Exclusiv
Banchetul putrefacției medicale: Oprea, whatsApp și rețeta secretă a corupției garantate de stat (cu sare din partea casei!)
În peisajul pitoresc al României, unde moralitatea e un accesoriu facultativ, iar responsabilitatea o glumă proastă, un nume răsare, constant, din mormanele de ilegalități: Radu Oprea. Senator PSD, fost ministru, actual Secretar General al Guvernului – un adevărat „maestru al nenorocirilor”, un „om de teflon” care, ajutat de o armată de complici tăcuți și de un sistem putred, alunecă elegant de pe orice acuzație. Ceea ce Incisiv de Prahova a șușotit, urlat și demonstrat cu dovezi fierbinți, a primit acum ștampilă oficială de la cel mai înalt nivel: Consiliul Concurenței a confirmat existența unui cartel mafiot pe piața deșeurilor medicale! Același Oprea care, la început de martie, ne „îndulcea” cu mărțișoare cu sare de la Salrom, ar fi putut la fel de bine să ne vândă iluzii despre sănătate, în timp ce nația se îneca într-un munte de gunoi toxic, gestionat de o rețea oficializată, acum demascată în toată splendoarea-i putredă.

WhatsApp-ul morții: Când chat-ul de grup dictează politica sanitară!
Decizia nr. 100 din 15.04.2025 a Consiliului Concurenței nu este doar un document; este o epopee a cinismului, un roman de groază birocratic. Negru pe alb, avem confirmarea oficială a faptului că firme precum Stericycle România SRL (acum Sterileco SRL), Mondeco SRL, AKSD România SRL, Eco Fire Sistems SRL și Bio Hazard SRL (conform Deciziei Consiliului Concurenței, paragraful 406) și-au împărțit prada ca niște hiene la o carcasă națională. Nu zvonuri, nu presupuneri, ci documente oficiale care vorbesc despre „înțelegeri” și „practici concertate” pentru împărțirea pieței, tratate ca „înțelegeri anticoncurențiale” (Decizia Consiliului Concurenței, paragraful 409).
Și culmea nonșalanței? Dovezile au fost culese inclusiv de pe… WhatsApp! Căci ce poate fi mai savuros (sau tragic-comic) decât să vezi cum deciziile care afectează sănătatea publică se iau la o „cafea” sau printr-un mesaj laconic?
Să recapitulăm câteva „perle” din comunicarea cartelului, așa cum reiese din Decizia Consiliului Concurenței:
- „Nu uita de GL…”: Un mesaj scurt, dar cu o greutate specifică uriașă. Sandu Popescu de la Eco Fire îi reamintea lui Andrei Nestor (Stericycle) de „GL” (Galați), iar ulterior Eco Fire a câștigat licitația publică de acolo (Decizia Consiliului Concurenței, paragraful 276). Coordonare pură, directă și extrem de rentabilă.
- „Voi SRCL participați la CT!!!???” și „Tine cont ca nu mi doresc Buc…”: O capodoperă a negocierii teritoriale. Eco Fire îi „avertiza” pe cei de la Stericycle să nu intre pe piața Constanței („CT”), în schimbul promisiunii de a nu-i deranja în București („Buc”). După această „negociere” discretă, Eco Fire a și câștigat licitația în Constanța (Decizia Consiliului Concurenței, paragrafele 262, 266-267, 270). Un exemplu clar de „împărțire de piață” ca la ușa cortului.
- „Intenționăm o vizita in Buc joi/vineri” / „Și gândeam la o cafea…”: Mesaje prin care membrii cartelului stabileau întâlniri „informale” pentru a coordona acțiunile, masquerând astfel înțelegerile ilegale sub aparența unor discuții de afaceri (Decizia Consiliului Concurenței, paragraful 271).
Stericycle, conștientă de imoralitatea (și ilegalitatea) situației, a încercat să pară „curată” prin declarații repetate despre respectarea „principiului pieței libere” și evitarea discuțiilor anticoncurențiale, în timp ce Eco Fire continua să acționeze conform vechilor obiceiuri (Decizia Consiliului Concurenței, paragraful 277). Însă, adevărul iese mereu la suprafață.
