Connect with us

Exclusiv

288.000 ha la dosar, 10.000 pe câmp: antigrindina dintre APIA și Codul penal

Publicat

pe

288.000 de hectare pe hârtie, 10.000 pe câmp: epopeea antigrindină de 147 de milioane de euro

Cum au încăput păduri, ape, drumuri și curți în „culturile agricole protejate” și au ieșit bani publici pe țeava rachetelor antigrindină

Cine bate grindina: fermierii, cifrele sau sistemul?

Memoriu / sesizare oficială  a unui posibil mecanism de cosmetizare a realității în sistemul antigrindină din zona Prahova–Buzău.

El este adresat către:

  • Curtea de Conturi a României – să numere banii, nu doar norii;
  • DNA – Serviciul Teritorial Ploiești / Parchetul competent – să verifice, in rem, dacă nu cumva cifrele „oficiale” au fost mai fanteziste decât prognoza meteo;
  • MADR / AASNACP – să arate, cu acte, cum au desenat și justificat cele 288.000 ha „protejate”;
  • Corpul de Control al Guvernului și comisiile pentru agricultură din Parlament – să vadă dacă nu cumva grindina reală a lovit, de fapt, bugetul;
  • Proiectantul General, operatorii și „validatorii” – să explice pe ce bază tehnică, economică și juridică s-a construit această arhitectură de cifre.

Petentul: Fermierii prahoveni

Obiectul scandalului: 288.000 ha „protejate” pe hârtie

Se cere verificarea, document cu document, a felului în care a fost raportată, fundamentată și folosită oficial cifra de 288.000 ha pretins „protejate” în zona Prahova–Buzău.

Cifra apare din formula:

  • 24.000 ha / punct de tragere x 12 puncte = 288.000 ha

Problema: aceste 288.000 ha au fost prezentate sau folosite ca suprafață de culturi agricole protejate, în timp ce suprafața reală de culturi agricole din zonă ar fi de maximum aproximativ 10.000 ha – fapt ce poate și trebuie să fie stabilit prin:

  • APIA, DAJ, LPIS, ortofotoplanuri și expertiză GIS.

Nu se cere stabilirea vinovăției pe zvonuri sau emoții, ci verificarea unei posibile denaturări masive a bazei de calcul privind:

  • costul pe hectar,
  • eficiența economică,
  • raportul cost–beneficiu,
  • justificarea bugetară,
  • plățile făcute din bani publici.

Rezumat executiv: când o cifră în plus înseamnă 288.000 în loc de 288

Tabel – baza cifrelor „magice”

Element Calcul Concluzie
Suprafață atribuită unui punct de tragere 24.000 ha/punct De confirmat prin documentul tehnic oficial.
Număr puncte de tragere Prahova–Buzău 12 puncte De verificat pe hartă, coordonate și acte de funcționare.
Suprafață totală raportată 24.000 ha x 12 = 288.000 ha Aceasta e suprafața raportată/folosită ca „protejată”, conform documentelor.
Suprafață reală maximă de culturi agricole max. aprox. 10.000 ha De stabilit oficial prin APIA/DAJ/GIS, pe ani, localități și categorii.
Raport raportat/real 288.000 / 10.000 = 28,8 Suprafețele raportate ar fi de 28,8 ori peste suprafața reală maximă.

Corecția-cheie:
Pe ipoteza de lucru de maxim 10.000 ha reale de culturi agricole, diferența dintre 288.000 ha raportate și cele 10.000 ha reale este de 28,8 ori, nu de 50 ori.

Cifra „de 50 ori” poate apărea doar condiționat, dacă expertiza APIA/DAJ/GIS va demonstra că suprafața reală agricolă este de cel mult 5.760 ha, deoarece:

  • 288.000 ha / 5.760 ha = 50

Această precizare face ca memoriul să fie riguros și greu de clătinat.

Matematica de bază vs. aritmetica bugetului: 7 milioane, 18 euro și 288.000 ha

Din datele indicate rezultă trei repere financiare care trebuie verificate oficial:

  • cheltuieli de aproximativ 7.000.000 euro/an,
  • cost oficial susținut de maximum 18 euro/ha,
  • suprafață raportată de 288.000 ha.

Aceste cifre nu se leagă una de alta nici măcar cu elastic de bani publici, dacă nu sunt susținute de documente de calcul clare.

Tabel – aritmetica pe care nici grindina n-o poate strica

Ipoteză / indicator Calcul corect Consecință pentru verificare
Cheltuieli anuale 7.000.000 euro/an De verificat prin bugete, execuții, contracte, facturi, ordine de plată, costuri rachete, operare, mentenanță, studii.
Cost la 288.000 ha 7.000.000 / 288.000 = 24,31 euro/ha/an Dacă suprafața folosită e 288.000 ha, costul NU e 18 euro/ha, ci aprox. 24,31 euro/ha.
Cost oficial susținut max. 18 euro/ha Pentru 7.000.000 euro/an, ar trebui o suprafață de 388.889 ha, nu 288.000 ha.
Buget compatibil cu 288.000 ha la 18 euro/ha 288.000 x 18 = 5.184.000 euro/an Dacă bugetul real e 7.000.000 euro/an, diferența de aprox. 1.816.000 euro/an cere explicații clare.
Cost la max. 10.000 ha reale 7.000.000 / 10.000 = 700 euro/ha/an Costul real ar fi de 38,89 ori mai mare decât 18 euro/ha.
Impact în 21 ani 7.000.000 x 21 = 147.000.000 euro Valoare orientativă, de stabilit exact prin execuții bugetare reale.

Contradicția centrală:
Dacă documentele oficiale susțin simultan:

  • 7.000.000 euro/an,
  • 288.000 ha protejate,
  • maximum 18 euro/ha,

atunci trebuie prezentat calculul complet, întrucât:

  • 7.000.000 / 288.000 ≈ 24,31 euro/ha,
    nu 18 euro/ha.

Dacă se ține morțiș la cifra de 18 euro/ha, atunci:

  • ori suprafața trebuie să fie 388.889 ha,
  • ori bugetul să fie de 5.184.000 euro/an,
  • ori să existe o metodologie distinctă, legală, transparentă și verificabilă.

Marea confuzie oficială: zonă desenată vs. culturi reale

Problema juridică de fond este simplă:

Zona de protecție desenată pe hartă NU este automat „suprafață de culturi agricole protejate”.

Sunt trei noțiuni distincte, amestecate cu nonșalanță:

  1. Zona geometrică de protecție (poligon desenat pe hartă);
  2. Suprafața totală administrativă sau geografică din interiorul acelui poligon;
  3. Suprafața reală de culturi agricole protejate, verificabile prin APIA/DAJ/LPIS și încadrate pe categorii de culturi.

