Exclusiv
Salutam reactia dura a Ministrului Justiţiei, Alina Gorghiu, după imaginile care par ireale unde deținuții din Centrul educativ -Buziaș, minori și tineri – erau bătuți cu bestialitate de polițiști/Ministrul Justiţiei sabotat de UNGUREANU TIBERIU IRINEL si de ILIE MARIAN & DAN HALCHIN din A.N.P
Lipsa de implicare a directorului general DAN HALCHIN, cât și a directorului general adjunct Ilie Marian au adus sistemul într-o astfel de zonă.
Asta este ce au clădit …
Lipsa acută de personal a determinat angajări masive din sursă externă așa că toți ospătarii, frizerii, șoferii, instalatorii sanitari etc, au fost imbrăcați peste noapte in uniforme și puși să execute atribuții din domeniul siguranței naționale și conduitele se observă. Peste 60% din angajații sistemului penitenciar sunt noi incadrați, in condițiile expuse mai sus, fără o minimă formare profesională, fără sprijin, fără indrumare. Asta este nivelul. Imaginile prezentate pe site-ul ministrei justiției sunt doar o parte din viața zilnică a sistemului penitenciar și cântăresc doar intr-o parte, condamnabilă, dar veniți să vedeți și cealaltă parte, cea in care zilnic angajații sistemului penitenciar sunt, la randul sau, ultragiați.
Ministra Justiției reacție acidă împotriva comportamentelor unor agenți de penitenciare, pe pagina sa de socializare:
„Greu de privit imaginile care par ireale pentru România anului 2023. Deținuții din Centrul educativ -Buziaș, minori și tineri – sunt bătuți cu bestialitate de polițiști.
Revoltător și inadmisibil cum înțeleg unii angajați din acest centru să își exercite atribuțiile.
Primele măsuri deja luate:
– am înaintat denunțul penal;
– tot azi, am demis de urgență conducerea unității;
– am solicitat Administrației Naționale a Penitenciarelor să dispună interzicerea oricărui contact între cei doi polițiști care apar în filmare cu custodiații;
– am dispus trimiterea Corpului de control al ministrului la Buziaș.
Voi cere, de asemenea, să fie organizate de urgență cursuri de specializare pentru personal, dar și ședințe de consiliere pentru minori.
Vă asigur de pe acum că nu voi avea niciun fel de înțelegere pentru fapte de o asemenea brutalitate.
Oameni cu acest tip de reacții comportamentale nu au ce căuta în sistem. Fără excepție! Zero toleranță.
Vorbim totuși despre o instituție al cărei rol este reeducarea copiilor și tinerilor în sensul reintegrării lor sociale, nu distrugerea destinelor cu bâta.
Acești minori trebuie ghidați prin educație și comunicare eficientă spre ieșirea definitivă din sfera infracțională, să își formeze competențe care să îi ajute, la punerea în libertate, să își găsească mai ușor un loc de muncă”
Ministrul Justiţiei, Alina Gorghiu, aflat in concediu, a reactionat asa dur, pe buna dreptate, deoarece pe la spatele sau se incearca a se face anumite „jocuri de culise” si mentinerea cu orice pret a unor imputerniciti la conducerea unor penitenciare, imputerniciti care au patat imaginea sistemului si s-a ajuns la situatia ca cea de la Centrul educativ -Buziaș, minori și tineri.
Este si cazul imputernicitului la sefia Penitenciarului Ploiesti, imputernicit MATEI VALENTIN, ajutat sa i se prelungeasca interimatul de catre UNGUREANU TIBERIU IRINEL si de ILIE MARIAN & DAN HALCHIN din A.N.P.
Iata toata activitatea acestui domn care a patat imaginea sistemului si care se lauda prin unitate ca va fi, din nou imputernicit, chiar daca Ministrul Justiţiei, Alina Gorghiu, a dat dispozitie ca astfel de imputerniciri sa inceteze:
Perioada de activitate: 2004 – 2023
A lucrat:
| PERIOADA | LOCATIE | FUNCTII |
| Aproximativ 2004-2009 | Penitenciar Ploiești | locțiitor șef tură, comandant secție* |
| Aproximativ 2009-2015 | Administrația Națională a Penitenciarelor | Ofițer execuție pază |
| Aproximativ 2015-2023 | Penitenciar Ploiești | Director adjunct siguranța deținerii și regim penitenciar*(2015-2021), împuternicire director(2021-2023) |
| * funcții primite cu ajutorul lui fost director adj. A.N.P. Stancovici Marian
|
VICII cunoscute: femei, cadouri, bani, putere.
CUNOSCUT pentru: răutate, răzbunare, parșivenie, minciună.
TIMELIME: 2004-2009
Cunoscut în Academia de Poliție ca petrecăreț, bun prieten cu Ghiță Florin(ANP) și Gavrilovici Iulian (ANP). Ulterior relațiile s-au răcit, anul acesta cunoscându-se o altercație fizică cu ultimul pentru o doamna.
Se remarcă în Penitenciarul Ploiești unde a fost repartizat din Academie ca un bun tovarăș de băutura, atât cu schimbul cât și cu prietenii.
După Academia de Poliție devine foarte bun prieten cu actualul director adjunct general ILIE MARIAN, pe care îl și cazează în locuința personală pentru aproape 2 ani de zile. La momentul în care acesta ajunge director general adj., tupeul lui MATEI VALENTIN crește exponențial, el fiind cel ce conduce relația.
ILEI MARIAN este promovat de actualul director general DAN HALCHIN pentru un favor făcut când HALCHIN era la ananghie ca director de unitate.
Cei doi devin buni prieteni(ILIE și MATEI), fiind notorii petrecerile în care erau morți de beți, în compania agenților din subordine. Ambii au activat o perioada la Penitenciarul Ploiești, ambii s-au reîntâlnit la A.N.P., apoi MATEI vine ca director adjunct pază la Ploiești.
Ambii au ca „naș” pentru urcarea în sistem pe fostul director adj. A.N.P. Stancovici Marian (mulți dintre ploieștenii vremii o au, fiind acum în funcții importante din ANP/unități).
