Exclusiv
Ciuma roșie a deșeurilor medicale: Când mafia whatsApp vinde sănătatea pe „mărțișoare cu sare” și „cafele” toxice!
Pesta modernă – Statul cu ochii închiși, buzunarele deschise – DOCUMENTE: Râul de deșeuri medicale curge sub nasul statului: WhatsApp-ul rușinii naționale deconspiră caracatița mafiei, în timp ce politicienii (ca Oprea) ne vindeau sarea pe mărțișor și ne lasa cu bolile la ușă! (II)
Într-o Românie unde moralitatea e un cuvânt din dicționar și responsabilitatea o poveste de adormit copiii, un miros greu de putrefacție acoperă țara: cel al mafiei deșeurilor medicale. Ceea ce până ieri erau doar șușoteli și investigații fierbinți ale ziarului nostru, Incisiv de Prahova, se confirmă acum oficial, cu ștampilă și parafa instituțiilor statului. Nu vorbim de un simplu tun, ci de o caracatiță hidoasă, crescută în solul fertil al corupției, sub privirile „binevoitoare” ale unor politicieni precum marele Radu Oprea – un „maestru” al ipocriziei care, în timp ce ne vindea mărțișoare cu sare, lăsa sănătatea nației să zacă într-un munte de gunoi toxic.
Acum, documentele Consiliului Concurenței urlă adevărul. Iar stenogramele, extrase din schimburi de mesaje pe WhatsApp, sunt o capodoperă a cinismului, demascând jocul murdar al unor indivizi care au transformat spitalele în abatoare de bani publici și sănătatea noastră într-o marfă de schimb, negociată la o „cafea” sau printr-un emoticon.
Verdictul suprem: Consiliul Concurenței dă sentința, WhatsApp-ul rostește mărturia!
Într-o decizie care ar trebui să zdruncine din temelii ipocrizia, Consiliul Concurenței, instituția ce ar trebui să vegheze la o piață curată, a emis Decizia nr. 100 din 15.04.2025. Acest monument de birocrație demască, negru pe alb, o rețea de firme ce s-au înțeles ca hoții la drumul mare.
Firmele incriminate: Eco Fire Sistems SRL, Bio Hazard SRL, AKSD România SRL, Sterileco SRL (fosta Stericycle România SRL) și Mondeco SRL – un buchet frumos de „întreprinzători” acuzați de încălcarea gravă a Legii concurenței și a Tratatului UE. Păcat că interesul lor pentru „concurență” se limita la a vedea cine ia bucata mai mare din tortul național, nu la a oferi servicii mai bune. Pe scurt: în loc să concureze cinstit, și-au împărțit prada. Iar probele, acum devenite publice, arată că nu vorbim despre licitații strategice, ci despre o adevărată împărțire a „zonelor de influență”, ca la ușa cortului, prin… WhatsApp!
„Maestrul” deșeurilor: Stericycle și vasalii săi – Imperiul otravă pe piața românească!
Documentele obținute de Incisiv de Prahova de la Consiliul Concurenței (paragraful 195) revelează o piață a deșeurilor medicale dominată autoritar de un singur jucător: Stericycle. Cotele de piață arată o centralizare de nepermis, în timp ce alții, precum Eco Fire și Mondeco, își disputau fărâmiturile. Un adevărat tablou al unei piețe false, unde competiția era doar un mit urban.