Doar categoria 3 poate fi folosită în mod legal pentru:

  • calculul costului agricol pe hectar,
  • evaluarea eficienței economice a protecției.

În zona de protecție pot intra:

  • localități, intravilan,
  • păduri, ape, drumuri, căi ferate,
  • curți–construcții,
  • terenuri necultivate, pășuni, fânețe,
  • alte terenuri care nu sunt culturi agricole în sens economic.

Conform HG nr. 601/2009, Anexa 3.K leagă partea economică de protecția culturilor agricole, folosind ca reper suprafața terenurilor protejate cu destinație agricolă, structurată pe:

  • plantații viticole,
  • plantații de pomi și pepiniere,
  • legume, cereale,
  • plante tehnice și medicinale.

Anexa 3.O cere, în raportul de monitorizare și în actul de atestare, indicarea:

  • culturilor protejate,
  • suprafeței protejate,
  • eficienței economice,
  • structurii de culturi agricole.

Dacă 288.000 ha au fost prezentate ca suprafață de culturi agricole protejate, iar în interiorul zonei se află maximum aproximativ 10.000 ha de culturi agricole reale, atunci baza de calcul ar fi fost denaturată de 28,8 ori.

Aceasta nu mai este o „eroare cartografică”, ci o problemă care lovește direct:

  • costul pe hectar,
  • eficiența declarată,
  • fundamentarea bugetară,
  • justificarea funcționării timp de aproximativ 21 de ani.

Ce trebuie verificat, punctual, fără poezie

Se solicită următoarele:

  1. Documentul oficial cu cifra de 24.000 ha/punct de tragere, cu număr, dată, emitent, semnatar, baza tehnică.
  2. Lista celor 12 puncte de tragere din Prahova–Buzău: denumire, coordonate, an de funcționare, rază/arie de acoperire, localități incluse, hartă aferentă fiecărui punct.
  3. Explicația dacă 288.000 ha reprezintă:
    • suprafață geometrică totală sau
    • suprafață de culturi agricole protejate.
  4. Hărțile GIS/shape file/poligoane care au stat la baza celor 288.000 ha, nu desene fără metadate.
  5. Suprapunerea oficială a zonei de protecție peste datele APIA/LPIS, DAJ și ortofotoplanuri, pentru fiecare an relevant, de la punerea în funcțiune până la oprirea/suspendarea activității.
  6. Comunicarea suprafeței reale de culturi agricole din zona de protecție, pe fiecare an, pe localități și pe categorii:
    • vie,
    • livezi/pepiniere,
    • legume,
    • cereale,
    • plante tehnice și medicinale.
  7. Excluderea explicită din calcul a:
    • pădurilor, apelor, intravilanului, drumurilor, curților–construcții,
    • terenurilor neproductive, necultivate,
    • oricăror suprafețe care nu sunt culturi agricole reale.
  8. Toate documentele în care s-a susținut costul de maximum 18 euro/ha, cu:
    • formula de calcul,
    • numitorul folosit (suprafața),
    • autorii calculului,
    • aprobările și instituțiile care au preluat cifra.
  9. Clarificarea de ce, la 7.000.000 euro/an și 288.000 ha, costul matematic este 24,31 euro/ha/an, nu 18 euro/ha.
  10. Stabilirea, prin expertiză financiar-contabilă, a costului real pe hectar, raportat doar la suprafața reală de culturi agricole, nu la suprafața geometrică.
  11. Identificarea persoanelor și instituțiilor care au întocmit, semnat, avizat, validat, folosit sau comunicat datele privind suprafața protejată și costul pe hectar.
  12. Verificarea dacă aceste date au stat la baza:
    • alocărilor bugetare,
    • contractelor, plăților către operatori/furnizori,
    • menținerii sistemului,
    • rapoartelor de eficiență,
    • atestării/omologării sau extinderii sistemului.

Când cifrele lovesc ca grindina: de la eroare la posibil dosar penal

Dacă se confirmă că suprafața geometrică de 288.000 ha a fost folosită ca suprafață de culturi agricole protejate, deși în realitate existau maximum aproximativ 10.000 ha de culturi agricole, se conturează un mecanism de:

suprafață umflată artificial → cost aparent pe hectar redus → eficiență economică aparent bună → justificare bugetară și operațională posibil viciată.

Aceasta trebuie analizată, fără prezumții de vinovăție, și din perspectiva următoarelor posibile răspunderi:

  • administrativă și financiară – pentru fundamentarea sau acceptarea unor date neverificate;
  • civilă/patrimonială – dacă bugetul public sau beneficiarii reali au fost prejudiciați;
  • fals intelectual – dacă, în înscrisuri oficiale, au fost atestate suprafețe de culturi agricole nereale;
  • uz de fals – dacă astfel de înscrisuri au fost folosite pentru:
    • finanțări, plăți, justificări de eficiență,
    • atestări, licențe, omologări sau extinderi;
  • abuz în serviciu – dacă persoane cu atribuții publice au aprobat/validat/menținut finanțarea pe baza unor date nereale, cu producerea unei pagube sau vătămări;
  • obținere ilegală de fonduri – dacă date false, inexacte sau incomplete au fost folosite pentru aprobarea finanțărilor din bani publici;
  • infracțiuni asimilate faptelor de corupție, dacă s-au obținut foloase necuvenite pentru:
    • operatori, furnizori, proiectanți, consultanți,
    • alte persoane fizice sau juridice.

Dacă instituțiile vor susține că totul a fost „greșeală” sau „neștiință”, se cere verificarea:

  • neglijenței în serviciu
    și a obligației de a folosi date oficiale APIA/DAJ înainte de a fundamenta cheltuieli publice de milioane de euro anual.

De 21 de ani se trage în nori și în buget

Gravitatea nu vine doar dintr-un calcul anual, ci din caracterul repetat al raportărilor și finanțărilor.

Dacă, timp de aproximativ 21 de ani, suprafața de calcul a fost preluată fără verificare prin APIA/DAJ/GIS, nu mai vorbim de un „accident birocratic”, ci de un sistem.

La 7.000.000 euro/an, impactul bugetar cumulat este de aproximativ 147.000.000 euro în 21 de ani.

Această sumă nu este declarată prejudiciu cert, ci:

un ordin de mărime suficient pentru a justifica un control financiar și o verificare penală in rem, cu stabilirea exactă a sumelor din:

  • execuții bugetare,
  • contracte,
  • plăți efective.

