Featured
Evoluția strategiei de apărare Missile a Americii: Viziunea lui Trump și implicațiile

De mai bine de 40 de ani, cadrul de apărare missile al Americii s-a bazat pe două concepte principale: în primul rând, că sistemele de apărare kinetică vor fi concepute pentru a intercepta fizic rachetele lansate de state rogue, precum Coreea de Nord și Iran; și, în al doilea rând, că aceste sisteme nu vor fi dimensionate astfel încât SUA să se poată apăra credibil împotriva unei posibile rafale din partea puterilor nucleare precum Rusia și China.
Această abordare, deși contraintuitivă, se bazează pe o viziune sumbră: singura modalitate de a descuraja astfel de puteri de a lansa un atac este prin teama de o represalii nucleare devastatoare. Dacă Moscova și Beijingul percep că SUA pot amenința credibil în timp ce se apără, ar putea fi tentate să investească și mai mult în arme nucleare.
Cu o simplă semnătură, președintele Donald Trump a schimbat acest echilibru, inițiind planuri pentru un sistem de apărare missile extins pe care l-a numit „Iron Dome pentru America”.
O schimbare în politica de apărare Missile a SUA
Ordonanța executivă din 27 ianuarie a lui Trump afirmă că SUA trebuie să „deseze” sau „să se apere” împotriva „orice atac aerian străin,” cristalizând o directivă prin care se solicită Secretarului Apărării să propună strategii pentru apărarea împotriva diverselor amenințări cu rachete, inclusiv rachete balistice, hipersonice și rachete de croazieră avansate.
Această pivotare în politica de apărare missile a SUA a stârnit discuții între experți despre implicațiile pentru stabilitatea controlului armelor nucleare, fezabilitatea practică a unui astfel de plan și modul în care va schimba echilibrul de putere în spațiu.
Experții sugerează că viziunea lui Trump este chiar mai îndrăzneață decât inițiativa Strategic Defense Initiative (SDI) a fostului președinte Ronald Reagan din 1983. Spre deosebire de SDI, care a fost în mare parte un efort de cercetare și dezvoltare, directiva lui Trump solicită planuri de implementare concrete într-un interval de 120 de zile, indicând un angajament față de progrese tangibile, mai degrabă decât cadre teoretice.
Această schimbare a provocat deja reacții puternice din partea Moscovei. Perspectiva unui sistem cuprinzător de apărare missile pentru SUA—în special unul care să includă interceptori bazate în spațiu—i-a alarmat pe liderii ruși, care văd acest lucru ca o amenințare la adresa deterentului lor nuclear. Oficialul Ministerului de Externe rus, Grigory Mashkov, a avertizat că o astfel de dezvoltare va periclita perspectivele de reducere a armelor și va submina stabilitatea strategică.
Îngrijorări cu privire la controlul armelor nucleare
Comentariile lui Mashkov sugerează că Rusia ar putea răspunde prin creșterea arsenalei sale nucleare, în special dacă consideră că este necesar să ocolească plafonul impus asupra armelor nucleare stabilit prin tratatul New START din 2011. Când a fost întrebat despre afirmația lui Mashkov, un oficial al Casei Albe a subliniat că concentrarea lui Trump este pe asigurarea siguranței americane, amenințările rusești întărind validitatea acestei concentări.
Deși opiniile variază în privința riscurilor planului lui Trump în raport cu siguranța nucleară a SUA, toți experții sunt de acord că implementarea unui sistem Iron Dome american ar schimba dramatic calculul nuclear global.
Dezbaterea intre descurajare și instabilitate nucleară
Debatul central cu privire la sistemele de apărare missile ale SUA se concentrează pe dacă acestea îmbunătățesc capacitatea SUA de a descuraja atacurile nucleare sau, dimpotrivă, cresc riscul unui conflict nuclear. Experți precum Ankit Panda de la Carnegie Endowment for International Peace afirmă că semnătura Rusiei pe tratatul New START a fost contingentă la absența unei schimbări fundamentale în politica de apărare missile a Washingtonului.
