Cum să nu faci nimic, dar să cheltui aproape 100 de milioane

În România administrativă, s-a inventat perfecțiunea: un sistem „național” care nu funcționează, nu trage o rachetă, nu prestează serviciul pentru care există – dar consumă aproape integral bugetul alocat. Povestea Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor (SNACP) în anul 2025, așa cum reiese chiar din Raportul de activitate AASNACP 2025, nr. 25/14.01.2026, este un manual de „așa nu” pentru orice stat care se mai respectă.

Asociația Producătorilor Agricoli de Cereale și Plante Tehnice Prahova sintetizează, într-un memoriu adresat Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) și Autorității pentru Administrarea Sistemului Național Antigrindina și de Crestere a Precipitațiilor (AASNACP), absurditățile, vulnerabilitățile și întrebările la care instituțiile publice refuză să răspundă – dar pentru care încasează bani publici cu o regularitate de ceas elvețian.

„Anul zero” al intervențiilor: rachete antigrindină la șomaj tehnic, buget la maxim

Sistem neoperational, dar buget operațional de lux

Potrivit Raportului de activitate AASNACP 2025 (document oficial, subordonat MADR), anul 2025 a fost sezonul în care Sistemul Național Antigrindină nu a funcționat, efectiv, deloc. Nu s-au desfășurat activități operaționale de combatere a căderilor de grindină, comitetele locale au stat „în așteptare”, iar fermierii au rămas cu cerul deasupra capului, la mila vremii.

Totuși, sistemul a continuat să coste. Scump. Raportul recunoaște explicit că intervențiile operative nu au avut loc fiindcă anumite documente normative esențiale nu erau avizate sau adoptate. Cu alte cuvinte: nu aveam acte, dar aveam cheltuieli. Nu aveam activitate, dar aveam buget. Nu aveam servicii prestate fermierilor, dar aveam costuri aproape de 100%.

104 puncte de lansare în „paza nimicului”: securitatea infrastructurii fantomă

Armata de paznici la un front fără război

AASNACP consemnează, cu un calm birocratic dezarmant, că în 2025 cele 104 puncte de lansare au fost ținute în regim de „pază și conservare”. Fără să lanseze, efectiv, rachete. Fără intervenții. Fără să salveze o singură cultură agricolă prin activitate operațională.

Într-un stat normal, asta ar declanșa cel puțin o anchetă: cât costă paza unei infrastructuri care nu funcționează? Ce protejăm, exact? Rachetele de decor? Betonul? Lacătele? Sau tăcerea administrativă?

Banul public: cifrele nu bat, dar se încasează

88,277 milioane sau 96,01 milioane lei? La buget, matematica e opțională

În raport, AASNACP vorbește, textual, de aproximativ 88,277 milioane lei alocați în 2025, cu o execuție de 98,48%. Însă, în tabelul aferent execuției bugetare, totalul sare la 96,01 milioane lei. Din aceștia:

• 82,80 milioane lei – paza și monitorizarea infrastructurii,
• 9,31 milioane lei – salarii,
• 3,90 milioane lei – funcționare, bunuri, servicii, utilități.

Diferența dintre suma din text și suma din tabel rămâne, elegant, neexplicată. Banii însă nu sunt virtuali, ci foarte reali. Fermierii au voie să se întrebe: când nu știi nici cât ai cheltuit exact, cum mai poți pretinde că administrezi „științific” atmosfera?

 2.300.000 ha „protejate”: câmpurile de pe hârtie

Suprafețele declarate, ca în basme: mereu aceleași, indiferent câte rachete tragi

Raportul AASNACP 2025 arată că, pentru anii 2022, 2023 și 2024, suprafata declarată „protejată” este aceeași: 2.300.000 ha. În 2024 apar 99 puncte de lansare, 76 activități de intervenție, 2.674 rachete, dar – surpriză – exact 2,3 milioane ha protejate. Fără vreo explicație legată de cultură, tip de folosință, județ, localitate, fermier.

Asociația fermierilor întreabă, firesc:
Aceasta este o suprafață reală de culturi agricole, identificate și verificate, sau doar o cifră administrativă repetată în rapoarte ca un refren birocratic?

Dacă, în 2025, nu au existat intervenții operaționale, ce „suprafețe protejate” au mai rămas în picioare? Protejate de cine? De ce? Cum?

Omologarea și studiile de impact: întâi tragem, apoi vedem ce-am făcut

În 2025, se „lucrează” la omologare: pe ce bază s-a tras înainte?