Solicitări concrete către instituții (fără „copy-paste” din comunicate)

Către AASNACP / MADR

Se cer:

  1. Toate documentele privind 24.000 ha/punct și totalul de 288.000 ha pentru Prahova–Buzău.
  2. Metodologia prin care s-a stabilit că fiecare punct de tragere protejează 24.000 ha.
  3. Hărțile și fișierele GIS folosite la proiectare, operare, monitorizare, raportare și eficiență.
  4. Rapoartele anuale de activitate și monitorizare pentru cei aproximativ 21 de ani.
  5. Documentele în care s-a susținut costul maxim de 18 euro/ha și formulele exacte de calcul.
  6. Documentele privind consultarea beneficiarilor reali: fermieri, organizații agricole, DAJ, APIA, autorități locale.

Către APIA și DAJ Prahova/Buzău

Se cer:

  1. Suprafața reală de culturi agricole declarate în interiorul zonei de protecție, pe ani, localități și categorii.
  2. Dacă au fost vreodată solicitate să valideze suprafețele folosite de AASNACP.
  3. Dacă au transmis oficial date privind suprafețele agricole reale și dacă acestea coincid sau nu cu cele 288.000 ha raportate.
  4. Dacă au existat sesizări sau neconcordanțe legate de suprafețele declarate ca protejate.

Către Curtea de Conturi

Se cer:

  1. Auditarea modului în care suprafața protejată a fost folosită la fundamentarea și aprobarea cheltuielilor.
  2. Verificarea diferenței dintre costul oficial de max. 18 euro/ha și costul rezultat din bugetele reale.
  3. Stabilirea sumelor plătite anual și a beneficiarilor contractuali direcți și indirecți.
  4. Sesizarea organelor competente dacă se constată folosirea de date nereale, inexacte sau neverificate la justificarea cheltuielilor publice.

Către organele judiciare competente

Se cer:

  1. Înregistrarea sesizării și efectuarea de verificări in rem asupra circuitului documentelor de suprafață, cost și eficiență.
  2. Ridicarea documentelor originale, nu doar răspunsuri narative.
  3. Identificarea semnatarilor, validatorilor și persoanelor care au folosit datele în rapoarte, bugete, contracte și justificări oficiale.
  4. Dispunerea unei expertize GIS și a unei expertize financiar–contabile.
  5. Verificarea posibilelor fapte de:
    • fals intelectual,
    • uz de fals,
    • abuz în serviciu,
    • obținere ilegală de fonduri,
    • neglijență în serviciu,
    • alte infracțiuni potrivit Codului penal și Legii nr. 78/2000.

Întrebările la care nu ar trebui să existe „nu știm” ca răspuns

  1. 288.000 ha reprezintă:
    • suprafață totală geometrică sau
    • suprafață reală de culturi agricole protejate?
  2. Dacă reprezintă culturi agricole protejate, care sunt parcelele APIA/LPIS care compun această suprafață?
  3. Care este structura celor 288.000 ha:
      • vie,
      • livezi/pepiniere,
      • legume,
      • cereale,
      • plante tehnice și medicinale?
    1. Câte hectare de păduri, ape, intravilan, drumuri, curți–construcții, pășuni sau terenuri necultivate au fost excluse din calculul „suprafeței protejate”?
    2. Cine a verificat, independent, că 24.000 ha/punct reprezintă efectiv culturi agricole reale, nu doar un cerc tras cu compasul pe hartă?
    3. De ce nu au fost folosite anual datele APIA și DAJ înainte de raportarea „eficienței economice”?
    4. Dacă s-au cheltuit aproximativ 7.000.000 euro/an, de ce costul comunicat este maximum 18 euro/ha, și nu:
      • 24,31 euro/ha la 288.000 ha, sau
      • 700 euro/ha la 10.000 ha reale?
    5. Care instituție a validat raportul cost–beneficiu și cu ce date în spate?
    6. Ce beneficiar agricol real a fost consultat și ce suprafață agricolă reprezenta?
    7. Cine răspunde dacă suprafața folosită pentru bani publici nu corespunde suprafeței reale de culturi agricole?

    Anexele care pot despica norii (și minciunile)

    Se indică necesitatea depunerii / solicitării următoarelor documente:

    • Anexa 1 – Documentul oficial în care este indicată suprafața de 24.000 ha/punct de tragere.
    • Anexa 2 – Documentul/harta din care rezultă totalul de 288.000 ha pentru cele 12 puncte Prahova–Buzău.
    • Anexa 3 – Răspunsurile/documentele oficiale în care se susține costul de maximum 18 euro/ha.
    • Anexa 4 – Situația cheltuielilor anuale, execuții bugetare, contracte și plăți, inclusiv valoarea de aproximativ 7.000.000 euro/an.
    • Anexa 5 – Date APIA/DAJ/GIS privind suprafața reală de culturi agricole din zona de protecție.
    • Anexa 6 – Hărțile zonelor de protecție, punctelor de lansare, localităților incluse și categoriilor de teren.
    • Anexa 7 – Rapoarte de monitorizare, rapoarte de eficiență, documente de atestare/omologare și documente de consultare a beneficiarilor.

    Să nu mai plouă cu cifre fără APIA și GIS

    Se solicită verificarea oficială a modului în care suprafața de 288.000 ha, rezultată din raportarea a 24.000 ha pentru fiecare dintre cele 12 puncte de tragere din zona Prahova–Buzău, a fost:

    • prezentată,
    • utilizată,
    • validată

    în documentele sistemului antigrindină.

    Se cere stabilirea clară dacă această suprafață reprezintă:

    • terenuri totale dintr-o zonă geometrică sau
    • culturile agricole reale protejate, verificabile prin APIA/DAJ/GIS.

    Dacă se confirmă că suprafața reală de culturi agricole era de maximum aproximativ 10.000 ha, atunci:

    • 288.000 ha ar fi de 28,8 ori mai mult decât realitatea agricolă,
    • costul real ar fi de aproximativ 700 euro/ha/an, la cheltuieli de 7.000.000 euro/an.

    Această diferență poate denatura fundamental:

    • costul pe hectar,
    • eficiența economică,
    • justificarea cheltuirii fondurilor publice.

    Se solicită ca nicio instituție să nu mai prezinte:

    • costuri pe hectar,
    • eficiențe economice,
    • suprafețe „protejate”,

    fără să indice explicit:

    • suprafața reală de culturi agricole,
    • sursa APIA/DAJ/LPIS,
    • structura culturilor,
    • metodologia de excludere a terenurilor neagricole,
    • documentul semnat,
    • persoana responsabilă.

