Pe măsură ce Statele Unite își extind operațiunile militare împotriva Iranului, cresc exponențial și îngrijorările legate de stocurile de muniții ale armatei americane. În acest context tensionat, legislatori și oficiali ai administrației Trump iau în considerare o nouă finanțare suplimentară pentru apărare, o infuzie de capital menită să înlocuiască rachetele deja cheltuite în conflict, care ar putea depăși 50 de miliarde de dolari.

Raiduri extinse, stocuri în scădere: Apel la finanțare suplimentară

„Sunt mai multe detalii de stabilit, desigur”, a declarat luni Speakerul Camerei Reprezentanților, Mike Johnson, confirmând discuțiile cu oficialii administrației Trump. „Depinde de cât timp va dura operațiunea și de ce nevoi vor apărea.” În primele zile ale campaniei, pe care Președintele Donald Trump a descris-o ca putând dura săptămâni, SUA a lovit peste 1.700 de ținte în Iran, utilizând o varietate de muniții, inclusiv rachete de croazieră Tomahawk, potrivit Comandamentului Central al SUA (CENTCOM). Forțele americane au răspuns, de asemenea, atacurilor iraniene, folosind interceptoare Patriot și sisteme de rachete antibalistice THAAD (Terminal High Altitude Area Defense) pentru a neutraliza amenințările.

Costuri colosale și riscuri geopolitice: Fiecare rachetă contează

Fiecare rachetă trasă este costisitoare și poate dura ani de zile până la înlocuirea ei, creând o vulnerabilitate pe termen lung pentru Statele Unite, avertizează analiștii. „Numărul interceptorilor lansați în acest weekend a fost probabil considerabil. Nu ne putem permite să continuăm așa, iar singura modalitate de a preveni acest lucru este o rezoluție politică sau militară decisivă”, a declarat Tom Karako, expert la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale. Karako a adăugat că „cheltuiala de arme cu rază lungă de acțiune ar trebui să ne dea de gândit”, subliniind că fiecare Tomahawk folosit împotriva Iranului este unul mai puțin disponibil într-un potențial conflict cu China.

Între asigurări Prezidențiale și realitatea de pe teren: Dilema resurselor

Îngrijorările legate de epuizarea arsenalului ofensiv și defensiv par să fi ajuns la Președintele Trump, care a căutat să-și reasigure adepții de pe rețelele sociale cu privire la starea stocurilor de muniții ale SUA. Trump a susținut, într-o postare de luni seară pe Truth Social, că stocurile americane de muniții „nu au fost niciodată mai mari sau mai bune” și că SUA dispune de o „aprovizionare practic nelimitată” de arme.

Cu toate acestea, înainte de „Operațiunea Furia Epică”, liderii militari și-au exprimat dorința de a crește producția de muniții precum Tomahawk și Racheta Anti-Navă cu Rază Lungă de Acțiune (LRASM), în urma operațiunilor din Marea Roșie împotriva rebelilor Houthi, care au afectat stocurile. În mai 2025, viceșeful operațiunilor navale, amiralul Jim Kilby, a declarat în fața parlamentarilor că Marina caută să accelereze înlocuirea munițiilor în cazul unui viitor conflict cu China. Luna următoare, Marina a folosit rachete Tomahawk în timpul „Operațiunii Ciocanul de Miezul Nopții”, care a vizat instalații nucleare iraniene, însă acele lovituri au fost relativ limitate comparativ cu actuala operațiune americană.

Capacitatea „unui singur război”: O vulnerabilitate strategică?

Katherine Thompson, expert la Cato Institute, a avertizat că utilizarea intensivă a munițiilor în campanii precum „Operațiunea Furia Epică” ar putea „limita opțiunile” SUA în cazul unui conflict într-un alt teatru, în absența unui plan de reaprovizionare accelerată. „Statele Unite sunt echipate doar pentru a susține o singură construcție de planificare a unui război”, a precizat Thompson.