Asociația „orietenilor” deșeurilor: ARPIDP, clubul select al mizeriei curate!
Un alt element crucial în consolidarea acestei caracatițe a fost Asociația Română pentru Incinerarea Deșeurilor Periculoase (ARPIDP). Înființată cu nobile scopuri de „promovare a metodelor de tratare și eliminare a deșeurilor periculoase” (Decizia Consiliului Concurenței, paragraful 235), ARPIDP a devenit, de fapt, un teren fertil pentru înțelegeri ilegale.
Tabel 1: Evoluția ARPIDP și consolidarea cartelului (2007-2022)
| An | Eveniment Cheie | Impact asupra pieței și cartelului | Sursa |
|---|---|---|---|
| 2007 | ARPIDP fondată de Eco Fire, Guardian SRL, IF Tehnologii, Iridex Group, Mondeco | O platformă potențială pentru coordonare sub masca „bunelor practici”, având ca scop „Promovarea metodelor de tratare și eliminare a deșeurilor periculoase” (Decizia CC, paragraf 235). | Decizia CC, paragraf 235 |
| 2015 | Stericycle aderă la ARPIDP (15.09.2015); Iridex și Guardian își pierd calitatea de membru; IF Tehnologii fuzionează cu Stericycle. | Consolidarea „clubului select” al marilor jucători; ARPIDP devine dominată de Eco Fire, Stericycle, Mondeco, transformând o asociație „de bune practici” într-un forum de coordonare a cartelului. (Decizia CC, paragrafele 234, 236, 237). | Decizia CC, paragrafele 234, 236, 237 |
| 2019 (Nov) | Stericycle și Mondeco depun cereri de clemență la Consiliul Concurenței (25.10.2019 și 25.11.2019). | Aceasta confirmă recunoașterea de către cartel a existenței înțelegerilor ilicite. | Decizia CC, paragraf 239 |
| 2020 (Ian.) | Eco Fire insistă să mențină ARPIDP activă, solicitând implicarea Stericycle și Mondeco. | Semn că ARPIDP era un instrument valoros pentru continuarea „cooperării”, chiar și după deschiderea investigației CC (Decizia CC, paragraf 259). | Decizia CC, paragraf 259 |
| 2022 | ARPIDP radiată. | Sfârșitul oficial al unei asociații cu rol controversat în cartel, dar nu și al practicilor anticoncurențiale. | Decizia CC, paragraf 238 |
Realizat în Exclusivitate de ziarul de investigații Incisiv de Prahova
Caracatița recunoaște: Când „voința comună” de a fura devine proba supremă!
Nu e nevoie de contracte semnate cu ștampilă, nici de jurăminte pe Constituție. Consiliul Concurenței (CC) ne luminează cu privire la modul în care funcționează un cartel: „Interdicțiile prevăzute de art. 5 alin. (1) din Legea concurenței şi de art. 101 alin. (1) din TFUE sunt formulate generic, astfel încât să acopere nu numai înțelegerile (contractuale sau de altă natură), ci şi orice alt tip de cooperare între întreprinderi, care restricționează sau ar putea restricționa concurența” (Decizia CC, paragraful 408). Ba chiar, „elementul esențial este existenţa unei convergențe a voinţei părţilor”, iar „nu este necesar ca înţelegerea să fie scrisă, nu sunt necesare formalităţi, stimulente, sancţiuni contractuale sau măsuri de implementare” (Decizia CC, paragrafele 418, 419).
Așadar, „voința comună” de a ne lăsa în mizerie și de a se îmbogăți pe spinarea noastră a fost suficientă!
Otopeni, oaza toxică: Când clienții sunt „cedați” ca la piață, cu „mulțumiri” din partea cartelului!
Dacă credeam că mesajele pe WhatsApp erau culmea, iată cum cartelul își transfera „activele” (adică, sănătatea noastră) cu eleganță și nonșalanță. Documentele CC dezvăluie o „cooperare” demnă de o rețea infracțională, exemplificată de cazul unui client din Otopeni, județul Ilfov.
