Connect with us

Exclusiv

„IPJ Prahova – Grădinița de cadre care-și mănâncă propriile grade” – Episodul 58: Cum a dispărut, peste noapte, „subcomisarul-șef” din Băicoi

Publicat

pe

„Grădinița de Cadre din IPJ Prahova” nu mai e doar o metaforă. Este un manual de proastă guvernare, ediție ilustrată, cu site oficial, cu concursuri „discrete” și cu grade polițienești inventate la beția de după ședință. După ce Incisiv de Prahova a arătat, în episodul 57, cum pe site-ul IPJ Prahova apărea o nouă creație științifică – „subcomisar șef de poliție” –, episodul 58 aduce bomba: când i-a durut, au șters prostia în liniște, dar urmele au rămas.

Nu mai vorbim doar de corupție, ci de analfabetism funcțional la butoanele unei instituții de forță a statului.

„Inspectoratul de Protecție al Jmecherului” – episodul foștilor plutonieri, amantelor și gonflabilelor

Seria de dezvăluiri Incisiv de Prahova despre „Grădinița de Cadre din IPJ Prahova” a pus deja pe tapet un tablou complet:

  • „Pinochio de Băicoi” – Bogdan Stoican, plutonier lipit de scaunul de șef de oraș, împins spre pensie cu cinci dosare disciplinare la subraț;
  • „Academia de Cămătărie” de la CAR IPJ Prahova, unde milioane de lei au dispărut „în familie”;
  • Compartimentul „Resurse Inumane” – botezat, corect, „Resurse Inumane”, condus de „doamna șefă” aterizată în funcție prin combinații de dormitor, nu prin concurs;
  • dispecerul care transformă sediul poliției în garsonieră cu pat inclus;
  • plutonieri scoși la apelul bocancilor și făcuți ofițeri peste noapte;
  • amante reciclate în „șefe”;
  • „strategi” ai pensionărilor fulger și ai concediilor „pe boală” la comandă.

În acest decor, IPJ Prahova seamănă mai mult cu un teatru de revistă decât cu o instituție de aplicare a legii. Doar că biletele le plătesc cetățenii, iar spectacolul e prost.

Ginel Preda și Marcel Bălan – „cimentații” în vârf, pe ușa întredeschisă

În episodul 57, Incisiv de Prahova a arătat cum, peste acest circ, au fost turnate betoane groase:

  • comisarul de poliție Ginel Preda a devenit, în urmă cu două săptămâni, titular pe funcția de inspector-șef al IPJ Prahova;
  • comisarul Marcel Bălan – da, același Bălan cu „păpușa gonflabilă”, cu conexiuni dubioase, cu incompatibilități constatate de ANI și cu familia parcată la „Furturi din conducte” – a fost cimentat ca adjunct al inspectoratului.

Cum s-au dat funcțiile? Cu „transparență” de catacombă.

La concursul pentru inspector-șef, după cum a dezvăluit Incisiv de Prahova, unii șefi din IPJ au aflat că există concurs cu doar două zile înainte de închiderea înscrierilor. Două zile – exact cât trebuie pentru ca sistemul să se spele pe mâini:

  • „a fost concurs, a fost deschis, oricine putea să participe”,
    dar în realitate:
  • unii au fost anunțați la timp,
  • ceilalți prea târziu ca să-și facă dosarul.

Aceeași rețetă și pentru adjunctul Bălan: ani de interimat, apoi, dintr-o dată, „oficial” pe funcție. Nimic întâmplător: cine trebuie, rămâne; cine deranjează, zboară.

Invenția secolului: „subcomisar-șef de poliție” Bulei Laura, gradul care nu există nicăieri în lege

Peste acest peisaj de combinații, a venit piesa de rezistență: gradul polițienesc care nu există în legislație, dar exista, senin, pe site-ul oficial al IPJ Prahova.

În episodul 57, Incisiv de Prahova a publicat captura de ecran de pe site-ul Poliției Orașului Băicoi (structură din subordinea IPJ Prahova), unde scria negru pe alb:

„Împuternicit Șeful Poliției – subcomisar șef de poliție Elena-Laura BULEI”.

Nu există în România gradul de „subcomisar-șef de poliție”.
Există doar:

  • subcomisar de poliție – echivalent maior;
  • comisar de poliție – echivalent locotenent-colonel;
  • comisar-șef de poliție – echivalent colonel.

Atât. Nici Statutul polițistului, nici alte acte normative nu au mai inventat „subcomisar-șef”. L-a inventat, însă, IPJ Prahova, la Băicoi.

Când pe site-ul oficial al unei instituții de forță apare un grad care nu există, nu mai vorbim de o simplă greșeală de tastatură, ci de o probă de manual a analfabetismului funcțional de la vârf: oamenii care conduc inspectoratul nu știu nici măcar structura propriilor grade.

Cursul de alfabetizare juridică pentru Ginel, Bălan & Co.

Incisiv de Prahova le-a ținut deja, în episodul 57, o lecție de cultură juridică gratis:

  • subcomisar de poliție – este grad de ofițer;
  • un subcomisar poate ocupa o funcție de conducere (de exemplu, șef de birou sau chiar șef de poliție locală), dar gradul rămâne subcomisar;
  • nu devine „subcomisar-șef” doar pentru că cineva, într-un birou, decide să amestece „subcomisar” cu „comisar-șef”.

Cu alte cuvinte, funcția poate avea în denumire „șeful poliției”, dar gradul rămâne același. Doar la IPJ Prahova se amestecă funcția cu gradul până se obține un haos administrativ care dă foarte bine în pamflet și foarte prost în lege.

Episodul 58: s-a șters „șeful” din grad, dar nu și prostia din sistem

După publicarea dovezilor de către Incisiv de Prahova, s-a întâmplat minunea.

Pe aceeași pagină oficială a Poliției Orașului Băicoi – structură prezentată sub antetul I.P.J. PRAHOVA – textul a fost modificat. În noua variantă, vizibilă în documentul de față, scrie:

„Împuternicit Șeful Poliției – subcomisar de poliție Elena-Laura BULEI”.

Cu alte cuvinte:

  • „subcomisar șef de poliție” a dispărut;
  • a rămas „subcomisar de poliție”, formularea corectă juridic.