Aprox. 2008: ia prin concurs funcția de șef secție interioară, lucrând cu un director corupt – RADU TIBERIU (https://adevarul.ro/stiri-locale/ploiesti/directorul-penitenciarului-ploiesti-a-fost-revocat-927242.html) de la care învață meserie – ulterior șicanările și modul de lucru la mânării sunt copiate de la acesta,
Devine un pion important al acestuia, existând bănuieli că era și MATEI în relațiile neprincipiale cu deținuții avute de directorul RADU TIBERIU – introducere telefoane, scoatere la muncă a unor anumiți deținuți, acordarea de permisii unora favorizați.
În această perioadă se discuta de către ofițerul de la prevenire VLAD POMPILIU despre coruperea lui MATEI, ce din funcția de șef de secție a cerut unui deținut să îi asigure montarea geamurilor termopane la o locuință a acestuia.
Agentul VLAD POMPILIU devine ofițer – șef birou prevenirea criminalității la un concurs în care a fost președinte UNGUREANU TIBERIU IRINEL, cel care acum pune bețe în roate unui fost protejat: STOICA COSTIN IRINEL – cel dorit ca director la nivelul MJ.
MATEI este cel care este trimis sa facă flagrant unui agent din această rețea ce baga telefoane, agentul este prins, nu pățește nimic, iar la întoarcerea de la A.N.P. a lui MATEI (2015), acesta îi acordă salariu de merit, perfect pentru a putea ieși la pensie vechiul prieten! Respectivul agent era cunoscut ca fiind corupt.
Adversarul lui RADU TIBERIU de moarte devine STĂNESCU ANDREI, un ofițer promoție 2005, prieten bun cu MATEI la acea dată care dorește demiterea lui RADU pentru fapte de corupție.
RADU prin intermediul lui MATEI si a unei comisii de disciplină favorabile în câteva luni îl pedepsește pe acesta de 4 ori căutând să îl elimine din sistem.
Este momentul când oamenii buni încep să ia în serios activitatea directorului RADU, care după 2 ani este în vizorul DNA și se pensionează de urgență
Relația dintre MATEI și STĂNESCU se deteriorează, aceasta având urmări în ultima parte a timeline-ului.
Are mai multe relații neprincipiale/sau dorește să aibă cu colegele, relații de care află și soția acestuia.
TIMELIME: 2009-2015
După ce informațiile cu termopanele apar în unitate, la puțin timp reușește să ajunge la A.N.P. unde era deja prietenul ILIE.
Informațiile din perioada ANP sunt puține dintre care:
– incident de securitate cu pierderea unui stick clasificat, este scăpat basma curată – directorul general adj. STANCOVICI MARIAN ce îl protejează,
– ajunge în dizgrație după ce are relații amoroase cu amanta superiorului de care trebuia să aibă grijă (conform bârfelor),
TIMELIME: 2015-2021
Lucrează pe funcția de director adjunct deținerii și regim penitenciar, pe care o ia prin concurs, sprijinit fiind de STANCOVICI.
Nu iese în lumină căci la comanda unității nu a avut oameni care să accepte genul acesta de corupție.
Este de notorietate o situație când directorul este plecat în concediu și MATEI care ii ținea locul invita la unitate o firma de se ocupa cu ochelarii de vedere, firma pe care directorul special nu a dorit-o in unitate fiindcă se știa că făcea ochelari doar pentru decontare. MATEI era interesat de acest aspect. Era clar ca nu era posibil mai mult sa facă.
Prima problemă oficial apărută: încearcă un limbaj neprotocolar/amoros cu o colega ce ajunge să îl denunțe până la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Se ajunge la șicanări specifice lui, gen: note raport cu ce activități ai executat azi si perioada, etc., căprării.
Oameni valoroși se pensionează căci tânărul director adjunct își plătește polițe vechi, în special ofițerilor.
TIMELIME: 2021-2023
Din luna martie 2021 acesta este împuternicit director, fiind momentul de la care unitatea se destramă. În cei doi ani de când MATEI conduce penitenciarul acesta, daca pe timpurile celorlalți directori se atrăgea personal din penitenciarele de la Mărgineni si Târgșor, acum multe cadre caută să plece: detașări MJ, pensionări, demisii la transferuri între unități.
Refuză plata drepturilor salariale juristului unității câștigate în instanță, pe bază de interpretare trunchiată a sentinței. Un alt adversar, juristul: Negoiță Elena.
Din anul 2022 începe să aibă relații personalizate cu anumiți oameni de afaceri ce iau de la penitenciar deținuți pentru puncte de lucru.
Se remarcă prin ridicarea nivelului de trai (pe surse reale). De la telefoane și ceasuri achiziționate de la colegi in rate, sare la ceas Apple modelul Premium, telefon Apple, parfumuri Erba Pura, adidași Valentino, atipice pentru puterea financiara avuta pe funcția de director adjunct. Salarizarea fiind aproape identică, deci… o alta sursa de venit trebuie să aibă.
Alineatul precedent este observat si de către STĂNESCU ANDREI – fostul tovarăș, care are proasta inspirație să atragă atenția ofițerului prevenire VLAD POMPILIU pentru a verifica. Acesta vinde informația lui MATEI pentru a lua salariu de merit si a ieși la pensie, după care începe hărțuirea ofițerului informații clasificate STĂNESCU A de către MATEI ce ține de mai bine de 1 an.
În încercarea de a-l da afară folosește aceleași motive pe care le-a învățat de la fostul director, RADU. Este schimbată comisia de disciplină pentru a se mula pe noile dorințe și pedepsele se țin lanț contra oricărui îl contrazice(ex. STANESCU, in 6 luni comisia a cercetat 6 dosare, a fost pedepsit in 5 fără audiere, mai s-a lăudat zilele acestea când spera sa rămână director cu încă 2 sesizări contra lui).
STANESCU ANDREI este marele adversar ce îl are la nivelul unității la acest moment, căci nu se lasă îngenunchiat de acest infractor cu Academie(șicanele către STANESCU de la jigniri, la intrări in birou pentru a-l surprinde în abatere, comisii de disciplina nenumărate, furt de documente atestat prin înscrisuri, încercarea de a-l demite prin retragerea accesului la informații clasificate, obligarea de îndeplinire a altor atribuții decât cele din fisa postului pentru a sesiza iar comisia de disciplina – majoritatea din acestea sunt in desfășurare)
Acesta face demersuri de a sesiza comisia de disciplină a MJ contra lui MATEI VALENTIN, dar se găsesc mereu „motive” să se claseze sesizările – unele hilare, termene depășite cu intenție, altele necercetate când discutăm chiar de fapte de corupție(4 sesizări din partea lui STĂNESCU și 1 din partea juristului la acest moment, 3 dintre cele 5 deja clasate, ultimele două în lucru).