În ianuarie-februarie 2013, doamna Mihaela Corciu de la Eco Fire trimite un mesaj către un client, doamna Cornelia Enache (Amethyst Radiotherapy), anunțând că nu mai pot continua contractul în aceleași condiții. Surpriză! Eco Fire o informează pe Stericycle (prin domnul Cosmin Mănăilă) despre client și îi solicită să preia negocierile, pentru ca acesta „să nu încheie un contract cu un alt prestator” (Decizia CC, paragrafele 222, 224, 229).
Stericycle, prin reprezentantul său, confirmă că se va ocupa de client, iar ulterior, solicită chiar confirmarea preluării pentru a putea transmite „mulțumiri concurentului Eco Fire” (Decizia CC, paragraful 230). Vorbim aici de „modul comun de înțelegere” prin care Eco Fire se concentra pe Constanța, iar Stericycle pe București (Decizia CC, paragraful 231). Un veritabil banchet al deșeurilor, unde clienții sunt tratați ca bucăți de carne la masa hoților!
Tabel 2: „Transferul de ioni” – Cazul Otopeni, ilustrație a „cooperării” cartelului (ianuarie-februarie 2013)
| Data | Acțiune Cheie | Actori Implicați | Semnificație conform CC | Sursa |
|---|---|---|---|---|
| 14.01.2013 | Eco Fire (Mihaela Corciu) anunță clientul (Amethyst Radiotherapy) despre încetarea contractului | Eco Fire, Amethyst Radiotherapy | Eco Fire își „eliberează” clientul pentru „transfer”. | Decizia CC, paragraf 222 |
| 16.01.2013 | Eco Fire (Mihaela Corciu) transmite e-mail către Stericycle (Cosmin Mănăilă) și Marina Albu | Eco Fire, Stericycle | Eco Fire solicită Stericycle să preia clientul Amethyst Radiotherapy, menționând „nu dorim sa ajunga la alt prestator”. | Decizia CC, paragraf 224 |
| 17.01.2013 – 01.02.2013 | Schimburi de emailuri interne Stericycle | Cosmin Mănăilă, Nicoleta Eftimie, Adrian Ciucașu, Monica Păun, Ana-Maria Baboi (Stericycle) | Stericycle confirmă preluarea clientului și solicită confirmări interne pentru a putea transmite „mulțumiri” către Eco Fire. | Decizia CC, paragrafele 225-227, 230 |
| Ian.-Feb. 2013 | Correspondența Eco Fire și Stericycle | Eco Fire, Stericycle | Confirmarea „înțelegerii” privind comportamentul pe piață: Eco Fire se concentrează pe Constanța, Stericycle pe București. | Decizia CC, paragraf 228, 231 |
Realizat în Exclusivitate de ziarul de investigații Incisiv de Prahova
Principiul proximității smecheriei: Când legea devine batjocură oficială!
Dacă credeam că „principiul proximității” era despre eficiență ecologică și reducerea costurilor de transport, ei bine, am fost naivi. Pentru operatorii noștri, acest principiu s-a transformat într-o mantie sub care și-au ascuns înțelegerile ilegale! O interpretare „non-concurențială” și profund incorectă a unei legi menite să ne protejeze, nu să ne otrăvească.
Consiliul Concurenței punctează că interpretarea operatorilor potrivit căreia „principiul proximității” implică concentrarea pe clienții din zona proprie este „neconcordanță cu principiul proximității descris în cadrul legal”, care se referă la locul de generare a deșeurilor, nu la stațiile de tratare ale operatorilor (Decizia CC, paragraf 246). Ba mai mult, chiar și Stericycle a recunoscut, în cererea sa de clemență, că, deși costurile de transport pentru clienții mici pot fi o justificare, pentru clienții mari, cu volume considerabile, „participarea ar fi fost fezabilă” și distanța nu ar fi împiedicat-o să concureze (Decizia CC, paragraf 247). Așadar, minciuna a fost demascată chiar de ei!
Oprea și parfumul de groapă de gunoi: „Maestrul” în fundalul toxic al corupției!
