Featured
Publicul-țintă expus mesajelor nostalgo-victimiste: persoane trecute de prima și a doua tinerețe
Am observat, în ultima perioadă, tot mai multe postări pe Facebook, cu iz nostalgic, glorificând o perioadă demult apusă (din fericire!): a comunismului ceaușist, cel cu cozi la alimente, fără curent electric sau căldură, cu cenzură și dictatură.
În spatele unor replici aparent inofensive – pe vremea mea era mai bine/mai frumos/mai ușor – se află niște tehnici de manipulare, perfecționate în timp. Fabricile rusești de troli sunt, adesea, la originea acestor manipulări.
Pentru că nu sunt exact parte din grupul demografic țintă, fenomenul mi-a apărut pe radar abia spre finalul anului trecut. Mi-a sărit în ochi o postare care folosea o celebră fotografie sovietică, cu o actriță ușor de recunoscut datorită unui rol într-o comedie populară și astăzi în spațiul ex-sovietic.

În fotografie apare, de fapt, actrița sovietică Natalia Varlei, în Tașkent, Uzbekistan,
la filmările peliculei „Ognennye dorogi”, mijlocul anilor ’70.
Autorul postării, pe o pagină de Facebook cu peste 40 de mii de urmăritori, se declara nostalgic după o aparentă formă de feminitate, dispărută între timp. Fotografia era descrisă astfel: O domnișoară pe stradă, 1970. Fără tatuaje, fără inele în nas, fără buze umflate. Și totuși, atât de frumoasă! Am descoperit aceeași fotografie, recent, într-o postare asemănătoare, pe o pagină cu conținut istoric, iar descrierea fotografiei, făcută în Tașkent, Uzbekistan, titra: Undeva în România anilor ’70. Am decis să cercetez în amănunt.

Aceeași actriță, într-o altă postare nostalgică din spațiul informațional românesc. Fotografia este de la filmările pentru „Răpire în stil caucazian”, 1966, URSS.
Puțini s-au aplecat asupra subiectului. Un set de exemple am găsit pe pagina de Facebook a ilustratorului Radu Oltean, care citează un alt utilizator preocupat de demontarea acestor manipulări. Un efort mai cuprinzător pentru înțelegerea fenomenului apare într-un articol publicat de think-tank-ul Rethink. Autorii numesc acest fenomen nostalgo-victimism, explicând că atunci când percepția că lucrurile se înrăutățesc, asociată cu dorul dus unor vremuri mai bune, este însoțită de o părere bună despre sine și negativă despre alții, apare victimizarea.
A te percepe ca un om bun într-o lume rea și mediocră deschide facil ușa către alte sentimente: ești asuprit, ești împiedicat să îți atingi potențialul, acțiunile celorlalți sau ale celor cu putere îți iau din ce ai realizat, notează autorii.
Asemenea atitudini sunt încurajate și folosite de pagini și grupuri cu sute, mii și, uneori, chiar milioane de membri și urmăritori. Cârligul pentru a atrage utilizatorii sunt postările cu mesaje comune, banale – Bună dimineața la cafeluță! –, despre bunătate, minciună, dezamăgire, lume perfidă. Pe unele pagini analizate apar rețete, leacuri-minune, postări despre personaje mondene sau emisiuni de divertisment, rugăciuni și texte despre sfinți reali sau închipuiți etc.

Pionierii din imagine sunt sovietici. O căutare făcută pe Google ne spune că a fost realizată în 1967, în tabăra de pionieri Orlionok, de lângă Soci, URSS, astăzi Rusia. O parte din fotografia originală a fost tăiată. Dacă ne uităm atent, pe șapca pionierului din centru vedem un scris cu alfabet chirilic în care apare chiar denumirea taberei.
Tema suferinței, a „celorlalți” care o provoacă, se regăsește subtil în multe dintre aceste afirmații, uneori indirect. Destul de repede, apar temele „macro” în care este criticată evoluția societății. Critica este uneori în linie cu realitatea – de exemplu costul ridicat al locuințelor – dar adesea face apel la emoții care nu au vreo rădăcină în realitate, explică Rethink.
Publicul acestor mesaje nu stă prea mult să le analizeze. Realitatea curentă este comparată cu un trecut „glorios” din care puțini își mai amintesc altceva decât propria tinerețe. Când dau de un mesaj care se referă la un trecut mai simplu, dar mai fericit, nu se gândesc la mortalitatea infantilă, la Decretul 770 din 1966 și efectele acestuia, la Securitate sau la faptul că industria și agricultura erau neproductive dacă le comparăm cu standardele globale.

