Connect with us

Exclusiv

Triatlonul lui Alexandri Nicolae, zis „Nae Comisionaru’”:  Dopaj la trap, jaf la TCE și amenințări la poartă. Hărțuirea în direct la TCE. DEMISIA!

Publicat

pe

„Nae Comisionaru’” și seringa pe patru roți: de la cai „intact dopați” la autobuze îngropate și controlori hărțuiți

Ținutul Vinului, Ținutul Dopajului, Ținutul Jafoaselor

În pliantele „Prahova Tips & Tricks – De la oraș la podgorie: Ploiești & Ținutul Vinului”, Hipodromul Ploiești e vândut drept „bijuterie turistică”: singurul hipodrom modern de trap din România, cu „evenimente pentru întreaga familie” și „momente memorabile”.

În realitate – așa cum a documentat în exclusivitate Incisiv de Prahova și cum confirmă între timp acte oficiale (Regulamentul ANARZ, Hotărârea 2 a Comisiei de Apel CSM Ploiești, Decizia ANZ nr. 554/11.08.2026, Raportul TCE nr. 1729/05.11.2025) – „bijuteria” arată așa:

  • cai „intact dopați” sau măcar refuznici la antidoping;
  • comisii umflate din pix, ca să încapă voturile „bune”;
  • decizii făcute praf de forul național ANZ;
  • la pachet, la TCE Ploiești, autobuze în pierdere, datorii cu iz penal și controlori financiari hărțuiți direct de „Nae”, azi mare arbitru la trap, ieri mic zeu pe banii transportului public.

În centrul tuturor acestor povești: Alexandri Nicolae, zis „Nae Comisionaru’”. Produs clasic al sistemului: fost prefect, fost deputat, director prin Poșta Română, Conpet, TCE și ce-a mai dat statul – zero specializare în trap, antidoping sau medicină veterinară, dar mare talent la rescris regulamente și la pus presiune pe cine îndrăznește să le aplice.

Marele Premiu de Trap: „Refuzi antidoping, rămâi campion” – până vine ANZ

Pe 5 iulie, la Hipodromul Ploiești, T30 – Marele Premiu de Trap al României, „Carol I al României” pe afiș, copii cu popcorn în tribune, „tradiție și sport curat” în broșuri.

Pe pistă, conform Hotărârii nr. 2 a Comisiei de Apel CSM Ploiești:

  • calul VIJELIE STI e declarat câștigător;
  • reprezentantul său refuză recoltarea probelor biologice pentru control antidoping (refuz consemnat oficial);
  • calul de pe locul 2 nu e testat;
  • cursa e deja compromisă de lipsa mașinii de autostart și starturi false.

Regulamentul General al Curselor de Trap (ANARZ, public pe anarz.eu) spune clar:

  • refuzul probelor = descalificare obligatorie a calului (art. 111);
  • sancțiuni sportive pentru oameni (art. 95);
  • la fapte grave (refuz, substituiri, fals pașaport) – obligația de sesizare penală (art. 95, inclusiv alin. 3), plus incidentă Legea 205/2004 privind protecția animalelor.

„Meniul” normal:
Descalificare + sancțiuni sportive + sesizare penală.

Ce scoate Ploieștiul din cuptor, marca „Nae Comisionaru’ & comisia umflată”?

  • dă o amendă de 4.000 lei;
  • suspendă calul și proprietarul 60 de zile;
  • nu atinge trofeul, nu șterge victoria.

Calul e prea „riscant” să alerge două luni, dar suficient de „curat pe hârtie” ca să rămână campion.
Suspendăm calul, nu suspendăm titlul. Regulamentul devine bibelou: frumos la citat, ignorat la aplicat.

Comisia de 3 se face 5: când nu-ți ies voturile, îți mai aduci doi băieți

Schema, descrisă în documente și în cererea scrisă a driverului Marciu Adrian către ANZ:

  • 8 iulie: Comisia de Apel, în formulă de 3 (Nicolae Alexandri – „Nae”, Tureac Petrică, Popescu Cătălin) ascultă părțile și contestațiile.
  • Nu dă decizia pe loc.
  • 21 iulie: aceeași comisie e reconvocată… dar acum are 5 membri:
    • apar State Cătălin și Emeric Dragomir, care nu au participat la dezbateri și audieri;
    • aceștia intră direct la deliberare și vot.

Rezultatul Hotărârii nr. 2:

  • cu majoritate (asigurată de „întăririle” lui Nae), contestația lui Marciu Adrian este respinsă;
  • VIJELIE STI rămâne câștigător, deși refuzul probelor e recunoscut în hotărâre;
  • se dă doar suspendare, nu și descalificare.

Opinia separată Turcea Petrică – Popescu Cătălin (pag. 9–12) e de o sinceritate devastatoare:

  • refuzul antidoping e dovedit prin procesul-verbal;
  • art. 111 ANARZ cere descalificare, punct;
  • există implicații penale și de protecție a animalelor (Legea 205/2004 + art. 95.3);
  • orice altă soluție lovește în integritatea competiției.

Pe românește:
„Refuz antidoping + păstrarea titlului = bătaie de joc de regulament și de sport.”

Dar majoritatea făcută din 5 reușește ce trebuie: îl protejează pe „Stimatu’ cu caii dopabili”.

ANZ intră în ring: „Nae, jos pixul de pe regulament!” (aici)

Când „Nae” folosește Regulamentul ANARZ pe post de cârpă de șters pe jos, intră în scenă Agenția Națională pentru Zootehnie „Prof. dr. G.K. Constantinescu”.

  • 06.08.2026: driverul și antrenorul Marciu Adrian (calul Daiana) depune la ANZ o cerere de reanalizare:
    • atacă Hotărârea 2;
    • invocă art. 95 și 111 ANARZ;
    • reclamă faptul că doi membri au votat fără să asiste la dezbateri.
  • 11.08.2026: ANZ emite Decizia nr. 554/11.08.2026:
    • admite cererea lui Marciu Adrian;
    • desființează Hotărârea 2 a Comisiei de Apel CSM Ploiești în partea prin care se respingea contestația;
    • în rejudecare, admite contestația:
      – VIJELIE STI este descalificat din Marele Premiu T30;
      – rezultatele sunt anulate și clasamentul se schimbă;
    • menține sancțiunile personale stabilite deja pentru proprietar și antrenor (inclusiv interdicția de a participa la curse pentru o perioadă de luni de zile).