Și unde-i Radu Oprea în toată povestea asta, „maestrul nenorocirilor”, „politrucul de teflon” care ne ține prelegeri de istorie, comparând reducerile de personal cu numerele de la Auschwitz? Păi, stimabile Oprea, chiar dacă nu ești direct pe WhatsApp cu directorii, legăturile tale cu Mihail Ștefănescu, zis „Treflă”, partenerul tău de încredere în firme ca Eco Burn, sunt mai toxice decât un container cu deșeuri medicale. Căci știm acum că Eco Burn a fost absorbită de marele imperiu Stericycle! Adică, tentaculele mafiei ajung direct la prietenii apropiați ai „maestrului nenorocirilor”.
Nu-i de mirare că Oprea ne vindea sare pe mărțișor de la Salrom, o companie subordonată Ministerului Economiei, în timp ce sistemul de gestionare a deșeurilor medicale se prăbușea sub greutatea corupției și a înțelegerilor secrete. Indiferența față de siguranța publică de la ISCIR, transformată în afacere de familie, se reflectă acum, cu dovezi, în indiferența față de un domeniu vital pentru sănătatea nației.
Justiția, prețuri de mărunțiș: Amenzi ridicole pentru un dezastru național!
Consiliul Concurenței, prin paragrafele 409-412 ale Deciziei, subliniază că aceste înțelegeri reprezintă încălcări grave ale Legii concurenței (art. 5 alin. (1)) și ale Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene (art. 101 alin. (1)). Aceste practici de împărțire a pieței sunt considerate „restricții prin obiect”, ceea ce înseamnă că intenția anticoncurențială este suficientă, iar efectele negative asupra pieței sunt prezumate (Decizia CC, paragrafele 394, 397, 400, 402 din articolele anterioare, în contextul discuțiilor despre Mureș, dar aplicabile general). Amenzile aplicate, între 0,5% și 10% din cifra de afaceri, și declararea nulității acordurilor, ar trebui să fie descurajatoare.
Dar, așa cum am arătat, amenzile aplicate de Consiliul Concurenței – aproape 2,5 milioane lei pentru Eco Fire și peste 2,8 milioane lei pentru Sterileco – sunt un fleac! Un praf în ochii publicului, o glumă proastă față de profiturile colosale obținute prin trucarea licitațiilor și manipularea unei piețe întregi! În timp ce ei își umpleau buzunarele, spitalele noastre plăteau prețuri exorbitante, iar sănătatea noastră atârna la coșul de gunoi.
Aici, la Incisiv de Prahova, am promis că vom deconspira toate aceste interese meschine și absconse. Vom demasca „culoarele justiției” și „jurnaliștii implicați”, „funcționarii publici cu funcții de răspundere care au membri de familie în aceste firme”, „interesele ascunse dintre aceste societăți din gruparea de crimă organizată cu Coca-Cola” și alți actori, inclusiv oameni politici.
Alertă de febră: Oprea, scoate batista! Căldura abia incepe!
Stimate Radu Oprea, cum îți merge pulsul în aceste zile senine? Simți cum te iau dintr-odată niște valuri… de căldură? Nu cumva e de la… anticipare? Sau poate e doar o simplă transpirație nervoasă, o primă reacție la aerul curat care începe să circule? Noi, aici, la Redacția Incisiv de Prahova, nu ne putem abține să nu-ți confirmăm: ce a fost mai „rău” abia urmează!
Pregătește-te pentru sesiuni de lectură publică, organizate cu… foarte mare drag! Căci avem teancuri întregi de documente oficiale și zeci și zeci de conversații, culese cu migală, direct de pe… WhatsApp! Adică, fix de unde „mafia deșeurilor medicale” credea că se joacă la adăpost de ochii (și urechile) indiscrete!
Succes la… dormit! Vom Reveni! (Crsitina T.).
