Featured
Băncile aflate în supravegherea BNR au cea mai mare rentabilitate a capitalurilor proprii din UE
România performantă sau România păcălită? Vestea cea mare: am depășit Ungaria! Și totuși BNR ne spune să ne cârpim hainele și să mergem cu autobuzul…
De curând, ni s-a dat o veste care ar fi trebuit să ne umple de mândrie și să ne accentueze o stare de mulțumire pe care se presupune că am fi avut-o deja. Vestea respectivă sună cam așa: În anul 2023, România a depășit Ungaria la indicatorul PIB/locuitor, calculat la standardul puterii de cumpărare. Mai precis, țara noastră a terminat anul trecut la un nivel egal cu 78% din media Uniunii Europene, iar Ungaria a regresat un pic, spre nivelul de 76% din media Uniunii Europene.
Desigur că avansul tigrului economic carpato-danubiano-pontic se simte de mult în buzunarele și în nivelul de trai al românilor, de vreme ce însuși Valentin Lazea, economistul-șef al Băncii Naționale, mâna stângă a matusalemicului Mugur Isărescu, s-a simțit dator să ne dojenească cu asprime pentru faptul că, trezindu-ne plini de bani, am început deja să consumăm mult peste ceea ce ne-ar fi dat voie prea-îndestulații de sub cârma padișahului leilor: „Nu vă mai așteptați să vă crească nivelul de trai, deja trăiți cu mult peste posibilități. Refolosiți lucruri, reparați-le, sortați plasticele, mergeți mai mult cu mijloacele de transport în comun, să nu mai călătoriți cu avionul, ci cu trenul…”
Ei bine, românii, departe de a fi entuziasmați de faptul că i-am lăsat în urma noastră pe unguri, dar și pe slovaci, letoni, greci, croați și bulgari, s-au cam șocat de spusele lui Valentin Lazea, specialistul în avertismente al moșiei lui Isărescu. De ce s-au șocat români? Păi pentru că ei nu se prea simt precum în statisticile de la Eurostat sau precum în poveștile lui Lazea. Ei nu se simt nici mai bogați decât ungurii și nici măcar așa extravaganți la cheltuieli precum îi vede economistul șef al BNR, de la înălțimea salariului său uriaș sau prin oglinda retrovizoare a Mercedes-ului său ultimul răcnet. Ei bine, românii se uită mirați la statistici și dau din cap neîncrezători pentru că ei își cunosc mai bine decât Lazea gaura din buzunare și traiul modest de zi cu zi.
Ne mint statisticile Eurostat? Ne ia cumva banca națională în bășcălie? Oare Isărescu și aghiotantul său provenit din Partidul Social Democrat Român nu o fi citit statisticile care ne arată ca fiind țara cu cea mai mare pondere a populației aflată în pragul sărăciei, 34% adică fiecare al treilea român trăiește în pragul sărăciei? Oare pe birourile de sute de mii de euro ale nababilor de la Banca Națională nu or fi ajuns și statisticile (tot de la Eurostat) care ne arată că românii au al doilea cel mai mic venit disponibil din UE (10.033 euro/locuitor în 2022), mai mic decât cel din Ungaria (10.217 euro/locuitor)?
Fiți convinși, dragii mei, că Isărescu și locotenenții săi, îmbătrâniți în luxul opulent din sediul BNR, primesc zilnic toate statisticile Eurostat și știu extrem de bine cât de săraci sunt românii și cât de puțini bani au la dispoziție. Mai ales dacă luăm în considerare și creșterea spectaculoasă a PIB/locuitor din România, care lasă în urma noastră alte șase națiuni europene, dintre care patru (Ungaria, Slovacia, Croația și Letonia) nu au mai fost niciodată în istorie clasificate după țara noastră. Ei bine, cum să dezlegăm atunci misterul creșterii economice și a sărăciei extreme din România? Cum să înțelegem de ce ne beștelește omul lui Isărescu? Păi simplu, uitându-ne cam ce se întâmplă cu PIB-ul crescut precum Făt Frumos.
PIB-ul ăsta mare de care ne minunăm cu toții se împarte în trei mari părți: o parte merge către salariați sub formă de salarii (care includ impozitele și contribuțiile), o parte merge la acționarii companiilor sau rămâne în conturile sau curțile companiilor (incluzând impozitele pe profit și pe dividende), iar o parte merge către stat sub forma așa-numitelor taxe pe produs (TVA și accize în primul rând). De fapt către stat ajunge o felie muuult mai mare până la urmă, căci și salariații și patronii plătesc impozite și contribuții. Cam în ce proporții are loc, însă, prima împărțire (înainte de impozitare) a PIB-ului, adică a valorii adăugate care s-a produs într-un an într-o economie? Păi la noi în România, simplificând lucrurile la maxim în scopul explicării didactice a subiectului, în anul de grație 2023, 37,7% din PIB a ajuns la salariați, 9% la stat și 53,3% la patronat.
Deci mai mult de jumătate din PIB-ul cu care se mândrește guvernul Ciolacu a ajuns pe mâinile patronilor firmelor de aici. Angajații, adică milioanele de români care lucrează s-au ales cu mai puțin de 38%. Din fiecare 1000 de lei din PIB, 533 au ajuns la patronate, 377 la angajați și 90 la stat. Repet, la prima împărțire. Din cei 377 de lei ajunși la sărmanii angajați, doar 218 le rămân acestora efectiv, restul mergând către stat și către fondurile de pensii și de sănătate, administrate tot de stat. Din cei 533 de lei rămași pe mâinile patronilor, 85 merg către stat sub forma impozitului pe profit și încă 35 pot ajunge tot în vistieria statului sub formă de impozit pe dividende. Deci, la final de an, patronii vor rămâne cu 413 lei din fiecare 1000 produși în economie, angajații cu câte 218 lei, iar statul se va alege cu 369 de lei. Așadar, oameni buni, înainte ca românii să cheltuiască vreun leu pe mâncare, îmbrăcăminte, automobile sau locuință, fiecare 1000 de lei din PIB-ul din statistici se împarte astfel: 413 lei la patronate, 218 lei la salariați și 369 de lei către stat.