Tabelul 1: Piața Deșeurilor medicale – Cotele de piață „democratice” (2010-2020) – (Extras din Decizia Consiliului Concurenței, paragraf 195)
| Companie | 2010 (%) | 2011 (%) | 2012 (%) | 2013 (%) | 2014 (%) | 2015 (%) | 2016 (%) | 2017 (%) | 2018 (%) | 2019 (%) | 2020 (%) |
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Stericycle | 20.31 | 18.81 | 16.06 | 33.50 | 35.07 | 56.16 | 60.11 | 62.01 | 55.65 | 48.31 | 44.53 |
| Eco Fire | 7.01 | 7.05 | 7.60 | 9.72 | 9.66 | 13.07 | 12.59 | 9.18 | 11.10 | ||
| Mondeco | 8.62 | 7.89 | 4.99 | 7.05 | 9.08 | 12.30 | 12.11 | 9.83 | 8.39 | 5.63 | 3.25 |
| AKSD | 1.80 | 1.66 | 1.87 | 2.18 | 1.87 | 2.60 | 2.18 | 3.34 | 3.12 | ||
| Bio Hazard | 2.27 | 1.82 | 1.53 | 1.78 | 1.48 | 1.95 | 1.65 | 1.79 | 1.33 | ||
| Eco Burn | 1.61 | 2.17 | 4.14 | 5.37 | 3.37 | 3.09 | 1.33 | 1.82 | 5.36 | ||
| Ecologmed | 0.88 | 0.97 | 1.09 | 1.54 | 1.48 | 2.11 | 1.93 | 2.12 | 2.38 | ||
| Pro Air Clean Ecologic | 1.56 | 1.65 | 1.93 | 3.16 | 3.00 | 4.91 | 4.42 | 4.19 | 5.01 | ||
| IF Tehnologii | 18.01 | 15.03 | 20.52 | 24.88 | 24.91 | 0.00 | 0.00 | 0.00 | 0.00 | ||
| Iridex | 12.80 | 11.86 | 10.12 | 0.00 | 0.00 | 0.00 | 0.00 | 0.00 | 0.00 | ||
| Medical Waste | 7.95 | 8.21 | 10.10 | 0.00 | 0.00 | 0.00 | 0.00 | 0.00 | 0.00 | ||
| Alții cu cote sub 1% | Diverse | Diverse | Diverse | Diverse | Diverse | Diverse | Diverse | Diverse | Diverse | Diverse | Diverse |
Realizat în exclusivitate de ziarul de investigații Incisiv de Prahova
Această dominație, coroborată cu înțelegerile din spatele ușilor închise, arată că piața nu era una liberă, ci un teren de joacă privat, unde regulile erau dictate de „jucătorii” mari. În 2015, Stericycle a aderat chiar și la Asociația Română pentru Incinerarea Deșeurilor Periculoase (ARPIDP), alături de Eco Fire și Mondeco, o asociație care, culmea, fusese fondată cu scopul de a promova „buna gestionare a deșeurilor”. Se pare că „buna gestionare” includea și împărțirea strategică a pieței, sub pretextul „principiului proximității”, care de fapt a fost un paravan pentru monopolizarea teritoriilor.
WhatsApp, mașina de spălat… licitații: Când „o cafea în Buc” înseamnă milioane din deșeuri!
Acum vine partea savuroasă (sau tragic-comică, depinde de cât de cinic ești). Consiliul Concurenței, prin investigațiile sale, a pus mâna pe dovezi incontestabile: conversații prin email și, mai ales, schimburi de mesaje pe platforma WhatsApp între directorii și administratorii firmelor implicate. Acestea arată o coordonare cinică, aproape sfidătoare, prin care piața deșeurilor medicale era împărțită pe „zone de influență” și licitațiile, trucate cu nonșalanță. Iată câteva „perle” extrase direct din Decizia Consiliului Concurenței (paragrafele 207-219, 225-231, 256, 262-267):
Tabelul 2: Stenogramele „rușinii naționale” – Conversațiile care demonstrează cartelul (2007-2020) (Extrase din Decizia Consiliului Concurenței, paragraf 256 și altele)
| Data/Ora | Expeditor | Mesaj | Context și implicații (conform Deciziei CC și Incisiv de Prahova) |
|---|---|---|---|
| 27.12.2007 | Mihai Matei (Stericare) | „e ok asta pentru noi??? e conform întelegerii sau ce??” | Confirmă un acord tacit după ce clienți din Constanța au reziliat contractele cu Stericare și au semnat cu Eco Fire. Indicativ al unei înțelegeri preexistente. |
| 04.01.2008 | Georgiana Ionescu (Stericare) | „Înțelegerea este că el nu intră peste clienții noștri. În cazul nostru dacă vin solicitări de contracte de pe Constanța le refuzăm.” | Dezvăluie împărțirea clară a teritoriilor: Eco Fire nu „intra” peste clienții Stericycle, iar Stericycle refuza clienți din Constanța. |
| 23.05.2012 | Mihaela Corciu (Eco Fire) | „Vă rog să preluați dumneavoastră negocierea unui nou contract (nu dorim să ajungă la alt prestator).” | Eco Fire „pasează” un client important (Farmacia Vicos Farm) din Constanța către Stericycle, în zona Ilfov/București, pentru a menține „echilibrul” pieței. |
| 01.06.2020, 11:58:01 | Sandu Popescu Ecofire | „Cu scuze, pot ajunge in Buc joi nu miercuri. Ne putem vedea!!!???” | Sandu Popescu (Eco Fire) inițiază o întâlnire „la cafea” pentru a discuta „teritorii”. |