Nimeni nu a ieșit public să spună:
„Ne-am înșelat, am scris o prostie pe site-ul oficial, ne asumăm și corectăm”.

Nicio explicație, nicio scuză, niciun comunicat. Doar o editare tăcută, de noapte, în spatele serverelor, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Doar că se întâmplase: Incisiv de Prahova documentase deja aberația, iar captura inițială cu „subcomisar șef de poliție” rămâne probă.

Episodul 58 demonstrează exact ce voia să ascundă IPJ Prahova:

  • i-a durut;
  • au citit;
  • au înțeles că sunt prinși cu analfabetismul în flagrant;
  • și au corectat în tăcere, confirmând prin fapte că prostia era reală.

Când prostia întâlnește aroganța: „nu recunoaștem nimic, doar ștergem și mergem mai departe”

Bijuteria acestui caz nu este doar inventarea și apoi dispariția gradului de „subcomisar-șef”. Esențial este modul în care o instituție publică gestionează propriul ridicol:

  • nu există control de calitate pe ceea ce se publică pe site;
  • nu există responsabilitate pentru utilizarea corectă a gradelor;
  • nu există tras la răspundere pentru gafa expusă;
  • există doar reflexul clasic: „șterge repede și poate nu observă nimeni”.

Doar că a observat cine trebuie.
Incisiv de Prahova a surprins ambele momente:

  1. când IPJ Prahova afișa „subcomisar șef de poliție Elena-Laura BULEI”;
  2. când, brusc, după scandal, a rescris în „subcomisar de poliție Elena-Laura BULEI”.

Această succesiune de imagini spune tot despre modul în care se conduce IPJ Prahova:
cu dispreț față de lege, cu aroganța celui care crede că, dacă apasă „edit” pe site, șterge și realitatea.

„Grădinița de Cadre” – manual de selecție inversă

Pe fundalul acestor episoade, polițiștii din interior spun, amar:
„Parcă e blestemat Băicoiul ăla”.

Nu e blestem. E selecție.

De ani de zile, IPJ Prahova promovează, după cum arată documentele și mărturiile prezentate de Incisiv de Prahova:

  • plutonieri deveniți ofițeri la apelul bocancilor;
  • „băieți buni la combinații”;
  • amante făcute șefe;
  • dispeceri care tratează uniforma ca pe un halat de casă;
  • personaje cu probleme penale, disciplinare și de integritate, cocoloșite și împinse în sus;
  • oameni incomozi vânați, marginalizați sau împinși spre pensie.

În același timp, energia instituției nu se consumă pentru curățarea sistemului, ci pentru:

  • a afla „cine stă în spatele Incisiv de Prahova”;
  • a pune botniță presei care nu pupă inelul;
  • a construi concursuri „deschise” în care unii află cu zile bune înainte, alții cu doar două zile înainte de închiderea înscrierilor.

Concluzie Incisiv de Prahova: prostia nu se șterge cu „backspace”

Episodul 58 din „IPJ Prahova – Grădinița de Cadre” nu este doar o notă de subsol la episodul 57. Este confirmarea, cu probă oficială, că:

  • gradul inventat „subcomisar șef de poliție” a existat pe site-ul IPJ Prahova;
  • după ce Incisiv de Prahova a expus public aberația, IPJ Prahova a modificat textul în „subcomisar de poliție”;
  • instituția nu a recunoscut în niciun fel greșeala, dar a acționat exact ca un elev prins copiind: a băgat foaia sub bancă și s-a făcut că plouă.

Nu gradul îl face pe om ridicol.
Ci omul analfabet, pus pe funcție, care desfigurează gradul.

La IPJ Prahova, problema nu este că există subcomisari, comisari sau comisari-șefi. Problema este că:

  • oamenii care ar trebui să știe ce grad conduc nu sunt în stare să-l scrie corect;
  • cei care ar trebui să garanteze legalitatea deformează limbajul legal;
  • cei care ar trebui să apere cetățenii apără, de fapt, hibele propriului sistem.

Incisiv de Prahova va continua să arate, cu nume, funcții, capturi de ecran și documente, cum se conduce acest hău instituțional numit IPJ Prahova.

Pentru cei care cred că o funcție cimentată, un examen aranjat sau o pensie „la timp” rezolvă tot, lecția rămâne aceeași:

  • pensia nu prescrie păcatele;
  • funcția nu spală prostia;
  • iar un „subcomisar-șef” inventat și apoi șters de pe site spune mai mult despre adevărații șefi ai IPJ Prahova decât o mie de comunicate pompoase.

Vom reveni. (Cristina T.).

Exclusiv

Bâlbâiala de stat cu ștampilă «Strict Secret». Cum a jucat România telefonul fără fir pe securitatea națională

Publicat

pe

De

Există popoare care construiesc rachete. Altele, care ridică zgârie-nori. România a reușit performanța unică de a bloca securitatea națională într-un registru care nu avea rubrica „Strict Secret”. Un stat membru NATO, dotat cu servicii secrete, parchete, CSAT și președinte, a dat „blue screen” în fața unui timbru de clasificare.

Iar proba supremă a acestei comedii nu vine de la vreun pamfletar supărat pe sistem, ci chiar din documentele oficiale ale Guvernului și din adresele semnate olograf de șefii instituțiilor. Cine are stomac tare și simțul ridicolului poate verifica singur, negru pe alb, în comunicatul oficial al Guvernului, punctul 18:
https://gov.ro/ro/guvernul/sedinte-guvern/informatie-de-presa-privind-actele-normative-adoptate-in-edinta-guvernului-romaniei-din-3-septembrie-2026

Acolo se găsește, înfiptă cu grijă între alte acte normative, „reparația” liniștită a unei catastrofe instituționale: modificarea HG nr. 924/2021, pentru ca Autoritatea Electorală Permanentă să poată, în sfârșit, să primească ce i s-a trimis deja cu un an înainte: documente „Strict Secret”.

Cotroceniul salvează națiunea – pe hârtie

Decembrie 2024. Pe 4 ale lunii, Administrația Prezidențială iese la rampă cu emfază. Pe scurt: poporul să stea liniștit, CSAT veghează.