Nostalgie, cu trimiteri conspiraționiste,
pentru litoralul din… Rio de Janeiro, Brazilia. Același tip de postări,
cu mesaje identice, găsim și pe pagini de limbă engleză.
Postările nu nasc dezbateri, ci doar aprobări în cor și distribuiri care duc mai departe mesajul subliminal. Iar pentru prezentul „greu”, pentru lipsurile și crizele actuale trebuie, în mod normal, să se facă vinovat cineva.

Cel care a postat acest mesaj uită (sau nu cunoaște) conținutul Legii 13/1980 (raționalizarea alimentelor) și rafturile goale din magazine, în anii ’80.
Critica nostalgo-victimistă are mulți antagoniști: specialiștii, prezentul social, autoritățile, Uniunea Europeană, schimbarea, companiile străine. De multe ori, apare un antagonist amorf: ei, ăia, aceia. Promovează neîncrederea și transpun nemulțumirile personale în spațiul public.
[…] Totodată, nostalgo-victimismul pune accent pe ceea ce ți s-a luat. Indiferent dacă e adevărat sau nu. Îți plăceau jumările? Acum e „rușinos” să le mănânci. Agricultura e cea mai nobilă meserie. Acum țăranului i s-a luat respectul. Casa ta avea o sobă pe lemne? Urmează să fie interzisă. De UE, sau de „ăia”. Nu contează.
Nostalgo-victimismul te face să te simți special. Ce ai tu, e mai bun. „Nu mai știu copiii de astăzi ce înseamnă o copilărie frumoasă”, cum ai avut tu. Degeaba merg tinerii în concedii în Thailanda când tu ai amintiri speciale și frumoase de la bunicii din Apuseni. Sunt atâtea locuri frumoase în România, de ce ai călători „afară”?, se arată în articolul citat.

Aceste roșii „românești” erau, în 2017, bulgărești, iar în 2019 – bosniace.
În mod normal trebuie să ne întrebăm de unde vin asemenea mesaje și cine beneficiază de pe urma lor. Suspectul de serviciu este propaganda rusă. Ne îndreptăm atenția înspre Est, pentru că multe din postări includ imagini care vin din baze de date rusești, făcute în fabrici, uzine, pe câmpuri (și, în unele cazuri, pe platouri de filmare) din Uniunea Sovietică. Cele mai multe au izul propagandistic evident al perioadei în care au fost făcute.
Căutările de tip image reverse search arată postări nostalgice asemănătoare pe pagini rusești, de pe Facebook sau VK (rețeaua socială rusă), sau în alte state din fostul lagăr socialist. Rethink notează, totuși, că există o doză mare de autonomie ideologică a acestora – mesajele tipice propagandei rusești fiind combinate cu mesaje mai benigne de sorginte locală. Nu sunt promovate neapărat de „boți ruși” ci de multe ori de persoane care achiesează la cele discutate/prezentate.

Autorul uită sau evită să menționeze că fotografia de mai jos este făcută la uzina GAZ (Gorkovski avtomobilnîi zavod), din orașul Gorki, URSS, acum Nijni Novgorod, Rusia.
Cine este publicul acestor mesaje? Un indiciu ni-l dă chiar o asemenea postare. „Oamenii născuți între 1940 și 1985 sunt o generație unică”, se arată într-un mesaj alăturat unei fotografii găsită într-un album cu femei lucrătoare din URSS și în câteva articole despre femeile sovietice. Perioada dintre 1940 și 1985 cuprinde mai mult de o singură generație, dar publicul-țintă pare să fie clar: persoane trecute de prima și a doua tinerețe, care nu mai înțeleg lumea în continuă schimbare din prezent.