Traducerea juridică:
ANZ spune, prin efect de decizie:

  • „Nae a dat-o în gard grav”;
  • soluția lui a fost nelegală;
  • regulamentul ANARZ nu e „părere”, e obligație;
  • calul care refuză antidoping nu stă pe podium, stă la rubrica „descalificat”.

Tot ce a scris Incisiv de Prahova în articolele anterioare este confirmat, punct cu punct, de forul național.

„Stimatu’ cu caii dopabili”: trofeu luat, reputație făcută praf

Despre proprietarul lui VIJELIE STI, supranumit în lume „Stimatu’”, sursele din interiorul trapului povestesc de ani de zile:

  • nu e la prima discuție despre dopaj;
  • ar fi jonglat cu schimbări de proprietar (ex. cazul NELSTROM) ca să „spele urmele”;
  • ar fi făcut presiuni și amenințări la adresa comisiilor;
  • „gurile rele” îl leagă de antrepozite fiscale și motorină care ar fi ajuns „prin interpusi” către RATP/TCE.

Acum, peste zvonuri, avem:

  • un cal descalificat oficial de ANZ din cursa-mamut;
  • sancțiuni de participare pe numele său;
  • confirmarea că a fost beneficiarul direct al unei hotărâri lovite de ilegalitate.

În breasla proprietarilor de cai, „Stimatu’” devine manual ambulant de „așa NU”:
omul pentru care s-a umflat o comisie, s-a călcat regulamentul și totul a fost, în final, făcut praf de instituția superioară.

IPJ Prahova – „mișcarea 75”: cap de struț băgat în nisip

Regulamentul ANARZ spune că la refuz de probe și suspiciuni grave trebuie sesizate organele penale (art. 95, inclusiv alin. 3).
Legea 205/2004 privind protecția animalelor adaugă un strat consistent.

Pe hârtie, cazul VIJELIE STI + refuz antidoping + suspiciunile de dopaj arată ca un dosar clasic pentru:

  • poliție,
  • parchet,
  • eventual Poliția Animalelor.

În teren, însă, IPJ Prahova pare să practice „mișcarea 75”:

  • bagă capul de struț în nisip;
  • ignoră un scandal cu potențial penal evident;
  • preferă tăcerea totală, în timp ce caii sunt transformați, metaforic, în seringi pe patru picioare, iar copiii aplaudă din tribune.

La eficiența și viteză de reacție afișate în alte cazuri, nu miră pe nimeni. Dar aici nu mai vorbim de zvonuri, ci de:

  • refuz antidoping consemnat oficial;
  • dispoziții exprese în regulament privind sesizarea organelor penale;
  • o decizie ANZ care confirmă gravitatea situației.

Și totuși: liniște. Capul în nisip, picioarele în buget.

„Nae” părăsește grajdul: la TCE, din nou aceleași reflexe

Dacă la hipodrom „Nae” s-a jucat de-a ANARZ-ul, la TCE Ploiești, același personaj a jucat ani de zile în liga mare a banului public.

Raportul oficial al Comisiei de Analiză S.C. Transport Călători Express S.A. Ploiești nr. 1729/05.11.2025 (document al Primăriei, nu pamflet) arată:

  • pierderi în fiecare an 2021–2024:
    • 2021: –7,8 mil. lei;
    • 2022: –15,3 mil. lei;
    • 2023: –21,8 mil. lei;
    • 2024: –10,4 mil. lei;
  • cheltuieli cu personalul 78–88% din cifra de afaceri;
  • subvenții peste 70% din venituri, an de an;
  • datorii totale de 50–67 milioane lei (pag. 20–21), în special taxe și contribuții sociale neplătite, cu risc penal conform art. 6 din Legea 241/2005.

La asta se adaugă, în raport (pag. 2–7, 10–16, 22–24, 26–37, 41–48):

  • achiziții de piese, truse medicale, camere video corporale „pe stoc”, recunoscute integral pe cheltuială într-un an, dar folosite 2–3 ani;
  • proceduri SEAP făcute după ce marfa era deja cumpărată;
  • mentenanță cu până la 98% comenzi fără semnături-cheie;
  • consumuri de combustibil „standardizate”, cu ore motor inventate;
  • lucrări cu straturi de șapă calculate la ~22 cm pe hârtie și ~12 cm în teren;
  • pompe pentru Rezervor apă incendiu Hipodrom – două cumpărate, una montată, cealaltă „în ceață”;
  • contracte păstrate prin birouri personale, fără vize, fără anexe complete;
  • chirii de stâlpi la câțiva lei pe lună, în favoarea unor firme „prietene”.

Concluzia Comisiei: control intern slăbit, recomandări neimplementate, hățiș de nereguli.

Și, în tot acest timp, Alexandri Nicolae e acolo, în conducerea TCE, semnând, aprobând, decizând. La trap răsucește regulamentul sportiv, la TCE se răsucesc cifrele și procedurile.

Din cai „curățați” de ANZ la controlori băgați în colț: hărțuirea în direct la TCE

Dacă la hipodrom „Nae” a încercat să rescrie regulamentul și a fost pus la punct de ANZ, la TCE apare în alt rol: cel de intimidator șef.

În sesizarea din 11.08.2026 adresată Consiliului de Administrație TCE și Comisiei pentru prevenirea și combaterea hărțuirii la locul de muncă, două controlore financiare (pe care le vom numi aici Persoana X și Persoana Y, pentru protecția lor) descriu negru pe alb:

  • că sunt angajate la Compartimentul Control Financiar de Gestiune – C.F.P.P.;
  • că au depus, pe 22.05.2026, o Informare către CA cu activitatea pe anul 2025 (care cuprinde și Raportul Primăriei);
  • că au redepus Informarea pe 06.08.2026, pentru că materialul NU era băgat pe ordinea de zi, deși regulamentul cere transmitere cu 5 zile înainte;
  • că, în loc să fie discutată, primesc convocator cu ordinea de zi deja stabilită, fără Informare – și, în plus, primesc și „tratament special” din partea lui Alexandri Nicolae, Director de Exploatare.