Ni se spune așa: pe 28 noiembrie 2024, Consiliul Suprem de Apărare a Țării s-a întrunit de urgență, serviciile secrete (SRI, SIE, STS, MAI) au prezentat rapoarte explozive privind ingerințele în alegeri, iar Hotărârea CSAT a fost transmisă, cum altfel decât „de urgență”, la AEP, Parchet și restul instituțiilor „cu competențe legale”.

Documentele oficiale care descriu această seriozitate de carton sunt aici:
– Ședința CSAT din 28.11.2024: https://csat.presidency.ro/ro/comuni/sedinta-consiliului-suprem-de-aparare-a-tarii1732806302
– Comunicatul de presă al Președinției din 4 decembrie 2024: https://www.presidency.ro/ro/media/comunicate-de-presa/comunicat-de-presa1733327193

Din aceste link-uri transpiră imaginea unui stat hotărât, cu sprânceana încruntată, gata să apere democrația.
În culise însă, aceeași democrație era trântită de un tabel Excel: grila de clasificare a AEP-ului.

CSAT a expediat către Autoritatea Electorală Permanentă un document „Strict Secret de stat”. Nimic mai firesc într-o criză de securitate electorală, ar zice manualele de drept constituțional. Doar că, în viața reală, HG nr. 924/2021 – în vigoare la acel moment – spunea foarte limpede: AEP poate gestiona doar informații clasificate până la nivelul „Secret”. „Strict Secret” nu exista în nomenclatorul lor intern.

Cu alte cuvinte, Palatul Cotroceni a aruncat o minge de foc spre o instituție care, legal vorbind, ori trebuia să respingă plicul „galben/maro” la poartă, ori să-l bage la sertar, neînregistrat, comițând vesel o abatere gravă de la regimul informațiilor clasificate. Securitate națională made in Romania: dacă nu încap în registru, nu există.

Toni Greblă și arta „documentului care n-a fost primit niciodată”

Minciuna instituțională își rupe gâtul spectaculos la început de 2025. Pe 14 ianuarie, Autoritatea Electorală Permanentă răspunde oficial, în baza unei solicitări legale (nr. 176/10.01.2025), cu o adresă semnată olograf de președintele de atunci al AEP, Toni Greblă.

Răspunsul AEP este un mic monument al tupeului birocratic:

„Ca răspuns la solicitarea dumneavoastră, înregistrată la Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) cu nr. 176/10.01.2025, vă comunicăm că instituția noastră nu a recepționat documentul la care faceți referire.”

Traducere din limbă de lemn în română: CSAT se bate cu pumnul în piept că „a transmis”, Președinția confirmă în comunicate, iar AEP ridică din umeri și spune: „la noi nu a ajuns nimic, noi n-am văzut nimic”.

Rezultatul? Un scurtcircuit perfect pe axa Cotroceni – AEP. Cineva minte în văzul lumii:

  1. Fie Administrația Prezidențială a pus de un bluff național pe 4 decembrie 2024, declarând că a transmis Hotărârea CSAT către AEP, deși plicul n-a plecat niciodată din Registratura Prezidențială. În acest scenariu, avem o problemă penală cât Casa Poporului, dacă cineva ar avea chef s-o vadă.
  2. Fie AEP a primit plicul dar, pentru că nu deținea un registru aprobat prin HG pentru clasa „Strict Secret”, s-a jucat de-a chichița: fără număr de intrare, documentul „nu a fost recepționat” din punct de vedere juridic. Practic, un fel de teleportare birocratică – există, dar nu există.

Oricare variantă ar fi adevărată, concluzia e aceeași și devastatoare: în plină criză electorală, aparatul de securitate al țării s-a împiedicat de un formular neactualizat și de un registru prost scris.

Autodenunțul cu ștampilă de guvern – „Ne-am blocat în propriile minciuni”

Cea mai grea lovitură o dă însă chiar Guvernul României, nu vreun „propagandist” anti-sistem.

În Nota de fundamentare a noii Hotărâri de Guvern – cea care modifică HG nr. 924/2021, legată de regimul informațiilor clasificate ale AEP – instituția admite, cu o sinceritate involuntar comică, că:

– s-a aflat „în imposibilitatea legală și logistică de a primi și de a înregistra în mod oficial documente clasificate secrete de stat, nivel Strict Secret”;
– această situație genera „riscul unui refuz de primire din rațiuni de neconformitate legală”.

Cu alte cuvinte, AEP recunoaște exact șanțul în care a căzut în relația cu CSAT: nu avea cadrul juridic secundar pentru a procesa Hotărârea „Strict Secret” din 28.11.2024.

Adresa semnată de Toni Greblă, prin care se spune că instituția „nu a recepționat documentul”, devine brusc clară: nu l-a recepționat nu pentru că ar fi fost vreo eroare de poștă, ci pentru că legea secundară transforma plicul CSAT într-un fel de obiect ilegal – nici nu-l poți înregistra, nici nu-l poți arunca.

În loc să se iasă public și să se spună: „Există o asimetrie juridică gravă, trebuie corectată de urgență, altfel blocăm securitatea națională”, s-a ales varianta preferată a statului român: tăcerea, mimarea procedurilor și spălatul pe mâini. În față, se recita poezia cu „stat de drept” și „protejarea alegerilor”; în spate, întregul sistem era un castel de cărți de joc sprijinit de un registru gol.

Parchetele și serviciile – „Noi am deschis dosare, ce mai vreți?”

Tabloul grotesc nu putea fi complet fără prestația parchetelor și a serviciilor de informații.

Pe 6 decembrie 2024, după declasificarea documentelor CSAT, Parchetul General și DIICOT ies, la rândul lor, cu fanfară: se deschid dosare penale in rem pentru fapte grave – manipulări, finanțări ilegale, atacuri la ordinea constituțională. România respiră: „se lucrează”.

Doar că, dacă ne uităm la detalii, vedem alt spectacol:

– Serviciile de informații (SRI și restul) au livrat rapoartele când „dezastrul electoral” era deja consumat în primul tur. Prevenția, în stil românesc, se face după producerea pagubei.
– Mai mult, datele au fost livrate pe filiera cea mai prost gândită: printr-o hotărâre CSAT „Strict Secret” către o instituție – AEP – care nu avea voie legal să o înregistreze în registru.