Ei bine, ar fi de observat că regula europeană (la nivelul mediu al Uniunii Europene) de împărțire, înainte de impozitarea directă, a fiecărei 1000 de euro produși într-un an este următoarea: 421 de euro la patronat, 109 la stat și 470 la angajați. Cum ar veni, un raport inversat între partea patronatului și cea a angajaților decât raportul corespunzător României. Logica din UE este ca, după impozitare și extragerea contribuțiilor sociale și a celor de sănătate, statul să rămână cu aproximativ 450 de euro, angajații cam cu 300 de euro și angajatorii cu vreo 250 de euro.
Ei bine, iată și explicația cifrelor aparent contradictorii din statistici: degeaba crește PIB-ul dacă toată creșterea se duce la guvern și la patronate, iar ceea ce rămâne la salariații români este mult prea puțin. În completarea acestei imagini catastrofale a nivelului veniturilor celor care muncesc în această țară pentru a-i plăti salariul de nabab și pensia regală lui Mugur Isărescu, iată cam care sunt nivelurile cheltuielilor cu forța de muncă ale firmelor din România: Adică un patron de la noi îi plătește unui salariat 11 euro/oră în 2023, mai puțin decât îi plătește patronul unui ungur (12,8 euro/oră), dar și unui grec (15,7 euro/oră), unui croat (14,4 euro/oră) sau unui slovac (17,2 euro/oră). Iar prețurile principalelor articole consumate sunt cam aceleași, dacă nu chiar mai ridicate la noi. Și iată cum apare cu claritate explicația cea mai evidentă a sărăciei românilor: ei sunt plătiți mult prea puțin în raportul cu valoarea adăugată pe care o produc!
Dar dacă patronii sunt atât de bogați, de ce avem cea mai subțire clasă medie din Uniunea Europeană? Dar de ce nu se simte atunci mulțumită clasa medie, micii antreprenori, liber-profesioniștii, cei care au mai multe surse de venit? Și aici este o explicație, pe care o găsim tot în statistici. Și anume faptul că cea mai mare parte a jumătății de PIB care rămâne pe mâna patronatului ajunge, de fapt, la doar câteva sute de firme străine și la marile companii deținute de stat și care, de regulă au libertatea să crească prețurile produselor lor (energia în primul rând) oricât de mult poftesc, beneficiind de monopoluri naturale și de sprijinul guvernului.
În anul 2022, cifra de afaceri totală din economie a fost de 2588 de miliarde de lei. Aproape jumătate din această sumă, 1260 de miliarde de lei (48,5%) mai precis, este realizată de cele mai mari 1000 de companii din țară. 1000 de companii dintr-un total de 888 000 de companii înregistrate sau dintr-un număr de 681 000 de companii active! În fiecare an, cele mai mari 1000 de companii mai câștigă câte o mică felie din piața românească. De exemplu, din 2021 până în 2022 au avansat de la 45,5% la 48,5% din totalul economiei naționale. Practic, încet-încet, România a devenit dependentă de afacerile acestor companii.
Deși dețin jumătate din economie, primele 1000 de firme angajează mai puțin de un sfert din totalul salariaților din țară: 959 000 dintr-un total de 4,26 milioane (vorbim de cifrele corespunzătoare anului 2022, ultimul an despre care avem aceste date în format complet). Cât privește profitul raportat la ANAF, acești uriași, care dețin jumătate din economia noastră raportează mai puțin de o treime din profitul realizat la nivel național: 68,4 miliarde de lei dintr-un total de 224,4 miliarde de lei. Adică, rata profitului acestor giganți, de 5,4% este cu mult mai mică decât media ratei profitului la nivelul întregii economii (8,6%). Cu alte cuvinte, primele 1000 de firme din țară, deși sufocă cu total firmele mici și mijlocii, sunt mult mai puțin profitabile. Oare așa să fie sau cifrele să fie mai ușor de manipulat atunci când îți permiți contracte cu auditori din grupul „big four?”
Un exercițiu extrem de util ar fi să vedem de unde vin aceste mari companii, pentru a vedea și cine beneficiază de pe urma acestei activități impresionante. Ei bine, printre primele 10 dintre ele, care cumulează cam 10% din economia națională, nu se află nicio companie cu acționariat majoritar românesc. Printre acestea avem două companii deținute de către austriecii de la OMV și două deținute de către statul kazah, prin Kazmunay Gaz, două rețele de supermarket-uri deținute de către aceeași familie germană (Schwarz), două firme franțuzești (Renault și Engie), una turcească (Ford Otosan) și un mare jucător german din energie (E.On). În grupul acestor cele mai mari 10 firme din țară regăsim întreaga distribuție și furnizare de gaze din țară, cam o treime din comerțul de la noi, 80% din industria petrolieră și de gaze și întreaga producție de automobile.
