan costul uman al infrastructurii precare și al lipsei de măsuri concrete. În timp ce pentru politicieni accidentele mortale sunt cifre reci, pentru polițiști, fiecare intervenție este o traumă profundă, denunță vehement Sindicatul Europol.

DN6, „drumul morții”: Trei vieți curmate intr-o oră fatală

Într-o dimineață rece de ianuarie, o nouă tragedie rutieră a zguduit România, confirmând temerile repetate ale autorităților și ale societății civile. Pe DN6 – zona localității Domașnea, județul Caraș-Severin, un accident mortal a curmat trei vieți, lăsând în urmă „oameni cu leziuni incompatibile cu viața”. Un eveniment șocant, care, conform Sindicatului Europol, se adaugă unei statistici sumbre, adesea uitată de „decidenții” din birourile Capitalei.

Cifre reci versus trauma reală: Un ecart periculos intre birou și asfalt

Contrastul dintre percepția politică și realitatea crudă de pe teren este, conform Europol, unul dureros. „Pentru politicieni e o știre. Pentru polițiști e încă o tragedie trăită la câțiva metri, încă o noapte care nu se mai șterge”, se arată în comunicatul sindical. Această discrepanță subliniază un decalaj periculos: pe de o parte, statisticile oficiale care trec rapid în uitare, pe de altă parte, imaginea șocantă și profund umană a suferinței, imprimată adânc în memoria celor care intervin la fața locului.

O responsabilitate neglijată: Critici dure la adresa decidenților politici

Sindicatul Europol lansează acuzații dure la adresa clasei politice, considerând că aceiași „decidenți care n-au fost în stare să facă un drum sigur, vin azi să ne explice de ce trebuie să muncim mai mult și de ce vârsta de pensionare trebuie crescută”. Critica vizează deciziile luate „din birouri, din fotolii, din realități paralele”, departe de suferința reală. „Ei n-au văzut moartea în ochii victimelor. N-au stat lângă trupuri neînsuflețite. N-au mers să spună unei mame că nu-și mai vede copilul”, subliniază reprezentanții polițiștilor, scoțând în evidență deconectarea totală de la realitate.

Cicatricele nevăzute: Impactul psihologic al accidentelor mortale asupra polițiștilor

Intervențiile la accidente rutiere grave lasă urme adânci asupra psihicului polițiștilor. „Pentru polițiști, fiecare accident mortal înseamnă traumă: sânge pe asfalt, familii distruse, țipete, plâns, tăcere, nopți fără somn și imagini care nu dispar”, descrie Europol realitatea dură a meseriei. Aceste experiențe traumatizante sunt considerate o „muncă” pe care politicienii doresc să o prelungească, mascând, în opinia sindicaliștilor, „lipsa măsurilor politice legate de îmbunătățirea condițiilor în care ne desfășurăm activitatea și a celor necesare unui trai decent pentru toți cetățenii.”

Condiții pentru o carieră demnă: Când siguranța devine prioritate

Sindicatul Europol pune condiții clare înainte de a discuta despre prelungirea carierei polițiștilor:

• „CÂND DN6 (E70) n-o să mai fie ‘drumul morții’”
• „CÂND prevenția va conta mai mult decât promisiunile”
• „CÂND un polițist nu va mai munci cât pentru 3 care lipsesc din sistem”
• „CÂND statul nu va mai lipsi de la locul tragediei”
• „CÂND siguranța rutieră va fi reală, nu doar pe hârtie”

„ATUNCI să vorbim despre ani în plus de muncă și prelungirea carierei polițiștilor”, conchid sindicaliștii.

Un apel la responsabilitate: Politicienii, invitați la locul faptei, fără camere și ipocrizie

În încheierea mesajului lor ferm, reprezentanții Sindicatului Europol cer „respect pentru polițiști” și exprimă „rușine pentru indiferență”. Ei lansează un apel direct și provocator: „poate ar fi timpul ca decidenții POLITIC să iasă din birouri și să meargă noaptea la un accident mortal — fără camerele mass-media, fără discursuri, fără ipocrizie.” O invitație tăcută la o confruntare cu realitatea dureroasă, departe de jocurile politice, pentru a înțelege cu adevărat prețul fiecărei vieți pierdute pe drumurile României. (Sava N.).

O criză profundă de personal macină Ministerul Afacerilor Interne, iar practicile de comunicare ale instituției sunt aspru criticate. Vitalie Josanu, de la Sindicatul Diamantul, denunță o politică de „comunicare selectivă”, menită să mascheze amploarea reală a problemei, în timp ce un climat intern bazat pe frică și hărțuire administrativă accelerează plecările din sistem.

Transparența, un lux refuzat de MAI

La începutul anului 2026, solicitările de informații adresate Ministerului Afacerilor Interne (MAI) au scos la iveală o discrepanță flagrantă în privința transparenței. Sindicatul Polițiștilor Români „Diamantul” (SPR Diamantul) a cerut defalcarea ieșirilor din sistem pe categorii – pensionări versus demisii – esențială pentru a înțelege cauzele exodului de personal. Răspunsul MAI, prin adresa nr. 1752223/05.02.2026, a fost un „refuz elegant”, invocând Decizia nr. 2495/2009 a Curții de Apel București, care stipulează că Legea 544/2001 nu obligă instituția să creeze statistici noi.