Raportul AASNACP 2025 (sursa centrală analizată în memoriu) menționează că în 2025 se elaborează:

• programul de omologare a unităților de combatere a grindinei,
• caietele de sarcini pentru studii de impact,
• documentații privind datele meteorologice și protecția mediului.

Tradus din limbaj birocratic: în anul 2025, instituția încă lucrează la documentele esențiale pentru a legitima tehnic și legal ceea ce a făcut ani la rând.

Întrebarea-cheie, formulată dur de fermieri:
Dacă în 2025 abia se „pregătesc” omologarea și studiile de impact, în baza a ce, exact, a funcționat sistemul în perioada 2016–2024, când s-au lansat rachete, s-au modificat precipitații și s-au tocat bani publici?

De la „antigrindină” la „creșterea precipitațiilor”: cine se joacă de-a meteorologul-șef al țării?

Nu doar grindina, ci întreg regimul de precipitații, cu efecte necunoscute

Raportul nu vorbește doar de „combaterea grindinei”, ci de Sistem Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor, cu „intervenții active în atmosferă”. Asta înseamnă că discutăm nu doar de protejarea locală împotriva grindinei, ci de modificarea regimului de ploi pe zone întregi.

Asociația cere, pe bună dreptate:

• studii independente privind efectele asupra secetei,
• impact asupra zonelor adiacente (unde fermierii acuză reducerea precipitațiilor),
• monitorizarea substanței active (inclusiv iodura de argint) și a efectelor cumulative asupra solului, apei, apiculturii, culturilor și sănătății publice.

Atâta vreme cât statul umblă la robinetul cerului, fermierii au dreptul să vadă nu doar factura, ci și consecințele.

Audit intern „fără nereguli”: control pe hârtie, probleme pe teren

Când verifici doar formulare, nu și realitatea, e normal „să fie totul în regulă”

Raportul AASNACP 2025 notează, calm, că auditul intern nu a găsit nereguli. Ce nu spune, dar relevă indirect memoriul fermierilor:

Auditul nu pare să fi atins marile întrebări:

• care este suprafața reală de culturi agricole protejate?
• cât costă, în realitate, un hectar protejat, nu un hectar „administrativ”?
• există zone martor, studii independente, măsurători post-intervenție?
• a fost consultat fermierul, beneficiarul real, sau doar s-au plimbat hârtii între birouri?

Un audit care nu întreabă nimic esențial nu are cum să găsească probleme esențiale.

Tabelul vulnerabilităților: radiografia unui sistem care se protejează pe sine, nu culturile agricole

Memoriul Asociației sintetizează, într-un tabel, absurdul situației:

• Activități operaționale 2025: nule – bani, da; servicii reale către fermieri, nu.
• Pază și conservare: 104 puncte păzesc o infrastructură nefuncțională – costurile nu sunt explicate, doar plătite.
• Execuția bugetară: textul spune 88,277 mil. lei, tabelul 96,01 mil. lei – matematica AASNACP e creativă, banul public e real.
• Suprafața protejată: 2.300.000 ha, copiată la indigo, fără detalii agricole reale.
• Omologarea și studiile de impact: „în lucru” în 2025 – trecutul rămâne în ceață.
• Creșterea precipitațiilor: intervenții active în atmosferă, fără studii independente făcute publice.
• Audit intern: impecabil la hârtii, opac la realitate.

Întrebările la care MADR și AASNACP trebuie să răspundă, nu să mimeze

Fermierii nu cer metafore, cer documente și cifre exacte

Memoriul pune întrebări directe, care nu mai pot fi ocolite prin fraze generale:

• Care este, exact, suma cheltuită în 2025: 88,277 milioane lei sau 96,01 milioane lei?
• Cine sunt furnizorii și beneficiarii finali pentru cele 82,80 milioane lei cheltuite pe paza și monitorizare?
• Ce suprafețe reale de culturi agricole au fost protejate în 2025, în condițiile în care nu au avut loc intervenții operative?
• În baza căror acte complete și valabile a funcționat sistemul în anii anteriori, dacă în 2025 documentele esențiale nu erau încă avizate sau adoptate?
• Ce studii independente există privind mediul, precipitațiile, seceta, solul, apa, apicultura și sănătatea publică?
• Cum se stabilește cifra magică de 2.300.000 ha „protejate” și ce parte din ea reprezintă, efectiv, culturi agricole reale?
• Există zone martor, randomizări, măsurători post-intervenție și rapoarte meteorologice independente?
• Au fost consultați fermierii, sau sistemul se consultă doar cu sine însuși?