Potrivit sesizării, în data de 10.08.2026, în biroul lor, în prezența:

  • Directorului General ing. Călin Daniel Zaharia,
  • Șefului Secției Transport Electric – Fieraru Constantin,
  • Șefului Depou Troleibuze – Ristea Năstase,
  • loctiitorului Șef Secție Transport Electric – Petcu Gabriel,

„Nae” ar fi adresat către Persoana X și Persoana Y următoarele:

  • „Ce trebuia să mai dați o dată Raportul?”
  • „O să am eu grijă de voi.”
  • „Lumea știe că voi le-ați făcut rău, o să vă aștepte la ieșirea de la serviciu și o să vă linșeze.”

Ulterior, potrivit aceluiași document, Persoana Y este chemată la biroul Directorului de Exploatare, în prezența unui alt salariat (Oancea Gheorghe), unde ar fi primit:

  • „De ce a trebuit să faceți Informarea către CA, că știți voi ce ați scris acolo?”
  • „Sunteți proaste și îngâmfate, faceți rău la oameni cu Informarea asta, o să aibă repercusiuni asupra voastră.”
  • „Urăsc oamenii farisei, pupa­tori de moaște, toată ziua se închină de fațadă și Dumnezeu vă va pedepsi – și deja se vede, nu-ți aduci aminte că soțul tău a avut probleme acum câteva luni?”

Cele două reclamă:

  • hărțuire morală, intimidare și amenințări directe;
  • teamă reală pentru siguranța lor („o să vă aștepte la poartă… o să vă linșeze”);
  • că nu e incident izolat, existând și alte cazuri similare în firmă.

În sesizare solicită:

  • înregistrarea plângerii și număr de înregistrare;
  • analiză imparțială a faptelor de către Comisia de hărțuire;
  • audierea tuturor martorilor prezenți;
  • identificarea unei conduite de hărțuire / intimidare / presiune;
  • măsuri pentru încetarea comportamentelor și prevenirea repetării;
  • garanții că nu vor exista represalii;
  • comunicarea, în scris, a rezultatului;
  • și își rezervă dreptul de a sesiza alte autorități dacă firma nu reacționează.

Pe scurt: aceleași reflexe de putere.
La hipodrom: se apără calul „problemă” și proprietarul „Stimatu’”.
La TCE: se atacă persoanele care îndrăznesc să trimită Informări cu „ce nu convine” spre Consiliul de Administrație.

Comisia „Nae & co.”: între demitere urgentă și potențiale dosare

După intrarea în scenă a ANZ, povestea Comisiei de Apel CSM Ploiești nu mai e doar rușinoasă, ci oficial compromisă:

  • Hotărârea 2 a fost desființată în partea esențială;
  • interpretarea dată art. 111 ANARZ a fost anulată;
  • lărgirea comisiei și votul celor care nu au asistat la dezbateri reprezintă abateri procedurale grave.

În paralel, la TCE:

  • Raportul oficial 1729/05.11.2025 desenează o firmă cu pierderi structurale, datorii cu risc penal, achiziții dubioase și control intern amputat;
  • sesizarea Persoanei X și Persoanei Y descrie hărțuire, amenințări și tentative de intimidare a controlului financiar.

În acest context, se ridică, firesc, câteva măsuri urgente:

  • demiterea lui „Nae Comisionaru’” din toate funcțiile din hipodrom și TCE;
  • sancționarea membrilor comisiei care au votat ilegal;
  • verificări disciplinare și, la nevoie, penale privind:
    • lărgirea comisiei de la 3 la 5;
    • eventualele presiuni pentru „a scoate cum trebuie” hotărârea;
    • amenințările și intimidările la adresa controlorilor financiari.

Copiii din tribune, lecție practică: „Regulile sunt pentru fraieri”

În timp ce pliantele vând „momente memorabile”, copiii din tribune primesc alt tip de educație civică:

  • văd un cal campion care refuză antidoping;
  • aud că regulamentul cere descalificarea;
  • constată că, la Ploiești, refuzul de test se plătește cu o amendă și o mică pauză, dar trofeul rămâne la loc;
  • apoi află, din declarațiile atribuite președintelui Federației Române de Trap, Marian Manea, că „toți caii de pe podium au fost drogați… este inuman, este inadmisibil”;
  • la final, descoperă că doar intervenția ANZ a făcut ordine.

Mesajul livrat de „sistem”, înainte de corecția ANZ:

  • regulamentul e pentru broșuri și PDF-uri;
  • comisiile se umflă după nevoie;
  • cine e bine conectat negociază sancțiunea;
  • cine aplică regulile, ca Persoana X și Persoana Y, primește amenințări, nu mulțumiri.

Concluzie: de la „tips & tricks” turistice la „tips & tricks” pentru procurori

După ce Incisiv de Prahova a publicat în serie investigațiile despre:

  • dopajul protejat de la Hipodromul Ploiești,
  • comisia „Nae & prietenii” umflată ca să iasă votul „corect”,
  • găurile și jaful organizat de la TCE,
  • și după ce ANZ a confirmat oficial, prin Decizia nr. 554/11.08.2026, că „soluția lui Nae” a fost ilegală,

„Prahova Tips & Tricks – De la oraș la podgorie” ar trebui rescris sincer:

„Prahova Tricks & Trips – De la dopaj la hărțuire:
– tur la Hipodrom, unde caii refuză antidoping și comisiile se umflă ca să-i salveze, până îi face KO ANZ;
– tur la TCE, unde autobuzele înghit bani, raportul oficial al Primăriei vorbește de risc penal, iar controlorii financiari sunt amenințați că vor fi linșați dacă mai îndrăznesc să trimită Informări către CA.”

Aici nu mai e loc de broșuri lucioase, nici de poze cu cai lustruiți.

E loc de:

  • anchete penale (dopaj, fraude sportive, neplata contribuțiilor, abuz în serviciu, hărțuire morală),
  • demiteri (în frunte cu „Nae Comisionaru’” și toți complicii săi din comisii și conduceri),
  • protejarea explicită a victimelor – Persoana X și Persoana Y, care au avut curajul să scrie negru pe alb ce se întâmplă,
  • sesizări ferme către IPJ Prahova, Parchet, ANAF, ITM, Poliția Animalelor.