„Întrebarea resurselor pentru Tomahawk, precum și pentru alte muniții critice, cum ar fi Patriot și THAAD, va fi în centrul atenției pe măsură ce această campanie continuă”, a adăugat Thompson. „Limitele acestor resurse vor depinde în cele din urmă de ratele de tragere, de potențiala atragere de resurse suplimentare din alte teatre și de faptul dacă această campanie se va extinde, într-adevăr, pe săptămâni și/sau luni.” Indiferent de modul în care SUA își manevrează rachetele, Karako a subliniat că începerea lucrului la producția a mai multor muniții este o prioritate absolută. „Pentru a reface ceea ce am folosit săptămâna aceasta și pentru a crește dramatic ratele de producție, va fi aproape sigur nevoie de un supliment”, a spus el, recunoscând că „politica de pe Deal [Capitol] nu este în prezent deosebit de favorabilă, dar trebuie făcut.”

Obstacolele producției: Un drum dificil inainte

Bryan Clark, un fost submarinist și cercetător la Hudson Institute, a estimat că SUA ar fi putut lansa cel puțin 100 de rachete Tomahawk în cadrul „Operațiunii Furia Epică”, având în vedere masiva acumulare de nave de război în regiune. Cu toate acestea, el a subliniat că problema mai mare este epuizarea rachetelor de apărare aeriană. „Rachetele SM-2, SM-3 și SM-6 sunt deficitare, iar SUA nu le construiesc suficient de rapid pentru a recupera”, a precizat Clark. „Dacă ar apărea un alt conflict, SUA ar putea fi nevoită să-și modifice doctrina de tragere pentru a folosi mai puține arme per angajament.”

Inventarul de muniții în sine nu este singurul factor – „problema esențială este gestionarea riscurilor”, conform lui Jud Crane, fost asistent adjunct al secretarului apărării pentru pregătirea forțelor. Crane a declarat că modificarea doctrinei de tragere este una dintre măsurile de atenuare a riscurilor pe care CENTCOM le-ar putea lua în considerare, dacă este necesar, pentru a conserva munițiile. CENTCOM ar putea, de asemenea, să substituie muniții și sisteme alternative sau să utilizeze platforme diferite pentru apărarea antiaeriană. „Deși aceste măsuri de atenuare pot ameliora stresul asupra inventarului, ele introduc riscuri suplimentare – care sunt în cele din urmă suportate de militari”, a adăugat Crane.

„Departamentul și-a îmbunătățit proiecțiile inventarului de muniții de-a lungul timpului și cântărește producția în raport cu cerințele concurente, inclusiv nevoile potențiale în alte conflicte, ca parte a procesului de stabilire a cerințelor totale de muniții”, a explicat Crane. „Deși secretarul poate realoca mai multe muniții din inventarul de rezervă sau din alte teatre, asta doar mută riscul în viitor, deoarece recuperarea inventarului durează și mai mult. În cele din urmă, Casa Albă și NSC sunt cele care stabilesc dacă riscul pentru pregătirea strategică este acceptabil.”

Eforturi pentru îmbunătățirea producției de muniții sunt în curs. De exemplu, Pentagonul și Lockheed Martin au semnat un acord în ianuarie pentru a spori producția de interceptori THAAD de la 96 pe an la 400 anual. De asemenea, Pentagonul și RTX au încheiat mai multe acorduri în februarie pentru a crește capacitatea de producție și livrarea de muniții, inclusiv Tomahawk la peste 1.000 pe an, și SM-6 la peste 500 pe an. Deși RTX a refuzat să ofere comentarii privind nivelurile anuale actuale de producție, a indicat anterior că aceste acorduri ar putea echivala cu de patru ori rata anuală de producție actuală. Cu toate acestea, Karako a avertizat că acest cadru, deși pozitiv, nu este același lucru cu contractele ferme: „Perspectiva actuală de accelerare a producției de muniții este puțin mai puțin roză decât pare la prima vedere.”