Ce documente sunt cerute, concret, în baza Legii 544/2001

Transparența nu este opțională când cheltui bani publici

În temeiul Legii nr. 544/2001 și al O.G. nr. 27/2002, fermierii cer, printre altele:

• execuția bugetară detaliată pe 2025, cu toate creditele, plățile, contractele și documentele justificative;
• toate contractele pentru pază, monitorizare, funcționare, utilități și mentenanță a SNACP;
• lista celor 104 puncte de lansare, cu cost pe punct și entitatea care le păzește;
• toate documentele normative care nu au fost avizate/adoptate și au blocat activitatea în 2025;
• documentele de omologare, programele, avizele, certificatele;
• studiile de impact anterior anului 2025, inclusiv cele legate de iodura de argint, secetă, apă, sol, apicultură, sănătate publică;
• metodologia de calcul a suprafeței de 2.300.000 ha, cu anexe tehnice/GIS, defalcate pe județe, localități, tip de folosință și beneficiari reali;
• dovezile utilizării datelor APIA;
• rapoartele operative și meteorologice pentru intervențiile 2016–2024;
• rapoartele de audit intern și ce anume au verificat;
• procesele-verbale ale consiliilor consultative și dovada consultării fermierilor;
• documentele care justifică introducerea tehnologiilor de „creștere a precipitațiilor” și impactul lor în zonele în care fermierii reclamă secetă sau reducerea ploilor.

Măsuri cerute: frână de mână trasă până vedem ce-am finanțat

Stop extinderii până nu știm ce am construit și ce am distrus

Asociația Producătorilor Agricoli de Cereale și Plante Tehnice Prahova cere:

• un audit extern independent pe cheltuielile AASNACP din 2025;
• un control al Curții de Conturi asupra finanțării pe baza „suprafețelor declarate protejate”;
• suspendarea extinderii sistemului până la omologare completă, studii independente și raport cost-beneficiu real;
• publicarea integrală a tuturor studiilor, rapoartelor, datelor de intervenție și datelor meteorologice;
• consultarea reală a fermierilor, prin consilii consultative funcționale;
• calcularea costului real pe hectar de cultură efectiv protejată;
• un punct de vedere oficial privind răspunderea administrativă, civilă și patrimonială dacă finanțarea s-a făcut pe suprafețe supraevaluate sau fictive.

Concluzie: Sistemul apără grindina de fermieri, nu fermierii de grindină

Memoriul arată limpede: Raportul de activitate AASNACP 2025, nr. 25/14.01.2026 nu risipeste suspiciunile, ci le confirmă:

• un an fără intervenții operative, dar cu cheltuieli masive,
• o infrastructură păzită și conservată, dar nefolosită,
• omologări și studii de impact „în lucru”, după ani de funcționare,
• suprafețe „protejate” repetate mecanic, fără fundament agricol clar,
• o lipsă totală de dovadă privind consultarea beneficiarilor reali – fermierii.

Până când aceste întrebări nu primesc răspunsuri documentate, verificabile și publice, fermierii cer blocarea reluării sau extinderii Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor.

Nu este vorba doar despre grindină. Este vorba despre ce face statul cu banii publici, cu cerul de deasupra câmpurilor și cu viitorul agriculturii românești.

Cerul s-a rupt, comuna s-a înecat, dar statul era ocupat cu carnetul de amenzi

Sâmbătă, 06.06.2026, o rupere de nori a lovit puternic comuna Cerasu, transformând ulițele în torente și curțile oamenilor în lacuri improvizate. Ce trebuia să fie un „simplu” COD PORTOCALIU, conform avertizărilor meteorologilor, s-a dovedit în teren mai aproape de un COD ROȘU în toată regula: apa a mușcat din drumuri, a ros malurile și a amenințat gospodăriile.

În timp ce viitura își făcea loc prin comună, autoritățile locale au anunțat în grabă începerea evaluării pagubelor și, acolo unde este posibil, remedierea lor. Edilul le-a transmis locuitorilor să își protejeze bunurile – în special mașinile – pentru a nu fi luate de apă. Oamenii au făcut ce știe românul să facă în fața dezastrului: au ieșit din case și au încercat să-și tragă mașinile mai sus, la adăpost, înainte să le vadă plutind pe uliță.