| 05.06.2020, 12:11:23 | Sandu Popescu Ecofire | „Voi SRCL participați la CT!!!???” | Întrebare directă despre participarea Stericycle la licitația din Constanța (CT). Un avertisment subtil. |
| 05.06.2020, 12:11:30 | Sandu Popescu Ecofire | „Da sau nu …” | Solicită un răspuns clar pentru a valida înțelegerea implicită de non-competiție. |
| 05.06.2020, 12:36:44 | Sandu Popescu Ecofire | „Tine cont ca nu mi doresc Buc …” | Avertisment că Eco Fire nu va licita în București dacă Stericycle stă departe de Constanța. O reconfirmare a împărțirii teritoriilor. |
| 25.08.2020, 17:59:57 | Sandu Popescu Ecofire | „Intenționăm o vizita in Buc joi/vineri” | Încercare de a coordona activități comerciale. |
| 25.08.2020, 18:00:11 | Sandu Popescu Ecofire | „Și gândeam la o cafea …” | Codificarea întâlnirilor pentru discuții „informale” despre licitații. |
| 02.09.2020, 14:00:43 | Sandu Popescu Ecofire | „Nu uita de GL …” | Amintire despre licitația din Galați (GL), câștigată de Eco Fire. O confirmare a „înțelegerii” de a nu se „călca pe bătături”. |
| 03.12.2020, 15:16:02 | Sandu Popescu Ecofire | „17,15-17,30” | Stabilirea unui nou „rendez-vous” pentru coordonare. |
Realizat în exclusivitate de ziarul de investigații Incisiv de Prahova
Observați, dragi cititori, cum „nu mi doresc Buc…” devine o metodă elegantă de a-ți marca teritoriul, în timp ce „Voi SRCL participați la CT!!!???” sună mai degrabă a avertisment decât a întrebare nevinovată. Aceste conversații nu sunt doar dovezi ale unui cartel, ci și o oglindă a nonșalanței cu care se tratează probleme grave de sănătate publică. În timp ce pacienții se luptă cu bolile, iar medicii cu un sistem subfinanțat, mafia deșeurilor medicale își truca licitațiile la o „cafea” sau o „vizită în Buc”, unde se decideau „cine cui îi ia clienții” și „cine unde nu se bagă”.
Proximitatea șmecheriei: „Principiul” care a otrăvit sănătatea nației!

Un aspect deosebit de cinic al acestei înțelegeri este modul în care a fost deturnat „principiul proximității”. Conform Consiliului Concurenței (paragraful 246), operatorii au interpretat legislația astfel încât să-și justifice concentrarea pe clienții din „zona respectivă”, fără a se orienta spre alte zone. O interpretare „non-concurențială” și profund incorectă a unei legi menite, de fapt, să asigure o gestionare eficientă și sigură a deșeurilor, nu monopoluri regionale.
Chiar și în cererea de clemență depusă de Stericycle (paragraful 247), aceștia au încercat să justifice lipsa de implicare în anumite zone prin costurile de transport pentru clienții mici. Dar, paradoxal, recunosc că pentru clienții mari, cu volume considerabile, ar fi fost fezabil să concureze. Adevărul e că, indiferent de distanță (ex: Focșani – Constanța: 261 km, Focșani – București: 188 km – conform paragraf 278), dacă interesul era real, concurența ar fi trebuit să existe. Dar nu, „principiul proximității șmecheriei” a primat, consolidând un sistem bolnav care ne-a costat pe toți.
Oprea, la fel de „curat” ca o pubelă plină: Legăturile toxice și „mărțișorul cu sare” de la mafia deșeurilor!
Acest scandal monstruos nu face decât să completeze portretul sumbru al „maestrului nenorocirilor”, Radu Oprea, și al sistemului pe care îl reprezintă. Același Oprea care, la început de martie, „surprindea” angajatele Ministerului Economiei cu mărțișoare inedite – o floare și un pachet de sare de la Salrom, companie de stat subordonată – demonstrează acum o legătură profundă, chiar dacă indirectă, cu o mafie care jonglează cu sănătatea națiunii.
Amintiți-vă de Mihail Ștefănescu, zis „Treflă”, partenerul de încredere al lui Oprea în firme ca Eco Burn și Urban Electric, descris de Incisiv de Prahova ca un „adevărat arhitect al haosului” și „jucător central în mafia deșeurilor din România”. Chiar dacă firmele sancționate de Consiliul Concurenței nu sunt direct cele ale lui „Treflă” sau Oprea, contextul general al „mafiei deșeurilor” se suprapune perfect cu acuzațiile aduse de ziarul nostru. În fond, ce contează câteva milioane de euro din deșeuri medicale, când ai un sistem care te acoperă și politicieni care „nu taie” posturi, dar lasă să se putrezească întreaga infrastructură sanitară sub mirosul de corupție?