Ajunge să conducă unitatea prin frică, opresiune, răzbunare. La acest moment nimeni cu excepția lui ANDREI STĂNESCU și a juristului nu are curajul a refuza dispoziții.
Marginalizează ofițerul secretariat caci si aceasta nu are o problema a sesiza si spune neregulile constate(audiente cu fost deținuți care vin sa ceara anumite bunuri înapoi de la MATEI,) și da alte atribuții pentru a se răzbuna. Ele sunt executate fără comentarii pentru a nu se ajunge în situația emblematică deja a domnului STANESCU A.
Se fac cel puțin 3 sesizări către Inspecție Penitenciară, dar sectorul este plin de oameni aserviți și în nicio situație MATEI nu este găsit vinovat.
Este susținut si de directorul general DAN HALCHIN pentru că a realizat un punct de lucru exterior permanent(fapt sezisat de noi si blamat: secție în afara unității ce poate deveni penitenciar privat). Și nicio dorință de a fi stras la răspundere nu a existat. Filiera aici este MATEI- ILIE MARIAN – DAN HALCHIN.
La momentul in care adjunctul său pe pază numit tot RADU, dar MADALIN nu i-a acceptat anumite doleanțe, MATEI cheamă prietenii din ANP in control când e in concediu și îl găsește ca singurul vinovat pe RADU, ce renunța la funcția in care era împuternicit. Acesta de scârba iese la pensie, alt profesionist corect pierdut pentru unitate.
Aduce de la Găești un acolit al lui ILIE MARIAN, numit BANICA EMIL ce acceptă tot ce MATEI propune a face.
Are loc o evadare pe 19.05.2023 din interiorul penitenciarului(secție exterioară unde a avut loc controlul prietenilor lui MATEI de mai de sus, control de rutina ce s-a lăsat cu pedepsirea lui RADU la comisia de disciplină de la ANP) si in concluziile ANP-ului totul este ok, doar un agent a fost de vina ca nu a fost suficient de rapid, deci celelalte masuri de siguranța au fost perfecte. Nimeni de vina…Va puteți imagina la o evadare? Si la un control de rutină dai in directorul adjunct?
Pentru a scoate la muncă anumiți deținuți face presiuni pe lângă directorii adjuncți pază (RADU MADALIN– 2019-2023, BANICA EMIL – 01.01.2023 -31.03.2023, STOICA COSTIN – 01.04.2023) ce sunt șefii de drept la aceste comisii.
RADU și STOICA nu au acceptat, dar la BANICA sunt date ca a venit cu biletele lui MATEI cu cine sa fie scos la munca. In disperare de cauza chiar săptămâna trecută a încercat sa scoată singur la munca, depășindu-și atribuțiile dând la o parte directorul adj. Supleant, STOICA fiind în concediu.(https://www.incisivdeprahova.ro/2023/07/21/matei-neprihanitul-cand-iti-sapi-singur-groapa/).
NU au existat reacții de la ANP contra lui MATEI pana la acest moment, decât pentru a-l acoperi!
Tânăra ofițereasă DENISA OIȚĂ (suspectata de o relație cu MATEI), cu 2 ani de experiență a împuternicit-o pe funcție de conducere încercând să încalce legea, prin acordarea de autorizație temporară de acces la informații clasificate secrete de stat (se împuternicea imediat). Fiind pe clasificate, a întâlnit rezistența lui STĂNESCU ce a notificat ANP-ul cu dispoziția ilegală (art. 4 din Legea 145/2023), aceștia dându-i dreptate în final. Chiar și așa, inutil de zis că la nivelul unității ofițerul a fost pedepsit de comisia de disciplină.
Are contact constant prin mijloacele de comunicare gen whats up cu UNGUREANU TIBERIU IRINEL, personaj foarte puternic ce am concluzionat, cu probe, că îl susține.
Prin relațiile dobândite a blocat un dosar penal unde este cercetat alături de fosta secretară și acolită – Anghelache Ramona, fostul director Brânzan Celestin, fosta șefă de la logistică Izabela Dănescu.
Rude angajate: verișori, fini, afini, plus că participă la aproape orice concurs organizat de ANP.
La acest moment abia dacă mai are oameni cu care să lucreze pe pază, toată lumea fuge pentru a nu lucra cu el. Pe față sau cu jenă niciun compartiment nu dorește să mai aibă de-a face cu acest om: clasificate, juridic, secretariat, reeducare, logistică, PAZĂ, toate așteaptă o schimbare.
Avem semnale că și mai mulți oameni din Penitenciarul Ploiești vor ieși la pensie, se vor transfera, chiar vor demisiona din cauza lui dacă nu este demis, pus la locul lui.
Din nevoia de schimbare au apărut încă 2 sindicate in acest an, in total 4. Oamenii sunt disperați dar si speriați căci nimic nu l-a atins. (Cristina T.).
N. R – Mai reamintim doar ca, investigatia noastra a pornit de la mafia gunoaielor si cum o firma din aceasta caracatita din Prahova „beneficiaza” de detinuti/”inchiriaza” la munca pe filiera Comisarului șef de poliție penitenciară Valentin MATEI, in baza proiectului lansat de director general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (ANP), Dan Halchin.
Punerea in dependenta a Comisarului șef de poliție penitenciară Valentin MATEI de catre reprezentantii acestei societati ne-au determinat sa incepem dezvaluirile cu derapajele de la lege ale sefului – IMPUTERNICIT – la comanda Penitenciarului Ploiești, fiind o institutie esentiala a statului.