    Baza juridică: legea, nu doar prognoza meteo

    Ca temeiuri juridice orientative sunt invocate:

    • Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public – pentru obținerea documentelor concrete, nu doar răspunsuri cosmetizate.
    • Legea nr. 173/2008 privind intervențiile active în atmosferă – pentru obligațiile privind sistemul, beneficiarii, atestarea, monitorizarea, răspunderea.
    • HG nr. 601/2009, în special Anexa 3.K și Anexa 3.O – pentru:
      • componenta economică,
      • culturile protejate,
      • suprafața protejată,
      • eficiența economică,
      • structura de culturi agricole.
    • Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice – pentru verificarea fundamentării și utilizării creditelor bugetare.
    • Codul penal – art. 297, 298, 306, 321, 323 și art. 309 – în funcție de prejudiciu și consecințe.
    • Legea nr. 78/2000, art. 13² – dacă, printr-un eventual abuz în serviciu, s-au obținut foloase necuvenite pentru sine sau pentru altul.

    Concluzie:

    Dacă în spatele unui „sistem antigrindină” se ascunde un sistem de umflare a suprafețelor, atunci singura ploaie care mai trebuie să vină este ploaia de controale, expertize și răspunderi. Iar „suprafața protejată” trebuie să înceteze a mai fi desenată cu carioca pe hartă și începută a fi măsurată, în sfârșit, cu APIA, DAJ, GIS și… bun-simț.

    Fermierii: Eroii tragici ai gliei, finanțatori ai adevărului

    Restul e doar argint în nori, plumb în minciuni și tăcere grea în instituții. Vom reveni. (Cristina T.).

Exclusiv

Grădinița de cadre – IPJ Prahova (XXII): Polițistul cu jurământul invers și șoferii vinovați că… circulă

Publicat

pe

De

Berea pe gang, nervii la geam și adidașii purtați o lună

În episodul trecut din „Grădinița de cadre – IPJ Prahova”, am avut:
– polițistul cu berea în gangul Poliției Ploiești,
– nervosul cu geamul spart și tendoanele tăiate,
– campionul la „port adidași o lună și îi dau retur cu scandal în mall”.

După asemenea capodopere, IPJ Prahova părea că nu mai are cu ce să ne surprindă. Greșit. A ieșit la rampă un nou personaj: polițistul cu jurământul invers.

Baicoi, zona BCR: două mașini se lovesc, apare altă specie – „deranjatul de serviciu”

Decor: Băicoi, zona fostului BCR, stradă îngustă, trafic normal pentru România: adică înghesuială și stres.
Două mașini se lovesc:

  • o fată tânără, începătoare la volan, vine cu tata de mână – clasic, cuminte, legal;
  • un domn cu mașină de Bulgaria – clasic, tradițional, folclor autohton.

Nu se înțeleg la fața locului, deci fac ce trebuie: merg la Poliția Băicoi, pe la ora 14.
Acolo explică unui polițist ce s-a întâmplat, acesta cheamă Rutiera. Și, din spatele cortinei, intră în scenă superstarul:

„Polițistul cu jurământul invers”
(cunoscut în sistem, dar pe care îl botezăm așa, că i se potrivește PERFECT).

Interogatoriul genial: „Ce căuta fata să circule pe acolo?”

Nici nu apucă oamenii să-și spună bine variantele, că polițistul cu jurământul invers explodează, nervos, iritat, deranjat de însăși existența șoferilor:

  1. „Ce caută fata să circule pe acolo cu mașina?”
    – Ăsta nu e reproș, e doctrină: în viziunea lui, drumurile nu sunt pentru muritori, ci doar pentru „băieți deștepți” cu epoleți.
  2. „Dacă mai comentați, vă iau pe amândoi: amendă de vreo 800 și ceva de lei, și oricum e culpă comună!”
    – Atenție: fără să cerceteze, fără să analizeze, fără schiță, fără nimic. E vinovați „la grămadă”, ca la loterie: doi intrați pe ușă = doi de jumulit.
  3. „Eu ies din program în câteva minute, nu mai am timp de voi, veniți în altă zi!”
    – Justiție la program scurt. Dacă nu te încadrezi în orarul lui de nervi, ghinion: vii când e mai puțin deranjat. Legea se aplică până fix la ora la care îi sare lui muștarul.
  4. Colegii: coate, râsete, bârfe
    – Ceilalți polițiști din birou? Nu reacționează, nu intervin, nu-l temperează. Fac ce știe mai bine Grădinița de cadre: se uită, își dau coate, râd, comentează. Instituția nu corectează abuzul, îl savurează.

Jurământ cu minus: „Apăr cetățeanul… când nu mă stresează”

Cineva spunea, pe bună dreptate, că acest „domn agent” pare să-și fi luat jurământul invers. Când au jurat ceilalți:

„Voi respecta Constituția, legile țării și voi servi cetățenii…”

el probabil a înțeles:

„Voi respecta programul meu, nervii mei și voi servi liniștea mea personală…”

– Cetățeanul nu e parte vătămată, e deranj.
– Victimele nu sunt protejate, sunt muștruluite.
– Legea nu e instrument, e pretext să mai dai niște amenzi la kilogram.

Dacă n-ar fi de râs, ar fi de plâns. Dar fiind IPJ Prahova, suntem deja în zona de stand-up tragic.

„Nu-i ziceți pe nume, că l-a luat șeful la 11 metri”: gluma care spune tot

Din ce povestesc colegii:

  • șeful l-ar fi „luat la 11 metri” pe polițistul cu jurământul invers;
  • cineva a comentat, cu umor amar, că se mută din sistem „când ajunge ăsta ofițer” – adică niciodată, cât e el acolo.

În traducere liberă:
Și în interior sunt oameni care văd grotescul situației, dar sistemul îl ține bine-mersi în serviciu, la contact direct cu cetățeanul.

„Polițistul cu jurământul invers” arată perfect cum arată Grădinița de cadre:
– abuzul devine reflex,
– nervii devin procedură,
– lipsa de chef devine criteriu de soluționare.

IPJ Prahova, sezonul „Nervosul aplică legea după chef”

După polițistul cu berea în gang, după nervosul cu geam spart, după instructorul cu 0,25 alcool în aerul expirat, avem acum un nou tip de produs de serie:

Polițistul cu jurământul invers, care:

  • ceartă o fată tânără pentru că „îndrăznește” să circule cu mașina pe o stradă publică;
  • decide „culpa comună” înainte să audă faptele, că așa îi convine;
  • amenință cu amenzi doar pentru că cetățenii… deschid gura;
  • taie scurt: „ies din program, nu mai am timp de voi, veniți în altă zi”.

Grădinița asta nu mai produce „cadre”. Produce motivație pentru instanță și material pentru pamflete.