Amenzi „usturătoare” sau „fleacuri”? Când justiția joacă hora cu hoții
Consiliul Concurenței a aplicat amenzi: Eco Fire Sistems SRL primește o amendă de aproape 2,5 milioane lei, AKSD România SRL peste 1,3 milioane lei, Bio Hazard SRL peste 128.000 lei, iar Sterileco SRL primește o amendă de peste 2,8 milioane lei.
Aceste cifre sunt un fleac, o palmă peste obraz, pentru profiturile uriașe generate de trucarea licitațiilor și controlul unui domeniu vital. Dar cine răspunde cu adevărat? Cine stă în spatele acestor „jucători” și le asigură impunitatea? Într-un stat în care un om a murit la Ecoburn (firma unde Oprea era „părinte spiritual”) și „liniștea este profundă”, iar Poliția din Prahova, sub „atenta” veghe a lui Ginel Preda, pare să sufere de „orbia găinilor/curcilor” în fața arderilor ilegale de deșeuri medicale, răspunsul este amar.
Spitalul, abator de bani publici: Consecințele murdare ale înțelegerilor „la cafea”
Împărțirea pieței și trucarea licitațiilor în domeniul deșeurilor medicale au consecințe directe și devastatoare. Ele duc la costuri mai mari pentru spitale (și, implicit, pentru contribuabili), la o calitate inferioară a serviciilor și, în final, la riscuri majore pentru sănătatea publică. Când deșeurile medicale nu sunt gestionate corect, când concurența e înlocuită de înțelegeri „la cafea” sau pe WhatsApp, sănătatea noastră devine o monedă de schimb într-un joc murdar.
Scandalul ISCIR, unde o instituție vitală pentru siguranța publică a fost transformată într-o „afacere de familie și un teatru de intrigi politice”, este doar o altă piesă din același puzzle putred. Indiferența față de siguranța cazanelor și a instalațiilor se întâlnește cu indiferența față de deșeurile din spitale. În ambele cazuri, interesele personale și politice primează în fața vieții și sănătății cetățenilor.
Concluzia tristă a unei națiuni bolnave: Așteptăm justiție, nu doar mărțișoare cu sare!
Radu Oprea, cu „cazierul fiscal curat” (spune Grindeanu) și „nonșalanța demnă de un actor de comedie neagră”, este un simbol al acestui sistem. Un sistem în care dosarele penale se clasează, acuzațiile se „exagerează”, iar politicienii „aterizează mereu în picioare”, indiferent de gravitatea faptelor. Mafia deșeurilor medicale, acum confirmată de stat, este doar un alt simptom al unei boli mult mai profunde: boala statului român, metastază a corupției și impunității.
Întrebarea care rămâne este crudă și directă: cât timp vom mai tolera ca sănătatea noastră să fie batjocorită, iar banii noștri să ajungă în buzunarele unor grupări infracționale acoperite de „diplomația tăcerii” și protejate de un sistem politic putred? Așteptăm răspunsuri, nu doar mărțișoare cu sare. Așteptăm justiție, nu doar amenzi simbolice.
Atâta timp cât anumite entități media „cântă prohodul” de pierderea unor licitații pe acest domeniu al deșeurilor medicale, în care contestatoarea este, printre altele, firma de casă a lui Oprea – entități media care habar nu au de acest fenomen și nu au toate documentele la îndemână – atâta timp cât justiția din Prahova le joacă în strună acestor firme care sunt demonstrate ca făcând parte dintr-o grupare infracțională ce falsifică licitațiile, ziarul nostru de investigații Incisiv de Prahova va devoala toate aceste interese meschine și absconse.
Vom demasca culoarele justiției, jurnaliștii implicați, funcționarii publici cu funcții de răspundere care au membri de familie în aceste firme, interesele ascunse dintre aceste societăți din gruparea de crimă organizată cu Coca-Cola și alte instituții ale statului român, precum și cu oameni politici.
ALERTĂ DE FEBRĂ: Oprea, îți scoți batista? Căldura abia începe! (aici)
Mici incomodități pe axa Oprea-Panică
Stimabile Oprea, cum îți merge pulsul în aceste zile senine? Simți cum te iau dintr-odată niște valuri… de căldură? Nu cumva e de la… anticipare? Sau poate e doar o simplă transpirație nervoasă, o primă reacție la aerul curat care începe să circule? Ei bine, te anunțăm cu o malițiozitate fină: ce a fost mai „rău” abia urmează!