„Cel mai esențial principiu al descurajării nucleare este cel al unei lovituri de ripostă asigurate, iar Rusia și China se vor asigura că, pe măsură ce Statele Unite caută noi tipuri de moduri de apărare missile, inclusiv interceptori bazate în spațiu, ele vor avea capacitatea de a răspunde și de a penetra,” a explicat Panda.
Mai mult, el a subliniat că atât Rusia, cât și China nu ar putea să se limiteze doar la creșterea arsenalelor lor de ICBM, ci ar putea găsi și modalități alternative de a livra arme nucleare, precum torpila subacvatică autonomă Poseidon a Rusiei.
„Acest sistem Iron Dome nu rezolvă problema vulnerabilității,” a susținut el. „Oferă doar adversarilor Americii stimulente pentru a-și adapta propriile forțe pentru a-și asigura capacitatea de a răspunde.”
Deja, unele dintre firele de control al armelor s-au slăbit între SUA și Rusia. (China, deși este semnatară, alături de alte mari puteri nucleare, a Tratatului de Neproliferare Nucleară, care se angajează să reducă arsenalele lor pe o perioadă nespecificată, nu a semnat niciodată un acord bilateral de control al armelor cu Statele Unite.)
În timp ce Rusia, în februarie 2023, a suspendat respectarea tratatului, invocând sprijinul SUA și NATO pentru Ucraina, președintele Vladimir Putin la acel moment s-a angajat să respecte plafonul armelor stabilit de New START, abținându-se de la o retragere formală. Tratatele stabilesc următoarele limite, conform site-ului Departamentului de Stat:
- 700 de rachete balistice intercontinentale desfășurate (ICBM), rachete balistice lansate din submarine desfășurate (SLBM) și bombardiere grele desfășurate echipate cu armament nuclear;
- 1.550 de warheaduri nucleare pe ICBM desfășurate, SLBM desfășurate și bombardiere grele desfășurate echipate cu armament nuclear (fiecare bombardier greu este contabilizat ca o warhead există spre acest plafon);
- 800 de lansatoare de ICBM desfășurate și nedesfășurate, lansatoare de SLBM și bombardiere grele desfășurate ekipate cu armament nuclear.
Oricum, îndepărtarea Rusiei de New START și investițiile sale în mecanisme alternative de livrare nucleară înseamnă că America rămâne fidelă vechiului paradigmă în timp ce ignoră realitatea, spune Rebeccah Heinrichs, o cercetătoare senioră la Hudson Institute și membră a Comisiei de Strategie Bipartit.
„Soluția nu poate fi doar investiții ofensive din partea SUA,” afirmă ea. „Trebuie să existe și investiții defensive.”
Todd Harrison, un cercetător senior la American Enterprise Institute (AEI), consideră că „ordinul lui Trump este în mare parte irelevant în ceea ce privește implicațiile pentru controlul armelor. Controlul armelor este efectiv mort deja, cu China construindu-și arsenalul într-un ritm rapid fără constrângeri din tratate.”
Cu toate acestea, Tom Karako, șeful Proiectului de Apărare Missile la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale, argumentează că unele narațiuni ratează contextul strategic mai larg. Eforturile de a menține stabilitatea nucleară sunt „gândirea veche” bazată pe o paradigmă care a dispărut, spune el.
Pe de altă parte, el avertizează împotriva celor care susțin o idee „bazată pe credință” a unui scut invulnerabil împotriva tuturor amenințărilor cu rachete la adresa patrii americane, spunând că „apărarea missile este dificilă… Nu iau amenințarea suficient de în serios, acesta este ceea ce aș spune.”
Nimic nu se potrivește mai bine descrierii tehnologiei dificile de apărare missile decât cel mai controversat aspect al ordinului executiv al lui Trump: interceptori bazate în spațiu.