Până când polițiștii își scot capul din nisip, iar primarul Politeanu se hotărăște dacă vrea să fie primar sau decor pe lângă „stimabilii” lui, Ploieștiul rămâne cu un titlu deloc turistic, dar perfect adevărat:

„Hipodromul rușinii și Autobuzul jafului – Imperiul lui Nae între seringa de pe pistă și hărțuirea din birou.”

Vom reveni. (Cristina T).

Exclusiv

„Apreciem că ne facem că muncim”: cum a îngropat Ministerul de Interne un ordin secret într-un cerc vicios cu ștampilă

Publicat

pe

De

Justiție cu frâna de mână trasă: doi ani ca să primești un „apreciem”

Doi ani. Atât i-a trebuit Ministerului Afacerilor Interne să răspundă, în esență, cu un „mulțumim pentru interes, dar nu”. Povestea începe cu un polițist de frontieră care a avut tupeul suprem într-un stat „democratic”: a vrut să vadă actul după care e obligat să își facă permanența de acasă. Și de aici începe circul birocratic cu iz de farsă de prost gust, descris pe larg de Sindicatul Polițiștilor și Personalului Contractual „Diamantul”.

Agentul-șef principal de poliție Sebastian-Alin Rusu, de la Sectorul Poliției de Frontieră Siret, a fost sancționat cu „mustrare scrisă” pentru că nu s-a prezentat la chemare în timpul unei permanențe făcute de acasă, în afara programului. Adică nu a răspuns la un ordin secret, emis în baza unui alt ordin secret, despre care nu avea voie să știe prea multe, dar era obligat să-l respecte.

Omul a făcut ce scrie în manualul de bun-simț juridic: a cerut să vadă ordinul. A contestat clasificarea la minister în noiembrie 2024, a cerut declasificarea Ordinului MAI nr. S/108/2011 – actul care reglementează serviciul de permanență și accesul în unitățile ministerului, inclusiv permanența de acasă. În loc de transparență, a primit… ping-pong instituțional.

Ordinul fantomă: sancționăm după el, dar nu ți-l arătăm

Ordinul ministrului afacerilor interne nr. S/108/2011 este clasificat „secret de serviciu”. Cu alte cuvinte: după el se fac planificări, se dau sarcini, se dau sancțiuni, dar când întrebi „ce scrie acolo?”, ți se răspunde cu aer superior: „Nu e pentru ochii tăi, dar e pentru timpul tău liber.”

În noiembrie 2024, polițistul contestă clasificarea la minister. Ministerul face ce știe mai bine: pasează problema. Direcția Secretariat General, condusă atunci de chestorul de poliție Marius Tache, trimite cererea la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră. Iar Poliția de Frontieră, prin inspectorul general Cornel-Laurian Stoica, îi comunică polițistului, cu o gravitate birocratică impecabilă, că poate face… contestație „la autoritatea care a clasificat informația”. Adică exact acolo unde depusese deja cererea.

Nu e refuz, e doar comedie administrativă repetată.

Judecătoarea descrie „cercul vicios”, apoi îl reînnoiește cu ștampilă

Sătul să fie plimbat ca o hârtie între departamente, Rusu dă în judecată ministerul. În mai 2025 ajunge la Curtea de Apel Suceava, unde dosarul e judecat de Cristina-Daniela Dănilă. Și aici se întâmplă ceva rar: instanța scrie negru pe alb ceea ce toți simt pe pielea lor.

Judecătoarea constată că ministerul a refuzat nejustificat să-i soluționeze cererea, că a pasat-o altor instituții „fără a o analiza pe fond”, și că a invocat secretul fără să verifice dacă secretul se mai justifică, „ermetizând cercul vicios al refuzului”. Adică ministerul își apără secretele prin simplul fapt că refuză să le mai analizeze. Perfect rotund, perfect absurd.

Normalitatea ar fi fost ca instanța să rupă acest cerc: să se uite ea însăși pe ordin, să vadă dacă are ce căuta la „secret de serviciu” și să decidă dacă trebuie declasificat sau nu.

Numai că, după ce descrie impecabil cercul, judecătoarea se așază cumințelă în el.

„Nu e treaba noastră, e treaba lor”: cum se spală pe mâini puterea judecătorească

În loc să judece fondul, instanța decide că „aprecierea îndeplinirii condițiilor de fond asupra clasificării constituie exclusiv atributul pârâtului”. Cu alte cuvinte: doar ministerul care a pus ștampila pe „secret” poate aprecia dacă ștampila mai are sens. Orice altă abordare ar însemna, spune instanța, „interferarea în atribuțiile administrației, cu depășirea prerogativelor puterii judecătorești”.

Rezultatul? Ministerul este obligat doar „să soluționeze” petiția reclamantului, nu să declasifice, nu să justifice serios, nu să producă un act de decizie verificabil. Cercul vicios pe care sentința îl descrie este repornit fix prin sentință. Elegant, legalist, steril.

În traducere liberă: „Da, refuzul e nejustificat. Da, ministerul a greșit. Dar tot ministerul trebuie să-și verifice singur propria greșeală, iar noi stăm pe margine și așteptăm să vedem dacă se răzgândește.”

Ministerul, varianta copy–paste: aceeași poveste, același refuz, alt „apreciem”

Partea cea mai cinică apare după ce sentința rămâne definitivă, în octombrie 2026. Ministerul e obligat de instanță să „soluționeze” cererea de declasificare. Ce face?

Pe 11 noiembrie 2026, la mai puțin de o lună după ce sentința a devenit definitivă, Direcția Secretariat General emite o adresă nouă. Nu de la ministru, nu de la cineva cu responsabilitate politică, ci „p. Director”, semnată de comisarul-șef de poliție Andreea Teodorescu. Adresa e rezultatul – ni se spune – „consultării structurilor de specialitate”, evident nenumite.

Conținutul? O reluare aproape la indigo a argumentelor din întâmpinarea depusă în proces în iulie 2025:
– clasificarea „a fost atribuită de persoana împuternicită prin lege”;
– „termenul de clasificare nu a expirat”;
– polițistul nu se încadrează în cazurile de declasificare din Standardele HG 585/2002;

Și, la final, lovitura de grație birocratică:
„apreciem ca nu se impune declasificarea ordinului”.