Când natura lovește, IPJ lovește și el: nu cu ajutor, ci cu amenzi

Dacă te-ai aștepta ca, în plină calamitate, structurile de ordine publică să dea o mână de ajutor, să dirijeze circulația, să ajute bătrânii sau să blocheze accesul în zonele periculoase, te înșeli. Potrivit relatărilor de la fața locului, într-un zel de incompetenta totală și cu un dispreț greu de descris față de oameni, reprezentanții IPJ Prahova au găsit altă „prioritate”.

Conform sursei locale care a surprins situația, polițiștii de la Poliția orașului Vălenii de Munte nu au avut altceva mai bun de făcut decât să stea la pândă și să-i amendeze pe locuitorii care încercau să-și pună autoturismele la adăpost de viitură.
Motivul? Reguli, dom’le, reguli! Noaptea minții, în plină zi și în plină viitură.

Oamenii fug de apă, poliția fugărește oamenii

Mulți localnici stăteau în casele lor, nu circulau „de plăcere” pe drumurile publice. Au fost, însă, nevoiți să se urce în autoturisme pentru a le muta din calea torentelor. Între a-ți vedea mașina luată de apă și a te trezi cu un polițist în față cu blocnotesul pregătit, oamenii au ales să-și salveze bunurile. Statul, prin bravii săi reprezentanți, a ales să-i sancționeze.

Probabil, în mintea „vigilenților” apărători ai legii, oricine pune cheia în contact este automat un pericol public, chiar dacă își mută mașina trei metri mai sus ca să n-o ia apa. Poate că unii riverani aveau în mână și un pahar de băutură – erau acasă, nu în trafic, înainte să izbucnească urgia. Dar viitura nu a cerut fiolă, ci reacție rapidă.

Cordon roșu pe drum, dar nu pentru siguranță: pentru spectacolul neputinței

Imaginile din Cerasu, surprinse sâmbătă, arată un drum rupt pe margine, un râu umflat care mușcă literalmente din infrastructură și o bandă întinsă la limita absurdului. Pare mai degrabă decorul unei țări care mimează ordinea, în timp ce apa își croiește propria „legislație”, mai dură și mai rapidă decât orice ordonanță.

În loc să vedem echipaje care dirijează evacuări, coordonează salvări sau măcar îi lasă pe oameni să-și apere ce mai pot apăra, spectacolul este altul: statul își exersează „forța” exact împotriva celor loviți de dezastru.

„Profesionalism” de baltă la IPJ Prahova

Când natura lovește, vezi cine este cu adevărat la datorie și cine doar poartă uniformă. Episodul din Cerasu, relatat de surse locale și ilustrat de imagini de la fața locului, arată un tip de „profesionalism” de balta:
– apa îți ia drumul,
– viitura îți amenință curtea,
– iar IPJ Prahova îți ia… banii, prin amenzi.

În loc ca instituțiile să fie dig în fața dezastrului, se transformă în noul val care lovește oamenii deja îngenuncheați de natură. Dacă ar exista un COD pentru rușine administrativă, ce s-a întâmplat la Cerasu ar fi, fără dubiu, COD NEGRU. (Cristina T.).

Imaginea surprinsă la fața locului, care servește drept probă incontestabilă a abandonului, ne arată că la „Olimpia” nu se mai investește în sport, ci în degradare controlată. Sursa acestei stări de asediu vegetal este, fără îndoială, nepăsarea cronică a celor care administrează orașul, aceiași care probabil confundă o coasă cu un obiect de muzeu și un dezinfectant cu un cocktail exotic.

Medalia de Aur pentru incompetență: Căpușa, noul cetățean de onoare

În concluzie, dacă aveți poftă de un safari autentic fără să părăsiți Ploieștiul, Sala Sporturilor vă așteaptă cu porțile deschise și iarba până la brâu. Totuși, nu uitați să vă faceți un upgrade la asigurarea medicală înainte de a intra în „Rezervația Mărășești”.

Până când autoritățile vor decide că ploieștenii merită mai mult decât un bilet gratuit în „Jungla unde poți face sport”, singura performanță notabilă din zonă va rămâne cea a căpușelor, care, spre deosebire de primărie, chiar „lucrează” neîncetat pe teren. Ploieștiul nu mai are nevoie de campioni la atletism, ci de campioni la supraviețuire urbană, într-un oraș unde respectul pentru cetățean a fost îngropat demult sub un strat gros de buruieni și indolență. (Cerasela N.).