Un mesaj care ne dă un indiciu despre publicul-țintă. Am găsit fotografia într-un album cu femei lucrătoare din URSS și în câteva articole despre femeile sovietice, în rusă.
Un alt indiciu se află în bibliotecile de reclame ale acestor pagini. Una dintre ele a sponsorizat 48 de reclame cu asemenea conținut între mijlocul lunii octombrie și începutul lunii decembrie 2023, către un public-țintă de 40-65+ ani. O altă pagină a plătit pentru 51 de postări sponsorizate între iulie și octombrie 2023 către același tip de public. Alte 18 reclame au fost plătite între august 2023 și martie 2024, vizând publicul adult de toate vârstele. Fiecare reclamă a fost văzută de câteva sute de mii de utilizatori.
Cei de la Rethink notează că publicul expus mesajelor nostalgo-victimiste este unul îmbătrânit, rural, dominat de cei care au avut de pierdut din tranziția de la comunism la capitalism, numind adepții acestor atitudini regreței.
Astfel de mesaje sunt capabile să erodeze încrederea în progres, reforme, dezvoltare, în legi și reglementări, în autoritățile centrale, în Uniunea Europeană, și, în cele din urmă, în democrație. Ele însă nu se limitează la publicul inițial, ci se propagă indirect și spre generațiile tinere, mai ales că ele nu au experiența directă a regimului comunist. Putem să ne întrebăm oare ce predă la clasă un profesor care regretă înlăturarea comunismului?

„Viața simplă de altădată” din… Quebec, Canada, 1939.
Fotografia stă la baza unei povești National Geographic din 2013.
România nu este singura țară în care se dezvoltă asemenea atitudini cu trimiteri spre un trecut despre care știm că a fost imperfect, în ciuda a ceea ce perorează unii despre presupusa industrie de invidiat a lui „nea Nicu” și despre roșiile lui care, cred unii, erau fără chimicale.
Căutând imaginile utilizate de asemenea mesaje, am dat de ele în grupuri și postări asemănătoare din Bulgaria, Croația, Serbia, Polonia, Ungaria, chiar și în Italia, pe pagini care promovau extrema dreaptă. Așadar, atenție la ceea ce vedeți pe rețelele sociale. În spatele unor postări inofensive, la prima vedere, se pot ascunde lucruri și interese meschine.