Sezonul 2: Vânătoarea de… „proba diligentă”
Căci noi, aici, la Redacția Incisiv de Prahova, nu ne putem abține să nu-ți confirmăm: vom reveni! Și nu oricum, ci cu o poftă de nestăvilit și un… entuziasm bolnăvicios de a dezgropa adevărul!
În „episoadele” viitoare, bineînțeles, că doar nu stricăm tot farmecul deodată! Pregătește-te pentru sesiuni de lectură publică, organizate cu… foarte mare drag!
Spovedania digitală a mafiei deșeurilor (sau cum WhatsApp-ul nu iartă)
Mai ales că avem teancuri întregi! Sute de pagini, domnule, sute! Documente oficiale (oh, surpriza!), venite direct din inima pulsândă a Statului Român – structură după structură, una mai „transparentă” ca alta. Și, cireașa de pe tort (deșeuri, desigur): zeci și zeci de conversații, culese cu migală, direct de pe… WhatsApp! Adică, fix de unde „mafia deșeurilor medicale” credea că se joacă la adăpost de ochii (și urechile) indiscrete!
Consiliul Concurenței: „WhatsApp-ul e prea… non-concurențial”?
Dar, să fim serioși acum (un efort de imaginație, știu): Consiliul Concurenței nu putea să vă „monitorizeze” pe WhatsApp, nu-i așa? Era prea „ne-ortodox” pentru metodele lor oficiale! Nu, nu… lucrurile sunt mult mai… organice. Și dacă te întrebi „ce urmează?”, ei bine, imaginează-ți cel mai înfricoșător coșmar birocratic în care toate secretele, toate „înțelegerile”, toate „afacerile” ies la lumină, nu sub lupa plictisită a unei instituții, ci sub reflectoarele unei curiozități populare insațiabile!
Succes la… dormit! Vom reveni! (Cristina T.).
Exclusiv
Orchestra de lătrăi a Internelor: Cum se „fabrică” un spion rus când se clatină fotoliile din MAI
Într-o democrație care pute a epoleti nespălați, coincidențele nu sunt niciodată întâmplătoare, ci programate prin ordin de serviciu. Imediat ce un om decide să dea cu subsemnatul în fața presei despre putregaiul din Ministerul Afacerilor Interne (MAI), „divizia de presă cu buton” se activează mai rapid decât un radar în tufișuri. Subiectul de azi? Vitalie, „pericolul public” care s-a trezit brusc vedetă în gura presei înrolate politic.
Minunea de la Neamț: De la anonimat la „omul Moscovei” în 24 de ore
Până mai ieri, Vitalie era pentru marii „deontologi” de la București un nume anonim, pierdut prin hârțogăria sindicatului Diamantul. Dar, ce să vezi? A fost suficient ca omul să stea de vorbă cu jurnaliștii unui proiect documentar de anvergură despre corupția sistemică din MAI, pentru ca, a doua zi, să explodeze mămăliga mediatică. Potrivit liderului sindical Emil Pascuț, campania de decredibilizare a fost declanșată „ca prin minune”, exact când ecoul interviului încă mai răsună pe holurile ministerului.
Dintr-o dată, Vitalie nu mai este un polițist cu gura mare, ci un personaj sinistru: agent pro-rus, antieuropean și, cireașa de pe tortul incompetenței, posesor de spor de doctorat „necuvenit”. Este fascinant cum presa de casă a sistemului a căpătat brusc acest miros fin pentru „trădători”, fix după ce aceștia deschid gura despre mizeria de sub preșul MAI.
Broscuțele de la IPJ și dresorii de la DGPI: Cine trage sforile?
Emil Pascuț, de la Sindicatul Diamantul, nu se ferește de cuvinte și indică direct spre adevărații regizori ai acestui teatru ieftin. În timp ce micii complotiști de la IPJ Neamț sunt descriși drept niște „broscuțe mici” – creaturi care orăcăie neputincios la malul iazului, fără acces la butoanele mari ale presei mainstream – adevărata umbră pare să fie DGPI.
Se pare că băieții cu ochi albaștri nu-l urmăreau neapărat pe Vitalie, ci făceau pe „umbrele” pentru echipa de jurnaliști venită special de la București pentru interviu. Cum să le scape lor o asemenea „erezie”? Traseul a fost monitorizat, locația identificată, iar ordinul de „execuție mediatică” a plecat spre redacțiile care mănâncă din palma sistemului mai repede decât poți spune „deontologie”.