Sa reamintim povestea din spatele afacerii „Bomba ecologica de la Pleasa” care este demna de un film cu mafioti turnat la Holywood:
Furturi, falsuri si alte infractiuni succesive la Penitenciarul Ploiesti (IV)
Exclusiv
„Apreciem că ne facem că muncim”: cum a îngropat Ministerul de Interne un ordin secret într-un cerc vicios cu ștampilă
Justiție cu frâna de mână trasă: doi ani ca să primești un „apreciem”
Doi ani. Atât i-a trebuit Ministerului Afacerilor Interne să răspundă, în esență, cu un „mulțumim pentru interes, dar nu”. Povestea începe cu un polițist de frontieră care a avut tupeul suprem într-un stat „democratic”: a vrut să vadă actul după care e obligat să își facă permanența de acasă. Și de aici începe circul birocratic cu iz de farsă de prost gust, descris pe larg de Sindicatul Polițiștilor și Personalului Contractual „Diamantul”.
Agentul-șef principal de poliție Sebastian-Alin Rusu, de la Sectorul Poliției de Frontieră Siret, a fost sancționat cu „mustrare scrisă” pentru că nu s-a prezentat la chemare în timpul unei permanențe făcute de acasă, în afara programului. Adică nu a răspuns la un ordin secret, emis în baza unui alt ordin secret, despre care nu avea voie să știe prea multe, dar era obligat să-l respecte.
Omul a făcut ce scrie în manualul de bun-simț juridic: a cerut să vadă ordinul. A contestat clasificarea la minister în noiembrie 2024, a cerut declasificarea Ordinului MAI nr. S/108/2011 – actul care reglementează serviciul de permanență și accesul în unitățile ministerului, inclusiv permanența de acasă. În loc de transparență, a primit… ping-pong instituțional.
Ordinul fantomă: sancționăm după el, dar nu ți-l arătăm
Ordinul ministrului afacerilor interne nr. S/108/2011 este clasificat „secret de serviciu”. Cu alte cuvinte: după el se fac planificări, se dau sarcini, se dau sancțiuni, dar când întrebi „ce scrie acolo?”, ți se răspunde cu aer superior: „Nu e pentru ochii tăi, dar e pentru timpul tău liber.”
În noiembrie 2024, polițistul contestă clasificarea la minister. Ministerul face ce știe mai bine: pasează problema. Direcția Secretariat General, condusă atunci de chestorul de poliție Marius Tache, trimite cererea la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră. Iar Poliția de Frontieră, prin inspectorul general Cornel-Laurian Stoica, îi comunică polițistului, cu o gravitate birocratică impecabilă, că poate face… contestație „la autoritatea care a clasificat informația”. Adică exact acolo unde depusese deja cererea.
Nu e refuz, e doar comedie administrativă repetată.
Judecătoarea descrie „cercul vicios”, apoi îl reînnoiește cu ștampilă
Sătul să fie plimbat ca o hârtie între departamente, Rusu dă în judecată ministerul. În mai 2025 ajunge la Curtea de Apel Suceava, unde dosarul e judecat de Cristina-Daniela Dănilă. Și aici se întâmplă ceva rar: instanța scrie negru pe alb ceea ce toți simt pe pielea lor.
Judecătoarea constată că ministerul a refuzat nejustificat să-i soluționeze cererea, că a pasat-o altor instituții „fără a o analiza pe fond”, și că a invocat secretul fără să verifice dacă secretul se mai justifică, „ermetizând cercul vicios al refuzului”. Adică ministerul își apără secretele prin simplul fapt că refuză să le mai analizeze. Perfect rotund, perfect absurd.
Normalitatea ar fi fost ca instanța să rupă acest cerc: să se uite ea însăși pe ordin, să vadă dacă are ce căuta la „secret de serviciu” și să decidă dacă trebuie declasificat sau nu.
Numai că, după ce descrie impecabil cercul, judecătoarea se așază cumințelă în el.
„Nu e treaba noastră, e treaba lor”: cum se spală pe mâini puterea judecătorească
În loc să judece fondul, instanța decide că „aprecierea îndeplinirii condițiilor de fond asupra clasificării constituie exclusiv atributul pârâtului”. Cu alte cuvinte: doar ministerul care a pus ștampila pe „secret” poate aprecia dacă ștampila mai are sens. Orice altă abordare ar însemna, spune instanța, „interferarea în atribuțiile administrației, cu depășirea prerogativelor puterii judecătorești”.
Rezultatul? Ministerul este obligat doar „să soluționeze” petiția reclamantului, nu să declasifice, nu să justifice serios, nu să producă un act de decizie verificabil. Cercul vicios pe care sentința îl descrie este repornit fix prin sentință. Elegant, legalist, steril.
În traducere liberă: „Da, refuzul e nejustificat. Da, ministerul a greșit. Dar tot ministerul trebuie să-și verifice singur propria greșeală, iar noi stăm pe margine și așteptăm să vedem dacă se răzgândește.”
Ministerul, varianta copy–paste: aceeași poveste, același refuz, alt „apreciem”
Partea cea mai cinică apare după ce sentința rămâne definitivă, în octombrie 2026. Ministerul e obligat de instanță să „soluționeze” cererea de declasificare. Ce face?
Pe 11 noiembrie 2026, la mai puțin de o lună după ce sentința a devenit definitivă, Direcția Secretariat General emite o adresă nouă. Nu de la ministru, nu de la cineva cu responsabilitate politică, ci „p. Director”, semnată de comisarul-șef de poliție Andreea Teodorescu. Adresa e rezultatul – ni se spune – „consultării structurilor de specialitate”, evident nenumite.
Conținutul? O reluare aproape la indigo a argumentelor din întâmpinarea depusă în proces în iulie 2025:
– clasificarea „a fost atribuită de persoana împuternicită prin lege”;
– „termenul de clasificare nu a expirat”;
– polițistul nu se încadrează în cazurile de declasificare din Standardele HG 585/2002;
Și, la final, lovitura de grație birocratică:
„apreciem ca nu se impune declasificarea ordinului”.
Nu se indică niciun act formal de decizie, cu număr și dată, pe care un judecător să-l poată verifica. Doar un „apreciem” aruncat cu o nonșalanță administrativă care sfidează și legea contenciosului, și hotărârea judecătorească. Judecata e înlocuită cu „apreciem”, iar responsabilitatea – cu parafa secretariatului.
Justiție pe două viteze: la Suceava – „pas”, la București – „declasificați!”
În timp ce la Suceava instanța s-a ferit să deranjeze prea tare ministerul, la București același ordin S/108/2011 a ajuns la Curtea de Apel, într-o acțiune deschisă de S.P.R. „Diamantul”, în paralel cu procesul lui Rusu.