Alte imagini din Uniunea Sovietică, găsite pe pagini care ne îndeamnă să ne întoarcem în URSS.
În exemplele ilustrate, am înlăturat numele paginilor pentru a nu încuraja urmărirea acestora. (D. Luca).
Administratie
Alertă de apă ridicată în Șirna: Locuitorii din Tăriceni pot consuma lichidul vital fără griji!
Exclusiv
IPJ Prahova: Circul ielelor, trompeților și „ofițerilor” reciclați! Balul mascat al incompetenței atinge noi culmi de patos!
Prahova fierbe, iar Poliția Română, în filială locală, pare să-și fi asumat rolul de cel mai fidel circ ambulant, oferind reprezentații gratuite de la baluri mascate cu interlopi la promovări scandaloase, culminând acum cu o nouă „bijuterie” managerială. Cetățenii se întreabă, pe bună dreptate: mai există vreo urmă de decență sau profesionalism în acest spectacol al absurdului, sau ne îndreptăm cu toții spre desființarea întregii instituții? (aici), (aici), (aici, (aici), etc
De la postul de doi bani la tronul Comandantului: Rețeta succesului la IPJ Prahova!
În vreme ce poporul român tânjește după o Poliție competentă și incoruptibilă, la IPJ Prahova, sub bagheta „vizionară” a domnului Ginel Preda – eternul interimar și a maestrului „gonflabilelor” – se pregătește o nouă „lovitură” de proporții, gata să dinamiteze și ultimele firimituri de încredere. Potrivit unor informații incendiare obținute de Incisiv de Prahova, cea mai mare subunitate de poliție din județ riscă să cadă pe mâinile unui personaj de o școala, de o școală… post-comunistă, și anume, domnul Vîrlan Florin.
Un nume nou în galeria „perlelor” prahovene, Vîrlan Florin este un fost subofițer de la obscurul Post de Poliție Tișița, Vrancea, catapultat în rândul ofițerilor în 2015 printr-un „simulacru de examen” derulat, culmea ironiei, prin intermediul Școlii de Subofițeri de Poliție Câmpina. De parcă promovarea lui Marcel Bălan, polițistul care dansa pe mese cu hoții și apoi a ajuns adjunct la IPJ Prahova, nu era de ajuns, iată că Ginel Preda ne arată că are încă ași în mânecă. Anul trecut, în 2024, domnul Vîrlan a fost deja împuternicit și titularizat în funcția de adjunct al șefului Secției de Poliție nr. 1 Ploiești. Acum, țintește mai sus, mult mai sus, într-un avânt demn de un acrobat al birocrației – adjunct la POLIŢIA MUNICIPIULUI PLOIEŞTI.
„Sifonul” instituțional și „antreprenorii” în uniformă: Cine să-i mai „vâre” la IPJ Prahova?
Se pare că această ascensiune meteorică nu este deloc întâmplătoare. Surse din interiorul sistemului ne șoptesc că Vîrlan Florin ar fi unul dintre „sifoanele” preferate ale lui Ginel Preda. Nu e de mirare, având în vedere că Ginel l-a mai „plimbat” și pe la Serviciul Rutier Prahova, de unde, cu sârg și devotament, „transmitea informații despre șefi și colegi”. Un fel de „ureche” cu uniformă, mereu la datorie, dar nu pentru cetățean, ci pentru… alte interese. Ne întrebăm retoric, la fel ca în cazul conexiunilor dubioase ale lui Mirițescu cu controversatul Anastasescu, oare cât de transparente sunt aceste legături ombilicale?
Și, dacă tot vorbim de interese, rămâne întrebarea arzătoare: oare SIPI Prahova are cunoștință despre „veleitățile antreprenoriale” ale personajului Vîrlan Florin și, mai ales, ale socrului acestuia? Dar DGA Prahova? Știu oare aceste instituții că domnul Vîrlan, fostul șef de post „vopsit” ofițer „la apelul bocancilor”, este o fire conflictuală și un „reclamagiu” notoriu? Sau, așa cum spunea Sindicatul Diamantului, „analfabetismul funcțional și idioțenia fudulă” au cuprins toate palierele, lăsând loc liber pentru astfel de „cariere” spectaculoase?
Tupeul nemărginit: Cazul remorcii fantomă și accesul ilegal în Sistem!

