Capitala, și odată cu ea întreaga Românie, tremură sub asaltul unei noi ere: era „managerilor” cu „organul genital” la gură, promovați de Bogdan Despescu! (aici), (aici), (aici), etc.

Ceea ce dezvăluie Sindicatul Europol nu este doar o scăpare ocazională, ci un tablou macabru al decăderii profesionale, o realitate atât de nefiltrată încât te-ar face să crezi că ai nimerit într-un bordel, nu într-o instituție de aplicare a legii.

„Durerile organului genital”: Academia de comandă a lui Despescu!

Imaginați-vă scena: un polițist umilit, un raport rupt în bucăți și o atitudine de „golan” exhibată de un șef de birou de la Rutieră Medgidia. Răspunsul „justiției” interne? Imputernicitul inspector-șef, chestorul Mototolea, îi ia apărarea agresorului. Și, exact în acest climat de impunitate, un alt „cavaler” al ordinii și disciplinei prinde aripi și, mai ales, glas!

Să facem cunoștință cu domnul scms. Grigore Eduard, șeful Poliției Techirghiol! Deranjat de „pretențiile absurde” ale Sindicatului Europol – cum ar fi respectarea programului de lucru, eliminarea favoritismele sau amărâta aia de pregătire fizică, lucruri total irelevante pentru un „manager” de calibru –, eroul nostru, într-o conversație cu un subaltern, își varsă frustrările… folosind termeni de o rară eleganță, specifici, probabil, mediului în care a fost școlit. Potrivit dezvăluirilor Sindicatului Europol, nici măcar limbajul licențios nu a fost cenzurat, tocmai pentru ca publicul să ia contact cu „realitatea nefiltrată”: domnul scms. Grigore Eduard ne vorbește despre apartenența la „UEeeeeee” și, mai ales, despre o puternică durere a organului genital!

Da, ați citit bine! Aceasta este clasa conducătoare a Poliției Române. Aceasta este „noua generație de manageri” croită de Despescu! Această mizerie verbală este exact „modelul de comportament care se promovează la nivelul Poliției Române”. Și, ca o ironie supremă, acest „personaj”, cu „dureri genitale” atât de acute, își desfășoară activitatea într-o structură care face parte din „proiectul-pilot” al domnului Predoiu! Acel proiect „revoluționar” care ar trebui să fie lumina călăuzitoare pentru toate IPJ-urile. Ferească Dumnezeu ca acest gibon să devină model pentru cineva, în afară de o grădină zoologică!

Despescu, marele inquisitor: Sindicatul, dușmanul public numărul unu!

Cine este, de fapt, inamicul Poliției Române, în viziunea lui Despescu? Nu șefii abuzivi. Nu incompetența crasă. Nu analfabetismul funcțional al celor cocoțați în birouri. Nu lipsa de asumare. Nu hărțuirea subalternilor. Nu! Problema lui Bogdan Despescu este că Sindicatul Europol și alte organizații similare îndrăznesc să facă publice aceste realități!

În ultimii ani, Despescu a cultivat, spun cei de la Europol, o cultură organizațională ostilă dialogului social. La toate videoconferințele, mesajul subliminal este limpede: sindicatele prejudiciază „imaginea Poliției” (adică imaginea sa și a ministrului, desigur!). Sindicatele sunt cel mai mare dușman al sistemului, nu putregaiul din interior!

E o formulă simplă, aproape genială în perversitatea ei: cu cât șefii sunt mai lipsiți de asumare și mai „castrați profesional”, fără idei, fără viziune, cu atât au șanse mai mari să fie promovați de Despescu și de conducerea Poliției Române! Pentru că vor face tot ce li se cere, fără să crâcnească. Cu cât sunt mai tirani și mai abuzivi – prin impunerea de ore suplimentare neplătite, permanențe aberante, norme aberante de amenzi –, cu atât sunt apreciați mai mult. Căci, nu-i așa, „știu să țină în frâu oamenii”!

România, un cimitir de statistici: Capturi de 2 grame și morți pe bandă rulantă!

Această „nouă generație de manageri” nu are nicio noțiune elementară de management, nu-și înțelege rolul, nu coordonează, nu îndrumă. Tot ce fac e să se raporteze la „statistica de anul trecut”, doar-doar să nu iasă din rând. Impun norme absurde: norme de amenzi, norme de legitimați, norme de rețineri, norme de dosare „soluționate” (adică băgate la evidența pasivă, nu rezolvate!). Totul se reduce la cifre, exact ca pe vremea CAP-urilor și a planurilor cincinale!

Iar rezultatele acestei demențe statistice? Suntem campioni europeni la numărul de victime pe șosele. Ne confruntăm cu zeci de mii de dosare de infracționalitate informatică pentru care nu avem polițiști specializați și resurse logistice. Ne lăudăm pe Facebook cu „capturi” de 1-2 grame de droguri, în timp ce consumul în rândul tinerilor a explodat în țara asta. Numărăm săptămânal femei ucise, victime ale violenței domestice, făcute subliminal vinovate chiar de către cei care ar trebui să le apere!

Aceasta nu este o simplă răbufnire la adresa unui „șef primitiv” de la Techirghiol, care se bucură de UE și îl „doare la organul genital”. Astfel de specimene există peste tot, e adevărat. Dar este un semnal de alarmă, un strigăt disperat, cu privire la persoanele care ocupă funcții politice – secretar de stat, șef al Poliției Române – și care au reușit performanța de a distruge un sistem. Un sistem care, azi, nu mai este nici apolitic, nici profesionist. Iar această rușine o vede nu doar Sindicatul Europol, ci întreaga societate civilă! (Cristina T.).