Dosarul a ajuns la judecătorul Amer Jabre – cunoscut deja publicului după ce, în 2021, a constatat inexistența unor hotărâri „de pandemie” ale CNSU, pentru că nu fuseseră publicate în Monitorul Oficial, deși îngrădeau libertatea de circulație. Adică un judecător obișnuit să se uite și la fond, nu doar la formă.
În noiembrie 2025, la doar 13 zile după sentința de la Suceava, Jabre citește efectiv ordinul S/108/2011, în compartimentul de documente clasificate al instanței. Constată că are „un conținut cvasiidentic cu cel al reglementărilor anterioare, neclasificate” – adică nu e nimic acolo care să justifice teatrul cu „secret de serviciu”. Și obligă ministerul să-l declasifice. Sentința nu e definitivă, dar mesajul e clar: prerogativa administrativă nu poate anula controlul judecătoresc asupra legalității clasificării.
Înalta Curte spusese deja, cu câteva săptămâni înainte, că nu poți ascunde la infinit în spatele „e secret, avem noi grijă”. Dar la Suceava, aceleași principii au fost păstrate în sertar.
Cronologia absurdului: doi ani de pași laterali
Povestea declasificării OMAI S/108/2011, așa cum o reconstituie Sindicatul „Diamantul”, arată ca un manual de obstrucție legalizată:
- 4 noiembrie 2024 – polițistul contestă clasificarea ordinului și cere declasificarea la minister;
- 2 decembrie 2024 – Poliția de Frontieră, căreia cererea fusese pasată, îl trimite înapoi… la minister;
- 22 mai 2025 – acțiune în instanță, la Curtea de Apel Suceava;
- iulie 2025 – ministerul, prin Direcția Generală Juridică (Viorel Tatu), își apără clasificarea pe fond, în întâmpinare;
- 9 decembrie 2025 – sentința de la Suceava: refuzul e nejustificat, dar ministerul e doar obligat „să soluționeze”;
- 22 decembrie 2025 – la București, alt complet obligă ministerul să declasifice același ordin (sentință nedefinitivă);
- 16 octombrie 2026 – sentința de la Suceava rămâne definitivă;
- 11 noiembrie 2026 – ministerul transmite celebra adresă: „apreciem ca nu se impune declasificarea ordinului”.
Doi ani pentru același refuz, ambalat de două ori: o dată ca tăcere, a doua oară ca „apreciere”.
Când „apreciem” ține loc de lege: nou proces, aceeași miză
În loc să clarifice ceva, toată această înșiruire de contestații, pasări, procese și adrese a produs doar un lucru sigur: polițistul o ia de la capăt. Rusu a deschis o nouă acțiune, prin care cere din nou instanței să oblige ministerul să declasifice ordinul, cu fond și recurs, ca și cum primii doi ani n-ar fi existat.
În același dosar, a ridicat și o excepție de neconstituționalitate a textelor din Legea nr. 182/2002 pe care se sprijină adresa din noiembrie 2026. Separat, a cerut instanței să constate că sentința de la Suceava nu a fost executată și să aplice ministerului amenda prevăzută de Legea contenciosului: 20% din salariul minim brut pe zi de întârziere. Și a cerut declanșarea cercetării disciplinare pentru cei care au produs, cu seninătate, un „apreciem” în loc de un act de decizie.
Prețul concret al secretului absurd: permanență la ordinul-fantomă
Poate părea un exercițiu juridic steril. Nu este. Pentru polițiștii care fac permanență de acasă, prelungirea acestei farse are un preț foarte concret: în tot acest timp, pot fi planificați și sancționați în baza unui ordin pe care nu îl pot pune pe masă în fața judecătorului. Adică răspund disciplinar după reguli secrete, dar trebuie să se apere pe baza unor principii abstracte, nu pe textul efectiv al regulii.
Stat de drept cu parolă la intrare: „secret de serviciu”.
Concluzie: în România, unele secrete nu apără siguranța națională, ci rușinea instituțională
Cazul Ordinului MAI nr. S/108/2011, așa cum a fost documentat de S.P.R. „Diamantul”, nu vorbește doar despre un act administrativ. Vorbește despre un reflex: acela de a transforma orice abuz într-un „secret de serviciu” și orice control într-un „apreciem că nu e cazul”.
Când o instanță recunoaște un cerc vicios și apoi îl întărește, când un minister își bate joc de o hotărâre judecătorească prin copy–paste birocratic, iar polițiștii sunt ținuți sub un ordin-fantomă care le atinge direct timpul liber și banii, nu mai vorbim de protecția informațiilor clasificate. Vorbim de protecția opacității.
Iar până când cineva va avea curajul – și competența – să spună limpede „declasificați și asumați”, România va rămâne țara în care justiția se face, uneori, cu formule politicoase de genul:
„Apreciem că nu se impune… stat de drept pe bune.” (Cristina T.).
Exclusiv
M.A.I. – Weekendul, premiu pentru sănătoși. Bolnavii, la colț! Cronica unui șef cu stetoscop imaginar
În Poliția Română s-a inventat, în sfârșit, o politică de sănătate publică: dacă îndrăznești să te îmbolnăvești, îți taie weekendurile. Nu de pe Netflix, ci de pe fluturașul de salariu.
Un polițist care a avut tupeul să intre în concediu medical a descoperit că, brusc, șeful lui a devenit profet: îi vede viitoarele boli în globul de cristal și îi taie preventiv orele de weekend. Nu e dreptul lui să lucreze weekendul, spune legea. Corect. Dar nici dreptul șefului să-și planifice subordonații după horoscopul medical pe februarie–decembrie.
Cazul „N-ai voie să tușești”
Omul scrie la sindicat: din februarie, șeful îi raționalizează orele de weekend. Pierdere estimată: 500–800 lei pe lună. Motivul oficial? Concediul medical dintr-o parte de lună. Motivul neoficial? „Nu mai ai tu încrederea mea de muncitor de sâmbătă…”
Șeful, vizionar, îl anunță din timp: luni întregi de acum înainte, colegii vor avea 40–48 ore de weekend, iar el vreo 20. Jumate. Ca să învețe minte să nu mai facă febră când nu trebuie.