Concluzie: în Prahova, cetățeanul e vinovat că există, șoferul că circulă, iar polițistul doar că n-a plecat acasă

Episodul XXII din „Grădinița de cadre – IPJ Prahova” confirmă ce știam deja:

  • nu contează cum s-a produs accidentul;
  • nu contează că șoferii încearcă să urmeze procedura legală;
  • contează doar dacă polițistul e în toane bune și dacă i-ai intrat în birou cu cinci minute înainte să iasă el din program.

În Republica Prahova,
– polițistul cu berea pe gang îți face morală despre siguranță rutieră,
– nervosul cu geamul spart îți dă lecții de echilibru,
– iar polițistul cu jurământul invers îți explică, nervos, că tu ești problema pentru că… ai venit la poliție.

Serialul continuă. Din păcate, și aceștia tot cu arma la brâu și ștampila pe birou rămân. Noi rămânem, deocamdată, cu pamfletul. Ei – cu puterea. Deocamdată. Vom reveni. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Republica Zeroizaților. Haita de la Interne și statul paralel cu neuronii

Publicat

pe

De

Haita de la Interne: nici curaj, nici prostie – doar tupeu organizat

Există o întrebare cu care îți bați capul degeaba dacă încă mai crezi în povești cu „instituții ale statului”:
Cum naiba are curaj un funcționar să semneze, cu pixul tremurând doar de plictiseală, un act vădit nelegal?
Cum îndrăznește o instituție să ignore, cu o seninătate bolnăvicioasă, o decizie a Înaltei Curți sau a Curții Constituționale, de parcă ar rupe o chitanță veche?

Și totuși, sistemul merge șnur. Răzvan Grecu, contabilul-șef de la MAI – specialist în pagubit zeci de mii de polițiști și cadre militare, activi și în rezervă – trăiește bine-mersi, nedus de grijă și neclintit de lege. Ioana Dorobanțu, imputernicită cu tupeu nelimitat din 2017 încoace, calcă totul în picioare cu o constanță demnă de manualele de abuz. Georgian Drăgan, purtătorul de vorbe (nu de cuvânt) al MAI și IGPR, se plimbă cu gradele de „chestor” atârnate ca o palmă zilnică dată tuturor polițiștilor care chiar fac muncă de poliție, nu stand-up comedy instituțională.

Sindicatul Diamantul dezvăluie acest tablou grotesc: nu suntem în fața unor „derapaje”, ci în fața unei coregrafii bine puse la punct. Nimeni nu riscă, toți știu ce fac. Nu vorbim nici de curaj, nici de ignoranță. Vorbim de o raționalitate rece, cinică și absolut străină de ideea de lege. Ei nu sunt nebuni. Sunt doar foarte calculați.

Statul paralel policentric: nu creier unic, ci metastaze multiple

Mitologia confortabilă ne spune că există un „stat paralel” cu un singur cap, un singur creier malefic care trage toate sforile. Fals liniștitor. Realitatea e mai urâtă: nu avem un monstru, ci o colonie de paraziți.

Fiecare „elită” are bucata ei de carne:

  • elita din Ministerul de Interne
  • elita din Parchet
  • elita din judecătorii
  • elita clasei politice

Între ele – tuneluri subterane, prietenii vechi, dosare reciproce, soții, fini, cumetri. Nu e un „ordin de sus”, e mai rău: o înțelegere tăcută. Se acoperă și se legitimează reciproc. Azi te salvez eu, mâine mă salvezi tu. Haita nu are șef unic. Are multe stomacuri.

Constituția României, la articolul 2 (pe care acești domni par să-l fi folosit doar pe post de tapet), spune clar: suveranitatea aparține poporului, care o exercită prin reprezentanți aleși sau prin referendum. Și adaugă: „Nici un grup și nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.”

Exact asta face această rețea de „elite”: capturează pârghiile statului și exercită puterea în nume propriu, fără mandat popular. Ce numesc sociologii „sistema” este, în limbaj constituțional, o uzurpare a suveranității. Nu cu tancuri în piață, ci cu pixuri prin birouri, cu ștampile, cu „se respinge”, cu „nu sunt fonduri”, cu „nu sunteți în situația prevăzută de lege”.

Sistema, krugovaia poruka și sindromul „cine pe cine acoperă”

Sociologul Alena Ledeneva a botezat acest mecanism sistema: țesătura invizibilă de loialități, favoruri, acoperiri reciproce. A readus în discuție un concept vechi rusesc: krugovaia poruka – „chezășia circulară”. Toți sunt vulnerabili împreună, de aceea se vor acoperi până la capăt.

Economiștii Douglass North, John Wallis și Barry Weingast i-au spus „ordine cu acces limitat”: o coaliție de elite își împarte rentele, posturile, privilegiile și închide ușa în nas tuturor celorlalți. Sistemul rămâne stabil pentru că fiecare grup are interesul să-l protejeze pe celălalt.

C. Wright Mills a vorbit, cu jumătate de secol înainte, despre „elita puterii”: mai multe sfere – politică, militară, economică – care se întrepătrund, cu granițe moi și interese comune.

Toate aceste concepte pompoase se traduc simplu în România:
– Nu contează ce scrie în lege. Contează cine îți ridică telefonul.
– Nu contează ce-ai pățit. Contează la cine ești „omul”.
– Nu contează adevărul. Contează „cine pe cine acoperă”.

Statul particularist: legea e pentru fraieri, excepția e pentru gașcă

Alina Mungiu-Pippidi a plantat bisturiul fix unde doare: opoziția dintre stat universalist și stat particularist.

  • Statul universalist aplică aceeași regulă tuturor.
  • Statul particularist împarte dreptatea, funcțiile, banii și impunitatea în funcție de rang și relații.

În România, regula de aur e: nu întrebi „ce spune legea?”, ci „cine e în spatele lui?”. Din momentul în care înțelegi asta, „misterul” abuzurilor dispare. Totul devine previzibil.

Cine încalcă legea din interiorul unei elite o face convins că alții, din alte elite, îl vor proteja. Nu e nebunie. E un excelent calcul de haită. Abuzul nu e o anomalie a sistemului – e modul lui normal de funcționare. Îi spui „stat de drept” la televizor și „stat de dreptul prietenilor” la ședință internă.

Dublul limbaj: în față lege, în spate combinație

Aici intrăm pe terenul pe care Dostoievski și Berdiaev l-au numit „natura duală”: două fețe ale aceluiași monstru.

  • Fața oficială: legalitate, transparență, „dialog social”, „comunicare instituțională”.
  • Fața reală: telefoane, intervenții, dosare la sertar, licitații trucate, numiri „de încredere”.