Că tupeul este moneda forte la IPJ Prahova o demonstrează un episod savuros din august 2024, când, culmea ironiei, domnul Vîrlan Florin, pe când era încă la Rutieră, și-a etalat măiestria în arta reclamagiului. Folosindu-se de funcția sa (adică, probabil, de „accesul ilegal la sistemul informatic de serviciu în interes personal”), a reclamat un vecin din Cartierul Eden (din spatele Spitalului Județean Ploiești) pentru o biată remorcă parcată pe… drumul public. Detaliul picant? „Drumul” era, în fapt, doar pământ și pietriș, o stradă care nici măcar nu exista! Ce mai, o operațiune de anvergură, demnă de cele mai lăudabile realizări ale IPJ Prahova, precum „rezolvarea” cazului păpușii gonflabile!
Această „acțiune” palidă, demnă de un „Dorel de la IPJ Prahova” care se crede mai presus de deciziile ICCJ, contrastează izbitor cu ignorarea „bona M.A.I. hoțomane dovedite video” (aici) sau a altor cazuri reale de infracțiuni, așa cum am relatat în repetate rânduri la Incisiv de Prahova.
Așadar, dacă un astfel de individ, cu un trecut dubios, veleități de „sifon” și tupeu nemărginit, ajunge să managerieze o subunitate-cheie, înseamnă că poliția prahoveană nu mai are niciun profesionist, ofițer de carieră, care să ocupe o astfel de funcție. Poate că, în aceste condiții, reorganizarea ar trebui să dispună direct desființarea întregului inspectorat!
Prahova, noul Caracal al absurdității: O „circoitecă” fără sfârșit!
Este timpul să ne întrebăm serios: ce credibilitate mai are o instituție care promovează în funcții de conducere personaje de calibrul lui Marcel Bălan (cel care chefuia cu interlopi) și acum, pare-se, pe „sifonul” Vîrlan Florin, „ofițerul” cu „simulacru de examen” și veleități de „reclamagiu”? Am văzut cum IPJ Prahova a găzduit cu brațele deschise un „fals polițist” de meserie, Costin Oprea, care a operat din interior un an și jumătate, în timp ce se laudă cu prinderea a doi „falși polițiști” de carton. Am râs (amar!) cu episodul „mașina la vale” de la Vălenii de Munte (aici) și am plâns de indignare la auzul aberațiilor „Dorelului” care nu recunoaște deciziile ICCJ.
Concluzia lui Emil Pascaut de la Sindicatul Diamantului, preluată și susținută de Incisiv de Prahova, rămâne crunt de actuală: „Suntem pierduți, condamnați la un viitor sumbru din cauza acestei armate de troglodiți cocoțați în funcții care le depășesc cu mult capacitățile intelectuale.” Iar „circoiteca” continuă la IPJ Prahova, cu Ginel Preda și Marcel Bălan în rolurile principale, iar acum cu Vîrlan Florin pe post de „viitor speranță.”
Cine plătește pentru acest circ grotesc, pentru incompetența crasă și abuzurile perpetrate? Banii noștri, siguranța noastră, viitorul copiilor noștri! Prahova rămâne, din păcate, noul Caracal al bunului simț și al legii.
Incisiv de Prahova promite să rămână cu ochii pe acești „cascadori” ai legii, până când „generațiile distruse moral și falsificate intelectual” vor dispărea din funcțiile publice. Până atunci, dragi cetățeni, luați loc și bucurați-vă de spectacol! Deși, e mai degrabă o tragedie antică în cheie comică, la care suntem cu toții spectatori și, din păcate, victime. Vom reveni! (Cristina T.).
Exclusiv
Circul ‘secretelor’ de la Neamț: Cum lenea mai-marilor MAI transformă legea într-o farsă comic-amară!
-
Exclusivacum 5 zileSINAIA, MONARHIA ABSOLUTĂ MARCA OPREA: Sora „impăratului” cade în cap, Prefectul se „trezește” la Parchet, iar PNL Prahova fierbe în suc propriu!
-
Exclusivacum 2 zileCircul macabru al absurdității la Poliția Capitalei: SAS-ul bâjbâie, sefii manelizează, iar adevărul e declarat „delict”! Saga agentului-șef Wilhelm Constantin Bendriș
-
Exclusivacum 5 zileLegea pumnului în gură la SAS: Cum a devenit „vagabond” un delict de 20% din salariu, sub privirea ironică a manualului de Mobbing al MAI! Saga agentului-șef Wilhelm Constantin Bendriș
-
Exclusivacum 3 zilePrahova, tărâmul reîncarnării: „Metoda Portocală” revine, dar acum e sub licență politică!
-
Exclusivacum 10 oreIPJ Prahova: Circul ielelor, trompeților și „ofițerilor” reciclați! Balul mascat al incompetenței atinge noi culmi de patos!
-
Featuredacum 5 zileScandal de proporții la vârful Poliției Române: Sindicatul Diamantul cere DNA să ancheteze o mușamalizare de patru ani
-
Exclusivacum 5 zileCIRCUL JUSTIȚIEI ROMÂNE: Dosarul POP IONUȚ-COSTIN, RECLASAT LA CATEGORIA „PROBLEME REZOLVATE… DE NOI” – CHIAR ȘI CU INSTANȚA LA UȘĂ!
-
Exclusivacum 5 zileJustiția Română: Spectacolul absurd continuă! Procuratura clasează, justificând incălcări flagrante! moștenitorii, nu morții, plătesc biletul!