Întrebarea lui e simplă: „E discriminare? Pot reclama?”
Răspunsul sindicatului: „Stai jos, că sunt două părți. La prima, n-o să-ți placă. La a doua, da.”
Partea nasoală: Weekendul lucrat nu e drept de la Dumnezeu
Legea zice clar: program normal – 8 ore pe zi, 40 pe săptămână, cu două zile de repaus, „de regulă sâmbătă și duminică”. Adică, în teorie, polițistul are dreptul să se odihnească în weekend, nu să alerge după infractori. Pe hârtie, măcar.
Pentru cei în ture, ordinul OMAI 577/2008 e și mai generos: îți garantează minimum un weekend liber, sâmbătă și duminică la rând. Ai voie să ai o viață măcar o dată pe lună. Dar atenție: protejează weekendul liber, nu pe cel lucrat.
Banii de weekend vin din altă lege. Sporul se plătește doar „proporțional cu timpul efectiv lucrat” sâmbăta, duminica, sărbători legale. Adică: n-ai fost, n-ai luat. Ai fost, ai luat. Simplu ca bacșișul.
Concediu medical în weekend? Ghinion, cum ar zice un clasic în viață. N-ai fost la muncă, nu vine sporul pe card. Șeful nu e obligat să-ți bage trei sâmbete la rând după ce te întorci, ca să-ți „recuperezi” banii. Pe tema asta, reclamația moare din fașă.
Până aici, șeful încă nu e abuziv. Doar lipsit de inimă, dar asta nu e încă infracțiune.
Partea în care șeful își ia halat alb imaginar
Problema începe când șeful începe să facă planificarea după fișe medicale inexistente.
Una e să nu-ți recupereze weekendurile pierdute. Alta e să te planifice luni la rând cu jumătate din orele de weekend ale colegilor, pe motiv că „sigur te mai îmbolnăvești tu”.
Legea nr. 141/2025 e mai clară decât o pastilă de paracetamol: comandanții trebuie să facă o „planificare lunară echilibrată” a programului de lucru în ture, în weekend și în sărbători, pentru toți oamenii din aceeași formațiune. Nu scrie nicăieri „în funcție de ce boală crede șeful că vei avea”.
Există și un plafon: maxim 40% din timpul de lucru pe lună poate fi în weekend/sărbători. Într-o lună cu 168 de ore, asta înseamnă 67 de ore maxim. Dar aici nu plafonul doare.
Problema e alta: colegii cu același post au 40–48 ore de weekend, tu ai 20. Toți sănătoși, toți în tură. Doar că tu ai comis păcatul suprem: ai fost bolnav luna trecută.
Asta nu mai e management, e loterie pe salariul omului.
„Nu e discriminare, dar nici normal nu e”
Juridic, trebuie să fim corecți: legea nu îți dă drept la ore de weekend. Dă un cadru, niște limite, niște plafonări. Deci la Consiliul pentru Combaterea Discriminării, plângerea o să șchiopăteze.
Dar ce face șeful e altceva: lovește în obligația de planificare echilibrată, la vedere. Când toată tura are 40–48 de ore de weekend, iar tu ai 20 doar pentru că „ai fost bolnăvicios”, nu mai vorbim de gestionare a serviciului, ci de sancțiune mascată în Excel.
Pe scurt: boala nu e criteriu de pontaj. Nici măcar când șeful vrea să fie Dr. House.
Cum arată abuzul, pe cifre
- Plafon legal: 67 ore weekend/sărbători într-o lună de 168 ore.
- Colegi normali: 40–48 ore de weekend.
- Colegul „problematic”: 20 ore.
- Motiv: a îndrăznit să aibă concediu medical într-o lună anterioară.
Se cheamă „planificare echilibrată”? Doar dacă echilibrul e între favoritism și pedepsire.
Ce poate face polițistul (în afară să nu mai răcească)
Din păcate, la vorbe goale nu poți face reclamație. Dacă șeful doar i-a spus „Vezi că de acum ai mai puține weekenduri”, dar nu a apărut nimic pe hârtie, legal e nimic. Moral e mizerabil, dar nu se investighează moralul în instanță.
Pasul unu: se așteaptă planificarea pe luna următoare.
Dacă acolo scrie clar că omul are 20 ore de weekend, iar colegii cu același post au 40–48, fără ca el să fie în concediu:
- Depune raport scris la șeful unității.
- Cere în clar:
- să i se spună criteriul după care are jumătate din orele de weekend,
- să fie planificat după aceleași criterii ca ceilalți, în baza art. XVIII alin. (6) din Legea nr. 141/2025 și art. 8 alin. (1) din OMAI 577/2008.
Dacă în răspuns apare negru pe alb „probleme medicale”, atunci șeful tocmai și-a redactat singur proba de la dosar. Mulțumim, semnați aici.
Concluzia „Diamantului”: boala nu e hobby și nici criteriu de pontaj
Weekendul lucrat nu e un drept sfânt, să fim corecți. Dar nici sănătatea nu e obligație contractuală.
Când șeful începe să-ți facă programul după ce crede el că va scrie medicul în foaie luna viitoare, nu mai e planificare a serviciului, e loterie pe bani publici și pe spinarea oamenilor.
S.P.R. „Diamantul” îți spune pe șleau:
- Nu-ți poți cere „înapoi” weekendurile din medical.
- Poți însă să ceri să nu fii mazilit la pontaj pentru o boală imaginară.
- Iar dacă șeful își face din asta metodă de conducere, s-ar putea ca problema serioasă să nu fie la medicul de familie, ci la comandă. (Cerasela N.).
Exclusiv
IPJ Prahova, sezon nou, aceeași mizerie. Agent rutier cu permisul suspendat trimis să păzească… la volanul autospecialei
Conducerea IPJ Prahova: cine le mai ține „palma” și „trena”?
IPJ Prahova pare un serial de proastă calitate, dar cu buget nelimitat de rușine publică. De fiecare dată când crezi că nu mai pot coborî ștacheta, mai sapă un pic (aici), (aici), (aici), etc.
De data asta, nu e nici videochatista de la Băicoi, nici vreun „artist” de la structurile SRL. E alt episod, aceeași rețetă: polițist fără drept de a conduce, pus să conducă autospeciala. Adică exact „arma” statului în trafic.