Doctoratul, ultima redută a „patrioților” cu epoleți
Este de-a dreptul comic să vezi cum aceleași instituții care mustesc de plagiate și doctorate luate la apelul bocancilor se indignează acum de un spor de doctorat. Când nu ai cu ce să-l legi pe un om care dă în vileag corupția, scoți de la naftalină vechea placă cu „agentul rus”. Este rețeta clasică de securism prăfuit, aplicată ori de câte ori cineva îndrăznește să strice liniștea „băieților deștepți” din Interne.
Conform dezvăluirilor lui Emil Pascuț, tot acest circ nu este decât un semn de disperare. Documentarul care stă să apară promite să zguduie din temelii structurile putrede ale MAI, iar lătratul disperat al „presei înrolate” nu face decât să confirme că lovitura a nimerit unde trebuie. Până la marea premieră, securiștii pot să latre în continuare la lună; în definitiv, e singura activitate la care au rămas cu adevărat competenți. (Cerasela N.).
Exclusiv
De la revoluția opaițului la „Patinoarul privat”: aceeași mână, aceeași schemă, alt tun pregătit în Ploiești
Schema „soacra fericită” – manual de îmbogățire la umbra Consiliului Local
În timp ce ploieșteanul de rând sare gropile și plătește facturi la căldură pentru calorifere reci, în culisele orașului se pregătește un nou record la proba „tun cu teren public”. Iar scenariul nu e nou, doar decorul se schimbă: ieri, un teren cedat generos pe numele soacrei; azi, ochii mari și umezi atintiți pe Patinoarul de la Sala Sporturilor.
Conform informațiilor și documentelor obtinute, povestea începe demult, în 2006, când un consilier local – ulterior senator, specializat în combinații – își făcea deja ucenicia la școala „Cum să pui laba pe terenuri publice fără să pară că ești tu”.
Pe ordinea de zi a ședinței Consiliului Local din 28 februarie 2006 apărea, aparent banal, un proiect privind concesionarea unui teren „în vederea extinderii unei construcții existente”. Nimic spectaculos, până vezi cine figura ca viitor beneficiar: soacra consilierului, doamna M.E., trecută frumos în acte ca și concesionar.
Desigur, pentru a nu da de bănuit, alesul nostru local s-a abținut de la vot. Elegant, „mâini curate”. Doar că, surpriză: când s-a ajuns la avizul de extindere a construcției, numele care apăreau erau ale lui A.M. și ale soției acestuia, G.M. Soacra a dispărut brusc din peisaj, ca un figurant care și-a făcut treaba și iese din cadru.
Mai târziu, după ani de „maturizare politică”, pe ordinea de zi răsare un alt proiect: terenul concesionat – același – urmează să fie vândut. Cui? Fix aceluiași A.M. Ciclul vieții în varianta imobiliară: de la soacră de vitrină la proprietar cu acte în regulă.
Patinoarul, noua pradă: cum se repetă „manevra” cu alt peisaj și aceiași actori
Fast forward în prezent. Fostul senator, campion la artificii administrative, nu mai e simplu beneficiar de extinderi, ci deja proprietar fericit de terenuri de tenis lângă Patinoarul de la Sala Sporturilor din Ploiești. Și, ca orice personaj care a prins gustul combinațiilor, nu se poate opri la fileu: acum țintește direct patinoarul.
Conform informațiilor obținute de Incisiv de Prahova, se pregătește o nouă „operă legislativă” în Consiliul Local: concesionarea Patinoarului, pe același principiu deja testat cu succes în trecut. Adică: azi concesiune pe numele „altcuiva”, mâine extindere, poimâine vânzare, iar la final proprietate privată obținută cu aer de legalitate și parfum de combinație.
Diferența? Atunci era soacra. Acum, terenurile de tenis de lângă patinoar sunt deja în buzunar, iar patinoarul e doar piesa lipsă din puzzle-ul imobiliar. Nu e nevoie de doctorat ca să înțelegi că se pregătește „rotunjirea” proprietății, cu tot cu gheață, vestiare și ce mai prinde pe lângă.
Consilierii de serviciu: cine va semna noul tun sub masca „dezvoltării”
Întrebarea care plutește acum prin aerul poluat al Ploieștiului nu este dacă se încearcă o nouă combinație, ci cine va pune semnătura pe ea din actualul Consiliu Local. Că schema e aceeași ca în 2006:
- teren public „identificat” ca fiind „nefolosit eficient”;
- o concesiune băgată pe ordinea de zi, eventual cu beneficiari care nu deranjează optic (soacre, firme de casă, paravane);
- abțineri pudice de la vot, pentru a bifa „moralitatea”;
- și, la final, transformarea concesiunii în proprietate, printr-un nou proiect de hotărâre, strecurat discret printre alte puncte plictisitoare.