„Este o formulă copy-paste pe care o anticipasem”, a declarat Vitalie Josanu (SPR Diamantul), subliniind ipocrizia: „cum mai explici faptul că ai o aplicație ce-ți permite dintr-un click să scoți ce date te interesează?” Într-un contrast izbitor, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române (IGJR), printr-o adresă ulterioară (nr. 241.902/06.02.2026), a demonstrat că se poate. Fără a invoca „prelucrări laborioase”, IGJR a furnizat un tabel detaliat, defalcat pe fiecare inspectorat județean și separând clar pensionările de demisii. Această discrepanță ridică o întrebare legitimă: cum este posibil ca o structură subordonată să fie transparentă, în timp ce aparatul central al MAI pretinde că nu poate face același lucru?

Exodul accelerat: Cifrele „reconstituite” ale crizei de personal

Chiar și în condițiile unei comunicări deficitare, SPR Diamantul a reușit să reconstituie o imagine parțială a situației, punând cap la cap informațiile fragmentate. Cifrele brute, obținute de la MAI, indică un trend alarmant de accelerare a ieșirilor din sistem:

• 2024: Aproximativ 5.700 de angajați au părăsit sistemul.
• 2025: Aproximativ 7.000 de angajați au părăsit sistemul.
• Creștere: Pierderile de personal au crescut cu aproximativ 23% într-un singur an.
• Vârfuri de criză: Doar în lunile decembrie ale celor doi ani s-au pierdut cumulat 3.700 de oameni.

Această dinamică, arată Vitalie Josanu (SPR Diamantul), reflectă „o nemulțumire în creștere a veteranilor (pensionări) și a celor tineri (demisii), colapsul total a retențiilor în sistem direct proporțional cu calitatea managementului superior.”

Situația la Jandarmerie, unde datele sunt defalcate, confirmă această tendință:

• Pensionări (Drept la pensie): 1.122 în 2024, 1.490 în 2025 (o creștere de 32%).
• Demisii: 114 în 2024, 134 în 2025 (o creștere de 17%).

Topul unităților de Jandarmerie cu cele mai multe demisii în 2024-2025 include DGJMB (București) cu 66 de demisii și Ilfov cu 7. Deși pentru Poliție datele sunt mai puțin clare, cifra globală de 7.000 de plecări la nivel de MAI, comparativ cu aproximativ 200-300 de demisii anuale înregistrate parțial la Poliție, sugerează că „grosul” pierderilor vine din pensionări masive, accelerate de „instabilitatea legislativă și lipsa de predictibilitate a salarizării”.

Digitalizare fără soluții: Strategii „incipiente” într-o criză cronică

MAI, într-un efort de a arăta progrese, laudă implementarea „Hub-ului de servicii” pentru digitalizarea recrutării. Însă, Vitalie Josanu (SPR Diamantul) califică această inițiativă drept „praf în ochi”, deoarece rezolvă doar problema intrării în sistem (recrutarea), nu și pe cea a ieșirilor (retenția). Mai mult, ministerul recunoaște nonșalant, în răspunsul adresat SPR Diamantul în februarie 2026, că „demersurile de menținere a personalului se află într-o etapă incipientă…”. Această frază este considerată „o recunoaștere a falimentului managerial”, mai ales după doi ani în care peste 12.000 de angajați au părăsit sistemul.

Criza exodului de personal nu este nouă, având rădăcini încă din 2019, cu un prim semnal de alarmă în 2016. Sindicatul Diamantul atrage atenția că acest interval se suprapune „exact cu mandatul și influența de secretar de stat la MAI a lui Bogdan Despescu”, iar „continuitatea în funcție a acelorași decidenți, în ciuda rezultatelor dezastruoase, explică de ce soluțiile întârzie să apară”.

Climatul toxic: „Pumnul în gură” și hărțuirea administrativă

Exodul personalului nu este cauzat exclusiv de salarizare, ci și de un mediu de lucru toxic. Circulara nr. 586721 din 06.09.2024, asumată de Inspectorul General Benone-Marian Matei, este un exemplu al „terorii administrative”. Sub pretextul „protejării imaginii instituției”, documentul vizează explicit liderii sindicali și avertizorii de integritate, amenințând cu cercetări disciplinare pe oricine „manifestă lipsă de respect la adresa șefilor” sau „exprimă opinii politice” online. Această acțiune este catalogată de SPR Diamantul drept „cenzură”, nu disciplină.

Cifrele hărțuirii sunt, de asemenea, relevante: deși IGPR refuză statistici detaliate, recunoaște 1.562 de cercetări prealabile, dintre care 621 au fost clasate. Asta înseamnă că aproximativ 40% dintre polițiștii cercetați au fost găsiți nevinovați, fiind „târâți în anchete interne, stresați și amenințați profesional, în dosare care s-au dovedit a fi nefondate”. Această practică, „un instrument cinic de epuizare psihică”, contribuie direct la decizia de a părăsi sistemul.

Polițiștii sunt supuși unui „calvar” și în privința evaluărilor. Orice calificativ anual sub „Foarte Bine”, prin „grija domnului Despescu”, atrage diminuări salariale semnificative. „Calificativul ‘Bine’ sau ‘Satisfăcător’ nu mai reprezintă o expresie a normalității… ci este echivalat cu eșecul”, arată Vitalie Josanu (SPR Diamantul). Acest mediu, bazat pe frică și „sărăcire programată”, îi împinge pe profesioniști spre „calea exodului”.

Refuzul MAI de a furniza datele brute către SPR Diamantul nu este, în concluzie, o problemă tehnică, ci una politică, conchide Vitalie Josanu (SPR Diamantul). Cifrele, așa cum demonstrează Jandarmeria, există, dar realitatea pe care o descriu – un sistem din care profesioniștii fug sau se pensionează hărțuiți – este „prea dură pentru a fi asumată oficial” de către minister. (Paul D.).