Va indrumam sa urmariti – o mica parte – din arhiva Incisiv de Prahova:
https://www.incisivdeprahova.ro/2024/03/08/martisoarele-ministrului-radu-oprea/
Exclusiv
Orchestra de lătrăi a Internelor: Cum se „fabrică” un spion rus când se clatină fotoliile din MAI
Într-o democrație care pute a epoleti nespălați, coincidențele nu sunt niciodată întâmplătoare, ci programate prin ordin de serviciu. Imediat ce un om decide să dea cu subsemnatul în fața presei despre putregaiul din Ministerul Afacerilor Interne (MAI), „divizia de presă cu buton” se activează mai rapid decât un radar în tufișuri. Subiectul de azi? Vitalie, „pericolul public” care s-a trezit brusc vedetă în gura presei înrolate politic.
Minunea de la Neamț: De la anonimat la „omul Moscovei” în 24 de ore
Până mai ieri, Vitalie era pentru marii „deontologi” de la București un nume anonim, pierdut prin hârțogăria sindicatului Diamantul. Dar, ce să vezi? A fost suficient ca omul să stea de vorbă cu jurnaliștii unui proiect documentar de anvergură despre corupția sistemică din MAI, pentru ca, a doua zi, să explodeze mămăliga mediatică. Potrivit liderului sindical Emil Pascuț, campania de decredibilizare a fost declanșată „ca prin minune”, exact când ecoul interviului încă mai răsună pe holurile ministerului.
Dintr-o dată, Vitalie nu mai este un polițist cu gura mare, ci un personaj sinistru: agent pro-rus, antieuropean și, cireașa de pe tortul incompetenței, posesor de spor de doctorat „necuvenit”. Este fascinant cum presa de casă a sistemului a căpătat brusc acest miros fin pentru „trădători”, fix după ce aceștia deschid gura despre mizeria de sub preșul MAI.
Broscuțele de la IPJ și dresorii de la DGPI: Cine trage sforile?
Emil Pascuț, de la Sindicatul Diamantul, nu se ferește de cuvinte și indică direct spre adevărații regizori ai acestui teatru ieftin. În timp ce micii complotiști de la IPJ Neamț sunt descriși drept niște „broscuțe mici” – creaturi care orăcăie neputincios la malul iazului, fără acces la butoanele mari ale presei mainstream – adevărata umbră pare să fie DGPI.
Se pare că băieții cu ochi albaștri nu-l urmăreau neapărat pe Vitalie, ci făceau pe „umbrele” pentru echipa de jurnaliști venită special de la București pentru interviu. Cum să le scape lor o asemenea „erezie”? Traseul a fost monitorizat, locația identificată, iar ordinul de „execuție mediatică” a plecat spre redacțiile care mănâncă din palma sistemului mai repede decât poți spune „deontologie”.
Doctoratul, ultima redută a „patrioților” cu epoleți
Este de-a dreptul comic să vezi cum aceleași instituții care mustesc de plagiate și doctorate luate la apelul bocancilor se indignează acum de un spor de doctorat. Când nu ai cu ce să-l legi pe un om care dă în vileag corupția, scoți de la naftalină vechea placă cu „agentul rus”. Este rețeta clasică de securism prăfuit, aplicată ori de câte ori cineva îndrăznește să strice liniștea „băieților deștepți” din Interne.
Conform dezvăluirilor lui Emil Pascuț, tot acest circ nu este decât un semn de disperare. Documentarul care stă să apară promite să zguduie din temelii structurile putrede ale MAI, iar lătratul disperat al „presei înrolate” nu face decât să confirme că lovitura a nimerit unde trebuie. Până la marea premieră, securiștii pot să latre în continuare la lună; în definitiv, e singura activitate la care au rămas cu adevărat competenți. (Cerasela N.).
Exclusiv
De la revoluția opaițului la „Patinoarul privat”: aceeași mână, aceeași schemă, alt tun pregătit în Ploiești
Schema „soacra fericită” – manual de îmbogățire la umbra Consiliului Local
În timp ce ploieșteanul de rând sare gropile și plătește facturi la căldură pentru calorifere reci, în culisele orașului se pregătește un nou record la proba „tun cu teren public”. Iar scenariul nu e nou, doar decorul se schimbă: ieri, un teren cedat generos pe numele soacrei; azi, ochii mari și umezi atintiți pe Patinoarul de la Sala Sporturilor.
