Într-o sală prestigioasă, dar încărcată de istorie, a Hotelului Bayerischer Hof, cancelarul german Friedrich Merz a rostit o cuvântare directă, atingând o coardă sensibilă a istoriei recente pentru a-și expune viziunea privind refacerea forțelor armate ale țării. În fața unei audiențe internaționale adunate la Conferința de Securitate de la München la mijlocul lunii februarie, Merz a amintit o „avertizare clară” lansată în 2011 de fostul ministru de externe polonez Radek Sikorski: „Mă tem mai puțin de puterea germană decât de inacțiunea germană.”

O frază familiară multora dintre participanți, aceasta a servit drept punct de plecare pentru Merz, care, pe măsură ce Europa se confruntă cu deteriorarea relațiilor transatlantice cu SUA, a profitat de moment pentru a stabili un reper clar: Germania va interveni pentru a umple golul.

O promisiune istorică: Reconstruirea Bundeswehr

„Așa cum am spus adesea și reiterez aici, vom transforma Bundeswehr-ul în cea mai puternică armată convențională din Europa cât mai curând posibil – o armată care poate rezista dacă este nevoie”, a subliniat Merz.

Transformarea armatei germane într-o forță dominantă este un obiectiv ambițios, marcat, fără îndoială, de complicații istorice, însă analiștii o consideră o aspirație credibilă pentru Berlin. Investițiile financiare istorice au fost dublate de o voință politică fermă, pe fondul agresiunii rusești în creștere și al unei Americi tot mai imprevizibile și retrase. Totuși, rămân întrebări cheie, inclusiv cele legate de cultura militară din Germania și de înțelepciunea pe termen scurt a anumitor investiții de anvergură.

Fabian Hinz, expert în rachete, a declarat că este „larg acceptat” că Germania are „o mare responsabilitate” de a-și transforma forțele armate și că se remarcă drept „una dintre puținele țări din Europa cu capacitatea financiară de a urmări o reînarmare la scară largă, ideal într-un timp scurt”. Aceasta, a adăugat el, este „noul status quo”.

„Banii vorbesc”: Investiții masive pentru securitate

După decenii de subfinanțare, Berlinul schimbă foaia, angajându-se într-o creștere seismică a cheltuielilor pentru apărare, care se va ridica la un nivel record de 150 de miliarde de euro anual până în 2029. Această cifră depășește cheltuielile militare combinate proiectate pentru viitor ale Marii Britanii și Franței, a doua și a treia cea mai mare cheltuitoare din Europa. Bugetul britanic este estimat să ajungă la 74 de miliarde de lire sterline în 2028, înaintea angajamentului Parisului de a atinge un total de 64 de miliarde de euro în 2027.

Ed Arnold, cercetător principal pentru securitatea europeană la Royal United Services Institute, consideră că impulsul Germaniei în materie de cheltuieli este semnificativ, în parte, pentru că susține o „declarație politică” clară. În contrast, liderii politici britanici au cerut public pregătiri pentru război, dar angajamentele suplimentare de cheltuieli s-au concretizat lent.

Angajamentul lui Merz pentru armată este susținut, în mod crucial, de un plan de achiziții pe termen lung, în valoare de 377 de miliarde de euro. Potrivit unor documente guvernamentale interne, printre noile vehicule terestre și tehnologii de armament planificate pentru comandă se numără sute de vehicule de luptă pentru infanterie Puma, sisteme de apărare aeriană IRIS-T și Skyranger 30. Alte investiții cheie ar include avioane de luptă F-35 fabricate în SUA, aeronave de patrulare maritimă P-8A Poseidon, drone MQ-9B SeaGuardian și rachete de croazieră Tomahawk. Ministerul german al Apărării a refuzat să comenteze aceste informații, invocând secretul militar.

Dincolo de convențional: Dilema nucleară a Germaniei

Pe lângă eforturile majore de a avansa capacitățile convenționale, Berlinul ia în considerare și extinderea descurajării nucleare, în principal prin explorarea cooperării cu Franța și Regatul Unit. „Nu este vorba ca Germania să devină o putere nucleară”, a explicat Arnold, „ci de a obține garanții mai mari din partea Marii Britanii și a Franței că, la nevoie, teritoriul german ar fi acoperit”.

„Argumentul celei mai puternice armate convenționale este distinct de cel al superputerii militare europene (de aceea formularea lui Merz contează): Germania nu ar avea arme nucleare sau portavioane (de exemplu) așa cum au Franța și Regatul Unit”, a declarat Paul van Hooft, lider de cercetare la RAND Europe. „Totuși, Germania cheltuiește, de asemenea, 35 de miliarde de euro pentru supravegherea militară spațială, unde Germania și Europa au acum dependențe de SUA, ceea ce ne spune că Germania caută să își asume un rol diferit.”