Cetățeanul primește:

  • răspunsuri politicoase de trei rânduri care nu spun nimic
  • semnături „pentru”, ca să nu știm niciodată cine răspunde
  • comisii secrete, cu membri invizibili

Realitatea se rezolvă „în spate”, în timp ce fața formală își recită poeziile cu „respectarea cadrului legal în vigoare”. Se vorbește în română cu tine, dar deciziile se iau în dialectul „hai, mă, că e de-al nostru”.

Banalitatea răului mic: Eichmann cu ștampilă de România

Hannah Arendt, urmărind la Ierusalim procesul lui Adolf Eichmann, a scris despre „banalitatea răului”: răul nu are mereu coarne și mustață, de cele mai multe ori poartă costum, stă la birou, semnează și pleacă la masă. Nu e un monstru, e un birocrat.

Fără să comparăm proporțiile istorice, mecanismul moral e același:
– Funcționarul care semnează o respingere nemotivată nu se vede ticălos. Se vede „om corect”, „în litera legii”.
– Șeful care ignoră o decizie CCR nu se vede abuzator. Se vede „responsabil”.
– Purătorul de vorbe care minte public nu se vede slugă. Se vede „profesionist”.

Arendt ne arată cum conștiința este externalizată: „Eu doar aplic proceduri.” Așa se naște omul zeroizat: golit de judecată morală, redus la flux de documente. Și, când sistemul simte că începe să-și pună întrebări, îl „re-zeroizează”: îl schimbă, îl mută, îl recompensează, îl șantajează. Orice, numai să înceteze să gândească.

De la iobag la robot la funcționar zeroizat

Limba a văzut de mult acest declin:

  1. În feudalism am avut robota: munca silnică a iobagului. De aici și „rob”.
  2. În epoca industrială, Karel Čapek inventează robotul: creat să muncească fără voință, „omul-uneltă”.
  3. În epoca digitală, am inventat verbul „a zeroiza”: a șterge memoria, a face dintr-un dispozitiv o carcasă fără conținut.

Iobagul, robotul, dispozitivul zeroizat: aceeași tragedie, alt ambalaj. Omul care încetează să mai fie subiect și devine instrument. În România, acest „instrument” are ștampilă, semnătură „pentru”, spor de condiții vătămătoare și împrumut la C.A.R.

Soljenițîn și haita: violența măruntă are nevoie de minciuni mari

Aleksandr Soljenițîn, în manifestul scris chiar în ziua arestării sale – „Să nu trăim în minciună” – a dat schema simplă:

  • Violența are nevoie de minciună ca să se justifice.
  • Minciuna are nevoie de violență ca să reziste.

Veriga slabă este minciuna, pentru că nu are substanță proprie. Trăiește doar cât timp fiecare dintre noi o ține în viață:

  • semnând ce nu credem
  • tăcând când știm că e fals
  • participând la ritualuri pe care le disprețuim

Soljenițîn nu cere eroism. Cere minimul decent: să nu participi personal la minciună. Nu poți să strigi adevărul în piață? Bine. Dar poți, măcar, să nu contrasemnezi falsul, să nu-l repeți, să nu-l aplauzi.

Haita de la Interne, haita politică, haita magistraturii trăiesc din altceva decât tupeul lor: trăiesc din complicitatea noastră. Din „asta e”, „la ce bun?”, „lasă, că nu schimb eu lumea”.

Transparența: numele juridic al refuzului de a mai fi prostul de serviciu

Tradus în limbaj administrativ, principiul lui Soljenițîn devine „transparență”:

  • Ceri răspuns motivat, nu vrăjeală.
  • Ceri numele celui care semnează și temeiul legal al semnăturii.
  • Ceri componența comisiilor, criteriile de selecție, documentele.

Legea 544/2001, dreptul de petiționare, contenciosul administrativ – toate aceste pârghii legale sunt armele mici, dar reale, prin care poți refuza să fii figurant în piesa lor. Fiecare solicitare înregistrată, fiecare contestație, fiecare acțiune în instanță este un „nu” spus minciunii instituționale.

Nu e eroism spectacular. E refuzul de a legitima falsul cu propria tăcere. Și, încet-încet, este o formă prin care poporul își reia, bucățică cu bucățică, suveranitatea furată de haita care o exercită acum „în nume propriu”.

Singurătatea, aliata haitei. Comunitatea, spaima lor

Atât Arendt, cât și Soljenițîn au înțeles un lucru: omul singur e pradă ușoară. Omul împreună cu alții devine problemă.

  • Un funcționar singur rezistent e zdrobit.
  • O grupare de funcționari care refuză minciuna schimbă raportul de forțe.
  • Un polițist singur e strivit de haita gradaților obedienți. O comunitate de polițiști care întreabă, contestă, acționează legal – asta deja îi sperie.

Dacă vezi în jurul tău haita răului – fie ea din MAI, din IGPR, din Parchet, din instanțe, din politică – nu te arunca singur cu pieptul în ea. Caută-i pe cei care deja se opun, cum face, de pildă, Sindicatul Diamantul în zona MAI, și alătură-te lor. Din acel moment, refuzul de a minți nu mai e un gest solitar, ci o forță organizată.

Republica complicității: nu au nevoie să-i iubim, le ajunge să tăcem

Rețeaua nu trăiește din admirația noastră. Trăiește din inerția noastră:

  • din semnătura dată „ca să scap”
  • din tăcerea „ca să nu mă pun rău”
  • din „lasă, că așa a fost mereu”

În clipa în care destui oameni încetează să o mai susțină, ea nu cade spectaculos. Se topește. I se retrage unica resursă reală: complicitatea. Haita nu dispare printr-un mare „proces al istoriei”, ci printr-un milion de mici refuzuri zilnice.

Nu ți se cere să fii erou. Ți se cere să nu fii zeroizat. Să nu semnezi tu însuți falsul. Să nu mai ridici din umeri când îți fură legea de sub nas. Să întrebi, să ceri, să contești.

Statul paralel policentric, această combinație de contabili creativi, purtători de palavre și șefi plantați pe criteriul „al cui e”, va exista exact atât cât o hrănim. Se oprește nu când termină ei, ci când începem noi.

Și, ca toate lucrurile serioase, nu începe „cândva”. Începe cu fiecare dintre noi. Astăzi. (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Polițistul cu o bere-n plus și un neuron în minus – Cazul Lăpădatu Lucian, spaima mall-ului și a gangului de la Poliția Ploiești – Grădinița de cadre – IPJ Prahova (XXI)

Publicat

pe

De

Grădinița de cadre lovește iar: după bețivul-instructor, apare „rutieristul cu nervii la geam”

După episoadele în care Incisiv de Prahova a prezentat agenți beți puși să facă instructaj de etică și dosare penale pierdute pe bandă rulantă, vine „promoția nouă” din Grădinița de cadre – IPJ Prahova: agentul Lăpădatu Lucian, șmecher de Brazi, vedetă la Biroul Rutier Ploiești, cu nervii varză, geamurile sparte și bunul-simț dispărut complet din dotare.