Diferența e doar că, între timp, protagonistul a trecut prin toate rolurile: de la consilier local la senator, de la „om al orașului” la beneficiar constant al generozității cu terenuri publice. Iar acum, după ce a marcat terenurile de tenis, Patinoarul ar fi doar cireașa de pe tortul înghețat al intereselor personale.
Cine va fi consilierul „inspirat” care va semna și susține proiectul de concesionare a Patinoarului? Public, se va vorbi, ca de obicei, despre „dezvoltare”, „modernizare”, „valorizarea unui activ al municipiului”. În culise însă, rețeta e simplă: „îți știu promisiunile, știu cui servește proiectul, și știu cine numără terenurile”.
Ploieștiul – orașul unde legea se ocolește în cercuri perfecte
Gravitatea situației nu stă doar în faptul că un fost senator, cu istoric clar de terenuri obținute prin manevre cu soacre și concesiuni, își întinde acum tentaculele spre Patinoar. Problema reală este practica: ocolirea legii prin combinații „la limită”, în care litera legii este ciuntită până devine compatibilă cu interesul privat.
Incisiv de Prahova a mai documentat astfel de situații în care interesul public era folosit ca decor, în timp ce adevăratul beneficiar era deja știut dinainte de primul vot. Patinoarul de la Sala Sporturilor, în loc să fie modernizat transparent, cu respectarea legii și cu beneficii clare pentru comunitate, riscă să devină doar o altă poveste de spus la rubrica „Așa s-a mai furat un colț de oraș”.
Iar dacă în 2006 scenariul a funcționat, astăzi se mizează pe aceeași nepăsare a ploieșteanului obosit, care n-are timp să citească hotărâri de Consiliu Local, dar are timp să sară peste gropi și să plătească taxe pentru un oraș care se topește, bucată cu bucată, în buzunarele unora.
De la opaiț și gropi, la patinoar și tenis: aceeași „viziune” pentru Ploiești
Nu e întâmplător că protagonistul acestei noi afaceri imobiliare este același care a fost în centrul scandalurilor cu deșeuri, salubritate și războiul împotriva ecranelor LED, descrise pe larg de Incisiv de Prahova. Când nu poți administra un oraș, începi să-l „gestionezi” pe bucăți: un teren aici, un contract acolo, o concesiune mai încolo.
După ce a contribuit la transformarea Ploieștiului într-un depozit de gunoaie și într-un muzeu al panourilor ruginite, acum pare că vrea să-l transforme și într-un pol privat de agrement: tenis, patinoar, totul „în familie”. Orașul rămâne cu gropile, cu bezna și cu aerul irespirabil; „vizionarii” rămân cu terenurile.
„Vom reveni”: avertisment pentru cei care cred că tunurile se mai dau pe șest
Jocul pare clar, piesele sunt aproape toate la locul lor, iar tentativa de concesionare a Patinoarului din Ploiești miroase a manevră repetată, nu a proiect de interes public. Singura necunoscută: cine are curajul să își asume, cu semnătură, acest nou tun, știind că schema anterioară cu terenul concesionat soacrei și ajuns la A.M. este deja publică?
Incisiv de Prahova urmărește cu atenție acest subiect și a documentat cronologia primului teren, tocmai pentru ca ploieștenii să recunoască, din timp, când vechea „rețetă” este reîncălzită și servită ca „dezvoltare urbană”.
Până atunci, ploieșteanul e invitat să privească atent nu doar la gropi, opaițe și panouri ilegale, ci și la ordinea de zi a Consiliului Local. Pentru că, după cum s-a dovedit deja, în Ploiești nu doar gunoaiele dispar peste noapte, ci și terenurile publice.
Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
Prezidențiabilul pe trecerea de pietoni: când Fota parchează, legea trebuie să se dea la o parte
Baronul bordurii: fost consilier prezidențial, surprins în flagrant de… Codul Rutier
Dacă ai fost consilier al președintelui României și secretar de stat în Ministerul de Externe, în anumite minți pare că devii, prin miracol birocratic, superior Codului Rutier. Realitatea din mijlocul Bucureștiului l-a trezit însă brusc pe Iulian Fota: nu l-au aplaudat trecătorii, ci l-a amendat poliția, conform relatărilor Sindicatului Europol, care a făcut public incidentul.
Domnul Fota a parcat regulamentar doar față de propria importanță: fix pe trecerea de pietoni, în plin centrul capitalei. Pentru pietoni, pentru lege, pentru bun-simț – era, practic, un obstacol cu CV.