Nu se indică niciun act formal de decizie, cu număr și dată, pe care un judecător să-l poată verifica. Doar un „apreciem” aruncat cu o nonșalanță administrativă care sfidează și legea contenciosului, și hotărârea judecătorească. Judecata e înlocuită cu „apreciem”, iar responsabilitatea – cu parafa secretariatului.

Justiție pe două viteze: la Suceava – „pas”, la București – „declasificați!”

În timp ce la Suceava instanța s-a ferit să deranjeze prea tare ministerul, la București același ordin S/108/2011 a ajuns la Curtea de Apel, într-o acțiune deschisă de S.P.R. „Diamantul”, în paralel cu procesul lui Rusu.

Dosarul a ajuns la judecătorul Amer Jabre – cunoscut deja publicului după ce, în 2021, a constatat inexistența unor hotărâri „de pandemie” ale CNSU, pentru că nu fuseseră publicate în Monitorul Oficial, deși îngrădeau libertatea de circulație. Adică un judecător obișnuit să se uite și la fond, nu doar la formă.

În noiembrie 2025, la doar 13 zile după sentința de la Suceava, Jabre citește efectiv ordinul S/108/2011, în compartimentul de documente clasificate al instanței. Constată că are „un conținut cvasiidentic cu cel al reglementărilor anterioare, neclasificate” – adică nu e nimic acolo care să justifice teatrul cu „secret de serviciu”. Și obligă ministerul să-l declasifice. Sentința nu e definitivă, dar mesajul e clar: prerogativa administrativă nu poate anula controlul judecătoresc asupra legalității clasificării.

Înalta Curte spusese deja, cu câteva săptămâni înainte, că nu poți ascunde la infinit în spatele „e secret, avem noi grijă”. Dar la Suceava, aceleași principii au fost păstrate în sertar.

Cronologia absurdului: doi ani de pași laterali

Povestea declasificării OMAI S/108/2011, așa cum o reconstituie Sindicatul „Diamantul”, arată ca un manual de obstrucție legalizată:

  • 4 noiembrie 2024 – polițistul contestă clasificarea ordinului și cere declasificarea la minister;
  • 2 decembrie 2024 – Poliția de Frontieră, căreia cererea fusese pasată, îl trimite înapoi… la minister;
  • 22 mai 2025 – acțiune în instanță, la Curtea de Apel Suceava;
  • iulie 2025 – ministerul, prin Direcția Generală Juridică (Viorel Tatu), își apără clasificarea pe fond, în întâmpinare;
  • 9 decembrie 2025 – sentința de la Suceava: refuzul e nejustificat, dar ministerul e doar obligat „să soluționeze”;
  • 22 decembrie 2025 – la București, alt complet obligă ministerul să declasifice același ordin (sentință nedefinitivă);
  • 16 octombrie 2026 – sentința de la Suceava rămâne definitivă;
  • 11 noiembrie 2026 – ministerul transmite celebra adresă: „apreciem ca nu se impune declasificarea ordinului”.

Doi ani pentru același refuz, ambalat de două ori: o dată ca tăcere, a doua oară ca „apreciere”.

Când „apreciem” ține loc de lege: nou proces, aceeași miză

În loc să clarifice ceva, toată această înșiruire de contestații, pasări, procese și adrese a produs doar un lucru sigur: polițistul o ia de la capăt. Rusu a deschis o nouă acțiune, prin care cere din nou instanței să oblige ministerul să declasifice ordinul, cu fond și recurs, ca și cum primii doi ani n-ar fi existat.

În același dosar, a ridicat și o excepție de neconstituționalitate a textelor din Legea nr. 182/2002 pe care se sprijină adresa din noiembrie 2026. Separat, a cerut instanței să constate că sentința de la Suceava nu a fost executată și să aplice ministerului amenda prevăzută de Legea contenciosului: 20% din salariul minim brut pe zi de întârziere. Și a cerut declanșarea cercetării disciplinare pentru cei care au produs, cu seninătate, un „apreciem” în loc de un act de decizie.

Prețul concret al secretului absurd: permanență la ordinul-fantomă

Poate părea un exercițiu juridic steril. Nu este. Pentru polițiștii care fac permanență de acasă, prelungirea acestei farse are un preț foarte concret: în tot acest timp, pot fi planificați și sancționați în baza unui ordin pe care nu îl pot pune pe masă în fața judecătorului. Adică răspund disciplinar după reguli secrete, dar trebuie să se apere pe baza unor principii abstracte, nu pe textul efectiv al regulii.

Stat de drept cu parolă la intrare: „secret de serviciu”.

Concluzie: în România, unele secrete nu apără siguranța națională, ci rușinea instituțională

Cazul Ordinului MAI nr. S/108/2011, așa cum a fost documentat de S.P.R. „Diamantul”, nu vorbește doar despre un act administrativ. Vorbește despre un reflex: acela de a transforma orice abuz într-un „secret de serviciu” și orice control într-un „apreciem că nu e cazul”.

Când o instanță recunoaște un cerc vicios și apoi îl întărește, când un minister își bate joc de o hotărâre judecătorească prin copy–paste birocratic, iar polițiștii sunt ținuți sub un ordin-fantomă care le atinge direct timpul liber și banii, nu mai vorbim de protecția informațiilor clasificate. Vorbim de protecția opacității.

Iar până când cineva va avea curajul – și competența – să spună limpede „declasificați și asumați”, România va rămâne țara în care justiția se face, uneori, cu formule politicoase de genul:
„Apreciem că nu se impune… stat de drept pe bune.” (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

M.A.I. – Weekendul, premiu pentru sănătoși. Bolnavii, la colț! Cronica unui șef cu stetoscop imaginar

Publicat

pe

De

În Poliția Română s-a inventat, în sfârșit, o politică de sănătate publică: dacă îndrăznești să te îmbolnăvești, îți taie weekendurile. Nu de pe Netflix, ci de pe fluturașul de salariu.

Un polițist care a avut tupeul să intre în concediu medical a descoperit că, brusc, șeful lui a devenit profet: îi vede viitoarele boli în globul de cristal și îi taie preventiv orele de weekend. Nu e dreptul lui să lucreze weekendul, spune legea. Corect. Dar nici dreptul șefului să-și planifice subordonații după horoscopul medical pe februarie–decembrie.