Dacă în episoadele anterioare (vezi cazul agentului prins cu 0,25 mg/l alcool în aerul expirat în timpul serviciului) vorbeam de bețivi protejați și dosare îngropate, acum avem un personaj care bifează alt nivel: agresivitate, instabilitate, circ în public, combinații pentru rude și „hidratare” cu bere înainte de schimb„Nervosul din Brazi”: geam spart, tendoane tăiate, polițist păstrat la birou din milă

Agentul Lăpădatu Lucian, rutierist de Ploiești și „smecher al comunei Brazi”, are – spun sursele – probleme serioase „la mansardă”. Nu e doar conflictual cu colegii de la Biroul Rutier Ploiești, ci și în comuna lui: altercații cu vecini, foști prieteni, săteni.

Profilul, pe scurt:

  • înalt, bine clădit fizic, doar că mintea nu ține pasul cu mușchii;
  • are înclinații spre bătaie, sare la scandal ca la încălzire;
  • e considerat „nebun” chiar de colegi, care se feresc să lucreze cu el.

Acum aproximativ trei ani, la domiciliul din Brazi, într-o nouă criză de nervi pe fondul unor probleme cu mama sa, își pierde iar controlul:

  • sparge un geam în casă cu mâna dreaptă;
  • își taie tendoanele, mâna dreaptă ajunge praf;
  • e la un pas să fie dat afară din poliție pentru necorespundere fizică.

Doar „inima bună” a fostului său șef, Drăghici Laurențiu, îl ține în sistem:

  • este tras pe linie moartă la birou, mută hârtii timp de aproape un an, până își revine cât de cât;
  • ulterior revine în stradă, dar colegii refuză să iasă cu el în teren:
    • nu poate încătușa eficient;
    • nu poate imobiliza un suspect cum trebuie;
    • nu poate folosi corect armamentul, dacă se întâmplă ceva grav;
    • unii spun că până și să urineze are probleme, atât de „praf” e mâna dreaptă.

Într-o lume normală, episodul ăsta ar fi fost un semnal de alarmă: omul se tratează, se ține la distanță de misiuni operative, se reanalizează aptitudinile psihice și fizice. În „grădinița de cadre” de la IPJ Prahova, însă, nicio lecție nu e învățată. Lăpădatu revine la vechile obiceiuri.

Mall Ploiești Blejoi: „clientul polițist” – poartă o lună adidașii și vine să-i dea retur cu scandal

Anul 2023. Decor: mall-ul din zona Ploiești – Blejoi. Actor principal: agentul rutier Lăpădatu Lucian, însoțit de prietenă.

Scenariul:

  • cumpără o pereche de adidași;
  • îi poartă o lună întreagă;
  • după care se întoarce victimizat la magazin, să-i returneze, ca și cum i-ar fi luat ieri și i-ar fi ținut în vitrină.

Angajații magazinului refuză – logic și legal. Atunci începe spectacolul:

  • se folosește de calitatea de polițist;
  • scoate telefonul și începe să filmeze;
  • urlă prin magazin că angajații „fură clienții”;
  • îndeamnă oamenii să nu mai cumpere de acolo.

Circ și panaramă, marca „rutieristul cu tupeu”.

Angajații mall-ului sună la poliție. Când sosesc colegii… surpriză:

  • află că scandalagiul este chiar colegul lor de la Rutieră.

Dar Lăpădatu nu se temperează, dimpotrivă:

  • devine violent verbal și/sau fizic, după relatările surselor;
  • primește amenzi;
  • se calmează abia după ce i se spune clar că urmează să fie încătușat dacă nu încetează.

Cronica rușinii continuă:

  • contestă amenda – și pierde;
  • nu pare să piardă însă și rușinea, aia era oricum demult dispărută;
  • ca bonus de caracter, își reclamă propriii colegi care au intervenit la fața locului.

Pe scurt: creier 0, orgoliu infinit.

Berea „de gang” înainte de schimb: când polițistul își face încălzirea la cutia rece

Pe lângă tot acest „palmares”, agentul Lăpădatu Lucian are, spun sursele, un obicei extrem de periculos:

  • înainte să intre în schimbul II, „obosit” fiind, își face pofta cu o bere la doză, rece,
  • locul preferat: gangul către parcarea Poliției municipiului Ploiești – ferit, dosit, să nu deranjăm imaginea instituției.

Evident, nu-l va opri în trafic colegul de la schimbul III din același birou, nu? Așa se construiește, în timp, rețeta pentru titlul clasic de tragedie:
„Polițist beat a omorât în trafic pe cineva”.
Doar că, până atunci, toți se fac că nu văd.

Avertismentul e simplu:

  • azi e „doar” bere pe gang;
  • mâine poate fi un accident cu victime;
  • și atunci vor curge comunicatele cu „regretăm profund, vom face anchetă, nu reprezintă instituția”.

Ruda de la Păulești: când „dreptatea” se încearcă întâi pe pile și abia apoi în instanță

Nici capitolul „favoruri pentru rude” nu lipsește din fișa postului neoficială a lui Lăpădatu Lucian.

Acum câteva luni, în comuna Păulești:

  • unei rude de-a lui îi este reținut permisul de conducere, pe corecte, de către polițiști;
  • agentul Lăpădatu intervine pentru „ajutorarea” familiei, punând presiune pe colegi;
  • polițiștii din teren nu cedează, tratează cazul ca pe unul normal, fără „pile și intervenții”;
  • rezultatul: Lăpădatu ajunge reclamat pe la BCI, spun sursele, pentru tentativa sa de influențare.

Ruda, după ce „soluția cu relații” eșuează, nu mai are ce face:

  • face ce trebuia să facă de la început, ca orice cetățean normal: contestă procesul-verbal în instanță.

Adică fix drumul legal, cel pe care Lăpădatu, ca polițist, ar fi trebuit să-l recomande din start, nu să încerce mai întâi varianta „rezolvăm noi, între ai noștri”.

IPJ Prahova – protecție, nervi, bere și scandal: manual de „așa NU”

În serialul „Grădinița de cadre – IPJ Prahova”, documentat public de Incisiv de Prahova, îl aveam deja pe:

  • agentul prins cu 0,25 mg/l alcool în aerul expirat, care făcea instructaj colegilor despre reguli;
  • recidiviști beți trimiși acasă „să se liniștească”;
  • protejați cu rude „pe sus” prin IGPR;
  • agenți cu dosare penale pentru neglijență în serviciu, care nu pățesc nimic.