Conform informațiilor și documentelor obtinute, povestea începe demult, în 2006, când un consilier local – ulterior senator, specializat în combinații – își făcea deja ucenicia la școala „Cum să pui laba pe terenuri publice fără să pară că ești tu”.
Pe ordinea de zi a ședinței Consiliului Local din 28 februarie 2006 apărea, aparent banal, un proiect privind concesionarea unui teren „în vederea extinderii unei construcții existente”. Nimic spectaculos, până vezi cine figura ca viitor beneficiar: soacra consilierului, doamna M.E., trecută frumos în acte ca și concesionar.
Desigur, pentru a nu da de bănuit, alesul nostru local s-a abținut de la vot. Elegant, „mâini curate”. Doar că, surpriză: când s-a ajuns la avizul de extindere a construcției, numele care apăreau erau ale lui A.M. și ale soției acestuia, G.M. Soacra a dispărut brusc din peisaj, ca un figurant care și-a făcut treaba și iese din cadru.
Mai târziu, după ani de „maturizare politică”, pe ordinea de zi răsare un alt proiect: terenul concesionat – același – urmează să fie vândut. Cui? Fix aceluiași A.M. Ciclul vieții în varianta imobiliară: de la soacră de vitrină la proprietar cu acte în regulă.
Patinoarul, noua pradă: cum se repetă „manevra” cu alt peisaj și aceiași actori
Fast forward în prezent. Fostul senator, campion la artificii administrative, nu mai e simplu beneficiar de extinderi, ci deja proprietar fericit de terenuri de tenis lângă Patinoarul de la Sala Sporturilor din Ploiești. Și, ca orice personaj care a prins gustul combinațiilor, nu se poate opri la fileu: acum țintește direct patinoarul.
Conform informațiilor obținute de Incisiv de Prahova, se pregătește o nouă „operă legislativă” în Consiliul Local: concesionarea Patinoarului, pe același principiu deja testat cu succes în trecut. Adică: azi concesiune pe numele „altcuiva”, mâine extindere, poimâine vânzare, iar la final proprietate privată obținută cu aer de legalitate și parfum de combinație.
Diferența? Atunci era soacra. Acum, terenurile de tenis de lângă patinoar sunt deja în buzunar, iar patinoarul e doar piesa lipsă din puzzle-ul imobiliar. Nu e nevoie de doctorat ca să înțelegi că se pregătește „rotunjirea” proprietății, cu tot cu gheață, vestiare și ce mai prinde pe lângă.
Consilierii de serviciu: cine va semna noul tun sub masca „dezvoltării”
Întrebarea care plutește acum prin aerul poluat al Ploieștiului nu este dacă se încearcă o nouă combinație, ci cine va pune semnătura pe ea din actualul Consiliu Local. Că schema e aceeași ca în 2006:
- teren public „identificat” ca fiind „nefolosit eficient”;
- o concesiune băgată pe ordinea de zi, eventual cu beneficiari care nu deranjează optic (soacre, firme de casă, paravane);
- abțineri pudice de la vot, pentru a bifa „moralitatea”;
- și, la final, transformarea concesiunii în proprietate, printr-un nou proiect de hotărâre, strecurat discret printre alte puncte plictisitoare.
Diferența e doar că, între timp, protagonistul a trecut prin toate rolurile: de la consilier local la senator, de la „om al orașului” la beneficiar constant al generozității cu terenuri publice. Iar acum, după ce a marcat terenurile de tenis, Patinoarul ar fi doar cireașa de pe tortul înghețat al intereselor personale.
Cine va fi consilierul „inspirat” care va semna și susține proiectul de concesionare a Patinoarului? Public, se va vorbi, ca de obicei, despre „dezvoltare”, „modernizare”, „valorizarea unui activ al municipiului”. În culise însă, rețeta e simplă: „îți știu promisiunile, știu cui servește proiectul, și știu cine numără terenurile”.