Parchetele au pozat în vajnici apărători ai statului, dar au ales cu mare grijă ce să NU vadă:

– Au investigat „actorii externi” și candidații controversați,
– Dar au ignorat complet lanțul de incompetențe și neglijențe interne:
– nimeni nu a fost cercetat pentru faptul că AEP nu avea regimul de clasificare aliniat la nevoile reale;
– nimeni nu a răspuns pentru că CSAT și Administrația Prezidențială au trimis un document pe o linie procedurată greșit;
– nimeni nu a fost întrebat cum e posibil ca un stat întreg să-și blocheze securitatea electorală în fața unui ștampilaj greșit.

Dosarele penale „in rem” au funcționat ca un panou publicitar: „se lucrează”. La adăpostul lor, însă, nimeni nu s-a atins de nervul central: aparatul de stat însuși, incompetent și mincinos.

Reparația discretă – „Strict Secret” introdus la loc în spectacol

Și ajungem la finalul farsei.

Noul proiect de Hotărâre de Guvern care introduce, cu maximă seriozitate, nivelul „Strict Secret” în nomenclatorul AEP nu este o simplă actualizare tehnică. Este, de fapt, încercarea tardivă a statului de a-și acoperi urmele: să legifereze, post-factum, o incapacitate instituțională care a făcut praf credibilitatea „statului de drept” în cea mai sensibilă zonă – alegerile.

Guvernul corectează acum, prin HG, ce era stricat în 2024, dar o face cu o nonșalanță demnă de o comedie neagră: fără asumare, fără explicații publice clare, fără recunoașterea grotescului în care CSAT, Administrația Prezidențială, AEP, parchetele și serviciile au jucat „telefonul fără fir” cu securitatea națională.

Iar în centrul acestei povești rămâne un document care merită loc special într-un muzeu al ridicolului birocratic: adresa lui Toni Greblă din 14 ianuarie 2025.

Este momentul în care arbitru-șef al alegerilor a transmis, de facto, Președintelui României și CSAT-ului că hârtiile de securitate națională:

– fie nu au mai pornit niciodată de la Cotroceni,
– fie s-au rătăcit prin galaxia „Strict Secret” și au dispărut la granița cu registrul AEP.

Și, ca să nu fie dubii, statul însuși, prin propria Notă de fundamentare și prin hotărârile de guvern pe care le poți citi cu ochii tăi aici:
https://gov.ro/ro/guvernul/sedinte-guvern/informatie-de-presa-privind-actele-normative-adoptate-in-edinta-guvernului-romaniei-din-3-septembrie-2026

…recunoaște limpede că, în noiembrie–decembrie 2024, România a avut o democrație păzită de un registru neactualizat și de o administrație care nu știe ce trimite, ce primește și ce are voie să înregistreze.

ADRESA AEP 1761

HGANEXA-1

NF-16

Asta nu mai e doar o bâlbâială cu ștampilă „Strict Secret”.
E dovada că, atunci când e vorba de securitatea națională, statul român poate fi, în același timp, autorul și personajul principal dintr-o farsă de prost gust – jucată pe nervii și pe voturile propriilor cetățeni. (Cristina T.).

 

Citeste in continuare

Exclusiv

Argint în nori, aur la Electromecanica, plumb în buget. Fermierii întreabă, Mafia Antigrindină se ascunde după gardul de beton

Publicat

pe

De

Asociația fermierilor din Prahova trimite o adresă‑dosar către AASNACP și lovește direct în inima combinațiilor cu puncte de lansare, contracte ciopârțite, prețuri umflate și „paza norilor” de zeci de milioane.

AASNACP, luați loc. Vă ceriți scuze acum sau după ce răspundeți la întrebări?

Asociația Producătorilor Agricoli de Cereale și Plante Tehnice Prahova, condusă de ing. Adrian Mocanu, a făcut ceea ce nici Curtea de Conturi, nici ministerele, nici „specialiștii în nori” nu au avut curaj să facă până la capăt: a pus, negru pe alb, întrebările pe care orice om normal și le pune când vede că pentru „paza norilor” se cheltuie aproape 100 de milioane de lei pe an, într‑un an în care nu s‑a tras o singură rachetă.

Documentul trimis către Autoritatea pentru Administrarea Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor (AASNACP) este, formal, o banală solicitare de informații de interes public. În realitate, este rechizitoriul perfect al unui sistem construit pe trei piloni:
– secretomanie,
– monopol,
– și lipsă totală de rușine față de banul public.

Fermierii nu acuză explicit „fraudă” sau „prejudicii”. Nu trebuie. Ajunge să vezi ce întreabă ca să înțelegi ce miroase.

„Punctul de lansare”: un fel de puț de petrol bugetar

Asociația începe cu esențialul: cât costă, de fapt, un punct de lansare și pe ce bază?

Fermierii cer:

  • metodologia prin care AASNACP stabilește valoarea estimată pentru un punct de lansare;
  • devize‑tip sau structuri standard de cost, defalcate pe:
    • garduri,
    • fundații, platforme betonate,
    • construcții ușoare, containere,
    • instalații electrice, iluminat,
    • magazii, grupuri electrogene,
    • instalații de protecție și de lansare,
    • proiectare, transport, montaj;
  • sursa prețurilor folosite: oferte, cataloage, contracte similare, baze de date, devize de proiectant.

Cu alte cuvinte:
„Domnilor de la AASNACP, cât costă la dumneavoastră metrul de gard, metrul cub de beton, containerul, becul și cablul electric? Că în piață știm cât costă. La voi pare că și betonul e din argint, iar gardul din fildeș.”

Într‑un context în care știm deja că, în 2025, sistemul antigrindină a înghițit aproape 96 de milioane de lei, din care peste 82 milioane doar pentru „pază și conservare”, întrebarea devine dureroasă:
care parte din acești bani e tehnologie reală și care e șantier umflat cu beton la preț de bijuterie?