Acum, în episodul XXI, Lăpădatu Lucian completează perfect tabloul:

  • agresiv și instabil, cu crize de nervi până la geam spart și tendoane tăiate;
  • colegii se tem să iasă cu el în teren, îl consideră un pericol și pentru ei, și pentru cetățeni;
  • face circ într-un mall, se folosește de calitatea de polițist pentru a intimida personalul;
  • devine violent, primește amenzi, apoi își reclamă propriile echipaje;
  • își face „încălzirea” cu bere, în gangul dinspre parcarea Poliției Ploiești;
  • încearcă să intervină pentru o rudă lăsată fără permis la Păulești, ajungând reclamat la BCI.

Concluzie: Grădinița crește, dar cadrele nu se maturizează

IPJ Prahova, așa cum reiese din dezvăluirile repetate publicate de Incisiv de Prahova, arată ca un loc unde:

  • nervosul, bețivul, porcarul și șmecherul cu rude sunt ținuți în sistem;
  • frații „de sus” și „pilele din birou” cântăresc mai mult decât evaluările psihologice și aptitudinile fizice;
  • imaginea instituției se apără pe hârtie, nu și în realitate.

„Grădinița de cadre – IPJ Prahova (XXI)” mai adaugă un personaj în galeria rușinii: polițistul cu berea în gang, cu adidașii purtați o lună și returnați cu scandal și cu nervii la geam.

Restul – e doar o chestiune de timp până când, dacă nimeni nu oprește caricatura asta de management, vom citi ceea ce azi pare o „previziune cinică”:
„Polițist beat a omorât în trafic pe cineva.”

Serialul nu se oprește aici. Din păcate, nici personajele Vom reveni. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv11 ore ago

Grădinița de cadre – IPJ Prahova (XXII): Polițistul cu jurământul invers și șoferii vinovați că… circulă

Berea pe gang, nervii la geam și adidașii purtați o lună În episodul trecut din „Grădinița de cadre – IPJ...

Exclusiv11 ore ago

Republica Zeroizaților. Haita de la Interne și statul paralel cu neuronii

Haita de la Interne: nici curaj, nici prostie – doar tupeu organizat Există o întrebare cu care îți bați capul...

Exclusivo zi ago

Polițistul cu o bere-n plus și un neuron în minus – Cazul Lăpădatu Lucian, spaima mall-ului și a gangului de la Poliția Ploiești – Grădinița de cadre – IPJ Prahova (XXI)

Grădinița de cadre lovește iar: după bețivul-instructor, apare „rutieristul cu nervii la geam” După episoadele în care Incisiv de Prahova...

Exclusiv2 zile ago

Republica Butoiului Roșu: cum se recicla „pe persoană fizică” gunoiul de aur al Coca-Cola Ploiești

DICTATURA DE FABRICĂ ȘI COMOARA DIN GUNOI După ultimele investigații prezentate cu ajutorul angajaților care nu mai suportă dictatura și...

Exclusiv2 zile ago

Hipodromul Ploiești – de la „Ținutul Vinului” la „Ținutul Dopajului Penal”. Când regulamentul strigă „sesizați Parchetul!”, iar caii strigă „ajutor!”

„Experiențe pentru toată familia”: popcorn în tribune, dopaj și plângeri penale în culise În pliantele lucioase din proiectul turistic „Prahova...

Exclusiv2 zile ago

Republica imputerniciților: „Sandu pompieru”, Ioana „campioana” și Minoiu – Brigada specială de călcat legea în picioare din M.A.I

OPERATIUNEA „ZBORUL LUI SANDU POMPIERU”: CINE-L SUPĂRĂ PE ARAFAT, ATERIZEAZĂ ÎN POALA IOANEI Potrivit cunoscătorilor, chestorul Aurel Sandu, zis și...

Exclusiv3 zile ago

Poduri peste frontiere: Cum au dărâmat elevii de la „Spiru Haret” Ploiești zidurile prejudecăților prin proiectul „We Are All One”

Într-o lume tot mai fragmentată, în care diversitatea este adesea privită cu reticență, o inițiativă pedagogică de avangardă a demonstrat...

Exclusiv3 zile ago

O nouă eră în penitenciare: când directorul „educă” cu palmele și psihologul face terapie de mușamalizare

Un penitenciar model: bătaie ca la ușa cortului, cu ștampilă de stat Într-un colț de Românie botezat Penitenciarul Baia Mare,...

Exclusiv4 zile ago

Grădinița de cadre – IPJ Prahova (XX): când „instructorul de etică” are 0,25 la etilotest

În serialul „Grădinița de cadre – IPJ Prahova”, documentat public de Incisiv de Prahova (aici), episodul cu agentul Ioniță Bogdan...

Exclusiv4 zile ago

IPJ Prahova si maneliadă la lege: cum dictează clanurile codul penal în centrul Ploieștiului

Centrul Ploieștiului, cedat oficial: trotuar de clan, lege de mucava În timp ce primăria vinde pliante lucioase cu „zonă civilizată”,...

Exclusiv4 zile ago

Marele Premiu de Trap al României: „Fugi de antidoping și ia trofeul!” Hipodromul Ploiești, din „Ținutul Vvnului” în „Ținutul dopajului protejat”

„Experiențe pentru toată familia”: popcorn în tribune, dopaj în culise În broșurile proiectului turistic „Prahova Tips & Tricks – De...

Exclusiv4 zile ago

Cutremur cu magnitudinea CCR în MAI: trei polițiști, cinci articole „detonate” și un sindicat cu fitilul aprins

Trei polițiști, un minister și un mănunchi de bombe juridice În ultimul an, trei nume au început să bântuie, juridic...

Exclusiv4 zile ago

Azile, voturi și ipocrizie: cum se înghesuie politicienii la poze cu victime, nu la responsabilitate

Când dosarul penal devine decor de campanie În ultimele zile, scena politică românească arată ca o licitație de cinism: cine...

Exclusiv4 zile ago

Cum face IPJ Olt economie la litru de benzină: taie din drepturi, nu din prostie

Când litera legii e clară, dar mințile „specialiștilor” sunt aburite Politicile Ministerului Afacerilor Interne, așa cum sunt ele „traduse” către...

Exclusiv4 zile ago

Hipodromul de Ploiești: „Tips & Tricks” despre cum să fugi mai repede de antidoping

De la „Ținutul Vinului” la „Ținutul Dopajului” Proiectul turistic „Prahova Tips & Tricks – De la oraș la podgorie: Ploiești...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv