Connect with us

Exclusiv

Republica rachetei vs. republica cerului liber: Incisiv de Prahova dă șah mat Ministerului Mediului. Când pamfletul ajunge probă oficială, iar precauția lipsește din fișa postului

Publicat

acum 3 luni

pe

O nouă investigație Incisiv de Prahova, confirmată oficial: din „pamfletari sub presiune” în acuza­tori legitimi ai statului român

Incisiv de Prahova, din nou în linia întâi: de la „pamfletari” la acuzatori oficiali

Ani la rând, Sistemul Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor (SNACP) a fost vândut românilor drept „scut științific” și „singura șansă a agriculturii”.
Ani la rând, fermierii prahoveni și ziarul de investigații Incisiv de Prahova au fost tratați drept „isterici”, „anti‑știință” și „pamfletari”.

Astăzi, după rapoartele Curții de Conturi, sinteza Corpului de Control al prim‑ministrului (CCPM), poziția Comisiei pentru Mediu a Senatului și analiza Forumului Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România (Forumul APPR), ceea ce puterea numea „pamflet” a devenit probatoriu oficial.

Iar Incisiv de Prahova nu lasă garda jos: după ce a demontat „mafia antigrindină” în raport cu Ministerul Agriculturii și AASNACP, lovește acum direct în Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP), cu o solicitare oficială (nr. 218/11.08.2026) care pune, negru pe alb, întrebarea pe care toate instituțiile au ocolit‑o:

Cine răspunde, în România, pentru cerul manipulat pe bani publici?

Dezvăluirile confirmate: argint în nori, plumb în buget, negru pe alb în rapoarte

Tot ce a scris Incisiv de Prahova – și ce fermierii au strigat în câmp – este azi confirmat de statul român însuși:

  • Corpul de Control al prim‑ministrului (CCPM): Programul SNACP 2010–2024 realizat doar ~39%, dar plătit ca și cum ar fi 100%; niciuna dintre cele două unități de creștere a precipitațiilor nerealizată; cele 6 unități de combatere funcționale – neomologate; licențe și contracte atribuite în afara unui cadru concurențial real; lipsă totală de studii de impact și monitorizare independentă (sinteza publicată pe control.gov.ro, invocată și de Forumul APPR).
  • Curtea de Conturi a României (adresa nr. 39458/24.07.2026 și rapoartele de audit): „hectare protejate” de carton (2,3 milioane ha raportate an de an, indiferent dacă se trag mii de rachete sau zero), neutilizarea coerentă a datelor APIA, eficiență doar declarată, recomandări de audit ignorate.
  • Comisia pentru Mediu a Senatului (document LXXII/37/13.05.2025, semnat de Gabriela Crețu): recunoaște lipsa studiilor științifice reale, controversele privind iodura de argint, regimul ploilor și impactul asupra solului și apei; cere suspendarea și resetarea cadrului normativ.
  • Administrația Națională de Meteorologie (ANM): clarifică negru pe alb că prognozează vremea, nu ține „de sfoară” rachetele și generatoarele AASNACP.
  • Forumul APPR (comunicat 04.08.2026): preia explicit sinteza CCPM și concluzionează că sistemul nu trebuie repornit și nu mai poate primi bani în forma actuală, în lipsa evaluărilor independente, transparente și publice.
  • Direcția Agricolă Prahova: în 2025, anul în care SNACP a stat în „șomaj tehnic de lux”, cu zero rachete trase și aproape 100 de milioane de lei tocați pe „conservare și pază” (confirmă CCPM și Raportul AASNACP 2025/14.01.2026), agricultura prahoveană a bifat:
    • cea mai bună producție la grâu și rapiță din perioada 2014–2025,
    • niveluri foarte ridicate la orz și legume de câmp,
    • floarea‑soarelui la nivelul mediei multianuale.

Mitul oficial „fără rachete muriți” a fost făcut praf de propria statistică a statului.

„Republica rachetei” prinsă în ofsaid: 39% program, 100% bani, 0% precauție

Articolele Incisiv de Prahova au arătat cum România a inventat „șomajul tehnic de lux pentru obiecte zburătoare”:

  • 2025: zero intervenții active în atmosferă;
  • 94,167 milioane lei cheltuiți, din care 80,937 milioane lei doar pe „paza și conservarea” unei infrastructuri care nu a tras nici măcar o rachetă (CCPM, Raport AASNACP 2025).

Programul SNACP, aprobat prin HG nr. 256/2010, se încheie formal în 2024. După aceea:

  • nu mai există niciun program nou aprobat prin hotărâre de guvern, deși Legea nr. 173/2008 cere explicit un astfel de cadru;
  • din 2025, nu se mai fac intervenții active, dar banii curg în continuare către infrastructura „în conservare”.

Pe hârtie, țara e „protejată”.
În câmp, fermierii au fost lăsați ani de zile să suporte consecințele unui experiment atmosferic fără studii de impact, fără monitorizare independentă, fără aplicarea principiului precauției.

Până acum, toți ochii au fost pe MADR și AASNACP.
Acum, Incisiv de Prahova ridică privirea spre Ministerul Mediului.

Ministerul Mediului, la tablă: pe cine protejați, domnule ministru – natura sau rachetele?

Prin adresa oficială nr. 218/11.08.2026, ziarul Incisiv de Prahova pune MMAP în fața oglinzii constituționale, europene și jurisprudențiale. Nu mai e pamflet; e interogatoriu scris, în baza:

  • art. 31 din Constituție (dreptul la informație),
  • Legea nr. 544/2001 (acces la informații de interes public),
  • art. 35 din Constituție (dreptul la un mediu sănătos),
  • art. 191 TFUE (politica UE în domeniul mediului – principiul precauției),
  • cauza CEDO Tătar vs România (obligația pozitivă de a aplica principiul precauției).