Argumentul SBI: Întoarcerea în viitor
Experții spun că nu este o surpriză că ceea ce a atras atenția lui Mashkov a fost apelul din ordinul executiv pentru interceptori bazate în spațiu (SBI), o tehnologie care a fost de lungă durată un punct de tensiune în comunitatea controlului armelor.
Conceptul interceptorilor bazate în spațiu pentru a lovi rachetele în faza de impuls imediat după lansare a fost un punct central al efortului SDI al lui Reagan — motiv pentru care a primit o poreclă infamă de „Războiul Stelelor” — și a fost controversat după aceea. Oamenii de știință, atât atunci cât și acum, sunt în dezacord nu doar cu privire la efectele asupra stabilității nucleare, ci și asupra faptului că interceptori bazate în spațiu sunt accesibile din punct de vedere financiar, tehnologic fezabile și operațional viabile. Mai mult, în anii recenți, dezbaterea s-a extins pentru a include ce impact ar avea SBI asupra riscurilor de război în spațiu.
„Pursuirea interceptorilor bazate în spațiu reprezintă un plan pentru instabilitate. Istoria arată că urmărirea invulnerabilității doar alimentează cursele de înarmare,” a declarat Jessica West de la Project Ploughshares din Canada. „Adevărul dur? SBI nu ne va proteja; va provoca o wave de noi amenințări, oferind în schimb o protecție real limitată.”
În ceea ce privește războiul în spațiu, problema cheie este că Rusia și China nu doar că se tem că SBI le-ar anula deterentul nuclear, ci și că aceste interceptoare ar putea fi utilizate pentru a distruge sateliții lor, susțin criticii.
Victoria Samson, o analiză de lungă durată a apărării missile la Secure World Foundation, a spus că reînvierea SBI în acest ordin nou va complica discuțiile în curs la Națiunile Unite care vizează crearea unor norme de comportament responsabil în spațiu — discuții la care Departamentul de Stat și Pentagonul au contribuit activ sub administrația Biden.
„Aceste discuții sunt cruciale pentru viitorul stabilității în spațiu,” a declarat ea pentru Breaking Defense.
Alți analiști subliniază că adversarii Americii deja desfășoară arme în orbită. China, de exemplu, a demonstrat un sistem de bombardare orbitală fracționată, iar oficialii americani au acuzat Rusia de planuri de a echipa un satelit cu o armă nucleară.
„Adversarii noștri nu s-au abținut de la acțiuni așa cum ne-am fi dorit în ultimii 40 de ani,” a afirmat Heinrichs.
Deși subliniază că SUA nu ar trebui să încalce principiile Tratatului Spațial, care interzice armele de distrugere în masă în spațiu, Heinrichs a spus că activele spațiale ale SUA trebuie protejate, nu doar prin măsuri defensive.
„Trebuie să … ne asigurăm că știe că Statele Unite au de asemenea o capacitate de distrugere în spațiu,” a subliniat Heinrichs.
Dar funcționează?
Până la urmă, Războiul Stelelor este celebru nu doar pentru porecla sa, ci și ca un program extrem de costisitor care, în cele din urmă, a eșuat.
Harrison, într-un comentariu pe site-ul AEI, a declarat că, deși tehnologia nu era pregătită și costurile erau excesive în timpul erei Reagan, situația nu mai este aceeași astăzi. Interceptorii bazate în spațiu funcționali pot fi desfășurați, și pentru un cost care nu este imposibil de suportat, susține el.
Ce nu s-a schimbat, totuși, este că legile fizicii fac conceptul de operare pentru interceptori bazate în spațiu oarecum dubios, din cauza numărului mare de interceptori necesari chiar și pentru a înfrunta un număr mic de rachete inamice. Harrison a avertizat:
„Costul total pentru a dezvolta, construi și lansa o constelație inițială de 1.900 de interceptori bazate în spațiu ar fi probabil între 11 și 27 miliarde de dolari” — cu observația că o astfel de constelație ar putea aborda „un maximum de două rachete lansate într-o salvează.” Aceasta înseamnă că dacă trei rachete ar fi lansate simultan, cel puțin una ar reuși să pătrundă, un fenomen cunoscut sub numele de „absenteism.” Dacă China și Rusia ar lansa rachete către SUA, se poate presupune în siguranță că acestea ar depăși numărul de trei.