Cea mai mare firmă românească, Romgaz, una cu capital majoritar de stat, se află abia pe locul 12, pe locul 14 regăsim Electrica (tot cu capital majoritar de stat) și abia pe locul 16 avem o firmă deținută de antreprenori români, Dedeman. Pe poziția a 20-a regăsim o altă firmă cu capital majoritar de stat, Hidroelectrica. Mai avem încă două firme locale pe locurile 21 și 29 (Tinmar și Oscar Downstream), încă cinci printre următoarele 10 și încă trei printre cele din pozițiile 41-50. Cele mai mari sunt firme cu capital majoritar de stat : Nuclearelectrica, Transelectrica, Complexul Energetic Oltenia. Antreprenorii sunt și ei prezenți cu rețeaua comercială Altex, cu rețeaua farmaceutică Fildas și cu unii traderi din domeniul energiei. Și cam asta e proporția: 13 firme din primele 50 sunt cu capital românesc. Cam un sfert din marile companii din țară sunt afaceri românești. Iar cele mai mari sunt firme deținute majoritar de stat. Ceva mai bine stăm la ponderea capitalului românesc în domeniul bancar, unde ne situăm cu acest indicator la 30%. În schimb, în domeniul asigurărilor, avem fix o (zero) capital românesc!
Dacă, printr-o mare minune, Lazea și/sau sultanul Mugur Isărescu ar fi avut o minimă aplecare spre onestitate ar fi spus trei lucruri de mare bun simț:
- România nu își mai permite să aibă salariați atât de prost plătiți, pentru că se depopulează țara;
- România nu își mai permite să aplaude firmele străine care își repatriază cea mai mare parte a creșterii PIB-ului din țară;
- Guvernul sau, în sens mai larg, întreaga administrație, inclusiv BNR, își crește cheltuielile mult mai rapid decât crește PIB-ul (economia).
Și ar fi putut nefericitul de Lazea, care plânge cu lacrimi de crocodil soarta datornicilor români, să spună că în această țară băncile aflate în supravegherea BNR au cea mai mare rentabilitate a capitalurilor proprii din UE și că ating cele mai înalte rate ale profitului din Uniune. Sau ar mai fi putut Lazea să plece după acel interviu acasă la el, la Huedin, cu trenul sau cu autobuzul. Punem pariu că nici nu ar avea curaj să se apropie la un metru de trenul sau autobuzul care l-ar duce la Huedin?
Petrișor Peiu
Exclusiv
BINGOUL GUNOIULUI: CUM DISPAR MILIOANELE, IAR CETĂȚENII RĂMÂN CU SACII ÎN BRAȚE
Bingo–Rosal – datoriile uriașe și „eroii” care țin spatele unei firme îngropate în gunoi și miliarde vechi de lei
CURTEA DE CONTURI CONFIRMĂ, DOSARELE EXPLODEAZĂ, IAR BINGO ÎNCĂ FACE FIGURI LA GUNOI
Tot ce a scris Incisiv de Prahova, ani la rând, despre „Bingo penal” – fosta Rosal, actuala Bin Go Solutions, experta în bunuri de retur dispărute și tarife unse cu toate alifiile – se aliniază, pas cu pas, cu o realitate juridică și financiară de manual:
- rapoarte ale Curții de Conturi,
- procese pe rol,
- cereri de insolvență și faliment,
- datoriile istorice de aproape 800 de milioane de lei, prezentate de NewsCenter.ro, site de știri pentru București și Ilfov.
Adică, pe românește: hoția, incompetența și combinațiile cu iz penal nu mai sunt „exagerări de presă”, ci subiecte de dosar, cu număr de înregistrare și termen de judecată.
ANAF VINE DUPĂ SALARII ȘI SĂNĂTATE: DOSARUL CARE POATE STINGE DEFINITIV „STEUA” BINGO
Dosarul nr. 37635/4/2025, în care ANAF își cere drepturile pentru fondurile de salarii și sănătate, are termen în 2 decembrie 2026.
Acolo se joacă, foarte probabil, biletul final al societății „devalizate” de Bogdan Niculescu, așa cum rezultă din Rechizitoriul depus de Silviu Prigoana („Prigoană răposatul” în jargonul politicii) la DIICOT în 2021.
Dacă Bingo pierde acest proces, putem să spunem „adio”:
- nu doar unei firme sleite de datorii și scandaluri,
- ci întregului mecanism prin care, ani la rând, banii de salarii, sănătate și taxe s-au plimbat prin conturi, în timp ce cetățenii plăteau tarife și respirau mizeria neputinței instituționale.
ANAF nu vine pentru pamflete. Vine pentru bani. Iar când Fiscul bate la ușă, nu se mai joacă nimeni de-a „parteneriatul public-privat”.
ECO SUD APASĂ BUTONUL ROȘU: DOUĂ DOSARE ȘI O FIRMĂ CARE NU PLĂTEȘTE PE NIMENI
În paralel, Eco Sud, operatorul depozitului de la Vidra, a trecut de la nervi la acțiune:
- Dosarul nr. 38424/3/2026, înregistrat la Tribunalul București, în care Eco Sud cere falimentul Bin Go Solutions.
- Un termen în ianuarie 2027, tot la București, în care Eco Sud îi mai cere, încă o dată, falimentul lui Bingo.
Potrivit documentărilor realizate de NewsCenter.ro, conflictul financiar are o istorie lungă:
- sechestre pe participații,
- garanții pe autogunoiere,
- bilete la ordin de milioane de lei,
- executări stinse sau mutate pe alte trasee juridice.
Traducere:
Bingo nu-și plătește statul, nu-și plătește furnizorii, nu-și plătește corect salariații, dar rămâne, miraculos, un „partener” suportat de administrații publice care se plâng, în același timp, că „nu sunt bani de pensii mai mari decât 7%”.
MUTAREA BANILOR PE BLUE PLANET: CÂND NU POȚI SĂ PLĂTEȘTI DATORIILE, MUȚI FACTURILE
În timp ce Fiscul și Eco Sud bat la ușă, Bin Go nu pierde vremea:
Conform dezvăluirilor NewsCenter.ro, în Sectorul 4 din București,
începând cu 1 octombrie 2026, serviciile de salubrizare sunt facturate și încasate de Blue Planet Services SA, partenera din contractul de delegare.