Întrebările adresate MMAP sunt simple, dar letale pentru „republica rachetei”:

  1. Care este poziția oficială a MMAP față de impactul intervențiilor active în atmosferă (SNACP) asupra:
    • regimului natural al precipitațiilor;
    • dinamicii și echilibrelor atmosferice locale și regionale;
    • efectelor cumulative și pe termen lung?
  2. Ce acte normative, proceduri, metodologii folosește MMAP pentru a evalua impactul asupra mediului al acestor intervenții?
    • Au fost sau nu supuse intervențiile SNACP procedurii de evaluare a impactului asupra mediului (EIM) în sensul OUG nr. 195/2005, HG nr. 48/2013 și al legislației europene?
    • Dacă da, unde sunt avizele, acordurile, autorizațiile – cu număr și dată?
  3. Ce a făcut concret MMAP cu sesizările deja înregistrate, inclusiv:
    • R/36051/13.08.2025,
    • R/43676/17.09.2025,
    • 1295/9.03.2026,
    • R/7752/17.02.2026,
      și corespondența cu ANM, ANMAP, GNM (inclusiv răspunsurile cu denegare de competență)?
    • Există analize formale?
    • Care sunt concluziile oficiale privind:
      • testarea, omologarea și evaluarea tehnologiilor utilizate în SNACP;
      • lipsa monitorizării independente a eficienței și impactului;
      • folosirea repetată a iodurii de argint și a altor compuși activi în atmosferă?
  4. Ce documente interne are MMAP (note, rapoarte, puncte de vedere) pe tema:
    • funcționării SNACP;
    • impactului asupra mediului al intervențiilor active în atmosferă;
    • colaborării cu MADR, AASNACP, ANM, ANMAP și GNM?

Principiul precauției, aruncat la coș: când TFUE și CEDO spun „opriți!”, noi întrebăm „cine încarcă racheta?”

În centrul demersului Incisiv de Prahova stă ceea ce politicienii au ocolit cel mai mult: principiul precauției, consacrat la art. 191 TFUE și în cauza CEDO Tătar vs România.

Ziarul întreabă explicit MMAP:

  • A analizat, în mod formal, aplicabilitatea principiului precauției în raport cu SNACP și tehnologiile de intervenție activă în atmosferă?
  • Există documente oficiale prin care să fi fost evaluat riscul potențial al acestor intervenții asupra mediului și asupra comunităților agricole?
  • A formulat MMAP recomandări, obiecții sau condiționalități către MADR/AASNACP – de tip suspendare, limitare, condiționare, reevaluare a SNACP?

După sinteza raportului CCPM asupra AASNACP (care confirmă lipsa studiilor de impact și a monitorizării independente), Incisiv de Prahova întreabă, direct:

  • A inițiat MMAP, în urma acestui raport, vreo analiză internă, procedură de control, schimbare de proceduri?
  • Ce măsuri concrete consideră MMAP necesare pentru prevenirea, monitorizarea și remedierea eventualelor efecte negative generate de intervențiile active în atmosferă?

Altminteri spus: când statul recunoaște oficial că a tras „în orb” în nori, Ministerul Mediului ce a păzit?

„Tătar vs România”, reîncărcat: fermierii – cobai, cerul – laborator, ministerul – martor mut?

Cauza Tătar vs România a stabilit că statul are obligația pozitivă de a aplica principiul precauției în cazul tehnologiilor cu risc și incertitudine științifică, legând direct:

  • dreptul la un mediu sănătos de
  • dreptul la viață privată și de familie (art. 8 CEDO).

Incisiv de Prahova întreabă MMAP, în scris:

  • Care este poziția oficială a ministerului privind obligația de aplicare a principiului precauției la intervențiile active în atmosferă, inclusiv SNACP?
  • Consideră MMAP că aceste intervenții se încadrează în categoria activităților care:
    • necesită analiză de risc extinsă;
    • impun consultarea publicului;
    • cer transparență sporită asupra datelor și indicatorilor de monitorizare?

Și, poate cel mai tăios:

  • Cum înțelege MMAP să își exercite competențele de supraveghere, control și cooperare interinstituțională pentru a asigura respectarea:
    • art. 35 din Constituție (dreptul la un mediu sănătos);
    • obligațiilor asumate de România ca stat membru UE?

Ce inițiative de cooperare i‑au fost adresate, în perioada 2020–2026, de către MADR sau AASNACP în legătură cu intervențiile active în atmosferă – și ce răspunsuri a formulat MMAP?

Dacă tăcerea a fost până acum „politică de stat”, Incisiv de Prahova o transformă, prin această adresă, în probă.

Iodura de argint, în dosarul de mediu: când ați citit ultima oară studiile, domnule ministru?

Ziarul nu se mulțumește cu generalități. Cere punctual:

  • dacă MMAP deține sau a solicitat studii științifice, rapoarte de expertiză, bilanțuri de mediu ori alte documente tehnice privind:
    • efectele utilizării iodurii de argint și a altor substanțe active folosite în SNACP asupra mediului și sănătății;
  • dacă există zone sau perioade pentru care au fost raportate sau investigate:
    • efecte adverse;
    • anomalii climatice;
    • anomalii de regim pluviometric corelate cu activarea sistemului antigrindină.

Și, concret:

  • sinteze sau extrase din:
    • bilanțul de mediu pentru exploatarea Unității Pilot de Combatere a Căderilor de Grindină Prahova (2007) și eventuale actualizări ulterioare;
    • rapoartele de monitorizare realizate după extinderea și operarea SNACP în județul Prahova și în alte județe.

În raport cu realitatea deja consemnată de Curtea de Conturi și CCPM – că programul a fost împins „din pix” până spre 2040 pe baza unui bilanț de mediu din 2007 – întrebarea devine devastatoare:

Cu ce drept pilotăm norii anului 2040 cu hârtii de acum aproape 20 de ani, fără actualizări, fără studii noi, fără precauție?

De la Ministerul Agriculturii la Ministerul Mediului: mutări de șah pe tabla cerului

Dacă în fața MADR și AASNACP fermierii au spus: „nu mai trageți în nori peste capul nostru, fără studii și fără răspundere”, acum, prin demersul Incisiv de Prahova:

  • Ministerul Mediului este chemat să spună dacă mai are alt rol decât acela de decor festiv la „Zilele Pământului” și „Săptămâna Verde”, în timp ce:
    • rachetele zboară fără evaluare de impact,
    • iodura de argint e dispersată fără transparență,
    • principiul precauției e redus la o notă de subsol ignorată.

Fermierii prahoveni – aceiași pe care statisticile oficiale i‑au transformat, în 2025, din „isterici anti‑știință” în martori ai recordurilor de producție fără rachete – au arătat deja că:

  • nu vor să decidă pentru alte județe;
  • vor doar să nu mai fie transformați în cobai ai „republicii rachetei”.

Forumul APPR, în comunicatul din 04.08.2026, se alătură acestei poziții și cere explicit:

  • suspendarea oricărei decizii de reluare a intervențiilor active și a oricăror noi investiții în configurația actuală, până la evaluări independente;
  • studii de impact reale;
  • evaluare verificabilă a eficienței și a raportului cost–beneficiu;
  • clarificarea răspunderii pentru:
    • proceduri necompetitive;
    • incidente neinvestigate;
    • rachete expirate plătite din bani publici;
  • consultarea reală a fermierilor, prin consilii consultative funcționale.

Acum, Incisiv de Prahova împinge piesa decisivă: Ministerul Mediului nu mai poate spune „nu e de competența noastră”.

Șah mat pe cer: când presa face ce nu au făcut instituțiile

Puse cap la cap:

  • dezvăluirile exclusive ale Incisiv de Prahova;
  • scrisoarea fermierilor prahoveni;
  • datele Direcției Agricole Prahova (recorduri de producție fără rachete);
  • rapoartele Curții de Conturi;
  • sinteza CCPM asupra AASNACP;
  • documentul Comisiei pentru Mediu a Senatului;
  • poziția Forumului APPR;
  • răspunsurile oficiale AASNACP și ANM;
  • noua solicitare oficială a ziarului Incisiv de Prahova către MMAP (nr. 218/11.08.2026),

desenează același tablou:

  • un sistem antigrindină construit pe promisiuni și pe un program realizat doar 39%, dar finanțat ca și cum ar fi 100%;
  • o infrastructură plătită regește în „șomaj tehnic de lux”, cu zero rachete, dar cu aproape 100 de milioane de lei pe an;
  • hectare „protejate” mai mult în Excel decât în câmp, pe baza unor bilanțuri de mediu depășite și a unor studii care nu există;
  • fermieri transformați, fără acord și fără informare, în cobai ai experimentelor atmosferice;
  • ministere și autorități care, ani la rând, s‑au ascuns în spatele „denegării de competență”.

Diferența față de ieri este esențială:
acum, Incisiv de Prahova nu mai întreabă doar „de ce trageți în nori?”, ci „unde este Ministerul Mediului cât timp trageți în nori?”.

Epilog: fermierii – eroii gliei, cerul – martor, ministerul – pe banca investigațiilor

Fermierii rămân ceea ce Incisiv de Prahova a scris consecvent:

Fermierii: eroii tragici ai gliei, finanțatori ai adevărului.

Ei au plătit:

  • rachetele;
  • generatoarele;
  • „paza norilor”;
  • rachetele expirate și „recondiționate” pe bani publici;
  • procedurile PO‑48, PO‑49, PO‑52, PO‑53, PO‑56;
  • auditorul intern singuratic pus să „vegheze” zeci de milioane de lei.

Acum, cerul a vorbit:
doi ani fără rachete, doi ani cu producții record, doi ani în care minciuna „fără noi muriți” a fost spulberată de statisticile statului.

Rămâne ca Ministerul Mediului să decidă dacă:

  • se ridică la înălțimea principiului precauției, a art. 35 din Constituție, a art. 191 TFUE și a jurisprudenței CEDO; sau
  • rămâne, în continuare, decor într‑o piesă în care „mafia antigrindină” bombardează doar bugetul, iar instituțiile se prefac că nu văd norii care trec peste ele.

Restul e doar argint în nori, plumb în buget și o tăcere tot mai greu de apărat în ministerele prinse, de data aceasta, nu doar cu rachetele în cer, ci și cu legea și principiul precauției călcate în picioare.

Fermierii: Eroii tragici ai gliei, singurii finanțatori ai adevărului pe care rachetiștii vor să-l ascundă sub preșul bugetar!

Restul e doar argint în nori, plumb în minciuni și o tăcere tot mai greu de apărat în instituțiile care au fost prinse, de data asta, nu doar cu rachetele în nori, ci și cu legea călcată în picioare.

Vom reveni. (Cristina T.),

Anexa_1 Anexa_2 Anexa_3 Anexa_4 Anexa_5 Anexa_6 Anexa_7 Anexa_8 Anexa_9

Precizări: Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal. Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Publicația IncisivdePrahova.ro pune la dispoziția persoanelor interesate DREPTUL la REPLICA prin intermediul următorului email:
incisiv.national@gmail.com
.....
Articole pe aceiasi tema:

Exclusiv

„Apreciem că ne facem că muncim”: cum a îngropat Ministerul de Interne un ordin secret într-un cerc vicios cu ștampilă

Publicat

acum 15 ore

pe

noiembrie 15, 2026

De

Justiție cu frâna de mână trasă: doi ani ca să primești un „apreciem”

Doi ani. Atât i-a trebuit Ministerului Afacerilor Interne să răspundă, în esență, cu un „mulțumim pentru interes, dar nu”. Povestea începe cu un polițist de frontieră care a avut tupeul suprem într-un stat „democratic”: a vrut să vadă actul după care e obligat să își facă permanența de acasă. Și de aici începe circul birocratic cu iz de farsă de prost gust, descris pe larg de Sindicatul Polițiștilor și Personalului Contractual „Diamantul”.

Agentul-șef principal de poliție Sebastian-Alin Rusu, de la Sectorul Poliției de Frontieră Siret, a fost sancționat cu „mustrare scrisă” pentru că nu s-a prezentat la chemare în timpul unei permanențe făcute de acasă, în afara programului. Adică nu a răspuns la un ordin secret, emis în baza unui alt ordin secret, despre care nu avea voie să știe prea multe, dar era obligat să-l respecte.

Omul a făcut ce scrie în manualul de bun-simț juridic: a cerut să vadă ordinul. A contestat clasificarea la minister în noiembrie 2024, a cerut declasificarea Ordinului MAI nr. S/108/2011 – actul care reglementează serviciul de permanență și accesul în unitățile ministerului, inclusiv permanența de acasă. În loc de transparență, a primit… ping-pong instituțional.

Ordinul fantomă: sancționăm după el, dar nu ți-l arătăm

Ordinul ministrului afacerilor interne nr. S/108/2011 este clasificat „secret de serviciu”. Cu alte cuvinte: după el se fac planificări, se dau sarcini, se dau sancțiuni, dar când întrebi „ce scrie acolo?”, ți se răspunde cu aer superior: „Nu e pentru ochii tăi, dar e pentru timpul tău liber.”

În noiembrie 2024, polițistul contestă clasificarea la minister. Ministerul face ce știe mai bine: pasează problema. Direcția Secretariat General, condusă atunci de chestorul de poliție Marius Tache, trimite cererea la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră. Iar Poliția de Frontieră, prin inspectorul general Cornel-Laurian Stoica, îi comunică polițistului, cu o gravitate birocratică impecabilă, că poate face… contestație „la autoritatea care a clasificat informația”. Adică exact acolo unde depusese deja cererea.

Nu e refuz, e doar comedie administrativă repetată.

Judecătoarea descrie „cercul vicios”, apoi îl reînnoiește cu ștampilă

Sătul să fie plimbat ca o hârtie între departamente, Rusu dă în judecată ministerul. În mai 2025 ajunge la Curtea de Apel Suceava, unde dosarul e judecat de Cristina-Daniela Dănilă. Și aici se întâmplă ceva rar: instanța scrie negru pe alb ceea ce toți simt pe pielea lor.

Judecătoarea constată că ministerul a refuzat nejustificat să-i soluționeze cererea, că a pasat-o altor instituții „fără a o analiza pe fond”, și că a invocat secretul fără să verifice dacă secretul se mai justifică, „ermetizând cercul vicios al refuzului”. Adică ministerul își apără secretele prin simplul fapt că refuză să le mai analizeze. Perfect rotund, perfect absurd.

Normalitatea ar fi fost ca instanța să rupă acest cerc: să se uite ea însăși pe ordin, să vadă dacă are ce căuta la „secret de serviciu” și să decidă dacă trebuie declasificat sau nu.

Numai că, după ce descrie impecabil cercul, judecătoarea se așază cumințelă în el.

„Nu e treaba noastră, e treaba lor”: cum se spală pe mâini puterea judecătorească

În loc să judece fondul, instanța decide că „aprecierea îndeplinirii condițiilor de fond asupra clasificării constituie exclusiv atributul pârâtului”. Cu alte cuvinte: doar ministerul care a pus ștampila pe „secret” poate aprecia dacă ștampila mai are sens. Orice altă abordare ar însemna, spune instanța, „interferarea în atribuțiile administrației, cu depășirea prerogativelor puterii judecătorești”.

Rezultatul? Ministerul este obligat doar „să soluționeze” petiția reclamantului, nu să declasifice, nu să justifice serios, nu să producă un act de decizie verificabil. Cercul vicios pe care sentința îl descrie este repornit fix prin sentință. Elegant, legalist, steril.

În traducere liberă: „Da, refuzul e nejustificat. Da, ministerul a greșit. Dar tot ministerul trebuie să-și verifice singur propria greșeală, iar noi stăm pe margine și așteptăm să vedem dacă se răzgândește.”

Ministerul, varianta copy–paste: aceeași poveste, același refuz, alt „apreciem”

Partea cea mai cinică apare după ce sentința rămâne definitivă, în octombrie 2026. Ministerul e obligat de instanță să „soluționeze” cererea de declasificare. Ce face?

Pe 11 noiembrie 2026, la mai puțin de o lună după ce sentința a devenit definitivă, Direcția Secretariat General emite o adresă nouă. Nu de la ministru, nu de la cineva cu responsabilitate politică, ci „p. Director”, semnată de comisarul-șef de poliție Andreea Teodorescu. Adresa e rezultatul – ni se spune – „consultării structurilor de specialitate”, evident nenumite.

Conținutul? O reluare aproape la indigo a argumentelor din întâmpinarea depusă în proces în iulie 2025:
– clasificarea „a fost atribuită de persoana împuternicită prin lege”;
– „termenul de clasificare nu a expirat”;
– polițistul nu se încadrează în cazurile de declasificare din Standardele HG 585/2002;

Și, la final, lovitura de grație birocratică:
„apreciem ca nu se impune declasificarea ordinului”.

Nu se indică niciun act formal de decizie, cu număr și dată, pe care un judecător să-l poată verifica. Doar un „apreciem” aruncat cu o nonșalanță administrativă care sfidează și legea contenciosului, și hotărârea judecătorească. Judecata e înlocuită cu „apreciem”, iar responsabilitatea – cu parafa secretariatului.

Justiție pe două viteze: la Suceava – „pas”, la București – „declasificați!”

În timp ce la Suceava instanța s-a ferit să deranjeze prea tare ministerul, la București același ordin S/108/2011 a ajuns la Curtea de Apel, într-o acțiune deschisă de S.P.R. „Diamantul”, în paralel cu procesul lui Rusu.

Dosarul a ajuns la judecătorul Amer Jabre – cunoscut deja publicului după ce, în 2021, a constatat inexistența unor hotărâri „de pandemie” ale CNSU, pentru că nu fuseseră publicate în Monitorul Oficial, deși îngrădeau libertatea de circulație. Adică un judecător obișnuit să se uite și la fond, nu doar la formă.

În noiembrie 2025, la doar 13 zile după sentința de la Suceava, Jabre citește efectiv ordinul S/108/2011, în compartimentul de documente clasificate al instanței. Constată că are „un conținut cvasiidentic cu cel al reglementărilor anterioare, neclasificate” – adică nu e nimic acolo care să justifice teatrul cu „secret de serviciu”. Și obligă ministerul să-l declasifice. Sentința nu e definitivă, dar mesajul e clar: prerogativa administrativă nu poate anula controlul judecătoresc asupra legalității clasificării.

Înalta Curte spusese deja, cu câteva săptămâni înainte, că nu poți ascunde la infinit în spatele „e secret, avem noi grijă”. Dar la Suceava, aceleași principii au fost păstrate în sertar.

Cronologia absurdului: doi ani de pași laterali

Povestea declasificării OMAI S/108/2011, așa cum o reconstituie Sindicatul „Diamantul”, arată ca un manual de obstrucție legalizată:

  • 4 noiembrie 2024 – polițistul contestă clasificarea ordinului și cere declasificarea la minister;
  • 2 decembrie 2024 – Poliția de Frontieră, căreia cererea fusese pasată, îl trimite înapoi… la minister;
  • 22 mai 2025 – acțiune în instanță, la Curtea de Apel Suceava;
  • iulie 2025 – ministerul, prin Direcția Generală Juridică (Viorel Tatu), își apără clasificarea pe fond, în întâmpinare;
  • 9 decembrie 2025 – sentința de la Suceava: refuzul e nejustificat, dar ministerul e doar obligat „să soluționeze”;
  • 22 decembrie 2025 – la București, alt complet obligă ministerul să declasifice același ordin (sentință nedefinitivă);
  • 16 octombrie 2026 – sentința de la Suceava rămâne definitivă;
  • 11 noiembrie 2026 – ministerul transmite celebra adresă: „apreciem ca nu se impune declasificarea ordinului”.

Doi ani pentru același refuz, ambalat de două ori: o dată ca tăcere, a doua oară ca „apreciere”.

Când „apreciem” ține loc de lege: nou proces, aceeași miză

În loc să clarifice ceva, toată această înșiruire de contestații, pasări, procese și adrese a produs doar un lucru sigur: polițistul o ia de la capăt. Rusu a deschis o nouă acțiune, prin care cere din nou instanței să oblige ministerul să declasifice ordinul, cu fond și recurs, ca și cum primii doi ani n-ar fi existat.

În același dosar, a ridicat și o excepție de neconstituționalitate a textelor din Legea nr. 182/2002 pe care se sprijină adresa din noiembrie 2026. Separat, a cerut instanței să constate că sentința de la Suceava nu a fost executată și să aplice ministerului amenda prevăzută de Legea contenciosului: 20% din salariul minim brut pe zi de întârziere. Și a cerut declanșarea cercetării disciplinare pentru cei care au produs, cu seninătate, un „apreciem” în loc de un act de decizie.

Prețul concret al secretului absurd: permanență la ordinul-fantomă

Poate părea un exercițiu juridic steril. Nu este. Pentru polițiștii care fac permanență de acasă, prelungirea acestei farse are un preț foarte concret: în tot acest timp, pot fi planificați și sancționați în baza unui ordin pe care nu îl pot pune pe masă în fața judecătorului. Adică răspund disciplinar după reguli secrete, dar trebuie să se apere pe baza unor principii abstracte, nu pe textul efectiv al regulii.

Stat de drept cu parolă la intrare: „secret de serviciu”.

Concluzie: în România, unele secrete nu apără siguranța națională, ci rușinea instituțională

Cazul Ordinului MAI nr. S/108/2011, așa cum a fost documentat de S.P.R. „Diamantul”, nu vorbește doar despre un act administrativ. Vorbește despre un reflex: acela de a transforma orice abuz într-un „secret de serviciu” și orice control într-un „apreciem că nu e cazul”.

Când o instanță recunoaște un cerc vicios și apoi îl întărește, când un minister își bate joc de o hotărâre judecătorească prin copy–paste birocratic, iar polițiștii sunt ținuți sub un ordin-fantomă care le atinge direct timpul liber și banii, nu mai vorbim de protecția informațiilor clasificate. Vorbim de protecția opacității.

Iar până când cineva va avea curajul – și competența – să spună limpede „declasificați și asumați”, România va rămâne țara în care justiția se face, uneori, cu formule politicoase de genul:
„Apreciem că nu se impune… stat de drept pe bune.” (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

M.A.I. – Weekendul, premiu pentru sănătoși. Bolnavii, la colț! Cronica unui șef cu stetoscop imaginar

Publicat

acum o zi

pe

noiembrie 14, 2026

De

În Poliția Română s-a inventat, în sfârșit, o politică de sănătate publică: dacă îndrăznești să te îmbolnăvești, îți taie weekendurile. Nu de pe Netflix, ci de pe fluturașul de salariu.

Un polițist care a avut tupeul să intre în concediu medical a descoperit că, brusc, șeful lui a devenit profet: îi vede viitoarele boli în globul de cristal și îi taie preventiv orele de weekend. Nu e dreptul lui să lucreze weekendul, spune legea. Corect. Dar nici dreptul șefului să-și planifice subordonații după horoscopul medical pe februarie–decembrie.

Cazul „N-ai voie să tușești”

Omul scrie la sindicat: din februarie, șeful îi raționalizează orele de weekend. Pierdere estimată: 500–800 lei pe lună. Motivul oficial? Concediul medical dintr-o parte de lună. Motivul neoficial? „Nu mai ai tu încrederea mea de muncitor de sâmbătă…”

Șeful, vizionar, îl anunță din timp: luni întregi de acum înainte, colegii vor avea 40–48 ore de weekend, iar el vreo 20. Jumate. Ca să învețe minte să nu mai facă febră când nu trebuie.

Întrebarea lui e simplă: „E discriminare? Pot reclama?”
Răspunsul sindicatului: „Stai jos, că sunt două părți. La prima, n-o să-ți placă. La a doua, da.”

Partea nasoală: Weekendul lucrat nu e drept de la Dumnezeu

Legea zice clar: program normal – 8 ore pe zi, 40 pe săptămână, cu două zile de repaus, „de regulă sâmbătă și duminică”. Adică, în teorie, polițistul are dreptul să se odihnească în weekend, nu să alerge după infractori. Pe hârtie, măcar.

Pentru cei în ture, ordinul OMAI 577/2008 e și mai generos: îți garantează minimum un weekend liber, sâmbătă și duminică la rând. Ai voie să ai o viață măcar o dată pe lună. Dar atenție: protejează weekendul liber, nu pe cel lucrat.

Banii de weekend vin din altă lege. Sporul se plătește doar „proporțional cu timpul efectiv lucrat” sâmbăta, duminica, sărbători legale. Adică: n-ai fost, n-ai luat. Ai fost, ai luat. Simplu ca bacșișul.

Concediu medical în weekend? Ghinion, cum ar zice un clasic în viață. N-ai fost la muncă, nu vine sporul pe card. Șeful nu e obligat să-ți bage trei sâmbete la rând după ce te întorci, ca să-ți „recuperezi” banii. Pe tema asta, reclamația moare din fașă.

Până aici, șeful încă nu e abuziv. Doar lipsit de inimă, dar asta nu e încă infracțiune.

Partea în care șeful își ia halat alb imaginar

Problema începe când șeful începe să facă planificarea după fișe medicale inexistente.

Una e să nu-ți recupereze weekendurile pierdute. Alta e să te planifice luni la rând cu jumătate din orele de weekend ale colegilor, pe motiv că „sigur te mai îmbolnăvești tu”.

Legea nr. 141/2025 e mai clară decât o pastilă de paracetamol: comandanții trebuie să facă o „planificare lunară echilibrată” a programului de lucru în ture, în weekend și în sărbători, pentru toți oamenii din aceeași formațiune. Nu scrie nicăieri „în funcție de ce boală crede șeful că vei avea”.

Există și un plafon: maxim 40% din timpul de lucru pe lună poate fi în weekend/sărbători. Într-o lună cu 168 de ore, asta înseamnă 67 de ore maxim. Dar aici nu plafonul doare.
Problema e alta: colegii cu același post au 40–48 ore de weekend, tu ai 20. Toți sănătoși, toți în tură. Doar că tu ai comis păcatul suprem: ai fost bolnav luna trecută.

Asta nu mai e management, e loterie pe salariul omului.

„Nu e discriminare, dar nici normal nu e”

Juridic, trebuie să fim corecți: legea nu îți dă drept la ore de weekend. Dă un cadru, niște limite, niște plafonări. Deci la Consiliul pentru Combaterea Discriminării, plângerea o să șchiopăteze.

Dar ce face șeful e altceva: lovește în obligația de planificare echilibrată, la vedere. Când toată tura are 40–48 de ore de weekend, iar tu ai 20 doar pentru că „ai fost bolnăvicios”, nu mai vorbim de gestionare a serviciului, ci de sancțiune mascată în Excel.

Pe scurt: boala nu e criteriu de pontaj. Nici măcar când șeful vrea să fie Dr. House.

Cum arată abuzul, pe cifre

  • Plafon legal: 67 ore weekend/sărbători într-o lună de 168 ore.
  • Colegi normali: 40–48 ore de weekend.
  • Colegul „problematic”: 20 ore.
  • Motiv: a îndrăznit să aibă concediu medical într-o lună anterioară.

Se cheamă „planificare echilibrată”? Doar dacă echilibrul e între favoritism și pedepsire.

Ce poate face polițistul (în afară să nu mai răcească)

Din păcate, la vorbe goale nu poți face reclamație. Dacă șeful doar i-a spus „Vezi că de acum ai mai puține weekenduri”, dar nu a apărut nimic pe hârtie, legal e nimic. Moral e mizerabil, dar nu se investighează moralul în instanță.

Pasul unu: se așteaptă planificarea pe luna următoare.

Dacă acolo scrie clar că omul are 20 ore de weekend, iar colegii cu același post au 40–48, fără ca el să fie în concediu:

  1. Depune raport scris la șeful unității.
  2. Cere în clar:
    • să i se spună criteriul după care are jumătate din orele de weekend,
    • să fie planificat după aceleași criterii ca ceilalți, în baza art. XVIII alin. (6) din Legea nr. 141/2025 și art. 8 alin. (1) din OMAI 577/2008.

Dacă în răspuns apare negru pe alb „probleme medicale”, atunci șeful tocmai și-a redactat singur proba de la dosar. Mulțumim, semnați aici.

Concluzia „Diamantului”: boala nu e hobby și nici criteriu de pontaj

Weekendul lucrat nu e un drept sfânt, să fim corecți. Dar nici sănătatea nu e obligație contractuală.

Când șeful începe să-ți facă programul după ce crede el că va scrie medicul în foaie luna viitoare, nu mai e planificare a serviciului, e loterie pe bani publici și pe spinarea oamenilor.

S.P.R. „Diamantul” îți spune pe șleau:

  • Nu-ți poți cere „înapoi” weekendurile din medical.
  • Poți însă să ceri să nu fii mazilit la pontaj pentru o boală imaginară.
  • Iar dacă șeful își face din asta metodă de conducere, s-ar putea ca problema serioasă să nu fie la medicul de familie, ci la comandă. (Cerasela N.).
Citeste in continuare

Exclusiv

IPJ Prahova, sezon nou, aceeași mizerie. Agent rutier cu permisul suspendat trimis să păzească… la volanul autospecialei

Publicat

acum 3 zile

pe

noiembrie 13, 2026

De

Conducerea IPJ Prahova: cine le mai ține „palma” și „trena”?

IPJ Prahova pare un serial de proastă calitate, dar cu buget nelimitat de rușine publică. De fiecare dată când crezi că nu mai pot coborî ștacheta, mai sapă un pic (aici), (aici), (aici), etc.