Viitoarea flotă germană de F-35A este menită să preia un rol de aeronave cu dublă capacitate, succedând avioanelor Tornado, avioanele de luptă Lockheed Martin fiind capabile să transporte bombe nucleare de gravitate B61 americane. „Dacă acum considerăm că descurajarea nucleară a Statelor Unite față de Europa a devenit mult mai puțin credibilă… evident că trebuie să ne gândim să compensăm acest lucru”, a explicat Hinz. „Răspunsul direct pentru Germania este [colaborarea] cu Franța, potențial și cu Regatul Unit.”

„Subtextul” discursului lui Merz la München a fost că Germania nu se mai poate baza pe SUA, a declarat Paul Lever, fost ambasador britanic în Germania. „Ei au aceste aranjamente cu dublă cheie… cu Statele Unite, prin care germanii au acces la focoase americane, dar numai dacă americanii sunt de acord să ‘învârtă cheia’.” Se discută și despre un posibil grup de „descurajare avansată” din care ar face parte Germania, Marea Britanie, Polonia, Țările de Jos, Belgia, Grecia, Suedia și Danemarca, și care ar putea beneficia de umbrela nucleară a Franței.

Provocări pe câmpul de luptă: Eșecuri in arme de atac la distanță și cultura militară

Cu toate acestea, au existat deja unele obstacole, au avertizat analiștii. Conflictele moderne au arătat că o componentă cheie a puterii convenționale constă în capacitatea unei națiuni de a lovi adânc în teritoriul inamic, facilitată de sisteme avansate, aflate la capătul superior al curbei costurilor.

Dar, chiar dacă generalul Carsten Breuer, șeful apărării germane, avertizează că Rusia ar putea ataca NATO până în 2029, Hinz susține că țara a eșuat să investească și să achiziționeze în mod adecvat sisteme de atac la distanță. Problema este dublă, deoarece abordarea europeană a atacului la distanță (ELSA) a progresat lent. „Puține lucruri semnificative s-au întâmplat în ultimii patru ani în ceea ce privește depășirea lacunelor de capacitate în materie de rachete convenționale cu rază lungă de acțiune și de atac la distanță”, a spus el. „Germania are o lacună dramatică de capacitate… și nu a făcut încă eforturi pentru a o închide”, sau cel puțin nu într-un mod pe care Hinz l-ar considera adecvat.

O strategie mai bună, a sugerat el, ar fi fost ca Germania să contracteze MBDA, o companie europeană de rachete, pentru a relansa producția de rachete de precizie Taurus cu rază lungă de acțiune încă din 2022 și, în paralel, să se concentreze pe achiziționarea unei capacități de atac la distanță cu costuri mai mici, cum ar fi o dronă cu rază lungă de acțiune sau o rachetă de croazieră miniaturală – cu implicarea altor națiuni europene. Deși a existat o mișcare recentă în acest sens, cu un contract semnat în 2025 pentru pregătirea unei linii de producție Taurus Neo, experții sunt de părere că progresul este încă lent.

Alte componente mai subtile trebuie evaluate atunci când se judecă efortul Germaniei către o armată convențională dominantă pe continent, inclusiv un istoric slab de recrutare și reținere, alături de o „cultură strategică” inferioară în comparație cu alte națiuni europene majore. Această referință la cultura strategică este legată, în mod firesc, de „motive istorice”, dar acoperă și operațiunile de luptă limitate ale Germaniei din ultimii ani și restricțiile la nivel politic.

„Există încă multă gândire în jurul armatei ca serviciu public, foarte mult sub control parlamentar. Parlamentul german trebuie să își dea consimțământul înainte ca armata să poată merge undeva sau să facă ceva, cu adevărat, iar acest lucru ar trebui, probabil, modificat”, dacă Merz vrea să își respecte promisiunea, a adăugat Taylor.

În esență, ce va face Berlinul într-o perioadă de criză? „Leadershipul etic, fundațiile morale, toate lucrurile pe care, din nou, Rusia nu le-a avut, dar Ucraina le are din plin”, sunt critice. „Problema este că nu poți cumpăra componenta morală, banii îți vor cumpăra doar lucrurile fizice. Nu-ți vor spune exact ce să obții [sau] cum să le folosești cel mai bine.”

Merz pare să poziționeze Germania ca o națiune de acțiune, sau cel puțin de o importanță mai mare, mai ales când vine vorba de conflictele din Europa. Discutând cu reporterii la scurt timp după ce s-a întâlnit cu președintele american Donald Trump, Merz a încercat să stabilească o linie roșie în ceea ce privește negocierile SUA cu Rusia despre Ucraina.