Notificarea, purtând ștampila Bin Go Solutions din 15 octombrie 2026, vorbește frumos despre:
- „actualizare de date de facturare”,
- „modificare cu caracter administrativ”,
- „tarife neschimbate, aceeași frecvență de colectare”.
În realitate, pentru cetățean se schimbă ceva esențial:
- facturile noi nu le mai plătește către Bingo,
- ci către Blue Planet Services SA, firmă cu cont la Exim Banca Românească,
- în timp ce datoriile vechi rămân, liniștite, agățate de o firmă împinsă spre insolvență.
Când mută cineva beneficiarul plăților, dar lasă datoriile în urmă, nu e „inginerie administrativă”, ci o coregrafie a supraviețuirii pe spinarea creditorilor și a statului.
STRUCTURI ÎN FIDUCIE, ASOCIAȚI COMUNI ȘI DATORII DE 800 DE MILIOANE: ARHITECTURA UNUI COLOS PE PICIOARE DE HÂRTIE
NewsCenter.ro a arătat, cu documente, că:
- Bin Go Solutions avea în 2024:
- afaceri de ~481,5 milioane de lei,
- datorii contabile de ~779,8 milioane de lei,
- restanțe fiscale de ~39,47 milioane de lei,
- 1.268 de angajați.
- În acționariat:
- participații majore deținute prin fiducie,
- un asociat comun cu Blue Planet – Imperial Master Invest,
- structuri în care unii apar ca „proprietari fiduciar”, în timp ce adevărații beneficiari economici rămân în ceață.
Pe scurt:
O firmă cocoșată de datorii, cu schemă de proprietate sofisticată, își pasează încasările spre o parteneră din asociere, în timp ce statul și creditorii se uită la portalul instanțelor și bifează termene.
ÎN PRAHOVA, BINGO ȚINE ORAȘUL OSTATIC. DAR LA ORIZONT SE VEDE PAPREC–BRATNER
În timp ce la București se mută încasările pe Blue Planet,
în Ploiești și Prahova încă mai rezistă „Bingo penal”, agățat de:
- contracte vechi,
- complicități locale,
- o administrație care se mișcă greu când e vorba să apere interesul public.
Dar ecuația se poate schimba radical:
- Firma Brantner, adusă și în discuțiile despre alternative de salubritate, a fost cumpărată de Paprec, gigant francez și lider de piață în tratarea și colectarea deșeurilor în Europa.
Dacă procesele se termină așa cum o arată logica economică și documentele din dosare, Bingo va deveni doar o amintire urât mirositoare, iar Prahova ar putea, în sfârșit, să se spele pe mâini de o societate care a făcut avere din gunoi și datorii.
Întrebarea este:
vor avea autoritățile locale curajul și voința să închidă, definitiv, robinetul?
SALARIAȚII, ÎN PRIMA LINIE A UMILINȚEI: 7 ZILE ÎNTÂRZIERE LA LEAFĂ, ANI DE LUMINĂ ÎNTÂRZIERE LA MORALĂ
În timp ce vorbim de:
- sute de milioane de lei datorii,
- mutări de facturare,
- garanții executate și dosare în instanță,
există o categorie lovită direct, rapid și fără „fiducie”: salariații.
La Ploiești, oamenii de pe mașinile de gunoi, cei care cară zilnic, la propriu, mizeria orașului, au început să își încaseze salariile cu întârzieri de minimum 7 zile.
Pentru un director abonat la contracte publice, 7 zile nu înseamnă nimic.
Pentru un angajat care trăiește de la un salariu la altul, 7 zile înseamnă:
- chirie întârziată,
- rate neplătite,
- facturi amânate,
- nervi și umilință.
În acest context geopolitic, cu războaie în apropiere, inflație, crize energetice și guverne care se scuză că pot mări pensiile doar cu 7%,
statul român tolerează, senin, un grup de firme cu milioane de lei datorii, care:
- nu plătește corect salariații,
- își întârzie obligațiile către stat,
- își enervează furnizorii până la cereri de faliment,
- dar încă primește gunoiul orașului în brațe, ca un „partener serios”.
„BINGO PENAL” – DE LA BUNURI DE RETUR FURATE ÎN PRAHOVA, LA DATORII URIAȘE ÎN BUCUREȘTI. LANȚUL SLĂBICIUNILOR, CU CIFRE ȘI NUMERE DE DOSAR
Incisiv de Prahova a arătat primul, cu probe, cum:
- 65.000 de bunuri de retur, în valoare de ~10 milioane de euro, inventariate de Lexexpert, au dispărut din peisajul public, deși au fost plătite prin tarife de cetățeni;
- Curtea de Conturi a confirmat oficial, cu formulări tehnice, ceea ce noi am numit direct: „furtul bunurilor de retur”;
- ADI – Parteneriatul pentru Managementul Deșeurilor Prahova și primari precum Mihai Polițeanu au stat, ani la rând, cu mâinile în buzunar, în timp ce bunurile care trebuiau preluate gratuit în domeniul public rămâneau pierdute între operator și dezinteres.
Acum, NewsCenter.ro completează tabloul la București:
- mutarea facturării pe Blue Planet Services,
- datoriile imense ale Bin Go,
- cererea de insolvență de la Eco Sud,
- istoricul garanțiilor și executărilor.
Nu mai vorbim de incidente izolate, ci de un model de business:
bani din tarife publice, datorii uriașe, complicități, tăceri, mutări de risc pe alte firme din aceeași familie de interese.
ÎNTREBAREA CARE ARDE: CINE LE ȚINE SPATELE ȘI DE CE?
În fața acestui tablou:
- Curtea de Conturi confirmă ce a scris Incisiv de Prahova despre Prahova.
- NewsCenter.ro documentează, punctual, datoriile, fiducia și mutările de bani în București.