În timp ce prin conducerea IPJ Prahova se fâlfâie titluri pompoase, conduceri și „protectori” de genul PREDATOR Ginel, prin structuri se derulează cam același film: șefi slabi, vai de steaua lor, ținuți în brațe, care nu știu – sau se prefac că nu știu – nici cine are, nici cine nu are drept de a urca la volanul mașinii de poliție.
Episodul Tătărani: agent cu permisul suspendat, trimis să păzească… conducând
Marți dimineață, la începutul acestei săptămâni, la Biroul Drumuri Naționale Europene (BDNE) Bărcănești, scenariul pare inițial banal:
- agentul Virtopeanu Adrian se prezintă la serviciu;
- ia autospeciala de poliție;
- pleacă spre Tătărani, unde trebuie să asigure paza de zi a unui parc auto/bază.
Până aici, nimic spectaculos. Știind „tradiția” IPJ Prahova, te-ai aștepta măcar la o tamponare minoră, o răsturnare, ceva cu girofar și foi de constatare. Dar nu, realitatea e, de fapt, mai gravă.
Prin birouri și printre colegi, o „păsărică” șușotește:
„Bre, șefule… ăsta cum conduce mașina de poliție, că doar știm toți că are permisul suspendat până în decembrie, că a mers cu viteză? Noi toți știm, numai matale, nu?”
Și, surpriză: când încep verificările, se confirmă.
Agentul Virtopeanu Adrian nu avea voie să conducă autospeciala. Permisul îi este suspendat până în decembrie, pentru viteză. Cu toate astea, omul a fost trimis la drum, la Tătărani, în mașina de poliție, ca și cum ar fi cel mai regulamentar șofer al statului român.
De la Băicoi la BDNE: același tipar, al aceleiași conduceri paralizate
Povestea este aproape copie la indigo cu episodul Băicoi:
- La Băicoi, Ciubuciu Miruna Ștefania, cunoscută din episoadele cu poze la fundul gol în birou, conducea mașina de poliție prin oraș, de parcă avea două permise. În realitate, nu avea voie să conducă deloc la acel moment.
- La BDNE Bărcănești, Virtopeanu Adrian este pus să conducă autospeciala spre Tătărani, deși are permisul suspendat până în decembrie.
În ambele cazuri, schema e aceeași:
- șefi slabi, „vai mama lor”,
- puși în funcții pe meritul… notelor de doi, pilelor și protecțiilor,
- ținuți de mână, mângâiați pe cap și protejați de PREDAtor Ginel & co,
- care nu știu – sau se prefac că nu știu – cine are dreptul să conducă mașina de poliție.
La Băicoi, șef incompetent și corupt nu știe că Miruna nu are voie să conducă mașina.
La BDNE Bărcănești, Dinu Mihai ia locul lui Stoican în această piesă penal-comică, iar Virtopeanu Adrian e varianta masculină (deocamdată doar la capitolul permis) a Mirunei.
Dinu Mihai: șef cu nota 2, BMW pe Valea Prahovei și subordonați fără permis
În opinia noastră, personaj-cheie al acestui nou episod este Dinu Mihai, șef la BDNE Bărcănești:
- ajuns șef cu nota 2 la examen – informație care a stârnit chiar acuzații din partea subordonatului său, Onica Aurelian Rareș,
- același Onica declarând că șeful e incompetent (pentru că a luat 2 – fapt real) și că îl hărțuiește (afirmație pe care o semnalezi ca atare și tu, iar presa o consemnează ca declarație).
Acum, episodul cu Virtopeanu vine ca o „confirmare practică”:
- dacă tu, ca șef, pui în autospecială pe unul care nu are voie să conducă,
- dacă nu știi măcar situația permisului oamenilor tăi,
- dacă unica ta preocupare pare să fie să îți plimbi fundul prin BMW pe Valea Prahovei,
atunci chiar că Onica a avut dreptate când a spus că ești incompetent.
Întrebarea logică:
Are Dinu Mihai, ca șef, doar obligația de a-și aerisi posteriorul prin BMW, sau ar trebui să știe și ce fac – legal sau ilegal – angajații lui sub nasul lui?
Schema de protecție: Stoican, PREDATOR Ginel & compania (aici)
Nu e prima oară când vedem același mecanism:
- Stoican – șef slab, ținut în brațe;
- PREDATATOR Ginel – personajul care pare să aibă talentul de a „mângâia pe cap” astfel de specimene și de a le menține la butoane, indiferent câți de „2” adună prin CV;
- Dinu Mihai – „alt deștept” pripășit în vârful structurii, cu nota 2, dar cu pretenții de șef peste oameni pe care nici nu-i controlează minim.
Rezultatul?
- La Băicoi avem Miruna fără drept de conducere la volanul autospecialei.
- La BDNE Bărcănești avem Virtopeanu fără drept de conducere, trimis cu mașina să păzească la Tătărani.
Diferența e doar de nume și locație. Tiparul de debandadă totală în conducere e același.
Cine se va „arde” primul?
Întrebarea-cheie, în opinia noastră, nu mai e „Cine greșește?” – asta e evident.
Întrebarea reală este: cine îi mai ține palma și trena acestor șefi?
Pentru că un IPJ nu ajunge în halul ăsta de rușine publică doar prin prostia locală a unuia sau a altuia:
- cine semnează, mai sus, liniștit, fără să întrebe cum ajunge un „2” să fie șef?
- cine tolerează șefi care nu știu dacă subordonații au sau nu dreptul să conducă?
- cine închide ochii la tiparul Băicoi – BDNE – și tot ce urmează?
În ritmul ăsta, în opinia noastră, cineva „se va arde” foarte rău. Întrebarea e dacă sistemul va sacrifica doar pioni (un Miruna, un Virtopeanu), sau va ajunge, în sfârșit, să ia foc și „conducerea” care semnează, protejează și patronează acest haos.
De la permis la „fund”: IPJ Prahova nu mai știe dacă să râzi sau să plângi
Pamfletar vorbind, IPJ Prahova arată astăzi cam așa:
- sus, o galerie de șefi cu note de 2, BMW-uri și zero control pe oameni;
- la mijloc, personaje protejate, cu permisul suspendat, trimise în misiune la volanul autospecialei;
- la Băicoi, fund la vedere în birou;
- la BDNE, fundul în BMW și subordonați fără drept de conducere în autospecială.