„Verificarea prețului de piață”: operațiune secretă, clasificată „nu ne interesează”

Fermierii cer explicit:

  • documente care să arate că prețurile la garduri, beton, construcții ușoare, instalații electrice și iluminat au fost comparate cu prețurile de piață;
  • metodologia și numărul de oferte folosite;
  • procedura care spune cine verifică, efectiv, caracterul economic al prețurilor, înainte de a angaja banii publici;
  • evaluări independente sau analize comparative de cost pentru infrastructura SNACP.

Tradus în română simplă:
„Unde e caietul de matematică în care ați făcut socotelile? Sau v‑ați uitat la cer, ați întrebat norul cât să scrieți la deviz și atât?”

Corpul de Control al Prim‑ministrului (CCPM) a arătat deja că nu există studii serioase de impact, că se lucrează cu un Bilanț de Mediu din 2007 și cu licențe date fără concurență. Curtea de Conturi a cerut transparență, audit, delimitarea terenurilor. Nimic nu s‑a făcut.

Acum, fermierii întreabă, punctual, dacă în toată această epopee antigrindină a existat măcar o singură zi în care cineva să compare prețul de la ofertantul „de casă” cu prețul din piață. Sau totul s‑a derulat după modelul: „Cât cereți? Așa scriem. Să trăiți!”

Electromecanica Ploiești – furnizor unic, de la rachete la garduri

Una dintre cele mai incomode secțiuni din adresă vizează relația cu Electromecanica Ploiești S.A., reinventată în „mama și tata” tehnologiei antigrindină.

Fermierii cer:

  • situația centralizată a lucrărilor, produselor și serviciilor pentru punctele de lansare achiziționate de la Electromecanica;
  • dacă aceste lucrări au fost executate direct sau prin subcontractori pentru componentele „banale”: împrejmuiri, betoane, construcții ușoare, instalații electrice;
  • fundamentarea tehnică pentru faptul că astfel de componente uzuale au fost băgate în același contract cu o tehnologie specializată;
  • documente privind eventuale componente ale punctelor de lansare care puteau fi cumpărate separat, de pe piață, dar au fost „ambalate” în pachet cu echipamentele specializate.

În esență, întrebarea e aceasta:
Cât la sută din „tehnologia antigrindină” e, în realitate, gard, beton, tablă și cabluri livrate printr‑un monopol de facto, fără concurență reală?

Electromecanica devine astfel nu doar furnizor de rachete, ci și:

  • firmă de construcții,
  • firma de garduri,
  • firma de instalații electrice,
  • și, la cum arată cifrele, posibil chiar „firmă de visat prețuri”.

Asociația subliniază clar: nu îi interesează formulele, know‑how‑ul sau secretele tehnologice, ci strict componenta economică și contractuală. Adică exact zona în care, de obicei, se ascund băieții deștepți cu replică de tipul „nu puteți înțelege, e tehnologie specială”.

Contracte ciopârțite pentru același punct – „nu fragmentăm, doar felietăm fin”

Un alt punct‑cheie: structura contractelor pentru același obiectiv de investiții.

Fermierii cer:

  • situația punctelor de lansare construite prin mai multe contracte distincte;
  • criteriile folosite pentru a împărți un singur obiectiv în mai multe bucăți contractuale;
  • clarificarea dacă, la alegerea procedurii de achiziție, s‑a luat în calcul valoarea cumulată a tuturor lucrărilor și dotărilor;
  • situația contractelor repetate, pe perioade scurte, către același operator economic, pentru același punct de lansare.

Altă întrebare, nepusă direct, dar evidentă:
Ați „spart” intenționat investițiile în bucăți, ca să evitați proceduri mai transparente și concurența reală?

Dacă un punct de lansare e, din punct de vedere economic și funcțional, un singur obiect, de ce la factură devine brusc 3, 5 sau 7 contracte diferite, ca într‑un joc de puzzle bugetar?

Recepția lucrărilor: „Cine numără gardurile și betoanele?”

Asociația lovește fix în locul unde, de obicei, se fac marile „ajustări”: recepția.

Întrebările sunt de o banalitate devastatoare:

  • ce proceduri de recepție există pentru lucrările și dotările punctelor de lansare;
  • cum se verifică, efectiv, metrul liniar de gard, metrul cub de beton, suprafețele amenajate, cantitățile montate;
  • dacă există situații de lucrări și devize postexecuție care să permită compararea prețului unitar facturat cu prețul de piață;
  • cine face parte din comisiile de recepție;
  • ce reguli există pentru a evita ca aceeași persoană să fie și la fundamentarea și atribuirea achiziției, și la recepția finală.

Tradus:
„Domnilor, cine numără țărușii, cine măsoară betonul, cine se uită dacă acele garduri scumpe chiar există sau doar au fost trase pe hârtie, la fel ca rachetele pe cer?”

Acte adiționale, valori umflate și tăcerea auditului

Fermierii merg mai departe și cer:

  • situația contractelor pentru puncte de lansare care au fost majorate prin acte adiționale – cu valori inițiale, valori suplimentare, procente, justificări și documente de fundamentare;
  • evidența diferenței dintre valoarea estimată și valoarea finală plătită;
  • costul total real al unui punct de lansare, incluzând toate contractele, actele adiționale, lucrările, dotările, proiectarea și serviciile.

Aceasta este întrebarea fatală pentru orice sistem public corupt:
„La final, cât a costat, domnule, un punct de lansare? Nu pe bucăți, nu pe feliuțe, nu pe loturi, ci totul, de la primul studiu la ultimul șurub?”

În paralel, fermierii întreabă și:

  • dacă au existat constatări ale auditului intern, ale Curții de Conturi sau ale Corpului de control pe aceste achiziții;
  • dacă s‑au dispus remedieri, corecții financiare sau recuperări de sume;
  • dacă, după aceste controale, s‑au modificat procedurile interne.

Pe românește:
„Ați greșit? Ați fost prinși? Ați dat banii înapoi? Ați schimbat ceva, sau doar ați pus raportul în sertar și ați mers mai departe cu betonul la suprapreț?”

Trasabilitatea fondurilor: de la studiul de fezabilitate la ultima factură – există sau e doar un nor birocratic?

Asociația întreabă limpede:

  • există, pentru fiecare punct de lansare, o situație centralizată care să includă:
    • studiul de fezabilitate,
    • proiectarea,
    • valoarea estimată,
    • toate contractele, operatorii economici și subcontractorii,
    • devizele, situațiile de lucrări, actele adiționale,
    • procesele‑verbale de recepție, facturile, ordinele de plată, valoarea finală?

Dacă nu, atunci unde sunt împrăștiate aceste documente și în ce compartimente se pot reconstitui?

Cu alte cuvinte:
„Există un fir roșu al banului public sau totul e o perdea de fum birocratică, în care nici Curtea de Conturi nu mai găsește capătul?”

Poziția instituțională: cine e, în final, responsabil pentru „prețul la gardul de nori”?

Cireașa de pe tort: fermierii cer un punct de vedere oficial, ca instituție, prin care AASNACP să spună:

  • prin ce documente poate demonstra că prețurile plătite pentru infrastructura SNACP au fost economice;
  • dacă instituția consideră necesară compararea prețului plătit pentru componentele uzuale cu prețul de piață;
  • care compartiment sau ce funcție are, oficial, responsabilitatea finală pentru verificarea caracterului economic al prețului, înainte de angajarea și plata banilor.

Este exact întrebarea pe care orice procuror, orice auditor serios și orice contribuabil ar trebui s‑o pună:

„Cine semnează, cu nume și funcție, că prețul nu e o țeapă?”

Fermierii – „cobai” pe banii lor. 93% spun NU reluării tragerilor

Toate aceste întrebări vin pe fondul unui context revoltător:

  • în 2025, când rachetele au stat la sol, agricultura a înregistrat producții record la grâu și rapiță;
  • propaganda oficială „fără sistem, muriți” s‑a prăbușit singură în fața faptelor;
  • 93% dintre fermieri resping reluarea tragerilor și nu acceptă să fie cobai într‑un experiment atmosferic fără studii de impact pe sănătate, sol, ape, apicultură și lanț trofic;
  • AASNACP recunoaște negru pe alb că nu are atribuții în aceste domenii, dar garantează senin că „nu există efecte negative”.

Acum, aceeași fermieri vin și spun, politicos, dar devastator: vrem transparență totală, vrem audit extern, vrem trasabilitatea fiecărui leu și asumarea responsabilității patrimoniale de către cei care au decis.

„Argint în nori, plumb în buget”: de ce această adresă este o bombă cu ceas

Adresa APACPT – Prahova este scrisă impecabil juridic, fără acuze directe de fraudă. Dar fiecare întrebare pune reflectorul exact acolo unde, de ani de zile, sistemul antigrindină a funcționat ca o gaură neagră bugetară:

  • puncte de lansare la prețuri nebuloase;
  • contracte împărțite pe feliuțe;
  • furnizor unic împachetat ca „singurul capabil”;
  • lipsă de verificare a prețurilor de piață;
  • controale ignorate sau mușamalizate;
  • trasabilitate firavă a fondurilor.

CCPM, Curtea de Conturi, Comisia de Mediu a Senatului, ANM – toate aceste instituții au confirmat, direct sau indirect, un singur lucru: sistemul funcționează pe un amestec toxic de improvizație, lipsă de studii, monopol și bani publici cheltuiți opac.

Acum, fermierii vin cu o mișcare simplă și letală:
„Dați‑ne hârtia! Dați‑ne procedurile, devizele, contractele, actele adiționale, rapoartele de control. Dacă tot e totul legal și economic, ce aveți de ascuns?”

Epilog: Nu mai merge cu „plouă de la Dumnezeu, facturăm de la stat”

Sistemul Național Antigrindină a fost vândut ani la rând românilor cu sloganul emoțional: „fără noi, vă distruge grindina!”.
Realitatea anului 2025: fără rachete, cu ploi naturale, producții record.
Realitatea bugetară: aproape 96 milioane de lei aruncați într‑un an fără nicio tragere.
Realitatea juridică: un program extins până în 2040 pe baza unui Bilanț de Mediu din 2007, fără studii serioase actualizate.

În fața acestui tablou, adresa fermierilor din Prahova devine mai mult decât o solicitare de informații: este un test de civilizație instituțională.

Dacă AASNACP răspunde complet, cu documente, cifre și trasabilitate, atunci poate începe, târziu, procesul de curățare a sistemului.
Dacă nu răspunde, tergiversează sau trimite abureli birocratice, atunci avem confirmarea oficială că „Mafia Antigrindină” nu trage doar în nori, ci mai ales în buzunarul public.

Fermierii: Eroii tragici ai gliei, finanțatori ai adevărului

Restul e doar argint în nori, plumb în minciuni și tăcere grea în instituții.

Până atunci, fermierii rămân în același rol grotesc în care i‑a pus statul:
plătesc impozite, sunt declarați „beneficiari” pe hârtie, dar în realitate sunt doar decor în marele experiment de îmbogățire cu garduri, betoane și rachete păzite cu 82 de milioane pe an.

Consultati arhiva: (aici),  (aici),  (aici),  (aici), (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (AICI), (aic),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici), (aici),  (aici), (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici),  (aici), (aici), (aici),  (aici),

Citeste in continuare

Exclusiv

Veteranii de dinainte de 2017 – sponsorii oficiali ai bugetului prin CASS

Publicat

pe

De

Cum să-i prostești pe rezerviști în trei pași simpli: tai, declari neconstituțional, apoi tai din altă parte – Când ‘plafonarea’ protejează doar generația nouă, iar bătrânii sistemului plătesc nota de plată

Impozitul progresiv – hoțul prins de CCR

În 2024, statul s-a trezit brusc cu idei „moderne”:
„De ce să mai furăm simplu, cu 10% pentru toți, când putem complica treaba cu 15% și 20%, doar pentru pensiile de serviciu, inclusiv militare? Să fie frumos, ‘european’, progresiv!”

Așa a apărut, prin Legea 282/2023, minunăția numită „impozit progresiv pe pensiile de serviciu”. Traducere din birocrată în română:

  • Se ia pensia militară.
  • Se taie frumușel în două:
    • partea „contributivă” (adică ce ai plătit o viață),
    • partea „necontributivă” (adică ce te enervează pe politicieni).
  • Pe bucata „necontributivă” se pun trepte de impozit: 10%, 15%, 20%, legate de tot felul de indicatori care se mișcă anual, ca să nu înțeleagă nimeni nimic, nici măcar autorii.

Evident, plafon „de milă”:

  • 2.000 lei neimpozabili (3.000 pentru militari, dar abia din octombrie 2024, ca să nu vi se pară prea devreme bunătatea statului).

Problema? Curtea Constituțională s-a uitat la bricolajul fiscal și a zis, elegant, dar clar:
„Ce ați făcut aici nu e lege, e sudoku cu indicatori. Nu e clar, nu e previzibil, și mai și tot scormoniți în pensia aflată în plată, în fiecare an, după cum bate vântul la buget.”

Rezultatul:

  • Decizia CCR 724/2024 dărâmă tot artificiul.
  • Codul fiscal e pus înapoi pe 10% impozit unic.
  • Perioada de „magie neagră” fiscală: 1 ianuarie 2024 – 31 ianuarie 2025.

Adică un an în care statul a făcut un experiment pe nervii și banii pensionarilor militari, apoi a fost prins copiind la testul de constituționalitate.

Concluzia juridico-pamfletară:
Impozitul progresiv pe pensii de serviciu a fost declarat neconstituțional.
Nu e „părere”, nu e „articol pe Facebook”, e decizie CCR publicată în Monitorul Oficial.
Tot ce s‑a luat peste 10% în perioada 01.01.2024 – 31.01.2025:

  • se restituie,
  • se actualizează cu inflația,
  • poartă dobândă legală penalizatoare (frumos cuvânt: penalizatoare – sună exact ca ce merită ideea în sine).

Dar atenție:

  • Pentru fiecare lună, curge un termen de 3 ani.
  • Ce s‑a tăiat în ianuarie 2024 se prescrie în ianuarie 2027.
    Cine stă și așteaptă „că ne dă statul el singur, când o avea timp”, riscă să rămână cu dreptatea în mână și cu banii pierduți.

„Surpriză!” – după impozitul progresiv vine CASS-ul

După ce CCR a dat cu impozitul progresiv de pereți, statul s-a uitat la pensii și a zis:
„Bine, progresiv n-avem voie. Atunci luăm altfel. Nu-i impozit, e contribuție socială. Sună aproape caritabil.”

Și a apărut Legea 141/2025, care face următoarea scamatorie:

  • De la veniturile din AUGUST 2025:
    • toate pensiile peste 3.000 lei (militare, civile, private, de stat, nu contează) plătesc CASS 10%
    • dar numai pe ce depășește 3.000 lei, pentru fiecare pensie în parte.
  • Contribuția se oprește la sursă, că statul e eficient doar când ia bani, nu și când îi dă înapoi.

Exemplu pe românește, nu în limbaj de ordonanță:
La o pensie brută de 8.000 lei:

  • CASS = (8.000 – 3.000) × 10% = 500 lei
  • Impozit 10% = (8.000 – 3.000 – 500) × 10% = 450 lei
  • Total luat de stat: 950 lei
  • Dumneata, după o viață de muncă, rămâi cu ce mai scapă printre degetele fiscale.

Și ca ironia să fie completă, măsura e „temporară” până la 31 decembrie 2027.
În august 2026 deja se discută… prelungirea.
La noi nu există nimic mai permanent decât o taxă temporară.

Cine simte pe bune lovitura: veteranii vs „generația plafonată”

Aici e punctul în care manipularea în spațiul public prinde aripi:
„Toți pensionarii militari sunt jupuiți la fel!” Fals. E mai fină șmecheria.

  • Pentru cei pensionați PÂNĂ la 14 septembrie 2017 (inclusiv):
    • Nu li se aplică plafonarea art. 60 din Legea 223/2015.
    • Tot ce se ia ca CASS e scădere reală în pensia netă.
    • Adică, da, luna de lună, vedeți în fluturaș mai puțin.
  • Pentru cei pensionați ÎNCEPÂND cu 15 septembrie 2017 (după OUG 59/2017):
    • Intervine plafonarea: pensia netă nu poate depăși media soldelor/salariilor nete.
    • CASS-ul de 10% este „înghițit” de plafonare: se joacă cifrele, dar NET-ul rămâne la fel.
    • Tradus: vi se ia pe hârtie, dar nu mai jos de plafon – efectul real în mână este zero.

Deci:

  • Diminuarea REALĂ a pensiei nete o simt doar cei pensionați înainte de 15.09.2017.
  • Ceilalți sunt doar „culeși statistic” – statul își face scheme contabile, dar lor nu le scade efectiv în buzunar.

De ce NU e CASS-ul „impozit progresiv relansat pe șest”

Aici intră în scenă eterna confuzie piromană din spațiul public:
„CCR a zis că e neconstituțional, cum își permit să ia iar bani din pensii?!”

Răspuns, fără floricele, dar cu sarcasm controlat:

  1. Temei legal diferit:
    • Impozitul progresiv era în Codul fiscal, art. 101 – capitolul impozit pe venit.
    • CASS-ul e în titlul V – contribuții sociale, prin Legea 141/2025.
      Adică, dacă n-ai voie să intri pe ușă cu o taxă, vii pe geam cu „o contribuție socială”.
  2. Natura juridică diferită:
    • Impozitul progresiv avea cote diferite, în trepte, doar pentru o categorie (pensiile de serviciu).
    • CASS-ul are cotă unică (10%), aplicată doar pe ce depășește 3.000 lei.
      Nu e progresiv, e plat – doar că doare la fel.
  3. Sfera de aplicare:
    • Impozitul progresiv lovea țintit: pensii de serviciu, inclusiv militare.
    • CASS-ul lovește „democratic”: toate pensiile (publice, private) peste 3.000 lei.
      Statul a înțeles lecția de la CCR: dacă lovești toți, nu mai pare discriminare.
  4. Control de constituționalitate:
    • Impozitul progresiv: declarat neconstituțional, oficial, prin Decizia CCR 724/2024.
    • CASS-ul: în momentul de față, nu există nicio decizie CCR care să-l fi anulat.
      Până atunci, el există. Legal. Abuziv moral, poate. Dar juridic – în picioare.