- ANAF își caută fondurile pentru salarii și sănătate, în dosarul 37635/4/2025.
- Eco Sud cere falimentul, în dosarul 38424/3/2026 și în alte dosare cu termene în 2027.
- Salariații își iau lefurile cu întârziere, pe fundal de restanțe fiscale și furnizori neplătiți.
Și atunci:
Cine își mai permite, în acest context economic și geopolitic, să țină spatele unui asemenea grup?
- Cine semnează prelungiri, adrese, „actualizări administrative”?
- Cine lasă orașele prizoniere unui operator care nu-și onorează datoriile, dar își mută încasările în alte buzunare?
- Cine refuză, cu încăpățânare suspectă, să caute alternative solide, precum Brantner – acum parte a grupului francez Paprec, lider în domeniu la nivel european?
CONCLUZIE CU ZARUL PE MASĂ: ORAȘELE TREBUIE SĂ STRIGE „STOP JOC!”
Acest text nu este doar un pamflet usturător.
Este radiografia unui sistem de gunoi în care:
- banii publici se topesc în datorii și combinații,
- instituțiile se mișcă lent,
- presa de investigație – Incisiv de Prahova, respectiv NewsCenter.ro – aduce probe, documente, numere de dosar,
- iar cetățeanul rămâne cu nota de plată și cu sacul la poartă.
Dacă:
- în Prahova nu se recuperează bunurile de retur,
- în București nu se tranșează ferm dosarele de insolvență și faliment,
- ANAF și Eco Sud nu duc până la capăt demersurile,
- autoritățile locale nu taie cordonul ombilical cu Bingo–Bin Go,
atunci nu mai vorbim doar de hoție și incompetență,
ci de complicitate politică, administrativă și instituțională.
Orașele trebuie să spună, clar și răspicat:
„Stop joc! Bingo s-a terminat. De acum înainte, curățăm nu doar străzile, ci și contractele.” Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
Polițist acuzat că „închide ochii” la propriile fapte: deversare suspectă, intervenție contestată și suspiciuni de abuz de funcție în I.P.J. Prahova
Sesizare la 112, dar cu prea puține răspunsuri
Un caz din Starchiojd ridică semne de întrebare despre verificarea reclamațiilor cetățenilor
Un apel la 112, înregistrat în comuna Starchiojd, județul Prahova, readuce în atenție o problemă de interes public: cine verifică modul în care polițiștii gestionează sesizările cetățenilor și ce se întâmplă când acuzațiile îi vizează chiar pe cei care ar trebui să aplice legea?
În centrul acestor acuzații se află Stănciulescu Marian, indicat ca șef de post al comunei Bătrâni, precum și comisarul-șef Popescu Valentin, prezentat drept șef al Secției de Poliție Rurală SPR 11 Drajna, superiorul direct care ar fi tolerat presupusa conduită problematică.
Informațiile au fost transmise redacției de către persoane care susțin că au fost afectate direct sau indirect de situație.
Lichid cu miros înțepător, deversat în șanțul public
Reclamată: o posibilă scurgere de ape uzate spre centrul localității
Potrivit relatărilor transmise redacției, la data de 14 octombrie 2026, în apropierea locuinței lui Stănciulescu Marian din comuna Starchiojd, strada Unirii, ar fi fost observată o deversare de lichid cu miros puternic, pe care reclamantul îl suspectează a proveni dintr-o fosă septică.
Conform sesizării, lichidul ar fi curs prin șanțurile de pe marginea drumului public, ajungând până în zona centrală a localității și, potrivit aceleiași surse, chiar în pârâul Stâmnic. Locuitorii de pe strada Unirii ar fi resimțit un miros persistent, descris ca fiind deranjant în apropierea gospodăriilor.
Până la acest moment, nu există o confirmare oficială, printr-o analiză de laborator sau printr-un raport public, privind natura exactă a lichidului și eventualul impact asupra mediului. Toate detaliile se bazează pe declarațiile persoanei care a sesizat incidentul și pe afirmațiile unor localnici.
Intervenția poliției, pusă sub semnul întrebării
Fără camere pornite, fără probe preluate, fără Garda de Mediu?
În urma apelului la 112, un echipaj din cadrul Secției de Poliție Rurală SPR 11 Drajna s-ar fi deplasat la fața locului pentru verificarea situației.
Reclamantul susține însă că intervenția nu ar fi respectat standardele minime de transparență și rigoare. Potrivit relatării transmise redacției:
- polițiștii nu ar fi folosit camerele video portabile pe durata intervenției;
- ar fi refuzat să preia recipientul cu probe de lichid colectate de cel care a făcut sesizarea;
- nu ar fi solicitat sprijinul Gărzii de Mediu, în pofida suspiciunii că ar putea fi vorba despre o deversare de ape uzate într-un șanț public și, posibil, într-un curs de apă.
Echipajul ar fi apreciat, conform aceleiași relatări, că lichidul ar proveni din apa de ploaie, considerând astfel că nu se impune implicarea autorităților de mediu. Rămâne neclar, în lipsa unui punct de vedere oficial, dacă această concluzie a fost consemnată în vreun document și ce argumente au stat la baza deciziei de a nu efectua verificări suplimentare.
În acest context, numele comisarului-șef de poliție Popescu Valentin, indicat ca șef al SPR 11 Drajna, apare în legătură cu acuzația de „tolerare” a comportamentului subordonatului. Sursele care au contactat redacția susțin că o eventuală influență din partea conducerii ar fi putut afecta modul în care echipajul a tratat sesizarea, aspect ce reclamă clarificări oficiale.
„Nu e prima dată”: suspiciuni privind alte sesizări rămase fără urmări
Localnici invocă apeluri anterioare la 112
Relatările venite din zonă susțin că incidentul din 14 octombrie 2026 nu ar fi unul izolat. Potrivit unor afirmații atribuite unor locuitori, situații similare s-ar fi produs și în trecut, iar pentru acestea ar fi existat mai multe apeluri la 112.