De data asta, nu e nici videochatista de la Băicoi, nici vreun „artist” de la structurile SRL. E alt episod, aceeași rețetă: polițist fără drept de a conduce, pus să conducă autospeciala. Adică exact „arma” statului în trafic.

În timp ce prin conducerea IPJ Prahova se fâlfâie titluri pompoase, conduceri și „protectori” de genul PREDATOR Ginel, prin structuri se derulează cam același film: șefi slabi, vai de steaua lor, ținuți în brațe, care nu știu – sau se prefac că nu știu – nici cine are, nici cine nu are drept de a urca la volanul mașinii de poliție.

Episodul Tătărani: agent cu permisul suspendat, trimis să păzească… conducând

Marți dimineață, la începutul acestei săptămâni, la Biroul Drumuri Naționale Europene (BDNE) Bărcănești, scenariul pare inițial banal:

  • agentul Virtopeanu Adrian se prezintă la serviciu;
  • ia autospeciala de poliție;
  • pleacă spre Tătărani, unde trebuie să asigure paza de zi a unui parc auto/bază.

Până aici, nimic spectaculos. Știind „tradiția” IPJ Prahova, te-ai aștepta măcar la o tamponare minoră, o răsturnare, ceva cu girofar și foi de constatare. Dar nu, realitatea e, de fapt, mai gravă.

Prin birouri și printre colegi, o „păsărică” șușotește:
„Bre, șefule… ăsta cum conduce mașina de poliție, că doar știm toți că are permisul suspendat până în decembrie, că a mers cu viteză? Noi toți știm, numai matale, nu?”

Și, surpriză: când încep verificările, se confirmă.
Agentul Virtopeanu Adrian nu avea voie să conducă autospeciala. Permisul îi este suspendat până în decembrie, pentru viteză. Cu toate astea, omul a fost trimis la drum, la Tătărani, în mașina de poliție, ca și cum ar fi cel mai regulamentar șofer al statului român.

De la Băicoi la BDNE: același tipar, al aceleiași conduceri paralizate

Povestea este aproape copie la indigo cu episodul Băicoi:

  • La Băicoi, Ciubuciu Miruna Ștefania, cunoscută din episoadele cu poze la fundul gol în birou, conducea mașina de poliție prin oraș, de parcă avea două permise. În realitate, nu avea voie să conducă deloc la acel moment.
  • La BDNE Bărcănești, Virtopeanu Adrian este pus să conducă autospeciala spre Tătărani, deși are permisul suspendat până în decembrie.

În ambele cazuri, schema e aceeași:

  • șefi slabi, „vai mama lor”,
  • puși în funcții pe meritul… notelor de doi, pilelor și protecțiilor,
  • ținuți de mână, mângâiați pe cap și protejați de PREDAtor Ginel & co,
  • care nu știu – sau se prefac că nu știu – cine are dreptul să conducă mașina de poliție.

La Băicoi, șef incompetent și corupt nu știe că Miruna nu are voie să conducă mașina.
La BDNE Bărcănești, Dinu Mihai ia locul lui Stoican în această piesă penal-comică, iar Virtopeanu Adrian e varianta masculină (deocamdată doar la capitolul permis) a Mirunei.

Dinu Mihai: șef cu nota 2, BMW pe Valea Prahovei și subordonați fără permis

În opinia noastră, personaj-cheie al acestui nou episod este Dinu Mihai, șef la BDNE Bărcănești:

  • ajuns șef cu nota 2 la examen – informație care a stârnit chiar acuzații din partea subordonatului său, Onica Aurelian Rareș,
  • același Onica declarând că șeful e incompetent (pentru că a luat 2 – fapt real) și că îl hărțuiește (afirmație pe care o semnalezi ca atare și tu, iar presa o consemnează ca declarație).

Acum, episodul cu Virtopeanu vine ca o „confirmare practică”:

  • dacă tu, ca șef, pui în autospecială pe unul care nu are voie să conducă,
  • dacă nu știi măcar situația permisului oamenilor tăi,
  • dacă unica ta preocupare pare să fie să îți plimbi fundul prin BMW pe Valea Prahovei,
    atunci chiar că Onica a avut dreptate când a spus că ești incompetent.

Întrebarea logică:
Are Dinu Mihai, ca șef, doar obligația de a-și aerisi posteriorul prin BMW, sau ar trebui să știe și ce fac – legal sau ilegal – angajații lui sub nasul lui?

Schema de protecție: Stoican, PREDATOR Ginel & compania (aici)

Nu e prima oară când vedem același mecanism:

  • Stoican – șef slab, ținut în brațe;
  • PREDATATOR Ginel – personajul care pare să aibă talentul de a „mângâia pe cap” astfel de specimene și de a le menține la butoane, indiferent câți de „2” adună prin CV;
  • Dinu Mihai – „alt deștept” pripășit în vârful structurii, cu nota 2, dar cu pretenții de șef peste oameni pe care nici nu-i controlează minim.

Rezultatul?

  • La Băicoi avem Miruna fără drept de conducere la volanul autospecialei.
  • La BDNE Bărcănești avem Virtopeanu fără drept de conducere, trimis cu mașina să păzească la Tătărani.

Diferența e doar de nume și locație. Tiparul de debandadă totală în conducere e același.

Cine se va „arde” primul?

Întrebarea-cheie, în opinia noastră, nu mai e „Cine greșește?” – asta e evident.
Întrebarea reală este: cine îi mai ține palma și trena acestor șefi?

Pentru că un IPJ nu ajunge în halul ăsta de rușine publică doar prin prostia locală a unuia sau a altuia:

  • cine semnează, mai sus, liniștit, fără să întrebe cum ajunge un „2” să fie șef?
  • cine tolerează șefi care nu știu dacă subordonații au sau nu dreptul să conducă?
  • cine închide ochii la tiparul Băicoi – BDNE – și tot ce urmează?