Circ la bordură: “Nu aveți minte!” – discursul unui fost înalt demnitar către un polițist rutier
În loc să își recunoască greșeala ca orice cetățean prins cu mașina aruncată pe zebră, prezidențiabilul de ocazie a ales varianta clasică a privilegiatului: scandal lângă autospeciala de poliție.
Potrivit celor relatate de Sindicatul Europol, Iulian Fota a produs un mic spectacol stradal, condimentat cu apostrofări la adresa polițiștilor rutieri, cărora le-a transmis, printre altele, că “nu au minte”.
Cu alte cuvinte, polițiștii au avut tupeul de a aplica legea în loc să facă plecăciuni la CV și să lase trecerea de pietoni la dispoziția ego-ului parcat neregulamentar.
Nesimțiții în uniformă: aplică legea și la VIP-uri! Inadmisibil!
Într-un exercițiu rar de normalitate, polițiștii rutieri au făcut exact ceea ce scrie în fișa postului: au tratat un fost consilier prezidențial exact ca pe un simplu șofer. Asta, desigur, este o ofensă majoră la adresa “statutului social”.
Sindicatul Europol remarcă, deloc ironic, că “nesimțiții de polițiști rutieri” nu mai țin cont de personalitățile din fața lor și aplică legea “la fel ca pentru orice alt cetățean”. Cum să nu te superi, dacă tot ce ai învățat o viață este că funcția scutește de amendă?
Final de reprezentație: 1.000 de lei amendă și 30 de zile fără permis
Epilogul acestui mic pamflet urban este mai puțin spectaculos pentru protagonist: pentru injuriile adresate polițiștilor și nerespectarea dispozițiilor agentului rutier, Iulian Fota a încasat o amendă de 1.000 de lei și a rămas 30 de zile fără permis de conducere, după cum a precizat Sindicatul Europol.
Adică exact ce ar păți și un muritor de rând care decide să transforme trecerea de pietoni în loc de parcare personal, iar polemica cu poliția în sport de weekend.
Morala: zebra nu e covor roșu, iar Codul Rutier nu citește CV-uri
Cazul Fota nu e doar o “banală contravenție”, ci oglinda unui reflex vechi: unii politicieni și foști demnitari cred că strada le aparține, iar polițistul rutier e decor, nu autoritate.
Iar când, din când în când, câte un agent “fără minte” își permite să aplice legea și la cei cu funcții trecute în curriculum, rezultatul e un mic circ la bordură. Diferența e că, de data aceasta, circul se termină cu proces-verbal, nu cu aplauze. (Cerasela N.).
-
Exclusivacum 5 zileFEUDA DIN JILAVA: SINDICATUL CARE NU APĂRĂ, CI ÎNGROAPĂ. CUM S-A TRANSFORMAT SNPP ÎN „COOPERATIVA” DE ȘANTAJ ȘI CURĂȚAT RAHATUL LUI „ROSSO”
-
Exclusivacum 4 zileIPJ PRAHOVA SI MIRACOLUL DE LA DRAJNA: CUM SĂ AI ZERO DOSARE, DAR MERITE DEOSEBITE ȘI RECOMPENSE DE ZIUA POLIȚIEI (I)
-
Exclusivacum 3 zileSINDICATUL SNPP – „FAMIGLIA” ȘI DINASTIA CĂTUȘELOR: Cum să fii umilit pe banii tăi sub sceptrul „Împărătesei” de la Jilava și al „Vătafului” de la Mărgineni
-
Exclusivacum 3 zileDelirul măririi la umbra gratiilor: Cum să-ți rupi gâtul vânând funcții pe care nu le pricepi
-
Exclusivacum 17 oreOrchestra de lătrăi a Internelor: Cum se „fabrică” un spion rus când se clatină fotoliile din MAI
-
Exclusivacum 5 zileBINGO PE MUNTELE DE GUNOI: Ploieștiul, orașul unde „Independentul” Polițeanu și „Magicianul” Ganea joacă „Alba-Neagra” cu 10 milioane de euro și sănătatea cetățenilor!
-
Exclusivacum 5 zileOPERAȚIUNEA „PENALA LA NATO”: CUM SE JOACĂ DARĂU ȘI OPREA DE-A ARMATA CU CARACATIȚA MIRON LA BUTOANE
-
Exclusivacum 4 zileOPERAȚIUNEA „BINOCLUL”: Cum a ajuns IOR jucăria privată a „Reginei Restructurărilor” sub binecuvântarea Ministerului