„Chiar vrem să investim într-un alt sistem de arme care nu se potrivește bine cu amenințările cu care ne confruntăm?” a întrebat Harrison.
Realizând toate lucrurile: Este fezabil?
În timp ce există un argument de realizat că o „strat de bază” de interceptori bazate în spațiu ar putea fi desfășurată în mod specific pentru a acoperi latitudinile din Pacific pentru a aborda amenințarea regională chineză, Karako a subliniat că interceptori bazate în spațiu nu sunt o soluție absolută pentru apărarea missile. Conceptrile de apărare missile și de război în spațiu trebuie integrate într-o strategie defensivă mai largă, care include protecția împotriva tehnologiilor moderne, cum ar fi sistemele de livrare hipersonice și rachetele de croazieră.
„Este vorba despre ridicarea pragului pentru ceilalți pentru a putea provoca daune și a provoca tot felul de efecte negative, fără a ajunge la perceputul prag nuclear,” a declarat el. A face acest lucru înseamnă a folosi nu doar apărarea missile, ci și arme pentru „dezlănțuirea rachetelor” — adică eliminarea sistemelor de lansare înainte ca rachetele să fie cu adevărat lansate.
„Nu există o soluție universală. Nu există o singură „glonț de argint.” Trebuie să facem toate lucrurile,” a concluzionat Karako.
Și aici se află cea mai mare întrebare dintre toate: ce lucruri pot fi realizate efectiv în următorii patru ani — mai ales având în vedere că planul lui Trump depășește cu mult interceptori bazate în spațiu pentru a include „un sistem de subnivel și interceptori în faza terminală,” senzori bazate în spațiu, radare de lungă distanță și capacități „non-kinetice” pentru a sprijini distrugerea cinetică a rachetelor balistice, hipersonice, rachetelor de croazieră avansate și altor atacuri aeriene de generație următoare.
Un fost oficial guvernamental a spus că, având în vedere termenele de dezvoltare a armelor, singurele sisteme de arme care vor putea efectiv „doborî orice” în timpul mandatului actual al lui Trump sunt SM-3 Block 2A lansate de nave, fiind co-dezvoltate de SUA și Japonia, și THAAD (Terminal High Altitude Area Defense) al Armatei SUA, care ar forma „subnivelul” planului de apărare missile al lui Trump.
În anul final al administrației Trump, au propus un plan de cheltuieli pe cinci ani pentru SM-3 și THAAD pentru a le integra în programul GMD. Așadar, acest lucru era deja în curs de desfășurare când au părăsit funcția,” a declarat oficialul.
Astfel, oficialul a sugerat că cel mai înțelept lucru pe care Departamentul Apărării ar trebui să-l facă este să elaboreze un plan de cercetare, dezvoltare și testare pentru a determina ce părți ale ordinului executiv al lui Trump pot fi desfășurate și când.
O problemă esențială, desigur, va fi finanțarea. Și, deși Pentagonul și Forțele Spațiale din SUA se așteaptă la o creștere a bugetului, va fi necesar să existe compromisuri între prioritățile concurente. Întrebarea devine atunci ce prioritate va avea efortul Iron Dome în aceste discuții bugetare.
„În prezent, cheltuim aproximativ o treime dintr-un procent din bugetul de apărare pentru apărarea missile a patriei, mă refer doar la sistemul GMD,” a spus fostul oficial, pentru un total de aproximativ „3 miliarde de dolari” pe an. „Dacă credeți că aceasta este o misiune importantă, de ce nu am ridica asta la aproximativ un procent din bugetul DoD pentru apărarea patriei,” ceea ce ar ridica suma totală la aproximativ 8 miliarde de dolari.