Cazul „N-ai voie să tușești”

Omul scrie la sindicat: din februarie, șeful îi raționalizează orele de weekend. Pierdere estimată: 500–800 lei pe lună. Motivul oficial? Concediul medical dintr-o parte de lună. Motivul neoficial? „Nu mai ai tu încrederea mea de muncitor de sâmbătă…”

Șeful, vizionar, îl anunță din timp: luni întregi de acum înainte, colegii vor avea 40–48 ore de weekend, iar el vreo 20. Jumate. Ca să învețe minte să nu mai facă febră când nu trebuie.

Întrebarea lui e simplă: „E discriminare? Pot reclama?”
Răspunsul sindicatului: „Stai jos, că sunt două părți. La prima, n-o să-ți placă. La a doua, da.”

Partea nasoală: Weekendul lucrat nu e drept de la Dumnezeu

Legea zice clar: program normal – 8 ore pe zi, 40 pe săptămână, cu două zile de repaus, „de regulă sâmbătă și duminică”. Adică, în teorie, polițistul are dreptul să se odihnească în weekend, nu să alerge după infractori. Pe hârtie, măcar.

Pentru cei în ture, ordinul OMAI 577/2008 e și mai generos: îți garantează minimum un weekend liber, sâmbătă și duminică la rând. Ai voie să ai o viață măcar o dată pe lună. Dar atenție: protejează weekendul liber, nu pe cel lucrat.

Banii de weekend vin din altă lege. Sporul se plătește doar „proporțional cu timpul efectiv lucrat” sâmbăta, duminica, sărbători legale. Adică: n-ai fost, n-ai luat. Ai fost, ai luat. Simplu ca bacșișul.

Concediu medical în weekend? Ghinion, cum ar zice un clasic în viață. N-ai fost la muncă, nu vine sporul pe card. Șeful nu e obligat să-ți bage trei sâmbete la rând după ce te întorci, ca să-ți „recuperezi” banii. Pe tema asta, reclamația moare din fașă.

Până aici, șeful încă nu e abuziv. Doar lipsit de inimă, dar asta nu e încă infracțiune.

Partea în care șeful își ia halat alb imaginar

Problema începe când șeful începe să facă planificarea după fișe medicale inexistente.

Una e să nu-ți recupereze weekendurile pierdute. Alta e să te planifice luni la rând cu jumătate din orele de weekend ale colegilor, pe motiv că „sigur te mai îmbolnăvești tu”.

Legea nr. 141/2025 e mai clară decât o pastilă de paracetamol: comandanții trebuie să facă o „planificare lunară echilibrată” a programului de lucru în ture, în weekend și în sărbători, pentru toți oamenii din aceeași formațiune. Nu scrie nicăieri „în funcție de ce boală crede șeful că vei avea”.

Există și un plafon: maxim 40% din timpul de lucru pe lună poate fi în weekend/sărbători. Într-o lună cu 168 de ore, asta înseamnă 67 de ore maxim. Dar aici nu plafonul doare.
Problema e alta: colegii cu același post au 40–48 ore de weekend, tu ai 20. Toți sănătoși, toți în tură. Doar că tu ai comis păcatul suprem: ai fost bolnav luna trecută.

Asta nu mai e management, e loterie pe salariul omului.

„Nu e discriminare, dar nici normal nu e”

Juridic, trebuie să fim corecți: legea nu îți dă drept la ore de weekend. Dă un cadru, niște limite, niște plafonări. Deci la Consiliul pentru Combaterea Discriminării, plângerea o să șchiopăteze.

Dar ce face șeful e altceva: lovește în obligația de planificare echilibrată, la vedere. Când toată tura are 40–48 de ore de weekend, iar tu ai 20 doar pentru că „ai fost bolnăvicios”, nu mai vorbim de gestionare a serviciului, ci de sancțiune mascată în Excel.

Pe scurt: boala nu e criteriu de pontaj. Nici măcar când șeful vrea să fie Dr. House.

Cum arată abuzul, pe cifre

  • Plafon legal: 67 ore weekend/sărbători într-o lună de 168 ore.
  • Colegi normali: 40–48 ore de weekend.
  • Colegul „problematic”: 20 ore.
  • Motiv: a îndrăznit să aibă concediu medical într-o lună anterioară.

Se cheamă „planificare echilibrată”? Doar dacă echilibrul e între favoritism și pedepsire.

Ce poate face polițistul (în afară să nu mai răcească)

Din păcate, la vorbe goale nu poți face reclamație. Dacă șeful doar i-a spus „Vezi că de acum ai mai puține weekenduri”, dar nu a apărut nimic pe hârtie, legal e nimic. Moral e mizerabil, dar nu se investighează moralul în instanță.

Pasul unu: se așteaptă planificarea pe luna următoare.

Dacă acolo scrie clar că omul are 20 ore de weekend, iar colegii cu același post au 40–48, fără ca el să fie în concediu:

  1. Depune raport scris la șeful unității.
  2. Cere în clar:
    • să i se spună criteriul după care are jumătate din orele de weekend,
    • să fie planificat după aceleași criterii ca ceilalți, în baza art. XVIII alin. (6) din Legea nr. 141/2025 și art. 8 alin. (1) din OMAI 577/2008.

Dacă în răspuns apare negru pe alb „probleme medicale”, atunci șeful tocmai și-a redactat singur proba de la dosar. Mulțumim, semnați aici.

Concluzia „Diamantului”: boala nu e hobby și nici criteriu de pontaj

Weekendul lucrat nu e un drept sfânt, să fim corecți. Dar nici sănătatea nu e obligație contractuală.

Când șeful începe să-ți facă programul după ce crede el că va scrie medicul în foaie luna viitoare, nu mai e planificare a serviciului, e loterie pe bani publici și pe spinarea oamenilor.