Aceleași surse susțin că unele dintre sesizări ar fi fost, în final, consemnate ca „neconfirmate”. Pentru a verifica dacă aceste acuzații au un temei real, ar fi necesară o analiză a evidențelor de intervenție, a notelor de constatare și a modului în care au fost soluționate reclamațiile anterioare.
Dacă suspiciunile formulate de cetățeni se confirmă, ar apărea întrebări legitime privind modul în care sunt tratate sesizările de mediu și dacă există eventuale deficiențe în mecanismele de control intern ale structurilor de poliție din zonă.
Acuzații privind conduita personală și folosirea funcției
Presupusă relație extraconjugală și dosar penal văzut ca „răzbunare”
Pe lângă aspectele legate de deversarea suspectă și modul de intervenție, informațiile furnizate redacției conțin și acuzații cu privire la viața personală și conduita profesională a lui Stănciulescu Marian.
Sursele invocă o presupusă relație extraconjugală pe care acesta ar fi avut-o, în trecut, cu o femeie din satul Poiana Mare, comuna Bătrâni – localitate în care polițistul este prezentat ca deținând funcția de șef de post. Femeia ar avea un copil minor, iar relația ar fi contribuit, potrivit acestor relatări, la destrămarea cuplului.
Mult mai gravă este însă acuzația că, după ce soțul femeii i-ar fi cerut explicații polițistului cu privire la presupusa relație, Stănciulescu Marian ar fi folosit autoritatea funcției împotriva acestuia. Surse din comuna Bătrâni susțin că bărbatului i-ar fi fost întocmit un dosar penal și i-ar fi fost reținut permisul de conducere, considerând că aceste măsuri ar fi reprezentat o formă de răzbunare.
Cine verifică pe cei care ar trebui să apere legea?
Necesitatea unui răspuns oficial din partea IPJ Prahova și a structurilor de control
Cazul ridică mai multe întrebări esențiale pentru comunitate și pentru încrederea publicului în instituțiile statului:
- Au fost respectate procedurile în intervenția din 14 octombrie 2026 la Starchiojd?
- De ce nu ar fi fost prelevate probele de lichid, dacă această afirmație se confirmă?
- A fost evaluată oportunitatea sesizării Gărzii de Mediu, ținând cont de suspiciunile de deversare în șanț public și în pârâu?
- Există sesizări anterioare privind incidente similare și cum au fost ele soluționate, din punct de vedere procedural?
- Au existat sau există verificări interne privind presupusa folosire a funcției în scop personal, în comuna Bătrâni?
Acuzațiile transmise redacției – atât cele legate de deversarea suspectă, cât și cele privitoare la viața personală și la posibile abuzuri de autoritate – reclamă un răspuns transparent și documentat din partea Inspectoratului de Poliție Județean Prahova și, dacă se constată indicii concrete, o evaluare din partea structurilor de control abilitate.
Respectarea legii trebuie să fie aceeași pentru toți, indiferent de funcție sau grad profesional. Tocmai de aceea, atunci când suspiciunile vizează persoane aflate în poziții de autoritate, singura cale corectă este verificarea riguroasă, pe bază de probe și proceduri legale clare. (Irinel I.),.
Acest material are la bază informațiile și relatările transmise redacției de către persoane din comuna Bătrâni și comuna Starchiojd, județul Prahova, și nu substituie concluziile unor anchete oficiale sau ale instanțelor de judecată.
Exclusiv
Specialist de clasă, datornic de serviciu: MAI îți dă sporul, apoi îți trimite nota de plată
În administrația românească, salariul poate deveni o surpriză cu termen de rambursare. Astăzi primești o majorare prin dispoziția unității. Mâine, aceeași unitate își examinează opera, descoperă că nu-i mai place și te invită să achiți diferența. Tu n-ai redactat actul, n-ai stabilit procentul, n-ai aprobat plata. Dar ai comis imprudența fundamentală: ai încasat salariul calculat de instituție.
Potrivit Sindicatului „Diamantul”, aceasta este situația în care au ajuns unii polițiști cărora li se cer înapoi sume acordate pentru titlul de specialist de clasă, în baza unor condiții prevăzute într-un ordin clasificat.
Instituția are regula, instituția face calculul, instituția descoperă greșeala. Angajatul are portofelul. Iată o repartizare a competențelor de o admirabilă precizie.
Trei procente la vedere. Restul, în seiful salarizării
Articolul 28 din Anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 prevede majorări ale salariului de funcție pentru titlurile de specialist de clasă: 2,5% pentru clasa a III-a, 5% pentru clasa a II-a și 7,5% pentru clasa I.
Până aici, totul pare accesibil unui contribuabil care știe să citească și nu deține autorizație pentru mistere administrative.
Mai departe, însă, începe compartimentul cu ușa închisă. Specialitățile, condițiile de acordare și retragere, retrogradarea și standardele de performanță sunt lăsate în seama unui ordin ministerial. Potrivit „Diamantul”, acestea se găsesc în Anexa nr. 13 la Ordinul MAI nr. S/7/2018, completat prin Ordinul nr. S/184 din 30 decembrie 2020, acte clasificate și nepublicate.
Așadar, procentele sunt publice. Regulile după care le primești sau le pierzi au regim special.
Nu discutăm despre o operațiune sub acoperire. Discutăm despre salariul omului. Dar, în această poveste, fluturașul pare să fi fost recrutat de serviciul de contrainformații al contabilității.
Legea a venit în 2017. Banii au găsit adresa în 2020
Conform relatării sindicale, legea este în vigoare din 1 iulie 2017, însă majorarea a fost pusă în plată abia de la 30 decembrie 2020.