În ritmul ăsta, în opinia noastră, cineva „se va arde” foarte rău. Întrebarea e dacă sistemul va sacrifica doar pioni (un Miruna, un Virtopeanu), sau va ajunge, în sfârșit, să ia foc și „conducerea” care semnează, protejează și patronează acest haos.

De la permis la „fund”: IPJ Prahova nu mai știe dacă să râzi sau să plângi

Pamfletar vorbind, IPJ Prahova arată astăzi cam așa:

  • sus, o galerie de șefi cu note de 2, BMW-uri și zero control pe oameni;
  • la mijloc, personaje protejate, cu permisul suspendat, trimise în misiune la volanul autospecialei;
  • la Băicoi, fund la vedere în birou;
  • la BDNE, fundul în BMW și subordonați fără drept de conducere în autospecială.

Și, ca notă de final:
bine că agentul are curea; altfel îi cădeau blugii și vedeam și aici fundul, ca la Băicoi.

La IPJ Prahova, diferența între „fundul gol în birou” și „fundul plimbat prin BMW” e doar de decor.
Problema reală rămâne aceeași: în mâinile cui este, de fapt, siguranța rutieră și ordinea publică în acest județ? Vom reveni. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv15 ore ago

„Apreciem că ne facem că muncim”: cum a îngropat Ministerul de Interne un ordin secret într-un cerc vicios cu ștampilă

Justiție cu frâna de mână trasă: doi ani ca să primești un „apreciem” Doi ani. Atât i-a trebuit Ministerului Afacerilor...
Exclusivo zi ago

M.A.I. – Weekendul, premiu pentru sănătoși. Bolnavii, la colț! Cronica unui șef cu stetoscop imaginar

În Poliția Română s-a inventat, în sfârșit, o politică de sănătate publică: dacă îndrăznești să te îmbolnăvești, îți taie weekendurile....
Exclusiv3 zile ago

IPJ Prahova, sezon nou, aceeași mizerie. Agent rutier cu permisul suspendat trimis să păzească… la volanul autospecialei

Conducerea IPJ Prahova: cine le mai ține „palma” și „trena”? IPJ Prahova pare un serial de proastă calitate, dar cu...
Exclusiv3 zile ago

M.A.I. – Fișa postului: „Du-te la casierie după 1,5 lei și vino la sediu după o hârtie pe care ți-o puteam trimite pe mail”

Birocrația la minut: mail cu ștampilă, dar fișa postului doar la ghișeu În România anului 2026, statul digitalizat funcționează așa:...
Exclusiv3 zile ago

Tribună fantomă, buget ninja și excursii exotice: cum arată „buna guvernanță” la Brebu – Prahova, văzută prin lupa Curții de Conturi

Un raport de audit de conformitate ad‑hoc al Curții de Conturi a României, Camera de Conturi Prahova, desenează un tablou...
Exclusiv4 zile ago

Ministrul care pune apa în mișcare: Florin Barbu, omul fermierilor după 1990

Sub titlul simplu, dar devastator pentru indiferența de până acum – „Dați-ne apă pe canale și restul facem noi!” –...
Exclusiv4 zile ago

Directorul din borcanul cu mercur și Generalul Gărzii de Fum – Cum s-au transformat APM Prahova și Garda de Mediu în firmă de pază pentru mafia deșeurilor

Biroul unde mediul moare cu ștampilă Oficial, pe siglă scrie „Agenția pentru Protecția Mediului Prahova” și „Garda Națională de Mediu...
Exclusiv4 zile ago

Pensiile militare, înghețate la cuptor: Guvernul promite 7,3%, dar scoate tava cu mâna înapoi

Promisiunea de An Nou – „Luați de aici… dacă mai rămâne ceva” De la 1 ianuarie 2027, pensiile militare de...
Exclusiv4 zile ago

Șeful ‘perfect’ al Poliției Arad: 8 luni la butoane, apoi declarat inapt psihologic. Restul e liniște în minister

„Omul de nădejde” al chestorului: 8 luni șef, apoi picat la psihologic În România, țara unde „merge și-așa” e politică...
Exclusiv4 zile ago

IPJ Prahova, girofarul și izul de alcool: polițiști din Boldești-Scăeni, opriri pe DN1

„Pișior” și „Mănuță”, în control pe șosea Pe 11 noiembrie 2026, doi polițiști din Boldești-Scăeni au circulat cu autospeciala pe...
Exclusiv5 zile ago

Comuna Drăgănești (Prahova) – paradis fiscal pentru șmecheri, iad pentru prostul care plătește (I) – DOCUMENTE

Comuna care nu-și încasează propriile taxe: „Republica Drăgănești”, unde Codul Fiscal e opțional Primăria care funcționează pe încredere, nu pe...
Exclusiv5 zile ago

Republica Ceptura – Prahova: canalizare pe hârtie, milionul la sertar și salariul mai mare ca la viceprimar (I) -DOCUMENTE

Comuna în care banii publici sunt o specie protejată: nu se ating, nu se încasează Potrivit Curții de Conturi a...
Exclusiv5 zile ago

Gherghița – Prahova, campioană la „bugetul invizibil”: taxe uitate, datorii prescrise și acte dispărute din arhivă – I – (DOCUMENTE)

La Primăria Gherghița, veniturile locale par să fi avut parte de un tratament special: unele au fost calculate prea timid,...
Exclusiv5 zile ago

Paradisul fiscal și deșeurile „de lux” de la Coca‑Cola Ploiești

În plină „situație dificilă”, fabrica Coca‑Cola Ploiești reușește, culmea, să fie din ce în ce mai „inovatoare”. Nu neapărat datorită...
Exclusiv5 zile ago

Polițistul Vlăduț, făcut «șoferul primarului». În realitate își făcea treaba. Restul e politică ieftină

Cine e, de fapt, „șoferul primarului” Vlăduț nu e nici șoferul personal al primarului, nici bodyguardul lui de campanie și...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Depozit Otel Bucuresti

Top Articole Incisiv