Concluzie pe scurt:
Neconstituționalitatea impozitului progresiv NU șterge și CASS-ul. Sunt două instrumente diferite.
Unul a fost făcut praf de CCR, celălalt funcționează și acum.

Esența, pentru rezervați la buzunar și răbdare

  1. Impozitul progresiv (01.01.2024 – 31.01.2025):
    • A fost o schemă gândită prost și declarată neconstituțională.
    • Sumele luate peste 10%:
      • trebuie RESTITUITE,
      • cu actualizare la inflație,
      • cu dobândă legală penalizatoare.
    • Aveți 3 ani de la fiecare reținere să cereți banii. Pentru ianuarie 2024 – termen până în ianuarie 2027.
  2. CASS-ul din august 2025:
    • Este alt mecanism, alt temei legal, alt capitol de lege.
    • Afectează TOATE pensiile peste 3.000 lei, nu doar pe militari.
    • Dintre militari, doar cei pensionați înainte de 15.09.2017 simt real scăderea în net.
    • Cei pensionați după 15.09.2017 sunt prinși în plafonarea art. 60: netul rămâne același, chiar dacă pe hârtie se joacă sumele.
  3. Cele două nu se amestecă:
    • Nu poți invoca Decizia CCR 724/2024 (despre impozitul progresiv) ca să oprești CASS-ul.
    • Sunt două fronturi diferite:
      • unul unde ai câștigat (impozitul progresiv)
      • și unul unde încă te ia statul la bani (CASS-ul). (Cristina T.).
Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv2 ore ago

„IPJ Prahova – Grădinița de cadre care-și mănâncă propriile grade” – Episodul 58: Cum a dispărut, peste noapte, „subcomisarul-șef” din Băicoi

„Grădinița de Cadre din IPJ Prahova” nu mai e doar o metaforă. Este un manual de proastă guvernare, ediție ilustrată,...

Exclusiv2 ore ago

Bâlbâiala de stat cu ștampilă «Strict Secret». Cum a jucat România telefonul fără fir pe securitatea națională

Există popoare care construiesc rachete. Altele, care ridică zgârie-nori. România a reușit performanța unică de a bloca securitatea națională într-un...

Exclusiv2 ore ago

Argint în nori, aur la Electromecanica, plumb în buget. Fermierii întreabă, Mafia Antigrindină se ascunde după gardul de beton

Asociația fermierilor din Prahova trimite o adresă‑dosar către AASNACP și lovește direct în inima combinațiilor cu puncte de lansare, contracte...

Exclusivo zi ago

Veteranii de dinainte de 2017 – sponsorii oficiali ai bugetului prin CASS

Cum să-i prostești pe rezerviști în trei pași simpli: tai, declari neconstituțional, apoi tai din altă parte – Când ‘plafonarea’...

Exclusivo zi ago

„Poliția Rutieră 4.0” – tableta la șosea, pixul în epoca de piatră

Dacă te uiți la conferințele de presă ale MAI, ai zice că Poliția Rutieră trăiește deja în viitor: „digitalizare”, „aplicații...

Exclusivo zi ago

Cum se prăjește dreptatea între DNA Ploiești, executorii „de casă” și culoarele serviciilor – De la microferma procurorului Lefter la justiția cu epoleți în dosarul Ivanof

Există cazuri în care abuzul este atât de grosolan încât nu mai poate fi mascat nici cu munți de hârtii...

Exclusiv2 zile ago

„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 57: „Subcomisar-șef” de analfabetism funcțional la comanda IPJ Prahova

Incisiv de Prahova continuă serialul „Grădinița de Cadre din IPJ Prahova”. După episoadele în care am arătat cum „Inspectoratul de...

Exclusiv2 zile ago

De la „J’Accuse…!” la „Noi n-am văzut nimic”: Afacerea Dreyfus, manualul secret al MAI-ului românesc

Un evreu alsacian, o scrisoare dubioasă și o justiție oarbă „la comandă” În 1894, Franța își dădea examenul de morală...

Exclusiv2 zile ago

IGPR, instituția cu două oglinzi: una pentru hârtie, alta pentru instanță

Cazul semnalat de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” arată o performanță administrativă rară: aceeași instituție reușește să susțină, în documente...

Exclusiv3 zile ago

MEDAT, TRANSFORMAT ÎN „MINISTERUL ȘMENULUI NAȚIONAL” –  Cum a ajuns strategia de stat pe mâna unui trio cu dosar, ORNISS la ghici și Constituția făcută sul

De la strategie națională la șmecherie organizată Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (MEDAT) a fost vândut românilor drept „motor...

Exclusiv3 zile ago

Harta dragostei penale din Brașov: cum se fură cu sentiment și se delapidează cu sufletul la gură

În județul Brașov, după toate aparențele și după cum susțin sursele și reclamațiile, nu mai vorbim doar de afaceri dubioase,...

Exclusiv3 zile ago

TCE Ploiești – Feuda lui Nae, cu organigramă în chiloți și bețivi la butoane

În orașul în care autobuzele abia se târăsc, iar datoriile sar în aer, la TCE Ploiești nu curge motorină. Curge...

Exclusiv4 zile ago

Ministrul Darău, lovit în față cu propriul proiect –  Când Ministerul Justiției îți spune, politicos-juridic: „Așa ceva nu se face nici măcar într-un guvern demis”

Ministrul Ambrozie-Irineu Darău a vrut să reorganizeze MEDAT. Ministerul Justiției i-a răspuns, în esență: „Reorganizează-ți întâi temeiurile legale, apoi mai...

Exclusiv4 zile ago

„Lanțul de aur al incompatibilității”: cum a legat MAI polițistul de caloriferul birocrației până la ONU și Frontex

Un nou “cadou” marca MAI pentru polițiștii care au îndrăznit să gândească singuri și să muncească în lumea civilizată: de...

Exclusiv4 zile ago

TCE Ploiești – Feuda lui Nae Comisionaru’. De la cai dopați la „organigrama cu chiloți”, falsuri în acte și teroare pe banii ploieștenilor Pamflet jurnalistic (cu acte oficiale și probe audio la dosar)

Ploieștiul, oraș cu transport public… privat de rușine La suprafață, TCE Ploiești e „societate publică de transport”. În realitate, ultimii...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

www.softpas.com

Top Articole Incisiv