Dreptul salarial a existat, numai că a avut nevoie de câțiva ani pentru a traversa distanța dintre actul normativ și buzunar. Probabil o distanță administrativă mult mai mare decât pare pe hartă.
Din informațiile făcute publice de Sindicatul Europol în noiembrie 2021, condițiile includeau praguri de vechime de trei, șase și nouă ani, calificativul de cel puțin „bine” în ultimii trei ani și un test de specialitate.
Tot atunci, potrivit sursei, o circulară a Poliției Române solicita depunerea unui raport pentru obținerea titlului ori trecerea într-o clasă superioară, deși legea nu menționează expres o asemenea cerere.
În traducere birocratică: dreptul există, dar ar fi bine să-l rogi frumos să se prezinte la serviciu.
7,5% în dispoziție, 5% în tabel: matematica se supune ierarhiei
„Diamantul” prezintă cazul unui polițist revenit în iunie 2026 din concediul pentru creșterea copilului. Dispoziția de reluare a activității îi recunoștea majorarea de 7,5%, aferentă clasei I. Tabelul anexat aceleiași dispoziții indica însă 227 de lei, sumă corespunzătoare procentului de 5%, nu cei aproximativ 340 de lei aferenți clasei I.
Un singur document, două adevăruri salariale. Administrația a reușit astfel să promoveze polițistul în text și să-l retrogradeze în anexă.
Exemplul de calcul prezentat de sindicat pornește de la salariul funcției de 4.025 de lei din grila pentru 2022, la care se adaugă gradația de 506 lei. Baza rezultată este de 4.531 de lei. Diferența dintre cele două clase este de aproximativ 113 lei, înaintea majorării generale de 5% aplicate din ianuarie 2024, potrivit explicației sursei.
În cazul concret, sindicatul estimează prejudiciul pentru luna iunie la aproximativ 110 lei brut, ținând cont de componentele salariale afectate. Calculul ar fi fost corectat din iulie, fără regularizarea lunii precedente.
Nu este o avere. Tocmai de aceea merită observat mecanismul: când instituția greșește cu puțin în minus, angajatul trebuie să descopere singur eroarea. Când instituția consideră că a plătit în plus, descoperă imediat și adresa angajatului.
Digitalizare cu pixul: actul spune una, salarizarea aude alta
Sindicatul vede în contradicția dintre dispoziție și anexă semnul unor evidențe lucrate separat și al lipsei unei aplicații integrate care să coreleze datele de personal cu salarizarea.
Cazul nu demonstrează singur cum funcționează întregul sistem informatic al MAI. Demonstrează însă ceva suficient de grav: o neconcordanță elementară a trecut de verificări și a ajuns în salariu.
În loc să fie oprită înainte de plată, eroarea a fost depistată după ce polițistul a cerut ajutorul sindicatului.
Administrația modernă, în această versiune, funcționează astfel: resursele umane produc documentul, financiarul produce suma, iar angajatul trebuie să producă vigilența.
Omul legii este invitat să devină și detectivul propriului fluturaș.
Auditul a găsit greșeli. Portofelele, la control!
Potrivit documentelor descrise de „Diamantul”, Direcția Audit Public Intern a MAI a verificat activitatea structurilor de resurse umane între 18 august și 10 octombrie 2025. Constatările au fost transmise inspectoratelor printr-o adresă a Direcției Management Resurse Umane din IGPR, datată 9 ianuarie 2026.
Una dintre probleme: menținerea majorării atunci când polițistul fusese împuternicit pe o funcție de conducere în altă specialitate.
Măsurile comunicate includeau reinstruirea trimestrială a personalului, verificări suplimentare ale documentelor și remedierea deficiențelor.
Pe hârtie, sună ca o operațiune de îndreptare a administrației. În cazurile semnalate de sindicat, îndreptarea a început să ia și forma unor solicitări de restituire de ordinul miilor de lei.
„Diamantul” descrie situații în care unitatea ar fi reacordat titlul din oficiu, după mutarea polițistului în interesul serviciului, pentru ca aproximativ doi ani mai târziu să revină asupra propriei dispoziții, invocând o „eroare materială”.
Frumoasă expresie. „Eroare materială” sună ca o virgulă pusă greșit. Numai că, pentru destinatar, virgula vine cu scadență.
Faptul că eroarea aparține instituției nu stabilește automat dacă sumele sunt sau nu recuperabile. Dar nici formula „am greșit noi” nu ține loc de justificare completă pentru „plătești tu”.
Semnați aici: greșeala noastră are nevoie de acordul dumneavoastră
Potrivit sursei sindicale, polițiștii vizați primesc note de constatare și sunt invitați să semneze acorduri de plată în termen de 30 de zile.
Aici, ironia trebuie întreruptă pentru o precizare serioasă: semnarea unui acord de plată poate avea consecințe juridice importante, inclusiv caracter executoriu, în condițiile legii. Nu este o simplă confirmare că ai primit o hârtie.
Articolul-sursă afirmă categoric că suma nu mai poate fi contestată după semnare. O asemenea concluzie nu trebuie generalizată fără analiza actului și a căilor legale aplicabile: caracterul executoriu nu înseamnă, prin el însuși, dispariția oricărei posibilități de contestare.
Conform cadrului legal invocat de sindicat, recuperarea unei pagube nerecunoscute presupune sesizarea instanței de contencios administrativ, nu simpla reținere unilaterală a banilor în procedura descrisă.
Înainte de semnătură, sunt esențiale calculul detaliat, temeiul juridic și consultarea unui avocat ori a sindicatului.
Altfel, există riscul ca instituția să-și simplifice dosarul exact în momentul în care angajatul și-l complică pe al său.