Ploieștiul – orașul unde legea se ocolește în cercuri perfecte
Gravitatea situației nu stă doar în faptul că un fost senator, cu istoric clar de terenuri obținute prin manevre cu soacre și concesiuni, își întinde acum tentaculele spre Patinoar. Problema reală este practica: ocolirea legii prin combinații „la limită”, în care litera legii este ciuntită până devine compatibilă cu interesul privat.
Incisiv de Prahova a mai documentat astfel de situații în care interesul public era folosit ca decor, în timp ce adevăratul beneficiar era deja știut dinainte de primul vot. Patinoarul de la Sala Sporturilor, în loc să fie modernizat transparent, cu respectarea legii și cu beneficii clare pentru comunitate, riscă să devină doar o altă poveste de spus la rubrica „Așa s-a mai furat un colț de oraș”.
Iar dacă în 2006 scenariul a funcționat, astăzi se mizează pe aceeași nepăsare a ploieșteanului obosit, care n-are timp să citească hotărâri de Consiliu Local, dar are timp să sară peste gropi și să plătească taxe pentru un oraș care se topește, bucată cu bucată, în buzunarele unora.
De la opaiț și gropi, la patinoar și tenis: aceeași „viziune” pentru Ploiești
Nu e întâmplător că protagonistul acestei noi afaceri imobiliare este același care a fost în centrul scandalurilor cu deșeuri, salubritate și războiul împotriva ecranelor LED, descrise pe larg de Incisiv de Prahova. Când nu poți administra un oraș, începi să-l „gestionezi” pe bucăți: un teren aici, un contract acolo, o concesiune mai încolo.
După ce a contribuit la transformarea Ploieștiului într-un depozit de gunoaie și într-un muzeu al panourilor ruginite, acum pare că vrea să-l transforme și într-un pol privat de agrement: tenis, patinoar, totul „în familie”. Orașul rămâne cu gropile, cu bezna și cu aerul irespirabil; „vizionarii” rămân cu terenurile.
„Vom reveni”: avertisment pentru cei care cred că tunurile se mai dau pe șest
Jocul pare clar, piesele sunt aproape toate la locul lor, iar tentativa de concesionare a Patinoarului din Ploiești miroase a manevră repetată, nu a proiect de interes public. Singura necunoscută: cine are curajul să își asume, cu semnătură, acest nou tun, știind că schema anterioară cu terenul concesionat soacrei și ajuns la A.M. este deja publică?
Incisiv de Prahova urmărește cu atenție acest subiect și a documentat cronologia primului teren, tocmai pentru ca ploieștenii să recunoască, din timp, când vechea „rețetă” este reîncălzită și servită ca „dezvoltare urbană”.
Până atunci, ploieșteanul e invitat să privească atent nu doar la gropi, opaițe și panouri ilegale, ci și la ordinea de zi a Consiliului Local. Pentru că, după cum s-a dovedit deja, în Ploiești nu doar gunoaiele dispar peste noapte, ci și terenurile publice.
Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
Prezidențiabilul pe trecerea de pietoni: când Fota parchează, legea trebuie să se dea la o parte
Baronul bordurii: fost consilier prezidențial, surprins în flagrant de… Codul Rutier
Dacă ai fost consilier al președintelui României și secretar de stat în Ministerul de Externe, în anumite minți pare că devii, prin miracol birocratic, superior Codului Rutier. Realitatea din mijlocul Bucureștiului l-a trezit însă brusc pe Iulian Fota: nu l-au aplaudat trecătorii, ci l-a amendat poliția, conform relatărilor Sindicatului Europol, care a făcut public incidentul.
Domnul Fota a parcat regulamentar doar față de propria importanță: fix pe trecerea de pietoni, în plin centrul capitalei. Pentru pietoni, pentru lege, pentru bun-simț – era, practic, un obstacol cu CV.
Circ la bordură: “Nu aveți minte!” – discursul unui fost înalt demnitar către un polițist rutier
În loc să își recunoască greșeala ca orice cetățean prins cu mașina aruncată pe zebră, prezidențiabilul de ocazie a ales varianta clasică a privilegiatului: scandal lângă autospeciala de poliție.
