Antigrindina românească: O epopee a pseudoștiinței transformate în politică publică – Un spectacol tragicomic!

De la preoții antici la rachetiști moderni: Cum mitologia a ingenuncheat stiința

Un articol vechi din Evenimentul Zilei dezvăluie momentul definitoriu: un inginer militar, „electronist convertit în rachetist” de la Electromecanica, povestea cum preoții din Atena antică alungau grindina cu „incantații pe frecvențe ultra-joase”. Așa s-a născut credința că iodura de argint și Demetra, zeița agriculturii, sunt conectate printr-o „tehnologie ancestrală”, doar că incantațiile s-au transformat în rachete sinucigașe.

Electromecanica Ploiești: Judecător, jucător și profet al propriului produs (aici)

Sistemul antigrindină nu s-a născut în laboratoare, ci în hale de armament. Electromecanica Ploiești, producătorul rachetelor, a devenit și operatorul sistemului, într-un cerc vicios de auto-validare care ar face invidios orice alchimist.

Mărturisiri halucinante: „Încă în faza de cercetare” după două decenii de funcționare!

Într-o minunată întorsătură de situație, autoritățile antigrindină au admis, cu seninătate, „lipsa unui studiu de impact” și au recunoscut că sistemul este „încă în faza de cercetare și omologare”, deși funcționează de două decenii. România a trecut direct de la „rachete de testare” la rachete de stat, fără a finaliza testarea. Genial!

Raportul secret: Statul stia că sistemul diminuează ploaia, dar a continuat să finanțeze „minunea”

Un „bilanț de mediu” din 2007, ținut secret timp de 17 ani, a arătat că norii „sărăcesc în apă și se disipă” după intervenție. Statul român a finanțat un sistem despre care știa că reduce ploaia – nu e metaforă, e constatare științifică! Iar la conducere, în loc de climatologi, generali de artilerie interpretează norii ca pe niște ținte.

Corul inutililor: 60 de angajați plătiți să… „probabil, aibă ceva de făcut”

Reportajul de la Digi24 completează tabloul: Autoritatea pentru Administrarea Sistemului Antigrindină are 60 de angajați plătiți din bani publici, care „probabil au ceva de făcut”, dar nimeni nu știe ce. Un aparat birocratic suspendat între mitologie și minister, care trăiește din inerția bugetară.

Soluția halucinantă: Corul antigrindină național – O reîntoarcere la rădăcinile „stiințifice”!

Dacă preoții greci alungau grindina cu vibrații, iar unii insistă cu „tunuri sonice”, soluția e clară: cei 60 de funcționari ar trebui organizați într-un Cor Antigrindină Național! La prima alertă meteo, intonează simultan pe frecvențe ultra-joase, fiecare voce calibrată la 22 Hz. Avantajele? Zero emisii, zero riscuri ecologice, zero costuri suplimentare și aceeași eficiență ca sistemul actual!

Concluzie: O tară care tună la greu, dar recoltele tot mor de sete

Antigrindina românească nu e doar o farsă științifică, ci un simptom al modului în care pseudoștiința a devenit politică publică. De la rachetele inspirate de preoți antici până la funcționarii fără atribuții clare, totul vibrează pe aceeași frecvență joasă: cea a imposturii instituționalizate. Poate că într-o zi, corul birocratic se va transforma într-un cor autentic, care să cânte aceeași rugăciune: „Să plouă cu știință, nu cu iodură!” (Cristina T.).

Un chestor din MAI, ținta criticilor dure ale Sindicatului Diamantul

Un nou scandal scoate la iveală probleme grave în Ministerul Afacerilor Interne (MAI). Emil Pășcuț, de la Sindicatul Diamantul, lansează acuzații dure la adresa chestorului Aurel Giulescu, șeful Direcției Generale pentru Evidența Persoanelor, pe care îl acuză de analfabetism funcțional și de necunoaștere a legilor elementare.

„Nu știe nici măcar dreptul la petiție!”

Conform lui Emil Pășcuț, chestorul Giulescu ar ignora faptul că orice răspuns oficial trebuie să fie motivat prin indicarea textului de lege relevant, o cerință fundamentală în administrația publică. Mai mult, este acuzat că nu cunoaște faptul că dreptul la petiție este un drept constituțional, valabil inclusiv pentru polițiști.

Adresa de email a instituției, considerată „proprietate personală”?

Acuzațiile nu se opresc aici. Sindicatul Diamantul susține că Aurel Giulescu consideră adresa de poștă electronică a instituției ca fiind proprietate personală, ignorând reglementările privind gestionarea corespondenței oficiale. De asemenea, este acuzat că nu cunoaște condițiile legale pentru clasarea unei petiții, așa cum sunt acestea prevăzute în OUG 27/2002.

Un „patron de șaormerie” la conducerea Evidenței Populației?

Emil Pășcuț nu se ferește de comparații dure, afirmând că șeful de la Evidența Populației se comportă ca un „patron de șaormerie de la periferia Bucureștiului”. Este acuzat de aroganță, amenințări și ignorarea legilor.

„Elitele” conducătoare din MAI, sub semnul întrebării

Acesta nu este un caz izolat, mai spune reprezentantul Sindicatului Diamantul, care îl menționează și pe Ionica Iulian, șeful IGPR-DCI, acuzat și el de manifestări similare. Pășcuț subliniază că astfel de comportamente sunt, din păcate, tot mai des întâlnite în rândul „elitei” conducătoare din MAI.

O întrebare amară: Există și exemple pozitive în MAI?

În final, Emil Pășcuț lansează o întrebare retorică, exprimându-și frustrarea față de lipsa unor exemple pozitive în conducerea MAI. „Chiar aș vrea să laud și eu pe cineva! Dar nu găsesc! Știți voi pe vreunul, șef în MAI, care a făcut ceva remarcabil, cu impact general, care merită felicitat?”, încheie acesta, sugerând o criză profundă de competență și integritate în cadrul ministerului. (Cerasela N.).