Regula se poate consulta. Apărarea să se descurce
MAI ar fi răspuns solicitărilor de declasificare precizând că personalul poate cere consultarea ordinului la nivelul unității.
Este o distincție importantă: nu rezultă că polițiștilor le este interzis categoric să citească ordinul. Problema reclamată de sindicat privește condițiile de acces și posibilitatea folosirii efective a normelor pentru verificarea salariului și pregătirea apărării.
Una este să consulți un document în condițiile impuse de instituție. Alta este să poți discuta liber textul aplicabil cu avocatul sau cu un expert, având documentele necesare la dispoziție. Accesul și transmiterea informațiilor clasificate sunt supuse unor reguli și autorizări.
Transparența salarială nu ar trebui să fie o probă de memorie: citește, reține și încearcă să explici acasă de ce ai devenit dator.
Sindicatul invocă și articolul 33 din Legea nr. 182/2002 în contestarea clasificării. Legalitatea concretă a acesteia trebuie analizată în procedurile competente. Întrebarea de interes public rămâne însă cât se poate de limpede: de ce trebuie ca regulile care afectează direct venitul unui angajat să fie atât de greu de verificat și discutat?
Când ceri bani, apar politicile bugetare. Când îi dai înapoi, apare pixul
„Diamantul” indică răspunsuri ale Direcției Generale Financiare din MAI, semnate de directorul general, chestorul principal Răzvan Grecu, prin care au fost respinse cereri de declasificare.
Sindicatul invocă și o adresă din 6 iunie 2025 referitoare la diferențele salariale pentru sporul de condiții grele aferent concediilor de odihnă. Potrivit citatelor reproduse de sursă, plata retroactivă ar presupune un act normativ de nivel superior și încadrarea în politicile fiscal-bugetare.
Contrastul este material de pamflet fără nicio intervenție literară: când angajatul cere bani, apar arhitectura normativă și echilibrul bugetar. Când instituția cere bani, apare acordul de plată.
Într-un sens, procedura urcă solemn treptele ministerului. În celălalt, coboară sprinten spre buzunar.
Dialog social fără obiecții: tăcerea nu ține loc de explicație
Aceeași adresă arată, potrivit „Diamantul”, că proiectul ordinului fusese analizat în Subcomisia de dialog social a MAI, cu participarea organizațiilor sindicale reprezentative, fără obiecții privind clasificarea.
Aceasta este poziția ministerului, redată de sursa sindicală. Absența unor obiecții consemnate nu dovedește, singură, că fiecare organizație a aprobat explicit toate efectele secretizării.
Dar justifică o întrebare incomodă: ce au susținut reprezentanții angajaților atunci când regulile salariale au primit lacăt?
Dialogul social nu ar trebui să fie o fotografie de grup lângă un document pe care membrii de sindicat ajung ulterior să-l caute prin proceduri de acces.
Specialistul adevărat: cel care își verifică instituția
Pe 28 octombrie 2026, „Diamantul” anunță că a solicitat MAI, IGPR și unui inspectorat județean explicații despre acordarea titlului, formula de calcul, constatările auditului și numărul polițiștilor cărora li s-au cerut restituiri în 2025 și 2026.
Până la răspunsuri, polițiștii pot cere în scris actul de acordare, clasa, perioada de valabilitate, baza și procentul de calcul, precum și condițiile de menținere sau retragere. În cazul unei cereri de restituire, trebuie solicitate și justificarea individuală și calculul lunar al pretinsului debit.
Sunt informații care, într-o administrație funcțională, ar trebui să lămurească salariul, nu să deschidă un serial de investigații.
Din relatarea sindicatului se conturează însă un sistem în care angajatului i se cere să aibă mai multă grijă de legalitatea plății decât structurilor care au aprobat-o.
MAI acordă titlul, calculează suma și verifică ulterior dacă s-a înțeles pe sine. Dacă răspunsul este nu, polițistul primește invitația să finanțeze neînțelegerea.
Specialist de clasă? Desigur. Dar adevărata calificare cerută pare să fie alta: să descifrezi reguli clasificate, să verifici tabele contradictorii și să afli, înaintea instituției, când salariul tău riscă să devină datorie. (Cristina T.).
Pamflet pe baza informațiilor și documentelor descrise de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul”. Situațiile individuale și criticile prezentate îi sunt atribuite sursei.
-
Exclusivacum 3 zileI.P.J. Prahova – În Băicoi, „legea” se cântă la ureche. Grădinița de cadre: „Curva”, lăutarul, Wetterbestul și „Pulea” Rozin
-
Exclusivacum 4 zileArhitectura dezmatului (III). Polițeanu o intimidează pe Rădună, o protejează pe Pandele: manual de abuz urbanistic la Primăria Ploiești
-
Exclusivacum 4 zile„Nu trage, că-s polițist, nu hoț… de rând!” – Cum s-a tras cu pușca în polițiști la Slatina, iar legea a clipit
-
Exclusivacum 4 zileM.A.I. si beția de impunitate: cum a parcat DNA dosarul în șanț și a pus sindicatele să plătească benzina
-
Exclusivacum 2 zileI.P.J. Prahova – Cascadorii „girofarului” – sezonul III: BMW-ul zburat, Renaultul kamikaze și Dacia-cazan cu folie de bezmetic de la Politia Baicoi
-
Exclusivacum 3 zilePoliția Locală Ploiești și bariera nemuririi…sau cum să nu ai „nicio competență” pe banii contribuabililor (DOCUMENTE)
-
Exclusivacum 2 zileStrăpungerea de Vest a integrității de Est. Pământul e contaminat, primarul (Primarul Ploieștiului) e curat? (DOCUMENTE)
-
Featuredacum 4 zileCanalul Sulina, proprietate personală: România, paznicul gelos al Dunării și fantoma pilotului ucrainean care sperie sateliții ruși