La acest nivel de cheltuieli, administrația Trump „ar putea face practic orice” în cadrul planului Iron Dome, a spus fostul oficial, dar a subliniat că este „o mulțime de bani… Cred că se vor confrunta cu o trezire dură, dacă doriți, în privința cifrelor.”
Exclusiv
Emil Pascut: Critica managementului din MAI și reflexele regimului autoritar

Reflexe ale regimului comunist în MAI
Emil Pascut, reprezentant al Sindicatului Diamantul, a declarat că Ministerul Afacerilor Interne (MAI) păstrează reflexe ale regimului autoritar comunist, evidențiind modul în care opiniile critice sunt etichetate ca „opinii politice” sau acte anti-sistem. Aceasta este o strategie de control social care transformă disidența într-o faptă pedepsibilă, subminând astfel principiile statului de drept și creând un climat de frică.
Caracteristicile regimurilor autoritare
Pascut a enumerat principalele trăsături ale regimurilor autoritare:
- Centralizarea puterii
- Represiunea disidenței
- Controlul informației, inclusiv cenzura opiniilor critice și manipularea narativelor publice.
În aceste condiții, critica este percepută ca o amenințare la adresa stabilității regimului, indiferent de conținutul său.
Problemele din MAI
Pascut subliniază că la MAI există simptomele enumerate mai sus, facilitate de o legislație defectuoasă și de calitatea morală și profesională scăzută a unor funcționari de conducere. Legea 360/2002, de exemplu, este considerată un cadru normativ defectuos, utilizat pentru a suprima dizidența și opinile critice, fără o delimitare clară a „opiniilor politice” de cele care sunt pur critice.
Impactul Legii 360/2002
Lipsa unei definiții precise a „opiniei politice” permite o interpretare extinsă, astfel încât orice opinie contrară narativului oficial poate fi etichetată ca „opinie politică.” Pascut reamintește că înainte de cazurile recente, cercetările disciplinare pentru opinii politice erau rare, însă acestea au crescut în intensitate după evenimente recente, afectând grav activitatea sindicală și libertatea de exprimare a polițiștilor.
Distincția între critică și compromiterea imaginilor
Pascut evidențiază importanța de a face o distincție clară între critica legitimă, care abordează problemele structurale, și comportamentele care compromit imaginea instituției. Legislația existente, cum ar fi apreciația standardelor CEDO, ar trebui să ghideze sancționarea funcționarilor pentru exprimarea opinilor critice.
Jurisprudența CEDO ca fundament
Pascut face referire la cazuri relevante de la CEDO, precum „Vogt v. Germania” și „Baka v. Ungaria”, pentru a argumenta că sancțiunile aplicate funcționarilor publici trebuie să fie proporționale, legale și să demonstreze un impact real asupra reputației instituției, nu doar un discomfort.
Concluzie: Nevoia de schimbare
Misiunea MAI de a proteja drepturile cetățenilor și de a asigura transparența în activitatea sa este esențială. Pascut atrage atenția că o interpretare extinsă a legilor și penalizarea criticilor pot submina aceste valori fundamentale, fiind necesară o evaluare responsabilă și echilibrată a comportamentului funcționarilor publici.
Experiența acumulată pe parcursul a 18 ani de activitate juridică și observație critică a MAI îi oferă lui Emil Pascut autoritatea de a formula aceste concluzii esențiale pentru viitorul instituției și al societății românești. (Cristina T.).
Anchete
Recalcularea drepturilor salariale pentru personalul din structurile de apărare

Plafonarea ilegală a majorărilor
Prin Decizia nr. 75 din 18.11.2024, Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a stabilit că plafonarea „majorării pentru lucrări de excepție și misiuni speciale” la valoarea salariului de funcție din anul 2018, conform OUG 114/2018, este ilegală. Aceasta trebuie să se raporteze la salariul de funcție aflat în plată.
Contextul deciziei
Decizia a venit ca urmare a sutelor de procese în instanță, după ce structurile de apărare au început, la 01.01.2024, să raporteze brusc drepturile salariale la salariul/solda de funcție aflat în plată, fără nicio intervenție legislativă.