S.P.R. „Diamantul” îți spune pe șleau:

  • Nu-ți poți cere „înapoi” weekendurile din medical.
  • Poți însă să ceri să nu fii mazilit la pontaj pentru o boală imaginară.
  • Iar dacă șeful își face din asta metodă de conducere, s-ar putea ca problema serioasă să nu fie la medicul de familie, ci la comandă. (Cerasela N.).
Citeste in continuare

Exclusiv

IPJ Prahova, sezon nou, aceeași mizerie. Agent rutier cu permisul suspendat trimis să păzească… la volanul autospecialei

Publicat

pe

De

Conducerea IPJ Prahova: cine le mai ține „palma” și „trena”?

IPJ Prahova pare un serial de proastă calitate, dar cu buget nelimitat de rușine publică. De fiecare dată când crezi că nu mai pot coborî ștacheta, mai sapă un pic (aici), (aici), (aici), etc.

De data asta, nu e nici videochatista de la Băicoi, nici vreun „artist” de la structurile SRL. E alt episod, aceeași rețetă: polițist fără drept de a conduce, pus să conducă autospeciala. Adică exact „arma” statului în trafic.

În timp ce prin conducerea IPJ Prahova se fâlfâie titluri pompoase, conduceri și „protectori” de genul PREDATOR Ginel, prin structuri se derulează cam același film: șefi slabi, vai de steaua lor, ținuți în brațe, care nu știu – sau se prefac că nu știu – nici cine are, nici cine nu are drept de a urca la volanul mașinii de poliție.

Episodul Tătărani: agent cu permisul suspendat, trimis să păzească… conducând

Marți dimineață, la începutul acestei săptămâni, la Biroul Drumuri Naționale Europene (BDNE) Bărcănești, scenariul pare inițial banal:

  • agentul Virtopeanu Adrian se prezintă la serviciu;
  • ia autospeciala de poliție;
  • pleacă spre Tătărani, unde trebuie să asigure paza de zi a unui parc auto/bază.

Până aici, nimic spectaculos. Știind „tradiția” IPJ Prahova, te-ai aștepta măcar la o tamponare minoră, o răsturnare, ceva cu girofar și foi de constatare. Dar nu, realitatea e, de fapt, mai gravă.

Prin birouri și printre colegi, o „păsărică” șușotește:
„Bre, șefule… ăsta cum conduce mașina de poliție, că doar știm toți că are permisul suspendat până în decembrie, că a mers cu viteză? Noi toți știm, numai matale, nu?”

Și, surpriză: când încep verificările, se confirmă.
Agentul Virtopeanu Adrian nu avea voie să conducă autospeciala. Permisul îi este suspendat până în decembrie, pentru viteză. Cu toate astea, omul a fost trimis la drum, la Tătărani, în mașina de poliție, ca și cum ar fi cel mai regulamentar șofer al statului român.

De la Băicoi la BDNE: același tipar, al aceleiași conduceri paralizate

Povestea este aproape copie la indigo cu episodul Băicoi:

  • La Băicoi, Ciubuciu Miruna Ștefania, cunoscută din episoadele cu poze la fundul gol în birou, conducea mașina de poliție prin oraș, de parcă avea două permise. În realitate, nu avea voie să conducă deloc la acel moment.
  • La BDNE Bărcănești, Virtopeanu Adrian este pus să conducă autospeciala spre Tătărani, deși are permisul suspendat până în decembrie.

În ambele cazuri, schema e aceeași:

  • șefi slabi, „vai mama lor”,
  • puși în funcții pe meritul… notelor de doi, pilelor și protecțiilor,
  • ținuți de mână, mângâiați pe cap și protejați de PREDAtor Ginel & co,
  • care nu știu – sau se prefac că nu știu – cine are dreptul să conducă mașina de poliție.

La Băicoi, șef incompetent și corupt nu știe că Miruna nu are voie să conducă mașina.
La BDNE Bărcănești, Dinu Mihai ia locul lui Stoican în această piesă penal-comică, iar Virtopeanu Adrian e varianta masculină (deocamdată doar la capitolul permis) a Mirunei.

Dinu Mihai: șef cu nota 2, BMW pe Valea Prahovei și subordonați fără permis

În opinia noastră, personaj-cheie al acestui nou episod este Dinu Mihai, șef la BDNE Bărcănești:

  • ajuns șef cu nota 2 la examen – informație care a stârnit chiar acuzații din partea subordonatului său, Onica Aurelian Rareș,
  • același Onica declarând că șeful e incompetent (pentru că a luat 2 – fapt real) și că îl hărțuiește (afirmație pe care o semnalezi ca atare și tu, iar presa o consemnează ca declarație).

Acum, episodul cu Virtopeanu vine ca o „confirmare practică”:

  • dacă tu, ca șef, pui în autospecială pe unul care nu are voie să conducă,
  • dacă nu știi măcar situația permisului oamenilor tăi,
  • dacă unica ta preocupare pare să fie să îți plimbi fundul prin BMW pe Valea Prahovei,
    atunci chiar că Onica a avut dreptate când a spus că ești incompetent.

Întrebarea logică:
Are Dinu Mihai, ca șef, doar obligația de a-și aerisi posteriorul prin BMW, sau ar trebui să știe și ce fac – legal sau ilegal – angajații lui sub nasul lui?

Schema de protecție: Stoican, PREDATOR Ginel & compania (aici)

Nu e prima oară când vedem același mecanism:

  • Stoican – șef slab, ținut în brațe;
  • PREDATATOR Ginel – personajul care pare să aibă talentul de a „mângâia pe cap” astfel de specimene și de a le menține la butoane, indiferent câți de „2” adună prin CV;
  • Dinu Mihai – „alt deștept” pripășit în vârful structurii, cu nota 2, dar cu pretenții de șef peste oameni pe care nici nu-i controlează minim.

Rezultatul?

  • La Băicoi avem Miruna fără drept de conducere la volanul autospecialei.
  • La BDNE Bărcănești avem Virtopeanu fără drept de conducere, trimis cu mașina să păzească la Tătărani.

Diferența e doar de nume și locație. Tiparul de debandadă totală în conducere e același.

Cine se va „arde” primul?

Întrebarea-cheie, în opinia noastră, nu mai e „Cine greșește?” – asta e evident.
Întrebarea reală este: cine îi mai ține palma și trena acestor șefi?

