Afaceri murdare, „rețineri” de paradă și un sistem corupt care plutește deasupra dreptății

În timp ce victimele megaescrocheriei imobiliare de la Ploiești așteaptă cu disperare justiția să le restituie ceea ce le-a fost furat, un grup de „oameni de afaceri” și politicieni de rang înalt își plimbă avuțiile și influența pe cele mai profitabile și mafiote cote de piață. Cât timp șefii justiției par să doarmă, clanurile ciumei imobiliare se extind, iar frica și corupția înfloresc în lumina zilei: (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), etc..

Dan Ștefănescu, starul paradisului ilegal: de la fraierele telefonice la turnurile de pe urmele lui Ion Țiriac

Cel mai mare distribuitor de telefoane, Dan Ștefănescu, alias Daniel Ștefănescu, aparent „miliardar” în marele joc imobiliar, pășește cu nonșalanță în sânul noii mafii de pe ulițele Bucureștiului. În timp ce pagubiții de la Ploiești așteaptă justiția să și-și recupereze apartamentele, Ștefănescu își face apariția pe piața imobiliară din București, cu un proiect monstru pe terenul de 11.575 mp din Sector 6, alegând să construiască turnuri cu până la 14 etaje la baza Podului Grant, publicând planuri pentru construcții de peste 25.000 mp și promovând variante de turnuri titanice, aproape de terenul fostei fabrici IFMA, chiar lângă super-proiectul lui Ion Țiriac.

Microcosmosul mafiei imobiliare: de la o asociere pârlită la o pleiadă de firme fără milă

De la Gersim Pipera și Gersim Dorobanți până la Gersim Iancu Nicolae și Gersim Titan, Ștefănescu a înființat o întreagă rețea de firme care urmează să devasteze Bucureștiul, în stilul caracteristic: fără respect pentru lege, fără griji, cu un singur scop – să-și umple buzunarele de pe spatele cetățenilor.

Și ce dacă a fost pus sub control judiciar în Ploiești pentru fraude imobiliare? Omul ăsta pare mai hotărât ca niciodată să-și „recupereze” bogăția, și nu se fereste să-și învârtă bani în cele mai murdare și netransparente afaceri.

Bătaia de joc a statului și incompetența justiției

În ciuda faptului că terenul de la Podul Grant a aparținut unui grup consolidat de întreprinderi controlate de alte mase de bani și influență, dosarul pășește cu pași șubrezi printre degete, iar investitorii ilegali zburdă liber. În timp ce plătitorii de taxe își văd casele furate, clanurile mafiote continuă să joace „păcănele” pe ruinele legii.

Paguba uriașă și promisiunile mincinoase – o peluză pentru mafie în plină vară

Promisiunile „sincere” de a construi apartamente și de a securiza siturile sunt doar o iluzie, căci cu fiecare zi, complexul City Gate și proiectul White Tower se transformă într-un focar de spălare de bani, comis un adevărat teatru ieftin de către rețelele de complici furioși după noul lor parc de terenuri și construcții. Incredibil cât tupeu să declari că „banii au venit din muncă”, când de fapt, acești bani sunt de manevrat prin scheme ilegale, peste spatele celor păgubiți.

Ce urmează?

Rămâne de văzut dacă justiția română va reuși să se trezească din amorțeală și să distrugă această rețea de mafie imobiliară, sau dacă toți acești impostori vor rămâne în continuare să se învârtă în cercul lor vicios de furt, minciună și manipulare. În timp ce oficialii de la cel mai înalt nivel par să fie mai interesați de „afaceri” decât de dreptate, victimele acestei scamatorii uriașe trebuie să vadă dacă, până la urmă, adevărul va ieși la lumină sau va fi ascuns sub un munte de profit ilegal.

După toate aceste întâmplări, rămâne adevărul: în România, mafia imobiliară e mai puternică ca niciodată, iar frica și corupția sunt cei care conduc jocul. Întrebarea e dacă justiția va avea forța să le încheie capătul acestui circ mizerabil. (Cristina T.).

Timp de muncă excesiv și manipularea normelor legale pentru reducerea costurilor

Recent, sindicaliștii și specialiștii din domeniu semnalează o practică extrem de gravă în structurile de poliție de frontieră, acuzând autoritățile de implementarea unor scheme ilegale pentru organizarea serviciului de permanență. Conform informațiilor obținute, graficul nr. 1.440.903/28.02.2025 impune personalului disponibilitatea 24 de ore din 24, de la ora 8:00 dimineața până a doua zi la aceeași oră, o măsură considerată abuzivă și ilegală.

Planificarea ilegală a muncii: un mecanism de eludare a legii

Potrivit liderului sindical Emil Păscuț, această modalitate de planificare contravine flagrant definiției legale a programului normal de lucru și încalcă dreptul la odihnă și refacerea forței de muncă. Astfel, polițiștii sunt puși în situația de a fi disponibili neîntrerupt, fără a beneficia de compensări legale pentru orele suplimentare sau pentru serviciul de permanență la domiciliu, ceea ce constituie o încălcare evidentă a prevederilor legale.

Timpul la domiciliu, o formă mascată de muncă forțată

Un exemplu în acest sens îl reprezintă activitatea lui Alin Rusu, polițist de frontieră, care, în februarie 2025, a acumulat peste 168 de ore de permanență la domiciliu. În realitate, această situație încalcă prevederile legale, instancele superioare fiind de acord că polițiștii trebui să execute serviciul de permanență în unitate, nu de acasă, pentru a se evita abuzurile.

Practici legale ignorate: ore nesimțite și încălcări europene

Legea 360/2002 și normele europene, inclusiv Directivele 2003/88/CE, stipulează clar limite maxime de muncă și repaus obligatoriu de 11 ore consecutive. Însă, în cazul serviciilor de poliție de frontieră, aceste reguli sunt false aplicate, iar statisticile arată că, într-o singură săptămână, polițiștii pot munci peste 66 de ore, dublu față de limita legală.

Medicament pentru sistemul corupt: motivare financiară și sistematică

Conducătorii poliției par să fie interesați doar de reducerea costurilor și menținerea continuității activităților, ignorând complet drepturile angajaților. Sindicatul susține că aceste abuzuri nu sunt doar ilegale, ci și periculoase pentru sănătatea și siguranța personalului. În plus, recurgerea la metode de angajare în condiții ilegitime face ca munca polițiștilor să devină, de fapt, o formă de sclavie modernă.

Ce urmează?

Autoritățile trebuie să ia măsuri și să pună capăt acestor practici abuzive, asigurând respectarea legislației naționale și europene privind timpul de lucru, odihna și compensarea muncii suplimentare. Până atunci, povestea polițiștilor de frontieră continuă să fie una a exploatării și a lipsei de respect pentru drepturile fundamentale ale angajaților. (Cristina T.).