Acțiunile Ministerului Apărării Naționale
Pentru a se conforma cu Decizia ÎCCJ, Ministerul Apărării Naționale (MApN) a publicat pe site-un proiect de ordonanță de urgență care vizează plata unor diferențe de drepturi salariale pentru personalul din structurile de apărare, ordine publică și siguranță națională.
I. Recalcularea drepturilor pentru personalul aflaat în activitate:
- Se va realiza pentru toți beneficiarii acestui drept din perioada 01.01.2019 – 31.12.2023.
- Recalcularea se va face la salariul de funcție aflat în plată în perioada respectivă.
- Termenul pentru recalculare este de 120 de zile de la intrarea în vigoare a ordonanței.
- Sumele rezultate se vor plăti eșalonat pe o perioadă de 5 ani:
- 5% în primul an, până la 04.12.2025
- 10% în al doilea an, până la 04.12.2026
- 25% în al treilea an, până la 04.12.2027
- 25% în al patrulea an, până la 04.12.2028
- 35% în al cincilea an, până la 04.12.2029
- Diferențele vor fi actualizate cu rata inflației.
II. Recalcularea drepturilor pentru personalul care a incetat raporturile de serviciu (Pensionarii militari):
- Vor beneficia de o dublă recalculare, atât de fostul angajator, cât și de Casa de Pensii.
- Recalcularea de către fostul angajator se va realiza pentru toți beneficiarii acestui drept din perioada 01.01.2019 – 31.12.2023.
- Sumele rezultate se vor plăti eșalonat de fostul angajator pe o perioadă de 5 ani, similar cu cei activi:
- 5% în primul an, până la 04.12.2025
- 10% în al doilea an, până la 04.12.2026
- 25% în al treilea an, până la 04.12.2027
- 25% în al patrulea an, până la 04.12.2028
- 35% în al cincilea an, până la 04.12.2029
- Diferențele plătite de fostul angajator se vor actualiza cu rata inflației.
- Revizuirea pensiilor se va face din oficiu în termen de 240 de zile de la intrarea în vigoare a ordonanței de urgență, iar restanțele vor fi achitate eșalonat de Casa de Pensii pe o perioadă de 5 ani, similar cu calitatea celor activi.
Concluzie
Această reformă vizează asigurarea unor drepturi salariale corecte pentru personalul din structurile de apărare și este un pas important în remedierea situațiilor generate de aplicarea defectuoasă a legii. Deciziile luate de MApN vor avea un impact semnificativ asupra veniturilor și stabilității financiare a acestui sector esențial. (Irinel I.).
Featured
Haos la Urziceni: Doi frați uciși într-un conflict violent
-
Exclusivacum 3 zile
Poliția sau mafia? Războiul politic care distruge afaceri in Cerasu/Rețeaua corupției de la Vălenii de Munte: între putere și abuz
-
Exclusivacum 21 de ore
Aroganta și ipocrizia în conducerea ANP: Întâlnire cu realitatea
-
Exclusivacum 3 zile
Corupție și intimidare: Adevărul din umbră al gestionării deșeurilor în Prahova
-
Exclusivacum 2 zile
Scandalul White Tower: Abuzuri imobiliare și corupție în România
-
Exclusivacum 2 zile
Critici dure la adresa lui Dan Halchin în urma bilanțului de la Penitenciarul Iași
-
Exclusivacum o zi
A apărut proiectul de OUG pentru recalcularea salariilor și pensiilor militare
-
Exclusivacum 4 zile
FSANP propune amendament pentru acordarea drepturilor salariale polițiștilor de penitenciare
-
Exclusivacum 4 zile
Proteste ale polițiștilor din Mehedinți impotriva tăierilor salariale
Notice: Undefined variable: user_ID in /home/incisivdeprahova/public_html/wp-content/themes/zox-news/comments.php on line 48
You must be logged in to post a comment Login