Pentru că un IPJ nu ajunge în halul ăsta de rușine publică doar prin prostia locală a unuia sau a altuia:

  • cine semnează, mai sus, liniștit, fără să întrebe cum ajunge un „2” să fie șef?
  • cine tolerează șefi care nu știu dacă subordonații au sau nu dreptul să conducă?
  • cine închide ochii la tiparul Băicoi – BDNE – și tot ce urmează?

În ritmul ăsta, în opinia noastră, cineva „se va arde” foarte rău. Întrebarea e dacă sistemul va sacrifica doar pioni (un Miruna, un Virtopeanu), sau va ajunge, în sfârșit, să ia foc și „conducerea” care semnează, protejează și patronează acest haos.

De la permis la „fund”: IPJ Prahova nu mai știe dacă să râzi sau să plângi

Pamfletar vorbind, IPJ Prahova arată astăzi cam așa:

  • sus, o galerie de șefi cu note de 2, BMW-uri și zero control pe oameni;
  • la mijloc, personaje protejate, cu permisul suspendat, trimise în misiune la volanul autospecialei;
  • la Băicoi, fund la vedere în birou;
  • la BDNE, fundul în BMW și subordonați fără drept de conducere în autospecială.

Și, ca notă de final:
bine că agentul are curea; altfel îi cădeau blugii și vedeam și aici fundul, ca la Băicoi.

La IPJ Prahova, diferența între „fundul gol în birou” și „fundul plimbat prin BMW” e doar de decor.
Problema reală rămâne aceeași: în mâinile cui este, de fapt, siguranța rutieră și ordinea publică în acest județ? Vom reveni. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv14 ore ago

„Apreciem că ne facem că muncim”: cum a îngropat Ministerul de Interne un ordin secret într-un cerc vicios cu ștampilă

Justiție cu frâna de mână trasă: doi ani ca să primești un „apreciem” Doi ani. Atât i-a trebuit Ministerului Afacerilor...

Exclusivo zi ago

M.A.I. – Weekendul, premiu pentru sănătoși. Bolnavii, la colț! Cronica unui șef cu stetoscop imaginar

În Poliția Română s-a inventat, în sfârșit, o politică de sănătate publică: dacă îndrăznești să te îmbolnăvești, îți taie weekendurile....

Exclusiv3 zile ago

IPJ Prahova, sezon nou, aceeași mizerie. Agent rutier cu permisul suspendat trimis să păzească… la volanul autospecialei

Conducerea IPJ Prahova: cine le mai ține „palma” și „trena”? IPJ Prahova pare un serial de proastă calitate, dar cu...

Exclusiv3 zile ago

M.A.I. – Fișa postului: „Du-te la casierie după 1,5 lei și vino la sediu după o hârtie pe care ți-o puteam trimite pe mail”

Birocrația la minut: mail cu ștampilă, dar fișa postului doar la ghișeu În România anului 2026, statul digitalizat funcționează așa:...

Exclusiv3 zile ago

Tribună fantomă, buget ninja și excursii exotice: cum arată „buna guvernanță” la Brebu – Prahova, văzută prin lupa Curții de Conturi

Un raport de audit de conformitate ad‑hoc al Curții de Conturi a României, Camera de Conturi Prahova, desenează un tablou...

Exclusiv4 zile ago

Ministrul care pune apa în mișcare: Florin Barbu, omul fermierilor după 1990

Sub titlul simplu, dar devastator pentru indiferența de până acum – „Dați-ne apă pe canale și restul facem noi!” –...

Exclusiv4 zile ago

Directorul din borcanul cu mercur și Generalul Gărzii de Fum – Cum s-au transformat APM Prahova și Garda de Mediu în firmă de pază pentru mafia deșeurilor

Biroul unde mediul moare cu ștampilă Oficial, pe siglă scrie „Agenția pentru Protecția Mediului Prahova” și „Garda Națională de Mediu...

Exclusiv4 zile ago

Pensiile militare, înghețate la cuptor: Guvernul promite 7,3%, dar scoate tava cu mâna înapoi

Promisiunea de An Nou – „Luați de aici… dacă mai rămâne ceva” De la 1 ianuarie 2027, pensiile militare de...

Exclusiv4 zile ago

Șeful ‘perfect’ al Poliției Arad: 8 luni la butoane, apoi declarat inapt psihologic. Restul e liniște în minister

„Omul de nădejde” al chestorului: 8 luni șef, apoi picat la psihologic În România, țara unde „merge și-așa” e politică...

Exclusiv4 zile ago

IPJ Prahova, girofarul și izul de alcool: polițiști din Boldești-Scăeni, opriri pe DN1

„Pișior” și „Mănuță”, în control pe șosea Pe 11 noiembrie 2026, doi polițiști din Boldești-Scăeni au circulat cu autospeciala pe...

Exclusiv5 zile ago

Comuna Drăgănești (Prahova) – paradis fiscal pentru șmecheri, iad pentru prostul care plătește (I) – DOCUMENTE

Comuna care nu-și încasează propriile taxe: „Republica Drăgănești”, unde Codul Fiscal e opțional Primăria care funcționează pe încredere, nu pe...

Exclusiv5 zile ago

Republica Ceptura – Prahova: canalizare pe hârtie, milionul la sertar și salariul mai mare ca la viceprimar (I) -DOCUMENTE

Comuna în care banii publici sunt o specie protejată: nu se ating, nu se încasează Potrivit Curții de Conturi a...

Exclusiv5 zile ago

Gherghița – Prahova, campioană la „bugetul invizibil”: taxe uitate, datorii prescrise și acte dispărute din arhivă – I – (DOCUMENTE)

La Primăria Gherghița, veniturile locale par să fi avut parte de un tratament special: unele au fost calculate prea timid,...

Exclusiv5 zile ago

Paradisul fiscal și deșeurile „de lux” de la Coca‑Cola Ploiești

În plină „situație dificilă”, fabrica Coca‑Cola Ploiești reușește, culmea, să fie din ce în ce mai „inovatoare”. Nu neapărat datorită...

Exclusiv5 zile ago

Polițistul Vlăduț, făcut «șoferul primarului». În realitate își făcea treaba. Restul e politică ieftină

Cine e, de fapt, „șoferul primarului” Vlăduț nu e nici șoferul personal al primarului, nici bodyguardul lui de campanie și...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Depozit Otel Bucuresti

Top Articole Incisiv