Și, ca notă de final:
bine că agentul are curea; altfel îi cădeau blugii și vedeam și aici fundul, ca la Băicoi.
La IPJ Prahova, diferența între „fundul gol în birou” și „fundul plimbat prin BMW” e doar de decor.
Problema reală rămâne aceeași: în mâinile cui este, de fapt, siguranța rutieră și ordinea publică în acest județ? Vom reveni. (Cristina T.).
„Apreciem că ne facem că muncim”: cum a îngropat Ministerul de Interne un ordin secret într-un cerc vicios cu ștampilă
Justiție cu frâna de mână trasă: doi ani ca să primești un „apreciem” Doi ani. Atât i-a trebuit Ministerului Afacerilor...
M.A.I. – Weekendul, premiu pentru sănătoși. Bolnavii, la colț! Cronica unui șef cu stetoscop imaginar
În Poliția Română s-a inventat, în sfârșit, o politică de sănătate publică: dacă îndrăznești să te îmbolnăvești, îți taie weekendurile....
IPJ Prahova, sezon nou, aceeași mizerie. Agent rutier cu permisul suspendat trimis să păzească… la volanul autospecialei
Conducerea IPJ Prahova: cine le mai ține „palma” și „trena”? IPJ Prahova pare un serial de proastă calitate, dar cu...
M.A.I. – Fișa postului: „Du-te la casierie după 1,5 lei și vino la sediu după o hârtie pe care ți-o puteam trimite pe mail”
Birocrația la minut: mail cu ștampilă, dar fișa postului doar la ghișeu În România anului 2026, statul digitalizat funcționează așa:...
Tribună fantomă, buget ninja și excursii exotice: cum arată „buna guvernanță” la Brebu – Prahova, văzută prin lupa Curții de Conturi
Un raport de audit de conformitate ad‑hoc al Curții de Conturi a României, Camera de Conturi Prahova, desenează un tablou...
Ministrul care pune apa în mișcare: Florin Barbu, omul fermierilor după 1990
Sub titlul simplu, dar devastator pentru indiferența de până acum – „Dați-ne apă pe canale și restul facem noi!” –...
Directorul din borcanul cu mercur și Generalul Gărzii de Fum – Cum s-au transformat APM Prahova și Garda de Mediu în firmă de pază pentru mafia deșeurilor
Biroul unde mediul moare cu ștampilă Oficial, pe siglă scrie „Agenția pentru Protecția Mediului Prahova” și „Garda Națională de Mediu...
Pensiile militare, înghețate la cuptor: Guvernul promite 7,3%, dar scoate tava cu mâna înapoi
Promisiunea de An Nou – „Luați de aici… dacă mai rămâne ceva” De la 1 ianuarie 2027, pensiile militare de...
Șeful ‘perfect’ al Poliției Arad: 8 luni la butoane, apoi declarat inapt psihologic. Restul e liniște în minister
„Omul de nădejde” al chestorului: 8 luni șef, apoi picat la psihologic În România, țara unde „merge și-așa” e politică...
IPJ Prahova, girofarul și izul de alcool: polițiști din Boldești-Scăeni, opriri pe DN1
„Pișior” și „Mănuță”, în control pe șosea Pe 11 noiembrie 2026, doi polițiști din Boldești-Scăeni au circulat cu autospeciala pe...
Comuna Drăgănești (Prahova) – paradis fiscal pentru șmecheri, iad pentru prostul care plătește (I) – DOCUMENTE
Comuna care nu-și încasează propriile taxe: „Republica Drăgănești”, unde Codul Fiscal e opțional Primăria care funcționează pe încredere, nu pe...
Republica Ceptura – Prahova: canalizare pe hârtie, milionul la sertar și salariul mai mare ca la viceprimar (I) -DOCUMENTE
Comuna în care banii publici sunt o specie protejată: nu se ating, nu se încasează Potrivit Curții de Conturi a...
Gherghița – Prahova, campioană la „bugetul invizibil”: taxe uitate, datorii prescrise și acte dispărute din arhivă – I – (DOCUMENTE)
La Primăria Gherghița, veniturile locale par să fi avut parte de un tratament special: unele au fost calculate prea timid,...
Paradisul fiscal și deșeurile „de lux” de la Coca‑Cola Ploiești
În plină „situație dificilă”, fabrica Coca‑Cola Ploiești reușește, culmea, să fie din ce în ce mai „inovatoare”. Nu neapărat datorită...
Polițistul Vlăduț, făcut «șoferul primarului». În realitate își făcea treaba. Restul e politică ieftină
Cine e, de fapt, „șoferul primarului” Vlăduț nu e nici șoferul personal al primarului, nici bodyguardul lui de campanie și...
-
Exclusivacum 2 zile
IPJ Prahova, sezon nou, aceeași mizerie. Agent rutier cu permisul suspendat trimis să păzească… la volanul autospecialei
-
Exclusivacum 4 zile
Comuna Drăgănești (Prahova) – paradis fiscal pentru șmecheri, iad pentru prostul care plătește (I) – DOCUMENTE
-
Exclusivacum 2 zile
Tribună fantomă, buget ninja și excursii exotice: cum arată „buna guvernanță” la Brebu – Prahova, văzută prin lupa Curții de Conturi
-
Exclusivacum 3 zile
Directorul din borcanul cu mercur și Generalul Gărzii de Fum – Cum s-au transformat APM Prahova și Garda de Mediu în firmă de pază pentru mafia deșeurilor
-
Exclusivacum 4 zile
Polițistul Vlăduț, făcut «șoferul primarului». În realitate își făcea treaba. Restul e politică ieftină
-
Exclusivacum 4 zile
Paradisul fiscal și deșeurile „de lux” de la Coca‑Cola Ploiești
-
Exclusivacum 4 zile
Republica Ceptura – Prahova: canalizare pe hârtie, milionul la sertar și salariul mai mare ca la viceprimar (I) -DOCUMENTE
-
Exclusivacum 3 zile
Șeful ‘perfect’ al Poliției Arad: 8 luni la butoane, apoi declarat inapt psihologic. Restul e liniște în minister