Potrivit celor relatate de Sindicatul Europol, Iulian Fota a produs un mic spectacol stradal, condimentat cu apostrofări la adresa polițiștilor rutieri, cărora le-a transmis, printre altele, că “nu au minte”.
Cu alte cuvinte, polițiștii au avut tupeul de a aplica legea în loc să facă plecăciuni la CV și să lase trecerea de pietoni la dispoziția ego-ului parcat neregulamentar.
Nesimțiții în uniformă: aplică legea și la VIP-uri! Inadmisibil!
Într-un exercițiu rar de normalitate, polițiștii rutieri au făcut exact ceea ce scrie în fișa postului: au tratat un fost consilier prezidențial exact ca pe un simplu șofer. Asta, desigur, este o ofensă majoră la adresa “statutului social”.
Sindicatul Europol remarcă, deloc ironic, că “nesimțiții de polițiști rutieri” nu mai țin cont de personalitățile din fața lor și aplică legea “la fel ca pentru orice alt cetățean”. Cum să nu te superi, dacă tot ce ai învățat o viață este că funcția scutește de amendă?
Final de reprezentație: 1.000 de lei amendă și 30 de zile fără permis
Epilogul acestui mic pamflet urban este mai puțin spectaculos pentru protagonist: pentru injuriile adresate polițiștilor și nerespectarea dispozițiilor agentului rutier, Iulian Fota a încasat o amendă de 1.000 de lei și a rămas 30 de zile fără permis de conducere, după cum a precizat Sindicatul Europol.
Adică exact ce ar păți și un muritor de rând care decide să transforme trecerea de pietoni în loc de parcare personal, iar polemica cu poliția în sport de weekend.
Morala: zebra nu e covor roșu, iar Codul Rutier nu citește CV-uri
Cazul Fota nu e doar o “banală contravenție”, ci oglinda unui reflex vechi: unii politicieni și foști demnitari cred că strada le aparține, iar polițistul rutier e decor, nu autoritate.
Iar când, din când în când, câte un agent “fără minte” își permite să aplice legea și la cei cu funcții trecute în curriculum, rezultatul e un mic circ la bordură. Diferența e că, de data aceasta, circul se termină cu proces-verbal, nu cu aplauze. (Cerasela N.).
-
Exclusivacum 5 zileFEUDA DIN JILAVA: SINDICATUL CARE NU APĂRĂ, CI ÎNGROAPĂ. CUM S-A TRANSFORMAT SNPP ÎN „COOPERATIVA” DE ȘANTAJ ȘI CURĂȚAT RAHATUL LUI „ROSSO”
-
Exclusivacum 4 zileIPJ PRAHOVA SI MIRACOLUL DE LA DRAJNA: CUM SĂ AI ZERO DOSARE, DAR MERITE DEOSEBITE ȘI RECOMPENSE DE ZIUA POLIȚIEI (I)
-
Exclusivacum 3 zileSINDICATUL SNPP – „FAMIGLIA” ȘI DINASTIA CĂTUȘELOR: Cum să fii umilit pe banii tăi sub sceptrul „Împărătesei” de la Jilava și al „Vătafului” de la Mărgineni
-
Exclusivacum 3 zileDelirul măririi la umbra gratiilor: Cum să-ți rupi gâtul vânând funcții pe care nu le pricepi
-
Exclusivacum 19 oreOrchestra de lătrăi a Internelor: Cum se „fabrică” un spion rus când se clatină fotoliile din MAI
-
Exclusivacum 5 zileBINGO PE MUNTELE DE GUNOI: Ploieștiul, orașul unde „Independentul” Polițeanu și „Magicianul” Ganea joacă „Alba-Neagra” cu 10 milioane de euro și sănătatea cetățenilor!
-
Exclusivacum 5 zileOPERAȚIUNEA „PENALA LA NATO”: CUM SE JOACĂ DARĂU ȘI OPREA DE-A ARMATA CU CARACATIȚA MIRON LA BUTOANE
-
Exclusivacum 4 zileOPERAȚIUNEA „BINOCLUL”: Cum a ajuns IOR jucăria privată a „Reginei Restructurărilor” sub binecuvântarea Ministerului



